Decizia nr. 1620/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1620 /2012
Ședința ta de 29 F. 2012
I. constituită din: PREȘEDINTE: M. H. JUDECĂTOR: M. B.
JUDECĂTOR: C. P. GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta D. PENTRU E. P. SI A. B. DE D. împotriva sentinței civile nr. 3379 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., în contradictoriu cu reclamantul POP P. și pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, având ca obiect obligația de a face OG 3..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată intimatul- reclamant prin avocat B. R., care depune la dosar împuternicire avocațială nr. 8 din data de (...), lipsind celelalte părți litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin S. Registratură, la data de (...) recurenta a depus la dosarul cauzei un script prin care aduce la cunoștința instanței împrejurarea că pricinile în care I. N. pentru E. P. are calitatea de reclamant sau pârât au fost preluate de D. pentru E. P. și A. B. de D.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C., raportat la art.21 din Constituție, art. 10 din Legea nr.554/2004 și dispozițiile Legii nr. 360/2002, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Față de precizările făcute de către recurentă în cuprinsul adresei depusă la data de (...), Curtea urmează a lua act de aspectele evocate de recurentă cu privire la cadrul procesual.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului-reclamant solicită respingerea recursului declarat de către pârâta D. PENTRU E. P. SI A. B. DE D. împotriva sentinței civile nr. 3379 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca legală și temeinică, apreciind că niciuna din criticile formulate de către recurentă nu este fondată.
Față de critica potrivit căreia recurentei i s-ar fi creat o situație mai grea în propria cale de atac solicită a se observa că Înalta Curte de Casație și
Justiție a casat hotărârea pronunțată de către Curtea de A. C. în dosarul (...)
și a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare T. C., instanță care nu era ținută de limitele în care Curtea de A. C., ca instanță de fond, a soluționat cauza, întrucât după casare, hotărârea pronunțată de către
Curtea de A. C. nu mai produce efecte juridice.
O altă critică adusă hotărârii pronunțată de Tribunalul Cluj vizează împrejurarea că instanța nu s-ar fi pronunțat asupra capătului principal al cererii introductive, apreciază că instanța de fond s-a pronunțat cu privire la toate capetele de cerere, așa cum rezultă și din dispozitivul hotărârii atacate, iar o eventuală pronunțare minus petita nu putea vătăma interesele recurentei, iar în acest context o atare critică apare ca lipsită de interes pentru recurentă.
Susține apărătorul intimatului-reclamant că pe parcursul judecății, cu toate că recurenta-pârâtă în mod constant și-a exprimat poziția procesuală în sensul respingerii acțiunii, a achitat suma solicitată de către reclamant pe parcursul judecății, iar din această privință instanța nu putea interpreta plata ca fiind o recunoaștere și achiesare la pretențiile reclamantului și să admită doar în parte acțiunea introductivă, conform art. 270 C., ci în mod corect instanța de fond, raportat la poziția procesuală formulată de pârâtă a admis acțiunea așa cum aceasta a fost formulată. Împrejurarea că în dispozitivul hotărârii nu s-a menționat explicit cuantumul sumei pretinse și care deja a fost achitată de către pârâtă, în opinia sa nu prezintă relevanță și nu constituie un motiv de nelegalitate sau de modificare a sentinței pronunțată de Tribunalul Cluj.
Față de critica adusă de recurentă cu privire la modalitatea în care prima instanță a soluționat capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor judiciare în sensul că nu ar fi motivat distinct această chestiune, apreciază apărătorul intimatului-reclamant că, în condițiile în care instanța a admis în întregime pretențiile reclamantului, nu mai era necesară o motivare suplimentară a soluției de acordare a cheltuielilor judiciare, dispozițiile art. 274 al. 1 C. fiind clare în acest sens, respectiv partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
La interpelarea instanței relevă că acordarea dobânzii legale a fost solicitată de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă, aspect criticat în motivele de recurs și față de care susține că instanța de fond în mod corect a reținut temeiul prevăzut de art. 1088 Cod civ., potrivit cărora orice obligație de plată poate să se cumuleze cu dobânda legală.
Pentru argumentele expuse solicită respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare, conform chitanței pe care o depune la dosarul cauzei.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3379 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a admis acțiunea formulată de reclamantul POP P. față de pârâta D. PENTRU E. P. SI A. B. DE D..
A fost obligată pârâta la plata sumei de 2967,7 lei reprezentând dobânda legală .
S-a respins acțiunea față de M. A. SI I. pentru lipsa calității procesuale pasive.
A fost obligată parata D. PENTRU E. P. SI A. B. DE D., să plătească reclamantului cheltuieli de judecata in suma de 2500 lei reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajat al I.ui N. pentru E. P. până în luna aprilie
2009 când, prin O. nr. S. din 23 aprilie 2009 a fost eliberat din funcție cu drept de pensie, fiind emisă Decizia nr. 155675/2009.
Reclamantul a solicitat pârâtei acordarea drepturilor prevăzute la art. 27 pct.1.lit g) și art. 27 al .2 din OG nr.3.. însă, pârâta i-a comunicat ca plata acestor drepturi se poate face odată cu alocarea acestor fonduri bugetare pentru această destinație.
Cu privire la calitatea procesuală a pârâtei M. instanța a reținut că în cauză nu se invocă existența unei cereri adresate acesteia și care sa fi generat un refuz abuziv, așa încât, tribunalul a respins acțiunea față de această parte.
Sumele datorate reclamantului cu titlu de ajutor au fost plătite astfel:
1. Suma de 26.000 lei la data de (...) ;
2. Suma de 7.943 lei la data de (...);
4. Suma de 32.009 lei pentru a doua plata la data de (...).
Pe fondul cauzei, potrivit art. art.1088 C. civ., „La obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele -interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. Acestea nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept".
Această dobânda legală are natura unor daune moratorii, menite să acopere prejudiciul suferit de reclamant prin executarea cu întarziere a unei obligatii , având in vedere că obligațiile ce au ca obiect plata unei sume de bani sunt totdeauna susceptibile de a fi executate in natura.
Astfel, în cauza dedusă judecății, dobânda legală solicitată de către reclamant, urmează a fi calculată și plătită cu respectarea disp.art.3 al.3 din
Legea nr. 356/2002 care face trimitere la dobânda de referință a BNR, diminuată cu 20%.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. PENTRU E.
P. ȘI A. B. DE D. solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat.
Față de pretențiile rec1amantului Pop P. formulate prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 12 noiembrie 2009, prin care solicita instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige instituția pârâtă:
- la plata ajutorului prevăzut de art. 27 alin. (1) și alin. (2) din Ordonanța G. nr. 3. privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare;
- la plata cheltuielilor de judecată în caz de opunere;
- la plata dobânzii legale, aferente sumelor datorate de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la plata integrală.
I. Prima critică:
I. de rejudecare a soluționat cauza reținând în sarcina instituției pârâte o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată, obligând-o la plata cheltuielilor de judecată și la plata dobânzii legale.
Astfel, învederează că, la judecarea recursului, precum și la rejudecarea procesului după casarea hotărârii de către instanța de recurs, recurentului nu i se poate crea În propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată, conform dispozițiilor imperative ale art. 315 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 296 din Codul de procedură civilă.
Menționează că, prin S. civilă nr. 80 din data de (...), Curtea de A. C. a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Pop P., obligând instituția pârâtă la plata ajutorului prevăzut de art. 27 alin. (1) lit. g) și alin. (2) din O.U.G. nr. 3., fără plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței menționate mai sus, D. pentru E. P. și A. B. de D. a formulat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție. I. superioară a admis recursul și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Cluj.
II. A doua critică:
I. de fond nu s-a pronunțat cu privire la capătul principal de cerere referitor la plata ajutorului prevăzut de art. 27 alin. (1) și alin. (2) din Ordonanta G. nr. 3., cu modificările și completările ulterioare.
III. A treia critică:
Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, Î. instanța pe fondul cauzei, nu a analizat solicitarea recIamantului cu privire la plata cheltuielilor de judecată, nu a făcut trimitere la aspectele învederate de D. și nu a motivat de ce a reținut În sarcina instituției pârâte plata acestora.
Referitor la plata cheltuielilor de judecată, solicită a se reține că reclamantul a solicitat plata acestora doar În caz de opunere a pârâtilor la plata ajutorului prevăzut de art. 27 alin. (1) și alin. (2) din O. nr. 3., cu modificările și completările ulterioare.
Or, așa cum se poate constata sumele cuvenite recIamantului cu titlu de ajutor au fost plătite, de instituția pârâtă DE Î. ce au fost alocate fondurile necesare, astfel: suma de 26.000 lei, la data de (...); suma de 7.943 lei la data de (...); suma de 32.009 lei la data de (...).
In această privință se impune o concluzie importantă și anume aceea că instanța de fond trebuia să se refere în motivare la toate capetele de cerere formulate și la considerentele pentru care s-au respins unele cereri.
De asemenea, motivarea instanței de fond ar fi trebuit să fie înfătișată într-o manieră care să corespundă imperativelor logicii, întrucât ea nu poate fi implicită, ci trebuie să se poarte asupra tuturor cererilor formulate și asupra tuturor argumentelor de fapt și de drept invocate de către părti.
IV. A patra critică:
În ceea ce privește capătul de cerere privind plata dobânzii legale, hotărârea pronunțată de instanța de fond este lipsită de temei legal, întrucât a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
1. Institutia pârâtă, prin întâmpinarea formulată, a solicitat instanței de fond să respingă capătul de cerere referitor la plata dobânzii legale aferentă debitului la nivelul dobânzii de referință a BNR calculate conform art. 3 din Ordonanta de urgență a G. nr. 9. privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, având în vedere natura juridică a cererii de chemare în judecată.
În acest sens, instituția pârâtă a invocat dispozițiile art. 1 din actul normativ menționat mai sus, care stabilesc că "părțile sunt libere să stabilească, În convenții, rata dobânzii pentru intârzierea la plata unei obligații bănești". Astfel, în considerarea acestora instanța trebuia să rețină că Între reclamant și D. NU A F. Î. N. C., Î. obiectul cauzei Îl reprezintă plata unor ajutoare bănești acordate În baza unui act normativ și nu În baza unei convenții încheiate Între părți.
Or, în cauza dedusă judecății, D. nu numai că nu a stabilit printr-o conventie dobânda legală, dar nici NU poate fi pusă în întârziere, întrucât angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat instituției se face numai în limita creditelor bugetare aprobate și doar în funcție de destinația acestora.
În considerarea prevederilor de mai sus, instituția pârâtă a făcut trimitere la dispozițiile O. nr. 3., cu modificările și completările ulterioare, învederând instantei de fond că legiuitorul nu a stabilit că ajutoarele bănești sunt purtătoare de dobânzi, fapt pentru care apreciază că instanta trebuia să retină că nu are temei legal și să respingă pentru acest motiv solicitarea reclamantului ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cuantumul dobânzii legale, instanța de fond a precizat doar că în cauza dedusă judecății, dobânda legală solicitată de către reclamant urmează a fi calculată și plătită cu respectarea dispozițiilor art. 3 alin. (3) din Legea nr. 356/2002, care face trimitere la dobânda de referință a BNR, diminuată cu 20%. Mergând mai departe, în dispozitiv, instanța stabilește în sarcina pârâtului plata sumei de 2967,7 lei, reprezentând dobânda legală, fără a preciza modul concret de calcul al acesteia, respectiv ce dobândă de referință a BNR a fost luată În considerare la efectuarea acestuia.
Acest aspect are o importanță vitală, având În vedere faptul că, instituția noastră până la data de (...), dată la care reclamantul a Î. să formuleze un nou capăt de cerere prin care să solicite "plata dobânzii legale, aferente sumelor datorate de la data introducerii cererii de chemare În judecată și până la plata integrală", efectuase deja plata integrală a sumei de referintă, în 3 tranșe: suma de 26.000 lei, la data de (...); suma de 7.943 lei la data de (...); suma de 32.009 lei la data de (...).
De asemenea, așa cum a învederat și instantei de fond, dispozitiile actelor normative la care a făcut trimitere, stabilesc în mod clar și fără echivoc faptul că dobânda legală nu poate fi solicitată unei institutii publice, Î. la nivelul acesteia nu operează fapte de comert, iar activitatea este desfășurată de functionari publici și nu de comercianti. Prin urmare, concluzia logică este aceea că instituția pârâtă NU poate fi ținută la plata dobânzii legale.
Î. ajutoarele bănești de care beneficiază reclamantul NU se încadrează în categoria celor purtătoare de dobândă legală, apreciem că instanta de fond NU le putea acorda fără a încălca principiul separatiei puterilor în stat consacrat de C. R. și fără a încălca dispozitiile statuate de legiuitor prin actul normativ invocat mai sus.
Astfel, instanta de fond NU era îndrituită să oblige institutia pârâtă de plata dobânzii lega le către reclamant, întrucât NU avea temei legal.
În drept s-au invocat dispozițiile Codului de procedură civilă și ale actelor normative la care a făcut trimitere în prezenta cerere de recurs, precum și cele la care a făcut trimitere în celelalte acte procesuale.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Reclamantul intimat a fost angajat al I.ui N. pentru E. P. până în aprilie 2009 când prin ordinul nr. S. din (...) s-a dispus încetarea raportului de serviciu cu drept de pensie sens în care a fost emisă decizia nr.
155675/(...).
Reclamantul a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de art. 27 pct.
1 lit. g și art. 27 alin. 2 din OG nr. 3..
Autoritatea pârâtă i-a comunicat reclamantului faptul că plata urmează a fi făcută o dată cu alocarea fondurilor bugetare cu această destinație.
Prin acțiunea înregistrată la (...) în dosar nr. (...) reclamantul i-a chemat în judecată pe pârâții I. N. pentru E. P. și Ministerul Administrației
și Internelor solicitând plata ajutoarelor prevăzute de art. 27 alin. 1 lit. g și art. 27 alin. 2 din OG nr. 3..
Prin sentința nr. 80 din (...) instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a M.ui A. și I. și în același timp l-a obligat pe pârâtul I. N. pentru E. P. la plata în favoarea reclamantului a celor două ajutoare.
Recursul declarat împotriva acestei hotărâri a fost admis prin decizia nr. 4729 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la (...) reținându- se faptul că dată fiind calitatea de autoritate publică județeană a pârâtului S. P. C. de E. a P. C., competența de soluționare în primă instanță revenea tribunalului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul T. C. la data de (...), reclamantul depunând la (...) o precizare a cererii de chemare în judecată prin care solicită obligarea pârâților în solidar la plata dobânzilor legale.
Reținând faptul că debitul principal pretins de către reclamant a fost achitat la (...), respectiv (...) și (...) tribunalul s-a pronunțat exclusiv asupra petitului vizând acordarea dobânzilor legale.
O primă critică formulată în recurs vizează faptul că instanța de rejudecare a soluționat cauza reținând în sarcina pârâtei recurente o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată obligând-o la plata dobânzilor legale și a cheltuielilor de judecată.
Este real faptul că recurentului nu i se poate crea prin propria cale de atac o situație mai grea decât cea din hotărârea atacată prin raportare la dispozițiile art. 315 alin. 4, art. 296 C.
Cu toate acestea, recurentul face o confuzie între instituția juridică a casării cu trimitere și efectele căii de atac extraordinare a recursului.
În prezenta cauză hotărârea inițială pronunțată de către Curtea de A.
C. a fost casată apreciindu-se că a fost dată de o instanță necompetentă material. Ori este știut faptul că o hotărâre casată este lipsită de orice efect juridic, fiind considerată, în fapt, că ea nu există. După casarea cu trimitere reclamantul și-a precizat pretențiile așa cum rezultă din înscrisul de la fila
15 dosar solicitând acordarea dobânzilor legale, neputându-se susține că este vorba despre o modificare a acțiunii întrucât potrivit art. 132 alin. 2 C. cererea nu se socotește modificată când reclamantul mărește câtimea obiectului cererii.
Nu se poate susține așadar că recurentului i s-a creat o situație mai grea în propria cale de atac deoarece urmare a casării cu trimitere prima judecată efectivă a cererii s-a realizat în fața T. C.
În ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată acestea au fost de asemenea solicitate de reclamant prin precizarea arătată astfel încât nici sub acest aspect susținerile recurentului nu sunt fondate.
O altă critică adusă hotărârii vizează faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la capătul de cerere referitor la plata ajutorului prevăzut de art. 27 alin. 1 și 2 din OG nr. 3..
Pentru acuratețea dispozitivului hotărârii recurate ar fi fost oportun ca instanța să facă referire în mod expres la soluția cu privire la petitul principal în sensul respingerii lui ca rămas fără obiect, așa cum de altfel rezultă din considerentele hotărârii. Faptul că tribunalul nu a procedat în această manieră nu poate conduce însă la casarea sau modificarea hotărârii cu atât mai mult cu cât recurentului nu i s-a creat vreun prejudiciu și implicit nu are interesul să critice hotărârea sub acest aspect.
Trebuie avut în vedere și faptul că potrivit dispozițiilor art. 281 ind. 2a C. statuează în sensul că „completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului ci numai în condițiile art. 281-281 ind. 2"; .
Cu alte cuvinte, recurenta ar fi trebuit în măsura în care aprecia necesar să formuleze în condițiile textului de lege anterior arătat o cerere de completare a dispozitivului, omisiunea instanței cu privire la pronunțarea asupra unui petit neputând fi remediată pe calea recursului.
În privința acordării cheltuielilor de judecată tribunalul a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 2.500 lei făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 C.
Sub acest aspect Curtea apreciază că dată fiind soluția pronunțată în cauză, de acordare exclusivă a dobânzilor legale, faptul că neplata la termen nu i s- a datorat exclusiv pârâtului acesta fiind condiționat de unele alocări bugetare, s-ar fi impus diminuarea onorariului avocațional în condițiile art. 274 alin. 3 C. și acordarea unei sume mai mici, respectiv 1.000 lei.
Referirea la art. 3 din OG nr. 9. este justificată raportat la faptul că dobânzile legale sunt daune interese moratorii cuvenite creditorului pentru întârzierea în executare a obligației. Nu se poate invoca lipsa unei convenții a părților cu privire la stabilirea cuantumului acestei dobânzi și nici faptul că pârâta ar fi fost obligată la plata unei dobânzi în materie comercială.
Considerentele avute în vedere de instanța de fond vizează incidența art. 1088 Cod civil, respectiv a art. 3 alin. 3 din OG nr. 9. în vigoare la data formulării cererii precizatoare.
Este nereală susținerea recurentei potrivit căreia nu a existat o opunere din partea sa cu privire la plata sumelor cuvenite reclamantului, în condițiile în care încă din (...) a înregistrat la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Acestea sunt considerentele pentru care raportat la art. 312 C. s-a apreciat că recursul este întemeiat doar în privința cheltuielilor de judecată acordate la fond, impunându-se diminuarea acestora și menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii recurate.
Dată fiind soluția de admitere a recursului cererea intimatului de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată excede dispozițiilor art. 274 C. urmând a fi respinsă cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de D. PENTRU E. P. SI A. B. DE D. împotriva sentinței civile nr. 3379 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pârâta D. PENTRU E. P. SI A. B. DE D. să plătească reclamantului POP P. suma de 1000 lei reprezentând onorariu avocat.
Menține restul dispozițiilor.
Respinge cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
Red.M.H./dact.L.C.C.
3 ex./(...)
Jud.fond: A. Rădulescu
