Decizia civilă nr. 90/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 90/2011
Ședința publică din 16 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. B. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de către reclamantul C. S. A. împotriva deciziei civile nr. 2900 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al C. de A. C., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. S. ÎN NUME P. ȘI ÎN N. A. F. P. A M. Z. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. - M. M., având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite - taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, revizuire.
Cererea de revizuire este legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 10 lei, achitată cu chitanța nr. 1. din (...), aflată la fila 4 din dosar și timbru judiciar de 0,3 lei.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimata-pârâtă D. G. a F. P.
S. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591 al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 323 al. 1 C., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 C., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA Prin decizia civilă nr. 968 din (...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...) s-a admis recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. S. în nume propriu și în numele A. F. P. A M. Z., împotriva sentinței civile nr. 2.887 din 17 decembrie 2009, pronunțată în dosarul nr. 3.(...) al T.ui S., pe care a modificat-o în parte, în sensul că s-a respins acțiunea ca nefondată. A fost menținută dispoziția de respingere a cererii de chemare în garanție a M. M. - A. F. PENTRU M. S-a respins ca inadmisibil recursul declarat de D. G. A F. P. S. în nume propriu. S-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. S. A. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut următoarele: Prin sentința civilă nr. 2.887 din data de 17 decembrie 2009 pronunțată în dosarul nr. 3.(...) de Tribunalul Sălaj, s-a admis în parte acțiunea precizată a reclamantului C. S. A., împotriva pârâtei D. G. A F. P. S. - A. F. P. A M. Z. și s-a dispus anularea adresei 59.304/(...) emisă de pârâtă, care a fost obligată la restituirea către reclamant a sumei de 3.684 lei, reprezentând taxă de poluare. Totodată, s-a respins cererea privind plata majorărilor de întârziere și cererea de chemare în garanție a M.ui M. - A. F. de M. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin chitanța seria TS5 nr. 1994471, reclamantul a achitat suma de 3.684 lei cu titlu de taxă de poluare (fila 8, dosar fond). Ulterior, considerând că taxa achitată nu are temei legal reclamantul a solicitat restituirea acesteia. Prin adresa nr. 59.304/(...), intimata de rândul I a comunicat reclamantului faptul că nu este îndreptățit la restituirea sumei solicitate întrucât aceasta nu se încadrează în categoria sumelor care pot fi restituite contribuabililor (fila 7, dosar fond). Referitor la acest document, intimata susține că nu constituie un act administrativ fiscal împotriva căruia reclamantul să se poată adresa direct instanței judiciare. S. intimatei nu a putut fi primită de prima instanță motivat de faptul că atâta timp cât între adresă și decizia de restituire emisă de către aceeași intimată, în substanța lor, nu există decât o diferență de titulatură. Astfel, instanța de fond a apreciat că ambele înscrisuri conduc spre aceeași finalitate și anume aceea că, sumele plătite cu titlu de taxă de poluare nu se consideră, conform art. 117 din O.G. nr. 92/2003 sume care se pot restitui contribuabililor. Pe de altă parte, adresa atacată exprimă punctul de vedere oficial al intimatei în legătură cu un drept pretins de către reclamant. Pârâta D. G. a F. P. S. prin scriptul de la fila 25 din dosar a formulat o cerere de chemare în garanție a A. F. pentru M., solicitând prin aceasta ca în cazul în care acțiunea reclamantului va fi admisă și ea va cădea în pretenții, să fie obligată chemata în garanție, respectiv A. F. pentru M. la plata sumei reprezentând taxă de poluare. Pe fond, prima instanță a apreciat acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată. Astfel, potrivit art. 2141 - 214 3 din C. fiscal și pct. 311 - 312 din Normele Metodologice de aplicare a C. fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în R., de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea , atât pentru autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state. Conform art. 90 parg. 1 din tratatul Constitutiv al U. E. nici un statmembru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impoziteinterne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect,produselor naționale similare. Conform hotărârii CJE în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar, a concluzionat prima instanță, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în R. nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici. Prin introducerea art. 2141 - 214 3 din C. fiscal s-au încălcat prevederile art. 90 din T.C., în sensul că a introdus un regim discriminatoriu între autoturismele introduse în R. și cele existente în R.. Cererea de chemare în garanție a M.ui F. P. și a M.ui M. - A. F. pentru M. pentru ca, în caz de pretenții bănești, acesta să fie obligat la plata lor, a fost respinsă neexistând pretenții bănești din partea reclamantului doar în ceea ce privește cheltuieli de judecată, cerere care a fost respinsă întrucât nu există culpă procesuală a pârâtei, atâta timp cât refuzul ei este în îndeplinirea legii, conform legislației interne a activității pe care o desfășoară. Cererea privind plata de către pârâtă a majorărilor de întârziere de 0,1 % pe zi de întârziere de la data plății până la restituirea efectivă a fost respinsă pentru următoarele: Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din C. de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. Reclamantul solicită însă majorări de întârziere de 0,1 % pe zi de întârziere de la data plății - (...) și până la restituirea efectivă. Acest nivel al dobânzii prev. de art. 120 alin. 7 Cod procedură fiscală se poate acorda doar în situația în care s-ar depăși termenul de 45 de zile de la înregistrarea cererii prev. de art. 70 alin. 1 Cod procedură fiscală, care prevede că cererile depuse de contribuabil se soluționează în termen de 45 de zile de la înregistrare. Or, a menționat prima instanță, inițial reclamantul a solicitat pârâtei restituirea contravalorii taxei de poluare prin cererea înregistrată sub nr. 54.342/(...) (fila 5, dosar fond) și a penalităților de întârziere prev. de art. 124 Cod procedură fiscală, la care a primit răspunsul înregistrat sub nr. 59.304/(...), deci în termenul de 45 de zile prev. de art. 70 alin. 1 Cod procedură fiscală (fila 7, dosar fond). Dar, a învederat prima instanță, penalitățile de întârziere curg însă conform art. 124 alin. 1 Cod procedură fiscală din ziua următoare expirării termenului prev. de art. 70 alin. 1 Cod procedură fiscală, termen ce în speță nu a expirat până la darea răspunsului către reclamant de către pârâtă, condiție în care acestea nu se pot acorda. Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâtele D. G. A F. P. S.în nume propriu și în numele A. F. P. Z. și reclamantul C. S. A., solicitândadmiterea recursului și modificarea sentinței atacate. În recursul formulat de pârâta D. G. A F. P. S., în nume propriu și în numele A. F. P. Z. se solicită admiterea recursului în sensul admiterii excepției de inadmisibilitate a acțiunii pe cale contenciosului administrativ și, în consecință, respingerea acțiunii formulate de reclamant, în principal, ca inadmisibilă, iar pe fond, ca neîntemeiată. În primul rând, pârâta a precizat faptul că în situația în care s-ar invoca din oficiu sau de către reclamant excepția inadmisibilității promovării recursului de către o persoană fără calitate procesuală, aceasta este neîntemeiată, deoarece în conformitate cu art. 2 din H.G. nr. 495/2007, cu referire la pct. 3 al A. 2 din același act normativ, A.F.P.-urile nu au personalitate juridică, fiind în subordinea direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, iar reprezentarea în instanță revine D.G.F.P. județene, în speță D.G.F.P. S.. Pe de altă parte, pârâta a invocat inadmisibilitatea acțiunii formulate de reclamant pe calea contenciosului administrativ, având în vedere faptul că în demersul său privind restituirea taxei de poluare, reclamantul trebuia să urmeze toată procedura de contestare prev. de C. și de O. nr. (...) pentru aprobarea Procedurii de restituire și rambursare a sumelor de la buget precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal și numai după îndeplinirea procedurii prealabile, să se adreseze instanței de contencios administrativ. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, având în vedere că O.U.G. nr. 5. este compatibilă cu prev. art. 90 din T.ul de instituire a C., prin noua taxă de poluare asigurându-se condițiile necesare respectării obiectivelor de protecție a mediului prev. în Protocolul de K., al cărui semnatară este și R.. Reclamantul C. S.-A. prin recursul formulat a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul obligării A.F.P. Z. la majorări de întârziere de 0,1 % pe zi de întârziere pentru suma de 3.684 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, de la data plății, respectiv (...) și până la restituirea efectivă, în condițiile art. 120 alin. 1 și 7 rap.la art. 124 C.. În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a susținut că în mod corect instanța de fond a obligat pârâta la restituirea sumei de 3.684 lei reprezentând taxă de poluare, dar prin respingerea cererii privind plata majorărilor de întârziere, instanța nu a asigurat repararea integrală a prejudiciului cauzat prin încasarea acestei taxe cu caracter discriminatoriu. Pe de altă parte, reclamantul a învederat că își întemeiază acțiunea atât pe dispozițiile art. 21 alin. 4 din Constituție, potrivit cărora jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite, cât și pe dispozițiile art. 205 alin. 1 C. conform cărora, contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal. În atare situație, reclamantul a considerat că a parcurs procedura prealabilă prev. de art. 7 din L. nr. 554/2004, iar procedura prev. de art. 205 din O.G. nr. 92/2003, invocată de pârâtă și de prima instanță nu este obligatorie, atâta timp cât s-a efectuat procedura prealabilă prevăzută de legea contenciosului administrativ. Atât pârâta cât și reclamantul au depus întâmpinări în cauză prin care au reiterat cele menționate în cuprinsul recursurilor formulate. Reclamantul a înțeles să invoce excepția inadmisibilității recursului declarat de D. G. a F. P. S., motivat de faptul că aceasta nu a fost parte la judecata în fond. Analizând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, excepția invocată, Curtea a constatat că aceasta este întemeiată. Astfel, drept consecință a relativității efectelor hotărârii judecătorești, justifică legitimare procesuală activă în recurs persoanele care au avut calitatea de parte cu ocazia judecării pricinii în fond sau succesorii în drepturi ai acestora. Or, cadrul procesual a fost stabilit de reclamant prin cererea de chemare în judecată prin care a învestit instanța, iar în cuprinsul acesteia nu se menționează că înțelege să se judece în contradictoriu și cu D. G. a F. P. S.. Ca urmare, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de aceasta în nume propriu. Analizând recursurile formulate de părți, raportat la probele administrate în cauză și la dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea a reținut următoarele: În primul rând, trebuie observat că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (1) din L. nr. 544/2004 pentru simplul motiv că obiectul acțiunii judiciare îl constituie "refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prev. de art. 8 alin. (1) teza a II-a, din aceeași lege. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată. Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta pe care reclamanta le-ar fi putut urma și care dacă nu sunt utilizate paralizează demersul judiciar de față nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. În cauză reclamanta a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii). Art. 8 al. 1 din L. nr. 554/2004, permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Atât timp cât reclamantul este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii are deschisă calea prev. de art. 1 al. 1 din L. 554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente. Analizând fondul raporturilor juridice deduse judecății, se cuvine pentru început să stabilim locul pe care disp. art. 90 alin. 1 TCE îl ocupă în sistemul prevăzut de T. Iar acesta este, în opinia unanimă a literaturii de specialitate, acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25 TCE, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice. Curtea a apreciat că și un astfel de sistem va fi compatibil cu art. 90 CE doar dacă garantează în absolut toate cazurile (fără nici o excepție) că taxa aplicată nu depășește cuantumul valorii reziduale deja încorporate în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate în statul membru respectiv. Curtea a mai precizat că un astfel de sistem poate garanta neutralitatea absolută a taxei, dacă respectă trei cerințe: a. să nu creeze o discriminare între bunurile importate și cele autohtone; b. sistemul să fie suficient de precis, astfel încât în baza acestuia să se poată realiza un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai aproape de realitate;c. cel căruia i se impune taxa să aibă la dispoziție o cale de atac în fața instanțelor naționale în ipoteza în care consideră că valoarea deprecierii calculate în baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realității. Pentru exercitarea eficientă a dreptului la acțiune, cel interesat ar trebui să cunoască factorii în funcție de care au fost stabilite procentele de depreciere. Analizând din această perspectivă OUG nr. 5., Curtea a observat că actul normativ în discuție respectă cerințele impuse de raționamentul instanței comunitare și în consecință nu contravine T.ului. Astfel, așa cum rezultă din disp. art. 3 alin. 1 din OUG nr. 5., toate autovehiculele sunt supuse taxei de poluare, exceptările prev. de art. 3 alin. 2 din ordonanță vizând nu proveniența ci destinația autovehiculelor. S.ul este suficient de precis, acesta conținând elemente legate de norma de poluare, emisa de CO2, capacitatea cilindrică dar și o grilă de reducere a taxei, extrem de vastă prin categorii de „. a autovehiculelor, aptă să producă un calcul al deprecierii autoturismului foarte aproape de rezultatul pe care o expertiză individuală l-ar putea revela. Iar aceste criterii au fost deja recunoscute de CEJ ca fiind criterii obiective care pot fi folosite într-un sistem de taxare bazat pe o grilă de impozitare (Cauza C-290/2005, Akos Nadasdi, par.52). În fine, cel care consideră că valoarea deprecierii calculată pe baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realității, are în disp. art. 10 din ordonanță, o cale eficace de a contesta măsura deprecierii, respectiv o procedură judiciară în cadrul căreia poate obține expertizarea tehnică a caracteristicilor autovehiculului rulat. Așadar, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1-3 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, a fost admis recursul declarat de D. G. a F. P. S. în numele A. F. P. a municipiului Z. și a fost modificată în parte sentința atacată, în sensul respingerii cererii principale ca nefondată, atât în ce privește petitul privind restituirea sumei de 3684 lei reprezentând taxă de poluare, cât și cererea accesorie de obligare a pârâtei la plata majorărilor de întârziere de 0,1 % pe zi. A fost menținută dispoziția de respingere a cererii de chemare în garanție, în condițiile în care pârâta nu a căzut în pretenții. În ceea ce privește recursul declarat de reclamantul C. S. A., în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, a fost respins ca nefondat, reclamantul nefiind îndreptățit la acordarea majorărilor de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere, întrucât cererea sa de restituire a taxei de poluare este nefondată, astfel încât pârâta nu datorează dobânda aferentă acesteia, calculată conform art. 120 alin. 1 și 7 raportat la art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind C. de procedură fiscală. Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire C. S. A. solicitând admiterea acesteia așa cum a fost formulată. În motivare s-a arătat că: În fapt, își întemeiază această nouă cerere de revizuire prin prisma D. C. E. de Justiție din data de (...) în cauza C-402/09 T.-S. român în care se prevede în esență citez: "Taxa de poluare introdusă de R., impusă mașinilor la prima lor înregistrare în R., contravine legislației U. E. Respectiva lege are efectul de a descuraja importul și punerea în circulație a mașinilor second- hand cumpărate din statele membre". Întrucât, prin L. nr.157/2005 R. a ratificat T.ul Comunității E. prin aderarea la U. E., efectele acestei aderări fiind reglementate de art.148 alin.2 și 4 din Constituția R., conform cărora reglementările comunitare au caracter obligatoriu și prioritar față dedispozițiile contrare din legile interne, consideră că și această Decizie a C. E. de Justiție menționată anterior are același caracter. Această cerere de revizuire se întemeiează pe prevederile art.322 alin.(5-9), art.324 alin.( 4) din C. de procedură civilă, coroborat cu prevederile art.21 alin.(2) din L. contenciosului administrativ nr.554/2004 cu modificările și completările ulterioare, în considerarea faptului că a fost încălcat principiul priorității dreptului comunitar. D. C. de procedură civilă face referire doar la hotărâri le C. E. a D. O. consideră că deciziile C. E. de Justiție pot fi asimilate acestor hotărâri, întrucât CEJ este organul juridic al C. E. Conform jurisprudenței C. E. de Justiție, un sistem de taxare trebuie să fie compatibil cu art.90 din T. excluzând posibilitatea ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii. Comisia E. a solicitat, în iunie 2009, R., informații în legătură cu legislația privind aplicarea taxei de poluare pentru autoturisme, suspectând că actuala legislație românească ( OUG nr.5.) are efecte protecționiste asupra industriei auto naționale. Această solicitare a fost transmisă sub forma unei "scrisori de somare", prima etapă a procedurii de încălcare a dreptului comunitar prevăzut de art.226 din T.ul C. Cu toate acestea R. nu a dat curs acestei somații, motiv pentru care Curtea Europenă de Justiție s-a pronunțat în cauza C-402/09 T.-S. român, considerând această taxă ca fiind abuzivă. Pentru aceste considerente solicită admiterea cererii de revizuire împotriva D. civile nr. 968 din 16 aprilie 2010 pronunțată de această instanță în dosar nr. (...), în sensul respingerii recursului formulat de D. G. a F. P. S. în nume propriu si în numele A. F. P. a M. Z. și admiterea recursului depus de reclamant, așa cum a fost formulat. Asupra cererii de revizuire de față, Curtea constată următoarele: O primă precizare considerată necesară de către Curte este cea referitoare la lămurirea admisibilității prezentului demers, în contextul în care anterior, revizuientul a mai formulat o cerere cu același obiect, respinsă în cadrul dosarului nr. (...) al C. de A. C. Având însă în vedere faptul că această nouă cerere este fundamentată pe o altă cauză decât cea anterioară, respectiv pe efectele produse de pronunțarea hotărârii preliminare în cauza T. c. R., Curtea a apreciat că poate proceda la analiza ei, pe fond, urmând a analiza solicitările formulate din perspectiva art. 21 alin. 2 din L. nr. 554/2004, având în vedere atât pretenția concretă invocată, cât și modul de formulare al cererii de revizuire. Fiind astfel delimitate limitele învestirii instanței, se reține că prin decizia contestată, a fost admis recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. S. în nume propriu și în numele A. F. P. A M. Z., împotriva sentinței civile nr. 2.887 din 17 decembrie 2009, pronunțată în dosarul nr. 3.(...) al T.ui S., care a fost modificată în parte, în sensul că s-a respins acțiunea ca nefondată. Temeiul de drept al cererii de revizuire promovate îl constituie dispozițiile art.21 alin. 2 din L. nr.554/2004, motiv de revizuire care așa cum se evidențiază în textul legal indicat se adaugă la cele expres și limitativ prevăzute de art.322 C., în ipoteza în care hotărârea a fost pronunțată prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar reglementat de art.148 alin.2 coroborat cu art.20 alin.2 din Constituția R.. Motivul instituirii acestui caz de revizuire este legat de faptul că este unanim admis, atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciarăinternă și cea a C.J., că art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E. (TFUE), care interesează în speță, creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul U. E. are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab intio,, trebuie insa enunțată starea de fapt care sta la baza demersului dedus judecății și plecând de la aspectele concrete ale speței, trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul U. E. Reclamantul-revizuient a achiziționat dintr-un stat comunitar un autoturism second-hand, iar în baza unei decizii de calcul, s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a sumei de 3684 lei, reprezentând taxă de poluare, achitată la (...). Ulterior, a solicitat restituirea acestei taxe, dar cererea i-a fost respinsă. Curtea constată faptul ca taxa de poluare a fost achitată în baza formei inițiale a O.U.G. 5.. În consecință, compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE, incidente, trebuie analizata la normele în vigoare la momentul plății taxei, prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din R., prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocaziaprimei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajezecumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Astfel fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 5. în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului U., respectiv art. 110 parag. 1 din TFUE. Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății. Or, statuând astfel, Curtea își îndeplinește misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T.ul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a C. de Justiție (cauza Simmenthal). Din această perspectivă, având în vedere imperativitatea asigurării preeminenței dreptului comunitar, prin prisma efectelor produse de hotărârile C., Curtea apreciază că la acest moment sunt neavenite orice apărări care s-ar raporta la normele naționale și care ar fi de natură să pună un obstacol în calea cererilor de restituire a taxelor de poluare percepute în temeiul OUG nr. 5., cum ar fi, spre exemplu, cele referitoare la excepția inadmisibilității. Curtea admite că în absența unor reglementări comunitare în materie de restituire a taxelor naționale percepute necuvenit, este de competența ordinii juridice interne din fiecare stat membru să desemneze instanțele competente și să stabilească modalitățile procedurale ale acțiunilor în justiție menite să asigure protejarea drepturilor conferite justițiabililor prin efectul direct al dreptului comunitar, înțelegându-se că aceste modalități nu pot fi mai puțin favorabile decât cele care vizează acțiuni similare din dreptul intern, fiind însă important de precizat că, în nici un caz, acestea nu pot fi modificate astfel încât să facă practic imposibilă exercitarea drepturilor pe care instanțele naționale au obligația să le apere.( cauza Hans Just I/S împotriva M.ui danez al impozitelor și accizelor - cauza nr.C/79; cauza Aprile Srl, în lichidare împotriva Amministrazione delle Finanze dello Stato - cauza nr.C -228/96, paragraful nr.18). Condițiile impuse de dreptul comunitar în astfel de situații sunt, conform jurisprudenței C. E. de Justiție, respectarea principiului echivalenței (care impune ca aceste modalități de restituire a taxelor să nu fie mai puțin favorabile decât cele care privesc acțiunile similare la nivel intern) și a principiului eficienței, care impune ca aceste reglementări să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite prin ordinea juridică comunitară. Pentru a dispune astfel, s-a luat act și de faptul că, dacă particularii nu ar avea posibilitatea de a obține o despăgubire atunci când le-au fost lezate drepturile printr-o încălcare a prevederilor dreptului comunitar, imputabilă unui stat membru, atunci s-ar limita însăși eficacitatea normelor comunitare, împiedicându-se și apărarea drepturilor pe care acestea le-a consacră. Organele fiscale din R. trebuie să țină cont atunci când fac aplicarea normelor fiscale naționale, de un aspect important și anume că, întotdeauna impozitele și taxele prelevate ilegal, cu încălcarea dreptului comunitar trebuie restituite. Curtea de Justiție E. a consacrat în altfel în afaceri ,precum SpA San Giorgio sau Weber’s Wine World Handels GmbH, o jurisprudență în materia îmbogățirii fără justă cauză la nivel european. Ca atare, Curtea apreciază că orice critică care s-ar putea invoca cu privire, pe de o parte, la admisibilitatea cererii de revizuire, iar, pe de altăparte, la admisibilitatea demersului reclamantului, din perspectiva prev. art. 205 și urm. C.pr.fisc., sunt neavenite, imperfecțiunile legislației naționale din perspectiva art.6 paragraful 1 din Convenția E. a D. O. și a Libertăților Fundamentale și a art.13 din Convenție și care ar putea duce, în final, la situația în care reclamantul-revizuient ar fi lipsit de dreptul la un proces echitabil și dreptul la recurs efectiv, putând fi înlăturate prin maniera de interpretare adoptată conform celor mai sus expuse. Așa fiind, se va admite cererea de revizuire, va fi schimbată în parte decizia atacată, iar având în vedere cele anterior evocate, se va constata că dispoziția tribunalului referitoare la restituirea taxei de poluare este legală și temeinică, recursul declarat de către pârâte fiind, din această perspectivă, nefondat. În ceea ce privește soluția dată cererii de chemare în garanție formulată de către pârâtă, se constată că criticile din recursul pârâtelor nu se referă la această dispoziție a instanței de fond. Totodată, în privința recursului declarat de către reclamant, se constată că obligația de „., în sens larg, a sumei percepute cu titlu de taxă de poluare, se circumscrie sferei răspunderii civile delictuale derivând din încălcarea de către autoritățile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne ce se dovedesc contrarii cu normele dreptului comunitar. Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de R. ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, însă numai pe temeiul prev. de OG nr. 9.. Așa fiind, Curtea constată că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii în temeiul dispozițiilor art. 120 și art. 124 din C. de procedură fiscală, norme care nu sunt aplicabile în cauză. În baza principiului disponibilității, instanța în mod corect a avut în vedere solicitarea formulată de către reclamant și a respins-o, astfel încât, din această perspectivă, hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, recursul reclamantului impunându-se a fi respins. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII DECIDE Admite cererea de revizuire declarată de revizuientul C. S. A. împotriva deciziei civile nr. 968 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al C. de A. C. pe care o schimbă în parte în sensul că respinge recursul declarat de D. G. A F. P. A J. S. în numele A. F. P. A M. Z. împotriva sentinței civile nr. 2887 din (...) în dosar nr. (...) al T.ui S., pe care o menține în întregime. Menține restul dispozițiilor deciziei. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința din 16 Noiembrie 2011. Red.M.B./dact.L.C.C. 3 ex./(...) J.recurs: A.M.T., D.M., C.I. Judecător fond: G.Gliga
| ← Decizia civilă nr. 1193/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1171/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
