Decizia civilă nr. 7/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI F.
Dosar nr.(...)
D. CIVILĂ NR.7
Ședința publică din 26 ianuarie 2011
I. constituită din: PREȘEDINTE: F. T. JUDECĂTORI: M. H.
M. B.
GREFIER: M. ȚÂR
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de SC TCI C. SA împotriva Deciziei civile nr.1870 pronunțată în data de (...), în dosarul nr.(...) al Curtea de A. C. în contradictoriu cu de intimatele D. G. A F. P. A
J. C., A. F. P. C. N., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă domnul av. Mircea N.
Costin în reprezentarea intereselor contestatoarei cu împuternicire avocațială aflată la dosar la fila 6.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
C. în anulare promovată este timbrat cu suma de 10 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatelor- întâmpinare.Un exemplar se comunică cu reprezentantul contestatoarei.
Curtea, în raport de dispozițiile art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, coroborat cu dispozițiile art. 10 alin.2 , art.20 din Legea nr.554/2004 și art.319 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial cu judecarea pricinii. Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea contestației. Reprezentantul părții litigante solicită admiterea contestației în anulare, modificarea deciziei civile nr.1870 în sensul admiterii recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii introductive. În susținere se arata ca în cauză sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale contestației, instanța de recurs nu a analizat toate motivele de recurs cuprinse în memoriul de recurs, prevăzute la puncte 2.1, 2.2 , în hotărârea de recurs nu se face nicio referire la aceste motive de recurs, deși aplicarea greșită a legii din partea primei instanțe constituia un motiv de nulitate al sentinței recurate. Totodată, prin considerentele deciziei, instanța de recurs se substituie instanței de fond și ținând seama de motivele de recurs invocate de noi, analizează ea însăși dispozițiile normative dispunând respingerea recursului. Aceasta în condițiile în care procedural era să constate că recursul promovat este fondat, să caseze hotărârea și să înlăture erorile de judecată comise de către prima instanță. Se mai relevă că decizia contestată conține și o gravă eroare materială gravă în condițiile în care s-a apreciat că SC RO R. COM SRL prin prestările de servicii pe care aceasta și le-a asumat prin contractul de management, pentru a le executa în beneficiul contestatoarei, nu au fost realizate efectiv. Toate acestea în condițiile în care la dosar există documente justificative ale serviciului executat, respectiv o autorizație de construcție, o autorizație de demolare; serviciile au fost executate există și avize în acest sens. Mai mult de atât aceasta este o apreciere eronată și în condițiile în care TVA plătit de contestatoare nu este deductibil. Mai mult de atât este o prevedere contrară C. Europene de J. Se mai relevă că în conformitate cu dispozițiile art.21, art.48, TVA din moment ce a fost facturat și factura s-a înregistrat în contabilitate a fost plătit la stat. E. este îndreptățit să deducă acest TVA, însă dacă serviciul ar fi fost executat potrivit reglementărilor de deducere a TVA, ar fi fost făcut ca și o plată nedatorată. Nici un contribuabil nu face plăți nedatorate către stat. În conformitate cu dispozițiile C. de procedură fiscală și cu Directiva a VI- a Uniunii Europene în materie de TVA se consacră principiul neutralității. Se mai arată că nu trebuie să se facă o confuzie între aprecierea probelor și a faptelor. Luarea în considerare a faptelor , cele care au fost necesare în faza de percepere a TVA, dincolo de acest aspect acestea rămân valabile. Aspectele de contestație în anulare sunt valabile atâta timp cât la dosarul cauzei există înscrisuri pe care instanța nu le observă. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată. Curtea reține cauza în pronunțare. C U R T E A Prin D. civilă nr. 1870 din (...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...) s-a admis recursul declarat de pârâtele D. G. A F. P. A J. C. și A. F. P. A M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 512 din 12 februarie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., pe care a modificat-o în sensul că a respins acțiunea reclamantei S. TCI C. S. C.-N. în contradictoriu cu pârâtele D. C. și A. C.-N., având ca obiect anularea deciziei nr. 92/(...), a deciziei de impunere nr. 80/(...) și a raportului de inspecție fiscală pentru rambursarea T. S-a respins ca neîntemeiat recursul declarat de reclamanta S. TCI C. S. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 512 din 12 februarie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. S-a respins cererea de obligare a recurentelor intimate pârâtele D. G. A F. P. C. și A. F. P. C.-N. la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă de timbru și onorariu avocat. Pentru a pronunța această hotărâre Curtea a reținut următoarele: Sunt neîntemeiate susținerile recurentei S. TCI C. S. referitoare la nulitatea sentinței recurate datorită faptului că soluționează doar parțial fondul cauzei în condițiile în care instanța de fond nu s-ar fi pronunțat cu privire la dreptul de deducere TVA pentru suma de 308.522, 76 Ron. În realitate, instanța de fond a acționat în confomitate cu dispozițiile art. 18 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ și a anulat parțial actul administrativ fiscal atacat. A anulat parțial decizia nr. 9., decizia deimpunere 8. și raportul de inspecție fiscală în ceea ce privește suma de 108.677 Ron, menținându-le implicit în vigoare pentru diferența de 308.522,76 Ron. În consecință, sentința recurată este perfect legală cu privire la acest aspect. Cu privire la temeinicia sentinței recurate, soluționarea cauzei deduse judecății depinde în opinia instanței de recurs de analizarea normelor legale incidente și de decelarea modului în care condițiile impuse de aceste norme se regăsesc în cazul concret analizat. A., conform art. 145 alin. 2 din Legea 571/2003 ,,Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor,dacă acestea (achizițiile) sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni: a) operațiuni taxabile……,,. În consecință, dreptul de deducere al taxei pe valoarea adaugată poate fi exercitat dacă sunt îndeplinite două condiții limitative și cumulative: existența unor achiziții de bunuri sau servicii efectiv prestate și utilizarea acestor achiziții de bunuri sau servicii în folosul operațiunilor taxabile. În opinia instanței de recurs, așa cum în mod legal și temeinic s-a reținut prin actul administrativ fiscal atacat recurenta nu a făcut dovada că aceste achiziții au fost realizate în folosul unor operațiuni taxabile din punctul de vedere al TVA, în condițiile în care recurenta, din anul 2008 când a angajat aceste cheltuieli și până în anul 2010 nu a mai desfășurat nici o activitate care cel puțin în viitor să constituie premise ale unor operațiuni taxabile în baza cărora contribuabilul să încaseze la rândul său TVA de la terți. A., nici măcar autorizația de construire pentru edificarea imobilului preconizat nu mai este valabilă, fiind expirată la data de (...), așa încât, chiar dacă ar mai dori continuarea investiției, în prezent aceasta nu mai este juridic posibilă. I. de fond a reținut că expirarea autorizației de construire este irelevantă în speță întrucât o prelungire sau o nouă autorizație se poate obține în baza documentațiilor deja existente. Enunțul este rupt din context deoarece face abstracție de datele concrete ale speței din care nu rezultă că recurenta a inițiat vreun demers de prelungire a autorizației de construire expirate sau de reautorizare. A., în prezent recurenta nu justifică nici măcar într-o manieră formală o minimă intenție de a continua realizarea investiției și de realiza viitoare operațiuni taxabile. În consecință, contrar celor reținute de către prima instanță, deducerea T.V.A. aferentă celor două facturi cu numerele 263/(...) și factura 295/(...) emise în baza contractului 436/(...) nu a condus și nici nu poate să mai stea la baza realizării unor operațiuni impozabile, așa cum era investiția invocată de către recurentă. I. își însușește punctul de vedere conform căruia destinația unor achiziții nu rezultă doar din simpla afirmare a intenției de a folosi achiziția respectivă pentru operațiuni taxabile, ci este necesar să se îndeplinească anumite acte materiale care să permită stabilirea cu certitudine a acestei destinații. Este logică o astfel de interpretare, deoarece în caz contrar s-ar obține rambursări de TVA în baza unor simple afirmații sau a unor acte materiale echivoce, fără ca achiziția să fie folosită în folosul realizării operațiunii taxabile, fapt care contravine normei legale și intenției legiuitorului. Trebuie menționat în acest context și faptul că, dacă acum recurenta contestatoare nu poate face dovada realizării operațiunilor taxabile în vederea cărora a realizat achiziția pentru care cere rambursarea de TVA, va putea formula legal această solicitare în momentul în care condițiile vor fi îndeplinite și va putea proba fără echivoc intenția sa, în condițiile art. 147indice 1 alin. 2 din Codul F.: ,, În situația în care nu sunt îndeplinite c ondițiile și formalitățile de exercitare a dreptului de deducere în perioadafiscală de declarare sau în cazul în care nu s-au primit documentele de justificare a taxei prevăzute la art. 146, persoana impozabilă își poate exercita dreptul de deducere prin decontul perioadei fiscale în care sunt îndeplinite aceste condiții și formalități sau printr-un decont ulterior, dar nu pentru mai mult de 5 ani consecutivi, începând cu data de 1 ianuarie a anului care urmează celui în care a luat naștere dreptul de deducere,,. Cu privire la cele două facturi cu privire la care instanța de fond a acceptat rambursarea de TVA, instanța de recurs a reținut că, plecând tot de la dispozițiile coroborate ale art. 145 alin. 2, 146 și 150 din Codul F. persoanele impozabile pot beneficia de deducerea TVA aferentă prestărilor de servicii dacă aceste servicii au fost prestate în fapt și utile, deci dacă sunt reale și nu facturate fictiv. În primul rand trebuie precizat că cele două facturi (236/(...) și 295/(...)) au fost emise pentru sume consistente de 944.472, 06 Ron respectiv 987.724, 7 Ron și din probele administrate nu rezultă care ar fi serviciile prestate care să justifice o astfel de valoare. R. și utilitatea serviciilor prestate necesită o analiză care trebuie realizată prin prisma criteriilor instituite de dispozițiile H. 4. de aprobare a N. M. de aplicare a C. F. (punctul 48 al Titlului al II-lea): ,,Pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii trebuie să se îndeplinească cumulativ următoarele condiții: - serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract încheiat între părți sau în baza oricărei forme contractuale prevăzute de lege; justificarea prestării efective a serviciilor se efectuează prin: situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață sau orice alte materiale corespunzătoare; Deși aceste principii sunt instituite în domeniul calculului profitului impozabil, mijloacele de probă reglementate cu titlu exemplificativ prin textul enunțat sunt desigur necesare și posibil a fi administrate în orice situație în care un contribuabil invocă faptul că este beneficiarul prestării unor servicii și în baza acestor prestări solicită anumite deduceri fiscale, așa cum este și în cazul concret dedus judecății. În opinia instanței de recurs, simpla facturare a unor servicii nu a echivalat cu prestarea efectivă a acestora, sau cu prestarea unor servicii care să justifice valoarea facturată. În cazul concret analizat, valoarea facturată cu titlul de prestări servicii nu a fost achitată, nu există nici probă în afara celor două facturi că serviciile au fost efectiv prestate, însă reclamanta recurentă a solicitat rambursarea unei sume cu titlul de TVA facturat pe care l-a rândul său nu a achitat-o prestatorului serviciilor. Având în vedere și faptul că prestatorul serviciilor este acționar al recurentei, deținând 99,994 % (!)din acțiuni, instanța a reținut că există indicii puternice pentru o posibilă conivență frauduloasă în vederea obținerii unei rambursări de TVA pentru un serviciu neprestat efectiv sau cu o valoare mult mai redusă decât cea facturată. Nu acesta este însă motivul pentru care recursul DIRECȚIEI GENERALE A F. P. C. și ADMINISTRAȚIEI F. P. C.-N. a fost admis, ci neîndeplinirea condițiilor stipulate de nomele incidente pentru rambursarea TVA, așa cum anterior am arătat. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare SC TCI C. SA C.-N., solicitând să se constate că dezlegarea dată pricinii În recurs, prindecizia contestată, este consecinta neanalizării de către instanta de recurs a tuturor motivelor de recurs și totodată a unei erori materiale, care a indus o confuzie la instanță cu privire la unele elemente de fapt esențiale pentru corecta soluționare a pricinii. Solicită de asemenea, obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorar avocațial, conform dovezilor fiscale depuse la dosar. 1. Prin decizia recurată nu au fost analizate toate motivele de recurs. a). Prin motivul 2.1 de recurs a Î. că prima instantă a interpretat și aplicat greșit art. 21 din Codul fiscal și art. 48 din HG nr. 4.. In speță, cele două texte legale nu sunt aplicabile, fapt ce rezultă și din modul de situare a lor În C. II Calculul profitului impozabil din Codul fiscal. Aceste texte reglementează cheltuielile deductibile pentru determinarea profitului impozabil, alin. 4 al art. 21 din Codul fiscal (Ia care face referire prima instanță) reglementează cheltuielile ce nu sunt deductibile la calculul impozitului pe profit. Problema dreptului de deducere a TVA este reglementată la C. X R. deducerilor, din Codul fiscal. Dreptul de deducere a TVA și exercitarea acestuia este reglementat de art. 145, 146 si urm. din Codul fiscal, respectiv pct. 46 din HG nr. 4.. Așadar, în ce privește TVA exercitarea dreptului de deducere a acesteia aferentă serviciilor care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate beneficiarului, este condiționată numai de exigibilitatea acestei taxe și de deținerea exemplarului original al facturii de către persoană impozabilă (beneficiarul). Deducerea TVA efectuându-se numai la data primirii facturii originale, indiferent de data la care aceste operațiuni au fost înregistrate în contabilitate, condiții îndeplinite în speță. Cât privește dreptul de deducere a TVA, potrivit art. 145 (1) și (2) Cod fiscal acesta "ia naștere la momentul exigibilității taxei." , legiutorul precizând în context că: " (2) Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării În folosul următoarelor operațiuni: a) operațiuni taxabile; Așa fiind, dreptul de deducere este un beneficiu al contribuabilului, reglementat cu titlu general, iar nu cu titlu de excepție, care nu poate fi negat de către instanța judecătorească și nici de către organul fiscal, atunci când sunt îndeplinite conditiile de exercitare a lui. În speță, sunt îndeplinite aceste condiții, iar instanta de recurs s-a aflat într-o eroare gravă generată de o confuzie cu privire la elementele stării de fapt atunci când a apreciat că nu sunt îndeplinite respectivele condiții, aspecte asupra cărora se va reveni În analiza ce urmează. Textele legale invocate de instanța de fond respectiv art. 21 alin.4 lit. m din Codul fiscal, pct. 48 din HG nr. 4. reglementează numai deductibilitatea cheltuielilor din pct. de vedere al impozitului pe profit și nu dreptul de deducere a T. În considerentele deciziei contestate nu se face nicio referire la acest motiv de recurs, ca și cum el nici nu ar fi fost invocat prin memoriul de recurs, deși aplicarea greșită a legii de către prima instanță constituia un motiv de nulitate al sentintei recurate. b) De asemenea, sub pct. 2.2. din memoriul de recurs a învederat că și În condițiile În care În speță ar fi aplicabile dispozițiile art. 21 din Codulfiscal și art. 48 din HG nr. 4. dezlegarea dată de prima instanță rămâne totuși greșită Î. se bazează pe o interpretare eronată a lor. Potrivit art. 21 alin. 4 lit. m din Codul fiscal, respectiv pct.48 din HG 4. -text legal care este dat În interpretarea și aplicarea celui dintâi text legal:" Pentru a deduce cheltuielile (s.n) cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii trebuie să se indeplinească cumulativ următoarele conditii: - serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate În baza unui contract Încheiat Între părți sau În baza oricărei forme contractuale prevăzute de lege; justificarea prestării efective a serviciilor se efectuează prin: situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață sau orice alte materiale corespunzătoare; - contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activitătilor desfășurate. " În speță, toate aceste condițil cumulative sunt Î. și anume: - serviciile au fost prestate de către SC RO R. COM SRL, În baza contractului de management nr. 436/(...) convenit cu contestatoarea, având ca obiect furnizarea de către prestator, de servicii de management pentru beneficiar, În vederea atingerii obiectivelor strategice convenite de comun acord respectiv: supervizarea lucrărilor de demolare, amenajare teren, proiectare ansamblu rezidențial, obținerea avizelor de construire pe terenul companiei beneficiar; - dovada prestării efective a acestor servicii constă În Îndeplinirea formalităților pentru obținerea autorizațiilor de demolare a vechii construcții și respectiv de edificare a noii construcții și realizarea documentațiilor ce au stat la baza acestor autorizații, etape prealabile obligatorii realizării proiectului imobiliar; - dovada faptului că aceste cheltuieli au fost necesare desfășurării activității, respectiv că au fost efectuate În scopul obținerii de venituri impozabile (proiectul imobiliar) rezultă din faptul că obiectul contractului Încheiat cu SC RO R. COM SRL, este În concordantă cu obiectul de activitate al societătii reclamante (dezvoltarea și promovarea imobiliară) și prin urmare prestațiile prevăzute În acest contract reprezintă sursa firească a veniturilor viitoare ce urmează a fi realizate de reclamantă În concordanță cu obiectul său de activitate ( venituri ce urmau să fie realizate din vânzarea imobilelor construite). Cu referire la motivul de contestație În anulare privind neanalizarea de către instanta de recurs a motivelor de recurs, Î. că prin considerentele deciziei date În recurs, instanța de recurs se substituie instanței de fond și ținând seama de motivele de recurs invocate de contestatoare, analizează ea Însăși dispozițiile normative la care s-au referit dispunând În final respingerea recursului ca nefondat. Procedural era ca instanta de recurs să constate că , recursul formulat de contestatoare este fondat, să caseze În totalitate sentința recurată și rejudecând fondul să Înlăture erorile de judecată comise de prima instanță. Or, În realitate instanța de recurs a procedat la reanalizarea elementelor stării de fapt prin prisma dispozițiilor legale incidente fără să caseze sentința recurată și fără să rejudece fondul, înlăturând erorile de judecată comise de prima instanță ca și cum acestea nu ar fi existat. 2. Dezlegarea dată de instanța de recurs se fondează pe o eroare materială majoră, instanța reținând În considerentele deciziei contestate căprestările de servicii pe care SC RO R. COM SRL și le-a asumat prin contractul de management nr. 4. pentru a le executa În beneficiul contestatarei SC TCI C. SA, nu au fost executate În realitate, fapt lipsit de orice acoperire În probele dosarului. Într-adevăr, menționatul contract de management avea ca obiect după cum se precizează textual În art. 2: Prestatorul va furniza servicii de management pentru beneficiar, În vederea atingerii obiectivelor strategice convenite de comun acord respectiv: a) supervizarea lucrărilor de: demolare, amenajare teren, proiectare ansamblu rezidențial; b) obținerea avizelor de constructie pe terenul companiei beneficiar." - , In cazul dat, prestatorul de servicii și-a Î. aceste obligații pentru stadiul actual de executare a contractului menționat, respectiva Î. planul urbanistic de detaliu, studii geotehnice, documentație topografică, studiul de fezabilitate, a obținut autorizatiile de demolare/construire etc., astfel Încât demolarea , construcțiilor existente a și fost realizată, fapt confirmat chiar de către organul de control care, depășindu-și atribuțiile, s-a deplasat la fața locului și a constatat că terenul pe care urmează să fie construit ansamblul imobiliar este liber de orice constructie.Această realitate , nici nu a fost contestată de către organul de control, care a avut Însă În vedere, doar faptul că nu a fost atinsă finalitatea proiectului, respectiv edificarea ansamblului imobiliar. Respectiva finalitate nici nu era prevăzută pentru actualul stadiu de executare a proiectului imobiliar, nefăcând nici obiectul contractului de mangement, cele patru facturi emise de către prestator fiind justificate de serviciile efectiv prestate. De subliniat, În context, că pentru două din mentionatele facturi anume cele având numărul 152/(...), 211/(...) prima instanță a admis exercitarea dreptului de deducere a TVA tocmai datorită faptului că serviciile aferente lor au fost prestate, întemeindu-se pe probele dosarului. I. de recurs pe baza acelorași probe constată contrariul, ceea ce este explicabil numai printr-o eroare materială comisă de această din urmă instanță care nu a observat În conținutul dosarului existența acelor probe.De altfel, Într-o evidentă confuzie, prin considerentele deciziei contestate se reține că autorizația de construire obținută pentru ansamblul imobiliar este lipsită de valoare juridică Î. termenul de valabilitate a ei este expirat.Dincolo de acest aspect al expirării termenului de valabilitate, care este lipsit de relevanță În cauză și neimputabilă contestatarei, rămâne o realitate incontestabilă și anume: obținerea autorizației În prezent expirate a fost posibilă numai pe baza unui proiect avizat a unor documentații tehnice de specialitate, a unor avize prealabile etc., care toate au fost obținute ca urmare a serviciilor prestate În acest sens de către contestatară. Și totuși, instanța de recurs a reținut În considerentele, deciziei recurate că se RO R. COM SRL nu a prestat niciun serviciu În favoarea contestatarei În baza contractului de management și că deci,aceasta din urmă nu-i datorează nicio plată, iar facturile emise au avut caracter fictiv și deci TVA-ul aferent lor este nedeductibil. În drept și-a întemeiat contestația pe prevederile art. 318 C.pr.civ. Probe: - D. civilă nr.1870/2010 - acvirarea dosarului nr.(...) Pârâtele intimate D. G. A F. P. C. și A. F. P. C.-N., au formulat întâmpinare solicitând respingerea contestatiei in anulare ce face obiectul prezentului dosar ca nefondata. In fapt, la data de 23 A. 2010, SC TCI C. SA a inregistrat pe rolul C. de A. C. doua cereri: prima, sub numarul de dosar (...) iar a doua, sub numar de dosar (...). Prima, cea care face obiectul dosarului cu numarul (...) cu termen de solutionare fixat pentru data de 25 I. 2011 iar a doua, cea care face obiectul dosarului de fata cu termen de solutionare fixat pentru data de 26 I., ora 8, cam 146. Prin ambele cererei, respectiv cea intitulata Cerere de revizuire, precum si prin C. in anulare, SC TCI C. SA a solicitat C. de A. C. sa-si retracteze D. civila nr. 1870 din 06. Iulie 2010 prin care s-a admis recursul declarat de paratele D. G. a F. P. a judetului C. si A. F. P. C.-N., in dosarul cu numarul (...). In esenta, pe calea contestatiei in anulare ce face obiectul dosarului de fata, contestatoarea sustine ca dezlegarea data pricinii in recurs prin D. contestata ar fi consecinta neanalizarii de catre instanta de recurs a tuturor motivelor de recurs si totodata a unei erori materiale, care ar fi indus o confuzie la instanta cu privire la unele elemente de fapt esentiale pentru corecta solutionare a cauzei. Potrivit art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă, "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai În parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare". De observat ca in speță, contestatoarea critică În fond soluția dată de Curtea de A. C. - Secția de contencios administrativ solicitand sa se constate doar ca aceasta este rezultatul unei erori materiale si ca nu a raspuns la toate motivele de recurs, fara insa sa solicite pe această cale să se modifice soluția În sensul evocării fondului. Critica este deci În legătură cu faptul ca nu ar fi fost retinute toate motivele de recurs pe care le-a formulat contestatoarea si eroare materiala. 1) Legat de prima critica, in opinia intimatelor, instanta de recurs, s-a referit la toate motivele de recurs formulate de contestatoare incepand cu cel pe care-I evidentiaza primul si care de altfel a fost ridicat si pe calea recursului (a se vedea pag. 3 alin 3 a deciziei contestate) unde se retin sustinerile recurentei in legatura cu interpretarea prevederilor art. 21 C. fiscal si asa mai departe se poate vedea cum se raspunde la ambele motive de recurs ca raspuns la criticile contestatoarei. In fapt, contestatoarea, reia cererea de recurs, care la randul ei a reluat motivele din actiunea in contencios intoductiva de instanta. Este de observat ca in speta, contestatoarea repune În discuție pe această cale motive de casare care au format obiect de preocupare pentru instanța de recurs. I. de recurs a analizat ambele motive de recurs ale contestatoarei-recurente si a avut În vedere toate criticile formulate de pârâtă, care priveau, În esență, problema dreptului de deducere a TVA a stabilit de organele de inspectie fiscala in sarcina sa prin decizia de impunere 8. cu titlu de TVA suplimentar. Este de reținut, deci, că toate motivele de recurs Își găsesc tratarea detaliată În considerentele hotărârii atacate, așa cum s-a mentionat mai sus. La baza formularii contestati ei În anulare, contestaoarea nu tine cont de faptul ca aceasta cale nu constituie un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar și greșite, date În recurs si de faptul ca instanta este tinutăsă verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege și nu examineze justețea solutiei pronuntate. 2) In ceea ce priveste sustinerea contestatoarei cum ca dezlegarea data de instanta de recurs se fundamenteaza pe o eroare materiala majora atunci cand afirma ca serviciile pe care SC RO R. COM SRL si le-a asumat prin contractul de management nr. 4. nu au fost executate in realitate. În sensul textului citat mai sus, "greșeală materială" Înseamnă greșeală de ordin procedural de o asemenea gravitate Încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite. Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba despre acea greșeală pe care comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată. Legea are În vedere greșeli materiale de ordin procedural, În această categorie intrând greșelile comise prin confundarea unor date esentiale ale dosarului cauzei. Prin urmare, greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației În anulare sunt greșeli de fapt, iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispozitiilor legale. A. In această situație, in opinia noastra afirmația pârâtei contestatoare referitoare la faptul ca instanta de recurs ar fi apreciat gresit situatia de fapt nu poate fi primită. Chiar dacă petiționara consideră că prin soluția la care s-a oprit instanța de recurs ar cuprinde greșeli de judecată pe fond, acestea nu pot fi corectate pe această cale procesuală, a contestatiei În anulare, care este o cale de retractare și nu de reformare a solutiei atacate. In consecință nefiind Î. condițiile legale prevăzute de art.318 din Codul de procedură civilă, solicita respingerea contestației În anulare formulată in prezenta cauza ca nefondata. Analizând contestația în anulare prin prisma disp. art. 318 șiurm. C.pr.civ. Curtea reține următoarele: Prin Sentința civilă nr. 512 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SC TCI C. SA împotriva pârâtelor D. C. și AFP C.-N., au fost anulate în parte decizia de impunere nr. 9. emisă de D. C., respectiv nr. 8. emisă de AFP C.- N. și s-a dispus rambursarea cu titlu de TVA a sumei de 108.677,60 lei. Prin decizia nr. 1870/(...) Curtea de A. C. a admis recursul declarat de pârâtele D. C. și AFP C.-N., a modificat sentința civilă nr. 5. a T. C. în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă și, de asemenea, a respins ca neîntemeiat recursul declarat de SC TCI C. SA împotriva aceleiași hotărâri. La (...) a fost înregistrată o contestație în anulare împotriva deciziei mai sus arătate susținându-se pe de o parte că prin decizia recurată nu au fost analizate toate motivele de recurs, iar pe de altă parte că dezlegarea dată de instanță este rezultatul unei interpretări eronate a dispozițiilor art. 21 C.fiscal și art. 48 din HG nr. 4.. Verificând decizia a cărei anulare se solicită prin raportare la disp. art. 318 C.pr.civ. Curtea constată pe de o parte că instanța de recurs a analizat in extenso toate criticile formulate de către recurenta reclamantă, iar pe de altă parte că nu s-a săvârșit cu prilejul judecării nicio greșeală materială în sensul art. mai sus menționat, greșeală de fapt care să conducă la confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei. În legătură cu interpretarea disp. art. 21 C.fiscal și a art. 48 din HG nr. 4. Curtea a reținut că mijloacele de probă enumerate cu titlu exemplificativ sunt necesare și posibil a fi administrate în orice situație în care contribuabilul invocă faptul că este beneficiarul prestării unor servicii și în baza acestor prestări solicită anumite deduceri fiscale. În opinia instanței de recurs simpla facturare a unor servicii nu echivalează cu prestarea efectivă a acestora sau cu prestarea unor servicii care să justifice valoarea facturată. Toate criticile aduse pe calea recursului de către reclamantă au fost analizate de către instanța de recurs, chiar dacă unora dintre ele nu li s-a dat o dezvoltare amplă. În acest sens, practica C. Europene a Drepturilor Omului statuează în sensul că o hotărâre judecătorească trebuie să răspundă tuturor susținerilor făcute de părți fără ca acest răspuns să fie necesar a fi riguros detaliat. Important este ca instanța prin motivarea hotărârii pronunțate să creeze convingerea că soluția dată în cauză a avut în vedere toate afirmațiile și apărările părților. A., în hotărârea DUMITRU c. ROMÂNIA, pronunțată la (...) - cauza 4710/2004, se statuează: ,, obligatia de a-si motiva deciziile pe care articolul 6.1 o impune instantelor, nu se poate interpreta ca o cerinta de raspuns detaliat la orice argument,, Contestatoarea încearcă prin promovarea acestei căi extraordinare de atac să repună în discuție unele aspecte care au făcut obiectul judecății cu alte cuvinte să reformeze hotărârea contestată. În ceea ce privește presupusa „greșeală materială"; Curtea constată că SC TCI C. SA critică considerentele deciziei contestate cu privire la afirmația potrivit căreia serviciile pe care SC RO R. COM SRL și le-a asumat prin contractul de management nr. 4. nu au fost executate în realitate. Această susținere a instanței de recurs nu se circumscrie însă noțiunii de greșeală materială putând constitui cel mult o greșeală de judecată care nu poate fi însă remediată prin calea procedurală întreprinsă în prezentul dosar. Față de aceste considerente, Curtea în baza art. 319 și urm. C.pr.civ. va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC TCI C. SA împotriva deciziei nr.1870 pronunțată la data de 6 iulie 2010 în dosar nr.(...) al C. de A. C. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC TCI C. SA împotriva deciziei nr.1870 pronunțată la data de 6 iulie 2010 în dosar nr.(...) al C. de A. C. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, F. T. M. H. M. B. GREFIER, M. ȚÂR R ed.M.H./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.recurs: C.I., D.P., A.I.A. Jud.fond: M. A.A..
| ← Decizia civilă nr. 683/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 242/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
