Sentința civilă nr. 387/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 387/2011
Ședința publică din 29 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta M. M. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII reprezentant prin M. S. C. A. având ca obiect - suspendare executare act administrativ - O. nr. 304/2011.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15 iunie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru când s-a dispus amânarea pronunțării la data de (...) și apoi la data de (...).
C U R T E A :
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 16 martie 2011 sub nr. (...), reclamanta M. M., în contradictoriu cu MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, F. I., a solicitat instanței suspendarea ordinului nr. 304/(...) emis de Ministerul Sănătății prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția de contabil șef în cadrul I. C.
În susținerea celor solicitate a arătat că în cauză sunt întrunite cerințele prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat care rezultă din aceea că în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, ordinul trebuie să cuprindă numele, prenumele, locul de muncă, funcția deținută , iar în cazul de față numele este eronat, iar din cuprinsul ordinului nu rezultă, de asemenea, fapta care constituie obiectul eliberării din funcție.
Prevenirea pagubei iminente rezultă din aceea că i-a fost recunoscut un drept, acela de a ocupa postul potrivit deciziei nr. 259/2001 ca urmare a susținerii examenului, drept care acum tinde să fie pur și simplu desființat. Or, paguba este iminentă în condițiile pierderilor bănești,al efortului financiar și al consumului moral.
Ulterior, prin precizarea formulată, reclamanta a solicitat și anularea O.ui nr. 304/(...), obligarea la reîncadrarea în funcția deținută, obligarea la plata indemnizației pierdute precum și obligarea pârâților la plata daunelor morale în sumă de 1.000 lei, sub sancțiunea penalităților de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere.
În motivarea celor solicitate, reclamanta a arătat că ordinul a fost emis pe numele M. O. și nu M. M., nu cuprinde datele cerute de lege, numele, prenumele, locul de muncă, funcția deținută, descrierea faptei care constituie obiectul eliberării din funcția deținută și dovezile pe care se sprijină.
Prezentă în instanță, reclamanta personal a arătat că ordinul este nelegal și pentru faptul că organul emitent nu avea competența cerută de lege pentru emitere.
Răspunzând celor solicitate prin întâmpinare, Ministerul Sănătății a susținut că reclamanta nu dovedește nici cazul bine justificat și nici paguba iminentă, împrejurări care ar justifica suspendarea actului. A., se arată că reclamanta motivează cererea prin aceea că ordinul ar fi emis pe numele altei persoane, însă față de aceasta obiecție, prin ordinul nr. 399/(...) a fost rectificată eroarea în sensul că a fost corectat numele titularului ordinului. În ceea ce privește paguba iminentă se arată că reclamanta nu face dovada acesteia, ci doar se rezumă a face speculații cu privire la eventuale urmări de ale executării actului administrativ atacat.
Privitor la anularea ordinului se arată că motivul invocat cu privire la nume nu poate fi reținut, deoarece eroarea a fost îndreptată prin ordinul nr. 3., ce cuprinde cerința privind numele și prenumele, locul de muncă și funcția deținută.
În ceea ce privește susținerea reclamantei în sensul că revocarea nu a fost motivată, se arată că aceasta trebuie respinsă, deoarece condițiile cumulative de valabilitate a actului administrativ sunt: să fie emis de autoritatea competentă și în limitele competenței sale, să fie emis în forma și cu respectarea procedurii prevăzute de lege, să fie conform cu Constituia și actele normative în vigoare, să fie conform cu interesul public urmărit de lege, iar în ceea ce privește motivarea actului administrativ,nu exista nici o reglementare a legiuitorului, în sensul că este imperativ să fie motivat un act administrativ cu caracter individual, așa cum invocă reclamanta, nu a fost identificată și nici măcar nu se face vorbire despre obligativitatea motivării unui asemenea act. Totuși, se arată că în preambulul ordinului atacat au fost menționate actele normative în temeiul cărora s-a procedat la emiterea actului administrativ. În plus, a arătat că reclamanta nu a atacat raportul de control, motivele vizând doar aspecte de formă nu și de fond.
La rândul său, pârâta F. I., prin întâmpinare, a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive.
După punerea în discuție a excepției prin încheierea din (...), în considerare că ordinul a cărei suspendare a fost solicitată nu face referire la persoana pârâtei F. și nu au fost dezvoltate împrejurări de fapt și de drept care să justifice chemarea sa în judecată, Curtea a admis excepția cu consecința corespunzătoare respingerii actiunii fata de aceasta.
Trecând așadar la analiza acțiunii, Curtea reține următoarele:
Prin ordinul nr. 304/(...) al M. S. a fost dispusă eliberarea reclamantei din funcția de contabil șef al Institutului de medicină L. C. începând cu data emiterii ordinului.
Conform celor consemnate în preambulul ordinului, măsura a fost dispusă având în vedere art. 12 alin. 3 din O.G. nr. 1/2000, Legea nr. 53/2003
Codul muncii, raportul de control C. nr. 386/DAC638/(...) conținând concluziile și propunerile de măsuri rezultate în urma controlului desfășurat în perioada 14 - (...) la I. C.
Reclamanta consideră că ordinul este nelegal întrucât consemnează greșit numele M. O. în loc de M. M. nu este emis de autoritatea competentă și nu cuprinde cerințele obligatorii cerute de lege actului respectiv, nu cuprinde descrierea faptei care constituie obiectul eliberării din funcție.
Argumentul adus constând în aceea că ordinul este nelegal, dat fiind consemnarea greșită nu poate fi reținut, fiind vorba de o eroare în redactarea prenumelui, în condițiile în care o altă persoană cu numele M. nu îndeplinea funcția de contabil șef/director economic în cadrul instituției. Pe de altă parte, această eroare a fost îndreptată printr-un alt ordin, respectiv O. nr. 3.. Caatare, în situația dată, susținerile reclamantei apar ca neîntemeiate și vor fi respinse.
Respins va fi și argumentul adus cu privire la competență. A., se reține că potrivit O.G. nr. 1/2000, art. 12 alin. 3 invocat în ordin, „directorii instituțiilor de medicină legală sunt numiți prin ordinul M. S. În condițiile în care numirea potrivit normei enunțate se face prin ordin al ministerului și eliberarea din funcție se face în aceeași modalitate. Că este așa, rezultă și din dispozițiile Legii nr. 188/1999, art. 99 ce statuează că persoana care are competența legală de numire în funcție va dispune și eliberarea prin act administrativ.
Reclamanta este contabil șef/director economic în cadrul institutului, fiind numită prin act al ministerului, iar în condițiile în care a fost numită în acest fel, în urma concursului și eliberarea din funcție se face în aceeași modalitate. Prin urmare, raportat la normele arătate, nu se poate reține că actul a fost emis de o autoritate necompetentă.
Cu toate acestea este întemeiat argumentul adus de reclamantă cu privire la nemotivarea actului. În acest sens se reține că în preambulul ordinului se consemnează că măsura se ia având în vedere dispozițiile Legii nr.
53/2003 - Codul muncii, fără a se preciza norma ce vizează eliberarea din funcție, care ar fi cazul prevăzut de normă pentru eliberarea din funcție.
Această denumire generică nu este în măsură să asigure o verificare corespunzătoare a legalității actului contestat. Codul muncii invocat sancționează cu nulitatea absolută necuprinderea în decizie (act încetare a raportului de muncă) în mod obligatoriu a următoarelor mențiuni: descrierea faptei, temeiul de drept.
În cauză, după cum se observă, în conținutul ordinului nu s-a prevăzut care este cazul prevăzut de norme pentru eliberarea din funcție, mențiune ce se sancționează cu nulitatea. Or, în aceste circumstanțe, întrucât actul nu cuprinde mențiunile obligatorii, este nul.
Legat de aceasta, susține pârâtul că în preambul s-a consemnat faptul că s-a avut în vedere raportul de control nr. C(...)638/19.01.201. Din verificarea conținutului raportului invocat reiese că în cadrul instituie în care a funcționat reclamanta în calitate de contabil au existat anumite nereguli în desfășurarea activității legate de achiziții, exercitarea controlului financiar preventiv superficial. S-ar putea deduce din aceasta că măsura luată prin ordinul atacat vizează mai degrabă o abatere disciplinară și ca atare, eliberarea din funcție este o sancțiune disciplinară. Aceasta reiese implicit și în contextul în care prin același ordin se evocă ca și temei Codul muncii - Legea nr. 53/2003.
Cu privire la sancționarea disciplinară, norma evocată în ordin prin art. 267 prevede că sub sancțiunea nulității absolute nici o măsură nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea cercetării disciplinare. Același act normativ prin art. 268 alin. 2 prevede, de asemenea, că decizia trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, în mod obligatoriu: descrierea faptei ce constituie abatere, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate în cadrul cercetării prealabile, temeiul de drept în baza căruia se aplică sancțiunea, termenul de contestare, instanța competentă.
În speță, nu numai că nu a fost efectuată o cercetare prealabilă, dar nici actul nu cuprinde mențiunile obligatorii referitoare la faptă.
Ca atare, câtă vreme nu s-a efectuat cercetarea, nu sunt consemnate în act cerințele cerute de lege, actul este nul, iar din această perspectivă susținerile reclamantei sunt întemeiate și vor fi admise.
Evident, se poate obiecta și susține că reclamantei îi puteau fi aplicate dispozițiile vizând funcționarul public și ca atare se putea dispune eliberarea din funcție.
Susținerea nu ar putea fi primită ca motiv de respingere a acțiunii reclamantei. A., se reține că potrivit art. 99 din Legea nr. 188/1999, eliberarea din funcție se face în următoarele cazuri: autoritatea sau instituția publică și-a încetat activitatea ori a fost mutată, autoritatea sau instituția își reduce personalul ca urmare a reorganizării, pentru incompetență profesională în cazul abținerii calificativului nesatisfăcător la evaluarea performanțelor profesionale individuale..
Același articol la alin. 3 mai prevede că în cazul eliberării din funcție, autoritatea este obligată să acorde funcționarului un preaviz.
Cu alte cuvinte, eliberarea din funcție se face de autoritate motivat de ivirea uneia dintre cazurile expres prevăzute, cu preaviz .
O. emis de pârât nu numai că nu conferă un preaviz, dar nici nu consemnează care ar fi cazul eliberării din funcție. Prin urmare, actul neîntrunind cerințele legii este lovit de nulitate.
Se susține însă de pârât că nu se cere prin lege motivarea actului. Susținerea nu poate fi primită, motivarea fiind o componentă esențială în aprecierea legalității actului și se cere nu doar în cazul actelor emise în contextul dreptului muncii (de altfel invocat prin ordinul atacat) ci și al actelor emise de autoritățile administrative. În acest sens trebuie reținut că prin R. C. de M. a C. E. nr. 7.) cu privire la protecția individului în relațiile cu autoritățile administrative s-a recomandat statelor membre să se ghideze în dreptul și practica lor administrativă de anumite principii enunțate în rezoluție în scopul protecției persoanelor fizice și juridice în procedurile administrative. Principiul IV din rezoluție impune ca atunci când actul administrativ este de așa natură încât să afecteze negativ drepturile, libertățile sau interesele - persoana vizată trebuie să fie informată cu privire la motivele ce stau la baza actului.
De asemenea potrivit art-28 alin.1 din Legea nr.554/2004 și art.721
C.pr.civ., dispozițiile codului de procedură alcătuiesc procedura de drept comun în materie civilă, ele se aplică și în alte materii prevăzute de alte legi în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice. A., în privința conținutului motivării art.261 C.pr.civ. impune ca hotărârea să cuprindă între altele motivele de fapt și de drept ce au format convingerea, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, cel puțin aceste elemente trebuie aplicate și în cazul actului administrativ. Procesul de deliberare al autorității, al administrației nu poate fi efectiv decât dacă se precizează în considerentele de fapt justificarea și temeiul măsurii . Prin urmare atât dreptul intern cât și potrivit angajamentelor internaționale asumate de R., obligația de motivare a administrației nu diferă esențial sub aspectul conținutului de cea a autorității judecătorești. Lipsa motivării împiedecă orice cenzură a legalității măsurii atacate și constituie un viciu esențial și o cauză de nulitate a actelor. Or, în cauză, așa cum s-a arătat, cerința motivării în fapt și în drept nu este întrunită. Evident, se poate susține că a fost oferită pe parcursul judecății prin întâmpinare o justificare. Cele oferite nu pot fi reținute ca argumente în măsură să complinească cerința ce se cere la emiterea oricărui act de către autoritate și aceasta cu atât mai mult cu cât nu s-a dat posibilitatea formulării unor obiecțiuni, contestări după procedurile cerute în evaluare.
Ca atare, susținerile pârâtului sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Respinse urmează a fi și reținerile reclamantei cu privire la penalități pe zi de întârziere, în contextul în care nu se relevă împrejurările din conținutul cărora s-ar deduce obligația. În cauză nu se întrevede nici o împrejurare vizând atitudinea pârâtului privind un eventual refuz în executare, în măsură să justifice o atare sancțiune.
Așadar, față de cele arătate, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004,
Curtea va admite în parte acțiunea și va dispune anularea ordinului nr.
304/(...) emis de pârât, va respinge petitul privind penalități și ca o consecință, a anulării ordinului, va dispune reîncadrarea reclamantei și obligarea pârâtului la plata diferențelor salariale.
Totodată,în temeiul art. 246 C.pr.civ. conform căruia reclamanta poate renunța la judecată și reținând poziția procesuală exprimată de reclamantă personal în instanță si retinand pozitia exprimata de reclamanta personal in instanta constând in renunțarea la judecata petitelor privind suspendarea și obligarea la plata daunelor morale, Curtea va lua act de această renunțare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
:
Admite în parte acțiunea precizată de reclamanta M. M., domiciliată în mun. C.-N., str. Gh. D., nr. 2, bl. BIII, sc. VII, apt. 73, jud. C., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, cu sediul în B., str. C. P., nr. 1-3.
Anulează ordinul nr. 304/(...) emis de pârât și obligă pârâtul la reîncadrarea în funcția avută anterior emiterii ordinului și la acordarea diferențelor salariale.
Respinge cererea de obligare la penalități pentru fiecare zi de întârziere.
Ia act de renunțarea la judecarea petitelor privind suspendarea și obligarea la daune morale.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2011.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. T. D. C.
Red.T.F.
Dact.H.C./4 ex./(...)
| ← Sentința civilă nr. 263/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2180/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
