Decizia civilă nr. 1138/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI COMERCIAL DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1138/2011
Ședința publică din data de (...) Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. H. JUDECĂTOR: M. B. JUDECĂTOR: F. T. G.: D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta I. P. J. M. - S. P. C. R. DE C. ȘI Î. A V. împotriva sentinței civile nr. 3948 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu reclamantul C. D. P., având ca obiect anulare act de control și impozite - taxă de poluare.
Prin S. Registratură, la data de (...), intimatul-reclamant a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14 martie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA D in examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3948 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al
T.ui M. a fost admisă acțiunea promovată de reclamantul C. D. P. în contradictoriu cu pârâta I. P. J. M. - S. P. C. și în consecință a fost obligată pârâta să înmatriculeze autovehiculul marca Citroen XSARA serie sașiu W. fără achitarea taxei de poluare și obligată pârâta să plătească reclamantului suma de
1004 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
P. a dispune astfel instanța a reținut că potrivit art. 90 par. I din T. de I. al C. E. prevede: „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";.
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
OUG nr. 5. este contrară art. 90 din T. de I. a C. E., întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second- hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
După aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atâta timp cât normafiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegea consumatorilor.
Incompatibilitatea taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusă în discuție prin lansarea unei proceduri de „. de către C. E., la data de (...), în temeiul art. 226 din T. CE. A., prin declanșarea acestei proceduri, C. consideră că prevederile legislației românești conform cărora taxa de poluare se suspendă pentru anumite autovehicule însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria națională a autovehiculelor noi. C. se referă astfel la ultima formă a taxei de poluare.
C. a menționat două aspecte care ridică semne de îndoială asupra compatibilității taxei de poluare, în ultima formă a acesteia. A., C. a motivat declanșarea procedurii infringement pe următoarele argumente: criteriul primei înmatriculări nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor, iar în anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar pe de altă parte, în urma aplicării cerinței de primă înmatriculare, toate mașinile noi înmatriculate în perioada stabilită de legislația românească care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din această țară, circulă fără să fie suspuse acestei taxe, pe de altă parte, mașinile de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în România în aceeași perioadă dar nu pentru prima dată și care intră în concurența directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale.
P. considerentele sus menționate acțiunea va fi admisă potrivit dispozitivului cu consecința obligării pârâtei la înmatricularea autoturismului fără achitarea taxei de poluare reglementată prin dispozițiile OUG nr. 5..
În temeiul art.274 alin.1 Cod procedură civilă, va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 1004 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.
Trebuie precizat că art.275 Cod procedură civilă nu este aplicabil deoarece pârâta a fost pusă în întârziere anterior introducerii acțiunii (fila 12).
Pe de altă parte, apărarea pârâtei, potrivit căreia are obligația înmatriculării vehiculelor cu respectarea actelor normative în vigoare din dreptul intern motiv pentru care nu datorează cheltuieli de judecată, nu poate fi primită.
A., relația dintre dreptul comunitar și dreptul național este guvernată de principiul priorității normelor comunitare față de normele naționale contrare.
Respectarea și aplicarea principiului revine nu numai instanțelor naționale ci și autorităților administrative.
Jurisprudența fostei Curți E. de Justiție a statuat că, pentru a se supune acestei obligații, autoritățile administrative locale trebuie să se abțină, din proprie inițiativă, de la aplicarea prevederilor naționale adoptate de autoritățile centrale, dacă încalcă dreptul comunitar (103/88, Fratelli Costanzo SpA c. Comune di
Milano -1989).
În concluzie, culpa procesuală a pârâtei constă în faptul că, deși a fost pusă în întârziere, nu a admis direct cererea de înmatriculare a autovehiculului fără achitarea taxei de poluare prevăzută de OUG nr. 5., cu modificările și completările ulterioare.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs pârâta I. P. J. M. solicitândadmiterea recursului, casarea sentinței și înlăturarea obligației în temeiul art.,312raportat la art.3041 C.
În susținere se arată că deși a sustinut că S. P. C. R. P. de C. și Î. a V. are obligația înmatriculării vehiculelor cu respectarea actelor normative în vigoaredin dreptul intern care reglementează acest domeniu de activitate instanța admite acțiunea și obligă instituția la cheltuieli precizând că autoritățile au obligația să respecte și să aplice principiul priorității normelor comunitare față de normele naționale, astfel încât autoritățile locale trebuie să se abțină din proprie inițiativă de la aplicarea prevederilor naționale adoptate de către autoritățile centrale dacă se încalcă dreptul comunitar.
Prin prisma acestui aspect arată că în conformitate cu prevederile art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, Parlamentul, Președintele României G. și autoritatea judecătorească garantează respectarea și aplicarea principiului priorității normelor comunitare față de normele naționale contrare. Însă în conformitate cu prevederile art.102 alin.1 din Constituția României, G. asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice. această conducere generală a administrației publice este realizată de G. prin actele sale, respectiv hotărârile și ordonanțele adoptate, care se semnează de prim-ministru, se contrasemnează de miniștrii care au obligația punerii lor în executare, conform prevederilor art.108 din Constituția României. Ori în aceste condiții rolul Instituției P. - serviciul P. C. R. P. de C. și Î. a V. este de a respecta și a pune în executare actele G. nu de a se abține din proprie inițiativă de la aplicarea acestora atât timp cât ne aflăm în prezența unui act normativ în vigoare care impune o anumită conduită în domeniul de activitate.
Față de precizarea instanței că art.275 C. nu este aplicabil - instituția fiind pusă în întârziere arată recurenta că în această materie nu operează punerea în întârziere ci procedura prealabilă prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004. ori pentru a putea fi reținută culpa trebuie să reprerinte un refuz nejustificat de soluționare a cererii petentului în accepțiunea art.2 alin.1 lit.i din Legea nr.554/2004. astfel având în vedere că în conformitate cu prevederile art.5 din OUG nr.5. cu modificările și completările ulterioare, dovada plății taxei de poluare trebuie prezentată cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și solicitantul nu face dovada că se încadrează în una din situațiile de exceptare de la plata acestei taxe, refuzul de înmatriculare fără prezentarea dovezii plății acestei taxe nu poate fi considerat un refuz nejustificat.
Prin concluziile depuse s-a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată în considerarea că există practică în materia taxei de primă înmatriculare ce statuează că reglementarea internă este necompatibilă cu dispozițiile art.110, există și jurisprudența constantă a C. de Justiție a U. E. iar pe lângă acestea problema a fost ridicată și în contextul unificării practicii.
De asemenea se arată că există și opinia C. Constituționale ce concordă cu principiul instituit și că în cauza CJCE Smnenthal C-106/77 și statuările preliminarii cu observațiile corespunzătoare, fiind totodată de competența instanței să stabilească dacă dispozițiile OUG nr.5. corespund sau nu principiilor stabilite în jurisprudența în materie de interpretare a art.110 paragraf 1.TUE . Taxa instituită este contrară normelor comunitare se întemeiază pe criterii numai în parte complete, este în aparență nouă ea înlocuind acciza prevăzută de codul fiscal și este discriminatorie.
Analizând recursul declarat în raport de actele dosarului de normele juridiceincidente, art.304 C. și art.3041 C. Curtea reține că este fondat din următoareleconsiderente:
Intimatul s-a adresat I. P. J. M. - S. P. C. R. P. De C. și Î. a V. în vederea înmatriculării autoturismului marca CITROEN XSARA 3021 cu nr. de identificare
W. fără plata taxei de poluare. La acest demers se răspunde la (...) comunicându- se că are obligația înmatriculării vehiculului cu respectarea actelor normative în vigoare în dreptul intern care reglementează acest domeniu de activitate. A. potrivit art.4 lit.a din OUG nr.5. pentru instituirea taxei de poluare pentruautovehicule cu modificările și completările ulterioare, taxa de poluare se plătește cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculului în România , astfel că la depunerea dosarului de primă înmatriculare este obligatorie prezentarea dovezii de achitare a taxei de poluare. P. a fi scutit de plata taxei de poluare pentru autovehiculul, este necesară existența uneia dintre situațiile prevăzute la art.3 alin.2 lit.a ,b,c,d, e sau f sau art.9 alin.1 lit.1,b,c sau d din OUG nr.5. având în vedere că conform dosarului prezentat nu se încadrează în situațiile expres prevăzute de OUG nr.5. în care autovehiculele pot fi înmatriculate fără plata taxei de poluare nu se poate proceda la înmatricularea autoturismului fără prezentarea dovezii de achitare a taxei de poluare.
Conform art.5 alin.1 din OUG nr.5. taxa de poluare este calculată și percepută de autoritatea fiscală competentă. S. P. C. R. permise de C. și Î. a V. nu face decât să verifice existența dovezii plății taxei de poluare, conform art.5 alin.1 din OUG nr.5..
Nemulțumit fiind intimatul s-a adresat instanței că refuzul este nejustificat întrucât taxa percepută prin OUG nr.5. este contrară normelor comunitare.
Față de cele invocate și urmărind modificările succesive ale OUG nr.5. instanța de recurs constată faptul că solicitarea de înmatriculare a autoturismului si refuzul autoritarii administrative de a înmatricula acel autoturism în absenta dovezii de achitare a taxei de poluare a avut loc după data intrării în vigoare a OUG nr. 1..
Dispozițiile legale consacrate de OUG nr. 1. pentru aplicarea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule nu au fost corect interpretate și aplicate în speță de instanța de fond.
A., conform art. unic din OUG nr. 1., autovehiculele M1 cu norma de poluare E. 4, a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și autovehiculele N1 cu norma de poluare E. 4, înmatriculate pentru prima dată într-un stat membru al U. E. în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, beneficiază de exceptarea de la plata taxei pe poluare pentru autovehicule, potrivit art. III alin. (1) din Ordonanța de urgență a G. nr. 2. privind modificarea Ordonanței de urgență a G. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, în condițiile în care acestea se înmatriculează pentru prima dată în România în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
P. a-și fundamenta intervenția legislativă pe calea delegării legislative autorizate de C., G. a arătat în nota de fundamentare următoarele argumente:
P. punerea de acord a de urgență nr. 2. privind modificarea Ordonanței deurgență a G. nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cuprevederile art. 110 din T. privind funcționarea U. E., intrat în vigoare în decembrie
2009 (T. de la L.), luând în considerare faptul că neasigurarea concordanței cu reglementarea comunitară va aduce prejudicii importante în relația României cu Uniunea E., pentru a asigura un timp rezonabil de 45 de zile pentru înmatricularea autovehiculelor care provin din statele membre ale U. E. intrate în România până la 31 decembrie 2009, ținând cont de faptul că aceste elemente constituie situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată și vizează interesul public.
Curtea constată că punerea de acord a actului normativ de drept intern cu art. 110 din T. privind funcționarea U. E., intrat în vigoare în decembrie 2009 (T. de la L.) este doar o ocazie pentru ca asana și a elimina în cele din urmă de fapt regimul protectiv și discriminator în materia plății taxei de poluare introdus în OUG nr. 50/2003 prin art. III din OUG nr. 2. găsit incompatibil cu norma consacrată de art. 90 din T. de instituire a C. E. (art. 110 din T. privindfuncționarea U. E. intrat în vigoare la 1 decembrie 2009 conform modificărilor survenite prin T. de reformă de la L. din anul 2007).
Așa fiind, se poate constata că începând cu data expirării termenului de 45 de zile de la intrarea în vigoare a OUG nr. 1., regimul de stabilire și plată a taxei de poluare revine practic la forma inițială a OUG nr. 5. aplicabilă în perioada (...)
- (...) regim conform cu normele instituite de tratatele europene în materie așa cum constant a arătat Curtea de A. C. în practica sa judiciară.
Se poate spune așadar că începând cu data de 16 februarie 2010 toate cererile de înmatriculare a autovehiculelor care intră sub incidența OUG nr. 5. sunt condiționate de plata taxei de poluare desigur cu corectivul că cuantumul acesteia este instituit de prevederile modificatoare ale OUG nr. 7/2009.
Așadar în speță refuzul autorității publice de a da curs solicitării reclamantului de înscriere în circulație a autoturismului fără plata taxelor legale, respectiv plata taxei de poluare este justificat din următoarele considerente:
Noul act normativ, respectiv O. 5. (în forma sa inițială cu observarea modificărilor survenite prin OUG nr. 1.) nu este contrară legislației comunitare.
Nu se poate omite că în urma notificărilor emise de C. E. către Guvernul României au avut loc consultări pentru alinierea noului act normativ legislației comunitare, astfel încât noua taxă să nu fie contrară acesteia, o primă chestiune fiind atribuirea unei noi calificări juridice acesteia, drept taxă de mediu, care să confere legitimitate reglementărilor naționale în raport cu dispozițiile dreptului comunitar, având în vedere că în domeniul mediului, Comunitatea E. exercită doar competențe de coordonare, statele membre putând să adopte reglementări proprii derogatorii de la normele dreptului comunitar.
Totodată, în nota de fundamentare a noului act normativ s-a arătat că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, iar această realitate juridică are drept implicație la nivel național faptul că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
Cu toate acestea, art. 90 din Tratat (art. 110 din T. privind funcționarea U. E. intrat în vigoare la 1 decembrie 2009 conform modificărilor survenite prin T. de reformă de la L. din anul 2007) prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.
Având în vedere cele de mai sus, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din tratat citat mai sus și la jurisprudența C. de Justiție a C. E., așa încât taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Conform dispozițiilor cuprinse în art. 1 din O. nr. 5. sunt stabilite coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului care încep cu programe de înnoire a parcului auto național și continuă cu o serie de alte programe în acest domeniu, inclusiv împădurirea terenurilor degradate sau defrișate.
De altfel, Curtea E. de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărui cuantum crește progresiv, în conformitate cu un criteriu obiectiv (deciziile în cauzele nr. 112/84
Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, parag. 12; cauza C-132/88 Con. Comisiei E. c. Republicii Elene parag. 17).
De asemenea, Curtea E. de Justiție a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu, iar în condițiile în care taxa de poluare este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare.
Apoi, obiectivul taxei este de protejare a mediului atât prin modul de utilizare a resurselor constituite cât și prin modul de impunere, ținând cont că elementele care stau la baza acestuia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon, criteriile care stau la baza taxei având deci un caracter adecvat scopului propus.
Principala critică adusă noului sistem de taxare este acea că, în realitate, nu s-a schimbat decât denumirea taxei, sistemul fiind în continuare discriminatoriu față de autovehiculele deja existente în parcul auto național.
Sub acest aspect este relevantă decizia C.E.J. în cauza C-345/93 Nunes Tadeu, parag. 20, din care rezultă că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și în consecință, se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată, incorporată într-un autovehicul național similar.
Or, actualul act normativ este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă.
Tot în privința comparației cu autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea E. de Justiție s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art. 90 din T. C. E. (art. 110 din T. privind funcționarea U. E. intrat în vigoare la 1 decembrie 2009 conform modificărilor survenite prin T. de reformă de la L. din anul 2007) nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente, (decizia CEJ în cauzele conexate C-
290/05 și 33305 Akoș Nadasdi și Ilona Nemeth parag. 49).
Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește.
Se poate așadar concluziona că O. nr. 5. (varianta în vigoare la momentul solicitării formulate de reclamantă) respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din T. C. E.(art. 110 din T. privind funcționarea U. E. intrat în vigoare la 1 decembrie 2009 conform modificărilor survenite prin T. de reformă de la L. din anul 2007).
A., după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului conform coeficienților descriși în anexa 4. Cota fixă de reducere prev. în anexa 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului.
Cu ocazia calculului taxei, pot fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterea de la situația standard a elementelor care au statla baza stabilirii cotei fixe în condițiile prev. de normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență.
Pe de altă parte, așa cum rezultă din art. 8:
„(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei în conformitate cu prev. alin. (2).
(2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.";.
Așadar, atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate pretinde o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ, atâta timp cât pentru acestea taxa nu a fost plătită și evident nici nu se poate pune problema restituirii ei.
În cauza de față, reclamantului-intimat i s-a adus la cunoștință că refuzul operațiunii de înmatriculare se datorează împrejurării că nu a îndeplinit condiția prealabilă de a plăti taxa de poluare, cerință care este apreciată de Curte în conformitate cu exigențele legislației naționale și comunitare, așa încât refuzul pârâtului are un temei legal și deci este justificat.
Față de cele menționate anterior, în baza art. 20 alin. 3 și 28 din Legea nr.
554/2004, raportat la art. 312 alin. 1-3 și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se va admite recursul declarat de pârâtă și se va modifica în întregime hotărârea atacată, în sensul că se va respinge acțiunea formulată de reclamantul C. D. P.
P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de I. P. J. M. - S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V. împotriva sentinței civile nr.3948 din (...) pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui M. pe care o modifică în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul C. D. P. în contradictoriu cu I.
P. M. - S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V..
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 martie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. H. M. B. F. T.
G. D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.S. A.
| ← Decizia civilă nr. 3853/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 143/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
