Decizia civilă nr. 5880/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 5880/2011
Ședința data de 14 decembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR M. B.
GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul promovat de reclamantul B. O. A., împotriva sentinței civile nr. 2104 din data de (...) pronunțată de Tribunalul
Cluj în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâții C. B. R. PRIN C. LOCAL
AL C. B. și P. C. B.,, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.1.) indemnizația de dispozitiv 20 % și spor de stabilitate 20 %.
La apelul nominal, făcut ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din L. nr.554/2004, art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și dispozițiile L. nr. 1., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA Prin sentința civilă nr. 2104 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a respins cererea formulată de reclamantul B. O. A. împotriva pârâților C. B. și P. C. B., având ca obiect anularea Dispoziției nr.57 emisă la data de (...). Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținuturmătoarele: Prin Dispoziția nr.57/(...) emisă de P. C. B. s-a dispus ca începând cu luna ianuarie 2010 reclamantul să fie reîncadrat în funcția publică de conducere de secretar al C. B., treapta I de salarizare, beneficiind de un salariu de bază de 2182 lei, compus din: salariu de încadrare în cuantum de 1581 lei, spor de vechime in cuantum de 364 lei și salariu de merit in cuantum de 237 lei (f.6). Așa cum rezultă din preambulul dispoziției atacate, la baza acesteia se află avizul nr.721/R/(...) a Agenției Județene pentru Prestații S. C. privindmodul de reîncadrare a personalului iar ca temei de drept prevederile art.: 13, 16 și 30 al.3 din L. cadru nr.3.; art.3 al.2 din Ordinul nr.(...); art.4 din OUG 1. coroborat cu art.63 al.4 lit.a, al.5 lit.e, art.68 al.1 din L. nr. 215/2001. Principalele motive invocate atât în cuprinsul contestației, cât și în cuprinsul cererii de chemare în judecată sunt nerespectarea obligației angajatorului de a menține în anul 2010 veniturile salariale efective acordate la (...), precum și neacordarea de eficiență caracterului obligatoriu al convențiilor colective de muncă legal încheiate și în vigoare. De asemenea, se mai invocă faptul că Ordinul comun nr.(...) al M. M., F. și P. S. și al M. F. P. ce a stat la baza emiterii dispoziției a fost abrogat și ulterior anulat în primă instanță de Curtea de A. C. Instanța a reținut ca fiind relevante în speță următoarele dispoziții legale: Art.30 alin.1 din L. 3. - Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere; Art.4 alin.1 din OUG 1. - Începând cu luna ianuarie 2010, întregul personal din sectorul bugetar încadrat în autoritățile și instituțiile publice prevăzute la 2 alin. (1) și (3) din L.-cadru nr. 3. va fi reîncadrat corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute la 31 decembrie 2009; Art.5 alin.1 din OUG 1. - Începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la 10 din L. nr. 3., care se calculează după distincțiile arătate la literele a și b; Art.10 din OUG 1. - În conformitate cu prevederile art. 30 din L.-cadru nr. 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 3.; Anexa III a L. 3., care cuprinde reglementări specifice funcționarilor publici. Analizând aceste dispoziții legale, instanța a reținut faptul că în anul 2010, ca prim an de aplicare etapizată a legii unitare de salarizare, nu puteau fi acordate (fie prin introducerea în salariul de bază, fie prin acordarea lor distinct într-un cuantum ce nu depășește 30% din suma salariilor de bază) decât acele sporuri/drepturi salariale care erau stabilite anterior prin acorduri colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii și care nu excedează prevederilor legii - cadru. Astfel, aspectul esențial care trebuie lămurit în prezenta speță este dacă sporul de stabilitate prevăzut în acordul colectiv nr.4202/(...) și ulterior nr.2774/(...) și aflat în plată la data de (...) era legal acordat, legalitate pecare instanța este obligată să o cerceteze în temeiul art.10 din OUG 1.. Din acest punct de vedere, este lipsită de relevanță susținerea reclamantei conform căreia acordul colectiv nu a făcut obiectul vreunei obiecții de nelegalitate a prefectului sau a altei autorități, fiind corectă susținerea aceleiași reclamante conform căreia instanța de judecată este singura abilitată și chiar obligată de prevederile art.10 din OUG 1. să analizeze legalitatea acordului. Pentru a stabili deci legalitatea acordării sporului prin acordul colectiv, instanța a avut în vedere dispozițiile imperative ale art.31 din L. 1. privind statutul funcționarilor publici, care prevede că pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Acest text legal trebuie coroborat cu dispozițiile art.72 din L. 1., care statuează că acordurile colective de muncă pot cuprinde numai măsuri referitoare la aspecte de ordin social, ale condițiilor de muncă, sănătății și perfecționării funcționarilor publici, precum și cu cele ale art.22 din HG 833/2007. Nu se regăsește printre acestea posibilitatea negocierii salariilor sau acordării unor diverse sume de bani cu caracter de prime sau sporuri neprevăzute de lege pentru categoria respectivă de funcționari publici, întrucât, din punctul de vedere al L. 1., salariile sunt stabilite de legiuitor și nu pot fi negociate. Negocierea este o instituție specifică raporturilor de muncă, iar funcționarii publici ale căror raporturi de serviciu se nasc și se exercită în baza unui act administrativ de numire emis în condițiile L. 1. nu pot negocia prestații suplimentare. Această concepție a fost preluată și de L. 3., care prevede expres în anexa III care sunt sporurile/alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici (de remarcat este că sporul de stabilitate nu se regăsește printre acestea). De altfel, acordul colectiv reprezintă legea părților numai în situația în care se respectă dispozițiile legale în vigoare, esențial fiind faptul că sporul în litigiu nu era prevăzut pentru funcționarii din primării în actele normative în vigoare la data încheierii acordului colectiv. Instanța a mai reținut și că acordurile colective și contractele colective de muncă diferă în mod esențial ca instituții juridice din punctul de vedere al conținutului, al părților care le încheie, precum și al condițiilor de validitate prevăzute de actele normative care le reglementează. Prin urmare, sporul de stabilitate prevăzut în acordul colectiv menționat este lipsit de temei legal și nu poate fi avut în vedere la stabilirea drepturilor salariale în anul 2010. Aceleași argumente sunt deopotrivă valabile și în cazul sporului de dispozitiv, care nu putea fi acordat funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului, astfel cum s-a stabilit prin D. nr.3. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă I. cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.47 din L. nr.138/1999, raportat la art.13 din același act normativ, cu referire la posibilitatea acordării indemnizației de dispozitiv lunare în cuantum de 25% din salariul de bază tuturor funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice locale. Prin decizia amintită s-a statuat că dispozițiile articolelor menționate se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul MAI și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului careîși desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I., situație inaplicabilă în speță. Plecând de la această concluzie, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.30 alin.5 din L. 3. și nici cele ale art.7 alin.2 din L. 3., întrucât acestea nu pot valida sporuri nelegal stabilite doar pentru simplul fapt că se aflau în plată la finalul anului 2009. În caz contrar, o astfel de interpretare a L. 3. - în varianta susținută de reclamantă - ar permite permanentizarea unor sporuri nelegale, chiar dacă aceste sporuri ar fi stabilite chiar cu câteva zile înainte de intrarea în vigoare a legii, cunoscându-se prevederile acesteia. Pe de altă parte, instanța a reținut că, raportat la (...), salariul de bază al reclamantei a fost majorat prin includerea sporului de vechime în bază, astfel cum prevede L. 3., iar acordarea celorlaltor sporuri nu face obiectul litigiului. Din acest punct de vedere, nu este întemeiată susținerea reclamantei conform căreia trebuie menținut în anul 2010 venitul salarial efectiv, raportat și la faptul că sporul care se solicită a fi menținut nu a fost legal stabilit. De asemenea, instanța a înlăturat și argumentele invocate referitoare la retroactivitatea actului administrativ - dispoziția contestată, precum și cele referitoare la abrogarea/anularea actului administrativ în baza căruia a fost aceasta emisă (Ordinul comun nr.(...)), pentru următoarele considerente: Dispoziția contestată este, într-adevăr, un act administrativ emis de persoana care are competența numirii în funcție - primarul, și care este emis în executarea L. 3., în vigoare începând cu data de (...). Prin acest act nu se nasc drepturi noi, ci numai se aplică în concret, în persoana fiecărui funcționar public din aparatul de specialitate al primarului, dispozițiile legii referitoare la reîncadrarea acestuia și la drepturile sale salariale. Prin urmare, actul recunoaște existența și întinderea unor drepturi/obligații ce au luat naștere anterior, la data de (...), direct în temeiul L. 3., având astfel caracter recognitiv/declarativ și fiind firesc a produce efecte retroactive. Din aceeași perspectivă, faptul că alte acte administrative cu forța juridică superioară emise de alte autorități publice dar tot în aplicarea L. 3. au fost abrogate/anulate nu prezintă importanță și nu lipsește de efecte actul în litigiu, acesta fiind legal emis în baza și în vederea executării în concret a L. 3.. Prin urmare, instanța a apreciat că dispoziția contestată este emisă în conformitate cu dispozițiile legale, iar cererea reclamantului de anulare a acesteia a fost respinsă. Având în vedere că actul administrativ a cărui anulare se solicită a fost emis de P. C. B., instanța a respins acțiunea reclamantului împotriva pârâtei C. B. pentru lipsa identității între subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății și cel chemat în judecată in calitate de pârât, reținând implicit dispozițiile art.2 al.1 lit.b din L. nr. 554/2004 coroborat cu art.36 din L. nr. 215/2001. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B. O. A., solicitând sa se admită recursul si sa se modifice sentinta atacata în sensul admiterii actiunii astfel cum a fost formulata de catre reclamant. În motivare s-a arătat că: Prin L. - Cadru nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, legiuitorul a urmărit crearea unui sistem unitar de salarizare pentru întreg personalul din sectorul bugetar plătit din bugetulgeneral consolidat al statului, caracterul unitar fiind de esența reîncadrării personalului (art. 1 și 3 din Lege). În conformitate cu dispozițiile art. 3 litera c) din L. 3. sistemul de salarizare stabilit prin această lege are la bază luarea în considerare a sporurilor și altor drepturi de natură salarială, principiu ce privește, în esență, recunoașterea componentelor salariului stabilite prin hotărâri judecătorești, acte administrative sau contracte colective de muncă. Potrivit art. 12 alin. (3) din L.-Cadru nr. 3., privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, denumită în continuare "L.-Cadru", în anul 2010, salariile și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. (5) din lege, care prevede că în noul salariu de bază se vor introduce sporurile prevăzute în anexele legii și care au fost acordate în decembrie 2009, iar sporurile prevăzute în anexe rămase în afara salariului de bază sau indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009. Reîncadrarea personalului este prevăzută la art. 30 alin. (3) din lege și se referă atât la funcționarii publici, cât și la personalul contractual, presupunând atât stabilirea noilor salarii de bază, prin includerea în acestea a sporului de vechime și a sporurilor prevăzute în anexe, cât și stabilirea sporurilor care nu se includ în noile salarii de bază, ci se adaugă la acestea. Or, sporul de dispozitiv si sporul de stabilitate au fost acordate reclamantului până în decembrie 2009, inclusiv. Aceste sporuri sunt prevăzute în anexele legii ca făcând parte din noul salariu de bază, fiind obligatoriu să fie inclus în noul salariu de bază, întocmai ca și sporul de vechime. În nota la anexa I., aplicabilă reclamantului se prevede în mod expres că în coeficientul prevăzut În coloana "Bază" sunt cuprinse salariul de merit, sporul de stabilitate, sporul de dispozitiv, iar În coeficientul prevăzut pentru gradul 1, respectiv treapta de salarizare a funcțiilor de conducere, este cuprins și sporul de vechime În muncă. Este de prisos sa mentioneze ca atat timp cat L. cadru însasi prevede obligativitatea includerii celor doua sporuri în salariul de baza nu se poate sustine ca acordarea sporului de dispozitiv si a sporului de stabilitate "excedeaza prevederilor L.";, cum nelegal retine instanta de fond. Singura conditie era ca aceste sporuri sa fie deja in plata in luna decembrie 2009. Acordarea sporului de dispozitiv in decembrie se facea in baza Ordinului MAI 496/2003, unde la art. II pct. 1 prevede- "indemnizatia de dispozitiv se acorda si personalului civil care-si desfasoara activitatea in domeniul administratiei publice (fara a specifica daca e centrala sau locala)." Este nefondata apreciarea instantei ca nu sunt aplicabile dispozitiile art.30 alin.5 din L. 3. intrucât acestea nu pot valida sporuri nelegal stabilite doar pentru simplu fapt ca se aflau în plata la finalul anului 2009, deaorece aceste sporuri sunt pentru prima data expres mentionate într-o lege de salarizare a functiilor publice loca le, rezultand fara echivoc ca legiuitorul a dorit acordarea acestor sporuri si functionarilor din administratia publica locala. Astfel, în virtutea art. 30 alin. (3) și (5) din L.-Cadru nr. 3., instituția pârâtă trebuia să efectueze reincadrarea reclamantului prin includerea sporului de dispozitiv si a celui de stabilitate în salariul de bază, sens in care este nelegala suprimarea plății acestei părți componente a salariului În 2010. D. nr.1415/2009 a C. Constituționale, referitoare la obiecția de neconstituționalitate a anumitor dispoziții ale L.-Cadru menționează: "Critica de neconstituționalitate ce privește art. 7 alin. (1) din lege este neîntemeiată, etapizarea prevăzută de acest text având drept scop ca În intervalul 2010- 2015 niciun angajat să nu cunoască, prin trecerea la noul sistem de salarizare, vreo diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit reglementărilor În vigoare. Curtea reține că noțiunea de salariu brut include, potrivit art. 155 din Codul muncii, atât salariile de bază, soldele pentru personalul militar și indemnizațiile lunare de lncadrare, după caz, cât și sporurile sau alte adaosuri aflate deja în plată." De asemenea, trebuie sa ne raportam si la dispozitiile O. nr. 1., ce preved la art.6 alin.(1) că în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu L.-cadru și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, În măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași conditii.. Dreptul la salariu constituie un drept de remunerare a muncii. Acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică, potrivit art. 53 din Constituție. Curtea Europeana a D. O., in jurisprudenta sa constanta, legata de aplicarea garantiei instituita de art. 14 din Conventie, a subliniat ca o diferenta de tratament are natura discriminatorie numai daca nu se bazeaza pe o justificare rezonabila si obiectiva, adica nu urmareste un scop legitim sau daca nu exista un raport de proportionalitate intre mijloacele folosite si scopul urmarit. Nici argumentele invocate de instanta cu privire la faptul ca acordarea sporului de dispozitiv functionarilor publici si personalului contractual din administratia publica locală a fost reglementat prin D. nr.3. pronuntata de Î. curte de casatie si J. nu au temei legal, în considerentele acestei decizii mentionandu-se ca" Dacă legiuitorul ar fi dorit acordarea indemnizației de dispozitiv de 25% din salariul de bază tuturor functionarilor publici și personalului contractual din administratia publică locală, ar fi prevăzut în mod expres o atare posibilitate." Or, introducerea sporului de dispozitiv în anexa care reglementeaza salarizarea functiilor publice din administratia publica locala exprima fara echivoc intentia legiuitorului de a acorda sporul de dispozitiv si functionarilor publici din administratia publica locala. Aprecierea instantei ca printr-o astfel de interpretare s-ar permanentiza unele sporuri nelegale nu are sustinere ,deoarece prin aparitia L. 2. privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, lege ulterioara L. cadru 3., legiuitorul nu mai mentioneaza cele doua sporuri, sporul de dispozitiv si sporul de stabilitate pentru functionarii din administratia publica locala eliminîndu-se caracterul permanent al acestora, acordarea acestora facandu-se numai pentru anul 2010 an în care au fost în vigoare prevederile L. nr.3.. Deliberând asupra recursului, Curtea constată următoarele: Instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a textelor legale incidente în speță și a pronunțat astfel o hotărâre legală și temeinică, nefiind date astfel motivele de recurs încadrate de recurent la art. 304 pct. 9 C.pr.civ. În ceea ce privește critica conform căreia instanța de fond a statuat cu privire la legalitatea acordului colectiv de muncă fără a fi învestită cu acest obiect, Curtea reține că raportat la natura actului administrativsupus cenzurii, ținând seama de starea de fapt și normele de drept invocate în partea introductivă a acestuia instanța a examinat corect raportul de dreptul funcției publice dedus judecății. Actul administrativ contestat în litigiu a reglementat, începând cu data de (...), drepturile salariale cuvenite reclamantului, care sunt compuse din salariul de bază, care cuprinde și sporul de vechime avut în luna decembrie 2009, eliminându-se practic sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate avute în luna decembrie 2009. Reîncadrarea în funcție publică a reclamantului și stabilirea nivelului de salarizare începând cu data de (...) sunt generate de dispozițiile L. nr. 3. privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional și de dispozițiile OUG nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar. Astfel conform art. 30 din L. nr. 3.: Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere. Acest text legal trebuie însă corelat în aplicare și interpretare cu dispozițiile art. 10 din OUG nr. 1. conform cărora: În conformitate cu prevederile art. 30 din L.-cadru nr. 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 3.. Așadar, cu prilejul reîncadrării în funcție a funcționarului public, ca operațiune legală în sarcina autorității publice, aceasta era în drept să cenzureze și apoi să stabilească care sunt drepturile salariale ce urmează a fi plătite funcționarului respectiv, fiind expres autorizată de lege să nu includă în salariu acele drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 3.. Din această perspectivă, dacă autoritatea publică ca parte a raportului de serviciu a fost autorizată de lege să facă o atare operațiune de verificare a legalității acordării drepturilor salariale aflate în plată în luna decembrie 2009 cu atât mai mult este abilitată instanța de contencios administrativ să facă o atare verificare în cadrul contenciosului de legalitate al actului administrativ contestat. Astfel fiind, Curtea constată că instanța de fond a statuat corect și legal asupra acțiunii îndeplinindu-și astfel rolul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. f) și g) din L. contenciosului administrativ nr. 554/2004 coroborat cu art. 1 din L. nr. 303/2004 coroborat cu art. 2 din L. nr. 304/2004. Împrejurarea că aceste sporuri au fost stabilite prin negociere ori prin altă modalitate nu are relevanță dacă nu concordă cu ordinea de drept în materia stabilirii drepturilor salariale în cadrul raportului de funcție publică. Din această perspectivă, aprecierile, statuările și rezolvările date de instanța de fond sunt la adăpost de orice critică. Astfel, instanța de fond corect a stabilit că atât sporul de dispozitiv cât și sporul de fidelitate nu au bază legală pentru a putea fi legal stabilite de angajator. Astfel, sporul de dispozitiv nu poate fi recunoscut și acordat funcționarilor publici raportat la efectele D. nr. 3. pronunțate de Î.-SU în recurs în interesul legii iar sporul de fidelitate nu poate fi validat din perspectiva limitelor imperative de stabilire pe cale contractuală a unor componente ale salariului funcționarilor publici prevăzute de art. 72 din L. nr. 1.. Pe fondul cauzei sub aspectul analizei legalității acordării celor două sporuri instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale pertinente incidente în materia analizată așa încât din această perspectivă nu sunt date motivele de recurs expuse de recurent și încadrate la art. 304 pct. 9 C.pr.civ. Cu toate că sporul de stabilitate și de dispozitiv au fost stabilite la nivelul P. B. prin A. colective de muncă, aceasta nu înlătură, așa cum s-a afirmat și în precedent, posibilitatea stabilirii legalității acordării acestor sporuri cu prilejul operațiunii de reîncadrare în funcție în aplicarea dispozițiilor L. nr. 3. coroborată cu OUG nr. 1.. Chiar dacă aceste drepturi au născut o speranță legitimă titularilor, această speranță nu se poate fundamenta decât pe o bază juridică temeinică în dreptul intern în acord cu întreaga ordine de drept. Practica judiciară a C. E. a D. O. validează doar acele drepturi patrimoniale care au o suficientă bază legală în sistemul intern de drept, or L. nr. 3. și OUG nr. 1. sunt acte normative accesibile, previzibile și predictibile și ca atare îndeplinesc exigențele de calitate a legii în materie așa cum a fost interpretată în sens autonom această sintagmă de C. (a se vedea în special, cauza Sunday Times contra Regatului Unit, cauza Aurel R. împotriva României). Pentru toate aceste motive, Curtea reține că recursul reclamantului nu este fondat, sens în care în temeiul art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 corelat cu 109 din L. nr. 1. se va respinge ca nefondat. Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. DECIDE Respinge recursul declarat de B. O. A. împotriva sentinței civile nr. 2104 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). Red.M.B./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: G. G.
| ← Sentința civilă nr. 684/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2142/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
