Sentința civilă nr. 381/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C., DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
S. CIVILĂ Nr. 381/2011
Ședința publică} de la 24 I. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE S. AL H. GREFIER A. B.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC L. - G. COM SRL în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, D. J. PENTRU A. ȘI O. V. B.-N., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică} se prezintă consilier juridic Roman V. din cadrul D. B.-N. în reprezentarea intereselor pârâtului
Ministerul Finanțelor Publice, lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că la data de 22 iunie 2011 s-au înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise, formulate de reclamantă.
Se comunică un exemplar din concluziile scrise formulate de reclamantă cu reprezentantul pârâtului, care învederează instanței că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentantul pârâtului arată că susține excepția invocată prin întâmpinare, respectiv, excepția lipsei calității procesuale pasive a M.ui F. P.
Pe fond, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
{ F. | }
C U R T E A :
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC L. - G. COM SRL, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, D. J. PENTRU A. ȘI O. V. B.-N., se solicită anularea D. nr. 17/(...) emisă de Ministerul Finanțelor Publice - C. pentru Autorizarea Operatorilor de P. S. A. A. - anularea D. nr. 072/(...) emisă de Ministerul Finanțelor Publice - C. pentru Autorizarea Operatorilor de P. S. A. A., și pe cale de consecință anularea adresei nr. 1832/(...) a Direcției Județene pentru A. și O. V. B.-N. prin care s-a calculat acciza pentru stocul de produse existent faptic, ca fiind act subsecvent deciziei nr. 072/(...);
În motivele cererii se arată că, societatea reclamantă a intrat în procedura generală a insolvenței prin S. C. nr. 1. a T. B.-N. R. a solicitat deschiderea procedurii de reorganizare judiciare, în acest sens propunând un plan de reorganizare prin care se prevedea continuarea activității pe o perioadă de trei ani, principalul obiect de activitate fiind producția debăuturi alcoolice, iar propunerea sa a fost aprobată, iar planul de reorganizare a fost confirmat de judecătorul sindic prin S. C. nr. 6. .
Prin D. nr. 003/(...) (anexa 3) s-a stabilit de către A. prin D. BN în sarcina reclamantei plata unei garanții pentru antrepozitul fiscal în sumă de
3.308,11 Euro. În momentul în care a dorit să achite c/val acestei garanții i s-a comunicat că nu i se va permite continuarea activității, chiar dacă plătește această garanție, deoarece trebuie să achite și acciza restantă.
În aceste conditii, reclamanta a adresat emitentului deciziei nr.
003/(...) contestatia cu numărul 18/(...) prin care a solicitat clarificarea situației în sensul că dorește să achite contravaloarea garanției, dar să i se confirme că nu i se solicită și plata accizelor restante, cu aceste accize AFB
B. fiind înscrisă pe tabelul creanțelor în cadrul procedurii de insolvență.
Cu toate că reclamanta și-a arătat disponibilitatea de a achita garanția, singurul răspuns din partea Direcției Județene de A. a fost prin adresa nr. 863/(...) prin care i s-a comunicat că s-a propus revocarea autorizației de antrepozit fiscal și că pentru reluarea activității trebuie achitate toate accizele restante. În urma acestor demersuri și în urma solicitării exprese a D. BN, pârâta a emis D. nr. 072/(...) prin care a dispus revocarea autorizației de antrepozitar fiscal a reclamantei.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat plângere prealabilă prin care a solicitat anularea deciziei nr. 072/(...).
Referitor la decizia nr. 072/(...), reclamanta arată că prin aceasta C. pentru Autorizarea Operatorilor de P. S. A. A. a revocat autorizația de antrepozit fiscal pentru nerespectarea dispozițiilor art. 198 din Legea nr.
571/2003, coroborate cu prevederile pct. 20 alin. 18 din H.G. nr. 44/2004.
La baza deciziei Comisiei sunt menționate lipsa unei garanții bancare constituite din partea noastră, precum și S. C. nr. 1. privind deschiderea procedurii insolvenței la cererea reclamantei.
Solicitarea sa de anulare totală a deciziei Comisiei se întemeiază pe următoarele argumente: a). art. 198 din Legea nr. 571/2003 a fost abrogat Începând cu data de
1 aprilie 2010 de dispozițiile art. III alin. 3 din Ordonanta de urgență a G. nr.
1..
Astfel, după cum se poate observa și din expunerea de motive a ordonanței, luând act de neconcordanța dispozițiilor Codului fiscal cu legislația comunitară, G. a abrogat articolul în baza căruia s-a revocat autorizația de antrepozit fiscal, astfel că decizia de revocare nu mai are nici un temei legal la bază. b). Conform normelor legale în vigoare, garanția ce o constituie antrepozitarii fiscali este în scopul asigurării plăților accizei către stat. În speță, reclamantei i s-a cerut constituirea unei garanții pentru a se asigura plata unei accize pentru care Administrația F. P. B. s-a înscris deja pe tabelul creditorilor cu suma de 743.165 lei, în dosarul nr. (...), dosar în care este deschisă procedura insolvenței la cererea reclamantei și în care încercă reorganizarea societății și continuarea activității. Astfel, reclamanta apreciază că depunerea garanției nu era justificată, deoarece plata accizei este deja garantată prin înscrierea AFP B. la masa credală cu întreaga acciză ce ar putea fi datorată . c). Prin D. nr. 003/(...), D. J. pentru A. și O. V. B-N, i-a comunicat că trebuie să constituie o garanție de 3.308,11 euro în termen de 30 de zile de la comunicare respectivei decizii.
În data de (...) a formulat contestație împotriva deciziei de constituire a garanției, ocazie cu care a solicitat și lămuriri cu privire la acest cuantum,declarând totodată că intenția sa este de a constitui garanția cu condiția acceptului direcției.
Singurul răspuns din partea Direcției Județene de A. a fost prinadresa nr.863/(...) prin care i s-a comunicat că s-a propus revocareaautorizației de antrepozit fiscal și că pentru reluarea activitățiitrebuie achitate toate accizele restante.
R. consideră că pe lângă faptul că i s-a revocat autorizația în baza unui temei legal abrogat și că plata accizei era deja garantată, nici nu i s-a acordat ocazia de a constitui garanția datorată, răspunsul la solicitarea sa de a fi lămurită cu privire la cuantumul garanției fiind revocarea autorizației de antrepozit.
O încercare de constituire ulterioară a garanției ar fi însemnat să efectueze o plată pentru o autorizație ce îi era revocată.
Sub acest aspect, reclamanta menționează că este de acord cu constituirea garanției, astfel cum a explicat și anterior revocării autorizației, motiv pentru care solicită anularea deciziei de revocare a autorizației, deoarece intenția societății, în principal, este cea de a constitui garanția pentru a putea desfășura activitatea conform planului de reorganizare din procedura insolvenței. d). După cum se redă în preambulul deciziei de revocare, aceasta are la bază și "cererea nr. (...), invocată în sentința comercială nr. 1.".
Referitor la aceasta, reclamanta învederează faptul că presupusa cerere este de fapt dosarul T. B.-N. unde s-a dispus prin sentința comercială sus-arătată deschiderea procedurii insolvenței la cererea sa și unde se încearcă reorganizarea societății prin achitarea tuturor debitelor, inclusiv cel ce îl reprezintă acciza cu care A. B. s-a înscris la masa creditorilor.
Codul fiscal prevede revocarea autorizației doar pentru acelepersoane juridice împotriva cărora s-a deschis procedura falimentuluiori este în curs procedura lichidării, ori în speță, reclamanta asolicitat deschiderea procedurii insolvenței, ceea ce înseamnăcontinuarea activității de producție, având ca finalitatereorganizarea societății și eșalonarea, respectiv achitarea datoriilor.
În speță, reclamanta susține că revocarea autorizației deantrepozit fiscal înseamnă imposibilitatea continuării activității, implicit eșuarea planului de reorganizare cum și imposibilitatea achitării accizei restante cu care A. este deja înscrisă la masa creditorilor.
Plângerea prealabilă a reclamantei a fost înregistrată la pârâtă sub numărul 8.164/(...), iar prin adresa nr. 716.174/PC/(...) i s-a comunicat că soluționarea plângerii sale a fost amânată până la data la care va constitui garanția de 3.308,11 Euro, urmând ca după plata acestei garanții C. să reanalizeze plângerea sa.
În acest context, reclamanta s-a conformat dispozițiilor organelor fiscale, astfel că la data de (...) a comunicat pârâtei faptul că a achitat contravaloarea garanției, a anexat ordinul de plată și a solicitat repunerea pe rol a plângerii sale. Văzând că nu primește nici un răspuns, la data de (...) reclamanta a revenit cu o adresă pârâtei solicitând comunicarea stadiului soluționării cererii sale, iar ulterior acestui ultim demers i s-a comunicat decizia nr. 017/(...).
Referitor la decizia nr. 017/(...), reclamanta a arătat că prin această decizie, pârâta în loc să analizeze solicitarea sa de anulare a D . nr. 072/(...), a emis o decizie prin care a decis revocarea autorizației sale de antrepozitar fiscal pentru alte motive, în baza unui act normativ apărut după decizia atacată cu plângere prealabilă, iar înceea ce privește plângerea prealabilă a constatat că aceasta este rămasă fără obiect.
În aceste condiții autorizația de antrepozitar fiscal a fost revocată prin două acte diferite, în baza a două acte normative diferite, dar în cadrul aceleași proceduri administrative. Pârâta trebuia să soluționeze printr-o decizie plângerea prealabilă, favorabil sau nefavorabil, analizând motivele invocate prin plângere. E. unei decizii în baza O. nr. 5. trebuia să fie făcută într-un alt cadru, astfel încât să nu interfereze.
A menționat reclamanta că prin D. nr. 017/(...) pârâta nu aanalizat în nici un mod plângerea sa prealabilă, nu a verificattemeinicia motivelor sale, ci s-a mulțumit să revoce întâi din nou autorizația de antrepozitar fiscal și apoi să conchidă că urmare a noii revocări a autorizației plângerea prealabilă a rămas fără obiect, deși singura modalitate prin care plângerea sa prealabilă putea să rămână fără obiect era prin retractarea deciziei atacată de reclamantă cu plângere.
A arătat reclamanta că D. nr. 017/(...) era ulterioară D. nr. 072/(...) și plângerii sale prealabile.
În nici un caz nu este posibil să fie respinsă plângerea sa ca fără obiect, din moment ce nici unul din elementele existente la data emiterii deciziei nr. 072/(...) și la data formulării plângerii prealabile nu s-a schimbat.
Referitor la motivul celei de a doua revocării a autorizației și anume prevederile O. nr. 5., reclamanta susține că din acest punct de vedere D. nr.
017/(...) este netemeinică. Astfel, art. IV al acestei ordonanțe prevede încetarea valabilității tuturor autorizațiilor începând cu data de (...). De asemenea, se prevedea că antrepozitării autorizați care la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență dețin autorizații valabile au obligația de a solicita reautorizarea până la data de 31 august 2010 inclusiv.
Pârâta, prin decizia nr. 017 a constatat că reclamanta nu a respectat aceste prevederi, astfel că în baza art. IV alin. 7 din O. nr. 5. se impune revocarea (din nou) a autorizației de antrepozitar fiscal.
Dată fiind complexitatea situației de fapt, reclamanta arată căera în imposibilitate în momentul apariției actului normativ de a se conforma prevederilor legale sus-menționate. Art. IV prevede că trebuie să solicite reautorizarea cei care "dețin autorizații valabile". Cazul de speță este un caz special, deoarece în momentul publicării actului normativ (28 iulie 2010), al termenului limită pentru reautorizare (31 august 2010) situația sa ca antrepozitar fiscal era cel puțin ambiguă, dacă nu chiar contestabilă.
Astfel, i s-a pus în vedere obligația de plata a garanției, darreclamanta nu a achitat-o și a atacat decizia aferentă (a se vedea decizia nr. 003/(...)), urmare a acestei situații i s-a revocat autorizația de antrepozitar fiscal prin decizia nr. 072/(...), decizie care a fost și aceasta atacată prin plângere prealabilă.
Este incontestabil, a menționat reclamanta, că nu ar fi pututsolicita reautorizarea (cel puțin nu cu succes) în fața neplății garanției, a contestării stabilirii garanției și mai ales în fațaexistenței unei decizii de revocare a autorizației de antrepozitar fiscalaflată și aceasta în procedură de contestare.
Solicită a se constata atitudinea cel puțin curioasă a pârâtei, care investită fiind cu plângerea prealabilă împotriva D. nr. 072/(...), prin adresa nr. 716.174/PC/(...) a comunicat reclamantei că soluționarea plângerii salea fost amânată până la data la care va constitui garanția de 3.308,11 Euro, urmând ca după plata acestei garanții C. să reanalizeze plângerea sa.
Deși această adresă este emisă după publicarea O. nr. 5., pârâta nu face absolut nici o referire la acest act normativ sau la necesitatea reautorizării, lăsând-o pe reclamantă să creadă că pentru soluționarea plângerii sale este necesară numai plata garanției (anexa 9).
Față de toată această situație, reclamanta consideră că pârâta este de rea-credință, care văzând că plângerea reclamantei este întemeiată (a se vedea mai ales emiterea deciziei nr. 072 în baza unui act normativ abrogat) a profitat de apariția O. nr. 5., de situația delicată a autorizației noastre, și invocând necesitatea plății garanției a amânat soluționarea plângerii prealabile, până după expirarea termenului prevăzut de actul normativ în vederea reautorizării, pentru ca apoi să anuleze din nou autorizația, și să constate plângerea prealabilă ca rămasă fără obiect.
Pentru aceste motive, reclamanta consideră că actiunea sa este întemeiată si se impune anularea deciziilor supuse controlului instanței de contencios administrativ.
D. GENERALĂ A F. P. B.-N. prin întâmpinarea depusă la dosar,solicită respingerea acțiunii reclamantei, iar pe cale de consecință, a se menține ca temeinice și legale, sub toate aspectele, acteleadministrativ atacate, respectiv D. nr.17/(...) și decizia nr. 072/(...)emise de către M. finanțelor P. - C. pentru Autorizarea Operatorilor de P . S. A. A., precum și adresa nr.1832/(...) a Direcției Județene pentru A.
și O. V. B.-N., prin care a fost calculată acciza pentru stocul deproduse existent faptic.
Acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu Ministerul F inanțelor Publice este fondată pentru următoarele considerente:
R. s-a plâns în prezenta procedură cu privire la nelegalitatea deciziei nr. 17/2011 și 0., ambele emise de Ministerul Finanțelor Publice.
Ea contestă măsura revocării autorizației de antrepozit fiscal.
La data când Ministerul Finanțelor Publice a decis revocarea autorizației de antrepozit fiscal, reclamanta se afla în procedura insolvenței. A. aspect este extrem de relevant întrucât în procedura insolvenție, A. s-a înscris la masa credală cu creanțe bugetare reprezentând accize, TVA, și sume accesorii acestor debite, cererea A. de admitere a creanței fiind admisă.
Toate datoriile derivate din activitatea accizabilă s-au născutfață de A. B. A. creditor bugetar, participant la procedura insolvenței, a votat în favoarea aprobării planului de reorganizare care a fostconfirmat de către judecătorul sindic. Planul a prevăzut restructurarea operațională și financiară a reclamantei P entru perioada 2010 - 2012 s-a prevăzut ca planul de afaceresă aibă în vedere fabricarea alcoolului etilic, îmbutelierea băuturilor intermediare și desfășurarea de activități în domeniul panificației și producției agricole. S-a relevat că perspectiva redresării depinde, în principal, de activitatea privitoare la îmbutelierea băuturilor intermediare și produselor de panificație.
În programul de plată al datoriilor pentru anii 2010 - 2013, creanța bugetară a A. B. deține prima poziție.
Analizând potențialul de reușită al planului, creditor bugetar A. B. a estimat șansele sale de reușită având în vedre profitul, excedentul de trezorerie previzionate din activitățile de producere și îmbuteliere a băuturilor alcoolice.
Creditorul bugetar a considerat că planul va putea duce la platadatoriilor conform programului previzionat, dacă reclamanta își va continuaactivitatea în modalitatea propusă; în același timp continuarea acestei activități depindea de rămânerea în ființă a autorizației de antrepozit fiscal.
Pentru prelungirea valabilității acestei autorizații, reclamantei i s-a impus prin decizia nr. 0. completarea garanției până la nivelul sumei de
3.308,11 euro.
R. nu s-a opus achitării acestei sume însă a solicitat ca autoritatea să- i confirme dacă obligația de completare a garanției nu este dublată și de cea a plății accizelor restante care erau deja avute în vedere în programul de plată al creanțelor.
D. județeană de accize a comunicat reclamantei prin adresa nr.
8. că a propus revocarea autorizației de antrepozit fiscal și căreluarea activității este posibilă doar în condițiile în care vor fi achitate toate accizele restante.
Cu toate că garanția a fost achitată, Ministerul Finanțelor P ublice a decis să revoce autorizație de antrepozit fiscal. Această deciziei a fost contestată.
Ministerul Finanțelor Publice, în loc să analizeze plângerea formulată de reclamantă împotriva deciziei nr. 0., a emis o nouă decizie de revocare pornind de această dată de la alte considerente și anume prev. O. nr. 5. adoptate ulterior deciziei nr. 0..
În concluzie, autorizația de antrepozit fiscal a fost revocată prindouă acte diferite, în baza a două acte normative diferite, dar încadrul aceleiași proceduri.
Prin decizia nr. 017/2010 pârâta nu a analizat plângereareclamantei din perspectiva temeiniciei ori netemeiniciei motivelor invocate. Ea a revocat în calea de atac exercitată de contestatoare autorizația de antrepozit fiscal bazându-se pe alte prevederi și alte considerente care au fost avute în vedere la emiterea deciziei nr. 0..
Atât prima decizie, cât și cea de-a doua decizie sunt nelegale. Revocarea autorizației de antrepozit fiscal dispusă prin decizia nr. 0. este nelegală întrucât măsura este într-o neconcordanță vădită cu modul în care executivul, prin organele sale de specialitate, a hotărât să gestioneze modul de recuperare a creanței bugetare pe care o putea pretinde de la reclamantă.
În cadrul procedurii insolvenței a votat în favoarea planului, creanța bugetară era garantată prin programul de plată prevăzut în plan, iar șansele planului de reorganizare erau indisolubil legate de desfășurarea de producția și comercializarea băuturilor alcoolice. Or, o atare activitate nu putea fi desfășurată de reclamantă în absența autorizației de antrepozit fiscal.
Este inadmisibil ca, pe de o parte, să consideri ca măsurăadecvată continuarea activității în direcția propusă de reclamantă -aceea de producție a băuturilor alcoolice, iar pe de altă parte, săobstrucționezi, să blochezi orice șansă de continuare a acestei activități prin revocarea autorizațiilor pe care le presupune.
A.N.A.F. și structurile organizatorice care o compun se află în subordinea M.ui F. P. și are atribuții de administrare a veniturilor bugetare.
C. pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelorarmonizate nu putea să ignore situația specială în care se aflareclamanta, în privința căreia planul de reorganizare fuseseconfirmat.
În virtutea legii, org anele de spec ial itate ale ad min is tr aț ie i publ ice centrale aflate în subordinea M.ui F. P., cu rol în aplicarea politice de a d min is tr are f isc al ă, trebu ie s ă aib ă o pol itic ă coeren tă.
O decizie adoptată cu privire la modul de recuperare a uneicreanțe fiscale nu poate fi revocată atunci când nu există rațiuniobiective.
Curtea nu a fost în măsură să identifice în speță o astfel desituație. M. nu a justificat de ce, pe de o parte, prin organele sale despecialitate a admis că se impune ca reclamanta să-și continue activitatea, iar pe de altă parte, a răpit orice șansă de a realizaplanul prin revocarea autorizației. Această incoerență a executivului trebuie remediată și singurul remediu este acela anulării deciziei nr.
0..
Curtea reține că această decizie nu este motivată, ea se limitează doar la menționarea unor acte normative pe care pârâta și-a fundamentat decizia.
A motiva însă, implică a face cunoscute cu claritate elementele de fapt
și de drept care permit înțelegerea deciziei și aprecierea legalității sale.
D. nu întrunește exigența motivării, singura care ar fi permis reconstituirea raționamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia.
Iată un al doilea considerent pentru care acest act se impune a fi anulat.
În ceea ce privește cea de-a doua decizie, Curtea reține că și aceasta este nelegală întrucât pârâta, deși trebuia să soluționeze plângerea reclamantei împotriva deciziei nr. 0., a dispus revocarea autorizației întemeiat pe dispozițiile O. nr. 5., fără să verifice temeinicia motivelor invocate de reclamantă.
Singura modalitate în care plângerea reclamantei ar fi rămas fără obiect era aceea a retractării deciziei nr. 0..
Nu era admisibil ca în calea de atac a reclamantei, autoritateasă emită o nouă decizie de revocare a autorizației întemeiat pe un actnormativ care nu era aplicabil la data emiterii deciziei nr. 0..
Pe de altă parte, i s-a reproșat reclamantei în decizia nr.
017/2011 că nu ar fi respectat prevederile O. nr. 5., dar este clar căreclamanta nu putea accede la procedura reautorizării despre care face vorbire acest act normativ atâta timp cât urmare emiterii deciziei nr. 0., teoretic, nu întrunea condițiile în care putea opera reautorizarea reglementată de art. IV alin. 7 din O. nr. 5..
Totodată, Curtea va constata că cererea reclamantei având ca obiect anularea adresei nr. 1832/2010 emisă de D. J. pentru A. și O. V. B.-N. este inadmisibilă.
Concluzia se sprijină pe aceea că actul în discuție nu întrunește caracterele unui act administrativ, adresa atestă o situație de fapt și de drept bazată pe documentele deținute de autoritate, ea nu produce în sine efecte juridice.
Practic, prin adresa respectivă, D. J. pentru A. și O. V. B.-N. aduce la cunoștință D. B.-N. împrejurarea că prin decizia nr. 0. s-a revocat autorizația de antrepozit fiscal deținută de reclamantă.
A. act nu constituie altceva decât o corespondență administrativă pe care instanța de contencios administrativ nu o poate cenzura.
Așa fiind în baza prevederilor art. 18 din Legea 554 /2004 Curtea va admite acțiunea formulată de reclamanta S. L. - G. COM S. cu sediul în B., cart.V., nr.72, jud.B.-N. în contradictoriu cu MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul în B., str.A., nr.17, sector 5 și în consecință va anula decizia nr. 17/(...) și decizia nr. 072/(...) emisă de Ministerul Finanțelor Publice.
În temeiul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004 va respinge ca inadmisibilă cererea de anulare a adresei nr. 1832/(...) emisă de D. J. pentru
Decizii și Operații V. B.-N. și în consecință, va respinge acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu emitentul acestui act.
PENTRU A.E MOTIVE IN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE :
Admite acțiunea formulată de reclamanta S. L. - G. COM S. cu sediul în B., cart.V., nr.72, jud.B.-N. în contradictoriu cu MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul în B., str.A., nr.17, sector 5 și în consecință:
Anulează decizia nr. 17/(...) și decizia nr. 072/(...) emisă de Ministerul
Finanțelor Publice.
Respinge ca inadmisibilă cererea de anulare a adresei nr. 1832/(...) emisă de D. J. pentru Decizii și Operații V. B.-N. și în consecință, respinge acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu emitentul acestui act.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE GREFIER S. AL H. A. B.
În concediu de odihnă S emnează Prim-Grefier M .LENA T.red.S. Al H./A.C.
4 ex. - (...)
| ← Decizia civilă nr. 4189/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5964/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
