Decizia civilă nr. 10076/2013. Contestație act administrativ fiscal

Decizii și sentințe contencios/fiscal - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 10076/2013

Ședința publică din data de 23 Octombrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.

Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta D. G. A F. P.

N. ÎN NUME P. ȘI ÎN N. ADMINISTRAȚIEI F. P. PENTRU
M. împotriva sentinței civile nr. 296 din data de_, pronunțată de Tribunalul B. -N., în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta SC T. SA B. și pârâta A. F. P. B., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata-reclamantă prin avocat R. an Stan C., în substituirea d-nei avocat Lantoș L. M., care depune la dosar delegație de substituire, lipsind celelalte părți litigante.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

Prin Serviciul Registratură, la data de_ și ulterior la data de_ intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare.

Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.

Curtea, din oficiu, în temeiul art. 159¹al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și dispozițiile OUG 92/2003, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.

Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 296 din data de_, pronunțată de Tribunalul B. -N. și menținerea în totalitate a hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele evocate în cuprinsul întâmpinării.

Se arată că în ce privește excepția prescripției introducerii acțiunii invocată de pârâta D. G. a F. P. B. -N. instanța de fond în mod corect a respins această excepția ca nefondată, raportat la obiectul litigiului- restituire creanțe fiscale și la dispozițiile legale incidente, respectiv art. 29 al. 4, art. 117 și a. 138 C. pr.fiscală. Dreptul la acțiune al reclamantei nu este prescris, fiind vorba despre o prescripție specială, respectiv prescripția fiscală. Dreptul la restituirea sumelor solicitate a luat naștere în cursul anului 2008, odată cu pronunțarea sentinței penale nr. 829/2008 a Judecătoriei B., prin care s-a stabilit care a fost prejudiciul real și s-a constat plata integrală a acestuia. Cât privește dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, invocate de către recurentă, acestea nu sunt aplicabile în speță, având în vedere că nu există încă o decizie de restituire, aspect corect reținut și de prima instanță.

De asemenea în mod corect instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a F. P. B.

-N., având în vedere că sumele ce s-au solicitat a fi restituite au fost stabilite în baza unor acte administrative fiscale emise de către pârâta D. G. a F.

P. B. -N., ori adresa NR. 3142/_ prin care s-a comunicat reclamantei respingerea cererii de restituire, a fost emisă de către A. F.

P. pentru C. M., structură în cadrul DGFP B. -N., cu organe proprii însă fără buget propriu. Această împrejurare a determinat instanța de fond să aprecieze că DGFP B. -N. justifică calitatea procesuală pasivă.

În privința excepției inadmisibilității acțiunii formulată de reclamantă, instanța de fond în mod corect a procedat la respingerea ei ca neîntemeiată, raportat la faptul că restituirea sumelor solicitate se încadrează în dispozițiile art.

117 C. pr.fiscală cât și la cele reținute prin sentința penală nr. 829/2008 a Judecătoriei B. .

Sub aspectul opozabilității sentinței penale nr. 829/2008 susține apărătorul intimatei că aceasta este opozabilă organelor fiscale în condițiile în care, pe de o parte ANAF prin DGRP B. -N. s-a constituit parte civilă în cadrul dosarului penal, având astfel cunoștință de toate lucrările efectuate în cauză, iar pe de altă parte a achiesa la concluziile instanței penale prin nepromovarea apelului.

Față de necesitatea parcurgerii procedurii prevăzută de art. 205-218 C. pr.fiscală în mod corect prima instanță a reținut că aceasta nu se aplică în cazul cererilor de restituire a sumelor pretinse, întemeiate pe dispozițiile art. 117 al. 1

lit. d C. pr.fiscală.

În ce privește fondul cauzei apreciază reprezentantul intimatei-reclamante că în mod corect prima instanță a respins apărările privind caracterul nefondat al acțiunii, evocate de către pârâtă.

Față de toate aceste considerente solicită respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform dovezii depusă la dosar atașat delegației de substituire.

Curtea, raportat la concluziile părților prezente și actele dosarului, reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 296 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N. s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

A. F. P. B., invocată de pârâtele A. F. P. B. și D. G. a F. P. B. -N. și, în consecință, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC T. SA împotriva acestei pârâte ca fiind introdusă față de o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.

S-au respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. a F. P. B. -N. și a inadmisibilității, invocate de

D. G. a F. P. B. -N., în nume propriu și pentru pârâta A.

F. P. pentru C. M. B. -N. .

S-a admis în parte acțiunea în contencios fiscal, ulterior precizată, formulată de reclamanta SC T. SA în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F. P. B. -N. și A. F. P. pentru C. M. B.

-N. și, în consecință:

- au fost obligate pârâtele D. G. a F. P. B. -N. și A.

F. P. pentru C. M. B. -N., în solidar, să restituie reclamantei suma totală de 358.059,12 lei reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar, TVA stabilit suplimentar, dobânzi aferente și penalității de

întârziere, plus dobânda legală calculată de la data de_ până la restituirea efectivă.

Au fost obligate pârâtele, în solidar, să plătească reclamantei și suma de 4181,1 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu avocațial și expert.

S-a respins cererea pârâtei D. G. a F. P. B. -N. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Asupra excepției prescripției introducerii acțiunii invocată de D. G. a F. P. B. -N., în nume propriu și pentru A. F. P. pentru

C. M. B. -N., motivat de faptul că reclamanta a depășit termenul de 6 luni prevăzut de dispozițiile art.11 alin.(1) din Legea nr. 554/2004, tribunalul s-a pronunțat la termenul din data de_, în sensul respingerii, pentru argumentele expuse în cuprinsul încheierii de la acea dată.

Examinând excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor A.

F.	P.	B.	și D.	G.	a F.	P.	B.	-N.	, invocate de A.
F.	P.	B.	și D.	G.	a F.	P.	B.	-N.	, cu prioritate,

conform art.137 al.1 Cod procedură civilă

, tribunalul a reținut că, față de dispozițiile art. 33 alin.1 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, între reclamantă și pârâta AFP B. nu a existat nici un fel de raport juridic cu ocazia stabilirii, achitării și, mai apoi, soluționării cererii de restituire a sumelor pretins nedatorate în speță, pe de o parte, deoarece deciziile de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală, din_ ( file 114- 126), titluri de creanță, au fost emise de Activitatea de I. fiscală din cadrul Direcției Generale a F. P. B. -N.,

iar pe de altă parte, actul - adresa nr.3142/_

prin care se comunica reclamantei refuzul de restituire a sumei de

443.169 lei, aparține Administrației F. P. pentru C. M. B. -N.

( fila 11 dosar), organizată ca structură în cadrul Direcției Generale a F. P.

B. -N., a se vedea cap.3, Titlul III din anexa Ordinului nr.3831/2011( file 87 și 91 dosar), cu organe proprii de conducere, însă fără buget propriu, considerente care nu pot decât să determine concluzia că se impune admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. F. P. B. , cu consecința respingerii acțiunii formulată de reclamanta SC T. SA împotriva acestei pârâte, ca fiind introdusă față de o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă,

precum și respingerea ca neîntemeiată a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. a F. P. B. -N.

, cu atât mai mult cu cât Ordinul nr.1899/2004, cap.1 pct.2, dispune clar că "Restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată

";, A. F. P. pentru C. M.

B. -N. fiind organul fiscal competent căruia îi este arondată societatea reclamantă, în considerarea OPANAF nr.2224/2011.

Cu privire la excepția inadmisibilității, invocată de D. G. a F.

P. B. -N., în nume propriu și pentru pârâta A. F. P. pentru C.

M. B. -N.,

prin prisma dispozițiilor art.117 din OG nr. 92/2003 și pct.2 din Anexa 1 la OMFP nr.1899/2004 și a aspectului că sentința penală pronunțată de către Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, nu poate fi opozabilă organelor fiscale în ceea ce privește actele administrativ-fiscale, prin care au fost constatate, stabilite și individualizate obligații bugetare suplimentare în sarcina reclamantei, acte ce au rămas definitive în sistemul căilor de atac administrative, prin neatacare, raportat la art. 205 - 218 Cod procedură fiscală, tribunalul a reținut că invocata procedură de contestare nu se aplică în cazul

cererilor de restituire a sumelor pretinse întemeiate pe disp. art. 117 al. 1 lit. d coroborat cu lit. f din același cod, întrucât, în primul rând, a susține că nu există acces la procedura restituirii, reglementată de art. 117 alin. (1) lit. d) și lit. f) din Codul de procedură fiscală (și, implicit, Ordinul ministrului finanțelor publice nr._ pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal), decât după epuizarea procedurii reglementate de art. 205 - 218 din Codul de procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, înseamnă practic a înlătura din ordinea juridică prima dispoziție legală indicată. Într-adevăr, existența art. 117 alin.(1) lit.

d) din Codul de procedură fiscală nu ar mai avea nicio justificare logică dacă restituirea sumelor nelegal plătite nu s-ar putea obține decât atacând direct deciziile de impunere. Or, potrivit regulii de interpretare "actus interpretandus est potius ut valeat quam pereat", un text de lege trebuie interpretat în sensul în care ar produce efecte, iar nu în sensul în care n-ar produce niciunul . . . . . . . În al doilea rând, nu trebuie ignorate obiectul și finalitatea celor două proceduri care vizează, pe de o parte, anularea titlurilor de creanță, cu consecința înlăturării acestora din realitatea juridică, iar, pe de altă parte, cenzurarea refuzului nejustificat de soluționare a cererii de restituire a sumei pretins plătită în plus față de cea stabilită printr-o hotărâre judecătorească și obligarea la restituirea sumei încasate. Procedura prealabilă reglementată de dispozițiile legale amintite anterior este obligatorie numai în cazul primei categorii de acțiuni, în timp ce, pentru a doua, ea nu mai are un astfel de caracter în baza art. 7 alin.(5) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

În considerarea acestor argumente, instanța a dispus respingerea acestei excepții, ca fiind neîntemeiată.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut pe fondul litigiului dedus judecății următoarele:

În urma unui control fiscal general efectuat la SC Ucta SA de către Activitatea de Control Fiscal din cadrul Direcției Generale a F. P. B. -

N. , pentru perioada_ -_, vizând impozitul pe profit și TVA, printre altele, s-a întocmit Raportul de I. Fiscală nr.1381/_, raport ce a stat la baza emiterii Deciziilor de impunere prin care au fost stabilite suplimentar în sarcina societății obligații fiscale bugetare în cuantum total de 1.212.489 lei, reprezentând impozit pe profit (326.230 lei), dobânzi aferente impozitului pe profit (193.466 lei), penalități de întârziere (41.540 lei), respectiv taxa pe valoarea adăugată(146.276 lei), dobânzi aferente TVA (115.757 lei), penalități de întârziere (23.890 lei), precum și alte obligații de plată datorate bugetului general consolidat în sumă de 365.330 lei, adresa depusă la fila 450 din dosar nr.278/P/2005, vol. II, atestând că s-a luat cunoștință despre sumele stabilite suplimentar.

Deciziile de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală, din_ ( file 114-126 dosar), titluri de creanță, nu au fost contestate, într-adevăr, potrivit dispozițiilor art.205 și urm. din C.procedură fiscală, în termen de 30 de zile de la data comunicării lor, sub sancțiunea decăderii, la organul fiscal emitent, mențiune înscrisă în chiar cuprinsul fiecărei decizii de impunere emisă de către organul fiscal.

Raportul de I. Fiscală nr.1381/_, menționa la pct.4.4.1 că "faptele constatate și prezentate în procesul verbal nr.161/_ la cap.2.1 și, respectiv 2, iar în procesul verbal nr.285/_ la pct.2.1.1.3.1 și pct. 2.1.1.3.2 intră sub incidența infracțiunilor prevăzute de art.43 din Legea 82/1991 R și ale art.11 din Legea nr.87/1994 R";, propunându-se înaintarea acestuia act organelor de urmărire penală în vederea continuării cercetărilor( fila 168 dosar), astfel că prin

adresa nr.1381/_ ( fila 399 dosar nr.278/P/2005, vol. II), se înainta acest raport Serviciului de Investigare Fraudelor din cadrul IPJ B. -N. .

Organele de cercetare penală au dispus în cadrul dosarului nr.278/P/2005, prin ordonanța nr.278/p/_ ( file 30-31 vol. III), efectuarea unei expertize financiar contabile, iar printre obiectivele stabilite a fost și acela de a se indica care este prejudiciul total cauzat …, având în vedere actele de control ale organelor fiscale - p.v. din_ și din_, RIF din_, dacă acesta a

fost recuperat, în ce fel și de către cine a fost achitat.

Raportul de expertiză judiciară, pagina 27 ( file 37-64 dosar nr.278/P/2005, vol. III), a concluzionat că prejudiciul total cauzat bugetului general consolidat al statului s-a ridicat la suma de 3.215.777.429 lei, adică impozit pre profit necalculat - 832.923.956 lei, TVA necolectată - 944.760.005 lei; taxe și fonduri necalculate și nevirate -1.438.039.468 lei.

La paginile 15, 16 a raportului de expertiză( fila 52), expertul a stabilit că prin compararea sumei comunicată drept prejudiciu prin adresa nr.745/_ ( fila 119 vol. III), de 6.278.331.214 lei cu suma considerată drept prejudiciu prin raportul de inspecție fiscală - 5.721.386.241 lei, a rezultat o primă diferență de 556.944.973 lei, astfel că în formularea răspunsului la întrebarea nr.6 a pornit de la suma de 5.721.386.241 lei, conform RIF nr.1381/2005: 2.820.526.421 lei - impozit pe profit; TVA - 1.462.766.352 lei; contribuții și fonduri - 1.438.093.468 lei.

Așadar, TVA necolectată, în opinia argumentată, pe larg, de expert la paginile 16-20, a fost de doar 944.760.005 lei, mai puțin cu 517.984.249 lei decât ce a stabilit inspecția fiscală prin actele de control.

Și referitor la impozitul pe profit s-a evidențiat că în mod real, din examinarea actelor și pentru motivele expuse la paginile 20-22, se datora suplimentar, ca urmare a sustragerii de la plată prin evaziune fiscală, doar suma de 832.923.956 lei.

Prejudiciul total cauzat bugetului general consolidat al statului prin evaziune fiscală a fost estimat la suma de 3.215.777.429 lei, dar aspect care este important pentru cauza de față au fost menționate și alte obligații suplimentare ce nu au fost sustrase de la plată prin evaziune fiscală, respectiv: impozitul pe profit suplimentar - 441.775.473 lei; impozit pe dividende - 2.669.500 lei și fond pentru neîncadrarea persoanelor cu handicap - 112.500.00 lei, fila 58, iar asupra acestor sume nu au existat puncte de vedere divergente( a se vedea fila 91 dosar nr.278/P/2005, vol. III).

Concluziile expertizei au fost parțial însușite de organele fiscale, divergențele vizând TVA și parțial impozitul pe profit, câtă vreme după cum rezultă din referatul întocmit la_, suma de 28.125.000 lei a fost acceptată la diminuarea impozitului pe profit( fila 89 dosar nr.278/P/2005, vol. III).

S-a impus a se menționa că D. G. a F. P. B. -N. s-a constituit parte civilă în dosarul penal nr.278/P/2005( fila 119, vol. III), pentru suma totală de 1.223.939 lei, sumă care a fost menținută și prin înscrisul depus în dosarul nr._ al Judecătoriei B., fila 44, în esență 326.230 lei - impozit pe profit, respectiv taxa pe valoarea adăugată - 146.277 lei, finalmente prin sentința penală nr.829/2008 pronunțată de către Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, constatându-se că paguba pricinuită părții civile a fost reparată integral.

În acest context, reclamanta, actualmente SC T. SA a solicitat la data de_, în temeiul prevederilor art.117 alin.(1) lit.d) și f) din O.G.nr.92/2003 și a

O.M.F.P. nr.1899/_, restituirea sumei de 443.169 lei(file 7-10 dosar), reprezentând sume achitate în plus cu titlu de impozit pe profit, dobânzi și penalități de întârziere aferente impozitului pe profit; T.V.A., dobânzi și penalități

de întârziere aferente, dar prin adresa nr.3142/_ emisă de A. F.

pentru C. M., i s-a comunicat faptul că cererea de restituire a fost respinsă pentru "lipsa îndeplinirii de condiții" petenta neaflându-se nici în situația de la litera "d" și nici în cea de la litera "f a alin.(1), art.117 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, subliniindu-se că sentința penală nr. 829/2009 nu este definitivă și că oricum nu poate fi opozabilă pârâtei întrucât actele prin care au fost stabilite și cuantificate obligațiile bugetare datorate de S.C. UCTA S.A. au rămas neatacate până în prezent, conform art.205 din OG 92/2003( fila 11). Evident, sentința penală invocată nu fusese apelată de ANAF, astfel că, în privința aspectelor ce vizau latura civilă, dispozițiile acesteia erau definitive și, fără îndoială, opozabile părții civile.
Argumentele aduse de instanță și avute în vedere de ÎCCJ la pronunțarea deciziei nr.24/2011 într-un recurs în interesul legii, referitor la inadmisibilitatea de plano a acțiunii în restituire întemeiată pe art.117 din OG nr.92/2003, prin neurmarea procedurii de contestare a actelor administrativ fiscale - decizii de impunere, conform art.205 și urm. din aceeași ordonanță, sunt valabile și pentru paralizarea susținerilor pârâtelor privind caracterul nefondat al acțiunii prin prisma art. 214 din Codul de procedură fiscală, care reglementează " Suspendarea procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativă";: "(1) Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă; b) soluționarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
1. Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, după caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluționare competent potrivit alin. (2), indiferent dacă motivul care a determinat suspendarea a încetat sau nu.
2. Hotărârea definitivă a instanței penale prin care se soluționează acțiunea civilă este opozabilă organelor fiscale competente pentru soluționarea contestației, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă";, cu atât mai mult cu cât ipoteza alin.4 nici nu este aplicabilă speței, iar interpretarea dată de pârâte vine să nesocotească o sentință care, pe latura civilă, se bucură de puterea lucrului judecat.

Efectuarea unei expertize judiciare s-a dispus a fi efectuată și în litigiul dedus judecății, concluziile acesteia fiind că, în total, s-a plătit în plus suma de 434.865 lei, cu titlu de impozit pe profit - 198.761 lei, dobânzi - 121.078 lei și penalități de întârziere aferente impozitului pe profit -25.717 lei; T.V.A. - 51.801 lei, dobânzi - 30.454 lei și penalități de întârziere aferente - 7.055 lei, față de impozitului pe profit avut în vedere de instanța penală - 83.292 lei și TVA -

94.476 lei.

Însă, pe lângă impozitul pe profit, sustras de la plată prin evaziune fiscală și avut în vedere de organele penale - 83.292 lei, reclamanta era ținută și de plata altei sume ce nu a fost sustrasă de la plată prin evaziune fiscală, respectiv: impozitul pe profit suplimentar - 441.775.473 lei vechi, adică 44.177,54 lei RON, situație în care datorând 83.292 lei + 44.177,54 lei, adică în total 127.469,93 lei, rezultă că în realitate suma stabilită suplimentar de organul fiscal - 282.053 lei ca și impozit pe profit trebuie diminuată cu cea de 127.469,93 lei, rezultând încasarea nelegală doar a sumei de 154.583, 07 lei, mai mică decât cea calculată de expert - 198.761 lei. Acest calcul are consecințe și asupra determinării dobânzilor și penalităților de întârziere aferente care, prin folosirea aceleiași reguli

de calcul menționată de expert la fila 140 dosar( ultimul aliniat), sunt de 94.165,56 lei față de 121.078 lei - dobânzi, respectiv 20.000,49 lei față de 25.717 lei - penalități de întârziere aferente impozitului pe profit . Așa fiind, suma pe care reclamanta este îndreptățită să o primească este în final de 358.059,12 lei reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar, TVA stabilit suplimentar, dobânzi aferente și penalității de întârziere.

Prin urmare, în lumina considerentelor de fapt și de drept mai sus prezentate, fiind verificate cerințele art.117 alin.(1) lit. d) și f) din O.G. nr. 92/2003, instanța a dispus obligarea pârâtelor D. G. a F. P. B.

-N. și A. F. P. pentru C. M. B. -N. ( cea din urmă neavând buget propriu - fila 86 dosar), în solidar, să restituie reclamantei suma totală de 358.059,12 lei reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar, TVA stabilit suplimentar, dobânzi aferente și penalității de întârziere, plus dobânda legală calculată de la data de_ ( ca dată a ultimei plăți realizată prin ordin de plată de reclamantă - a se vedea fila 136 dosar) până la restituirea efectivă, în temeiul prev. OG nr.9/2000, iar începând cu data de_ potrivit art.1 alin.3, art.3 alin.2 din OG nr.13/2011 combinat cu art.1535 din legea nr.287/2009( dobânda legală penalizatoare), în condițiile în care perceperea nelegală la buget a acestei sume a produs și produce un prejudiciu contribuabilului prin lipsirea de respectiva sumă de bani pentru perioada cuprinsă între data indicată mai sus și data restituirii efective. Normele speciale din materia dreptului fiscal nu reglementează acoperirea acestui prejudiciu, neputând opera prin analogie prevederile art.124 alin.2 raportat la art. 120 alin. 6 și art. 117 Cod procedură civilă (norme de strictă interpretare și aplicare doar la situația pe care o reglementează), situație în care devin incidente normele dreptului comun și care permit celui vătămat dreptul de a beneficia de repararea integrală a prejudiciului produs prin plata unor sume stabilite suplimentar în mod nelegal și nerestituite.

Analizând culpa procesuală care în cauză aparține pârâtelor, instanța, în temeiul prevederilor art. 274, 277 C.pr.civ., a obligat pârâtele, în solidar, să plătească reclamantei și suma de 4181,1 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu avocațial și expert, corelativ cu respingerea cererii pârâtei D. G. a F. P. B. -N. privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F.

P. B. N. în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI F. P. PENTRU C. M.

solicitând admiterea recursului asa cum este formulat in scris, modificarea in parte a hotărârii recurate, in principal in sensul admiterii excepțiilor invocate, respectiv prescripția introducerii acțiuni in contextul dispozițiilor art.11 alin.(1),pct.a) din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, inadmisibilitatea acțiunii in contextul dispozițiilor art.117 din OG nr.92/2003 privind C.procedura fiscala cu completările si modificările ulterioare, lipsa calității procesuale pasive a paratei-recurente D.

G. a F. P. B. N. .

In subsidiar solicită modificarea hotărârii supuse controlului judiciar, in sensul respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiata, pe cale de consecința a nu dispune obligarea paratelor-recurente la plata in solidar la restituirea sumei de

443.169 lei reprezentând impozit pe profit/accesorii si TVA, debit/accesorii, precum nici a dobânzilor solicitate calculate de la data achitării de către reclamanta-intimata a sumei solicitate a fi restituite si pana la data plații efective, obligarea reclamantei-intimate la plata cheltuielilor de judecata in suma de 500 lei, reprezentând onorariu expert asistent incuvintat de către instanța, pentru efectuarea lucrării de expertiza comandate, potrivit decontului privind justificarea

cheltuielilor, factura nr.12/2012 si a OP nr.2538/_ privind plata sumei de 500 lei,depuse in copie la dosarul de fond.

Motivele de recurs pe care înțelege sa le invoce in prezenta cerere,sunt cele prevăzute de art.304.pct. (7) si (9),Cod procedura civila:

-cand hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină...;

-cand hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal, ori a fost data cu "încălcarea si aplicarea greșita a legii.

În motivare s-a arătat că în fapt, prin încheierea de ședința din data de _

, instanța fondului a respins excepția prescripției introducerii acțiunii in contextul dispozițiilor art. 11 alin.(1),pct.a) din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, iar prin sentința civila supusa reformării, nr.296/2013 din data de_ ,Tribunalul B. N. -Sectia A-ll-A Civila de Contencios Administrativ si Fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației F. P. B., cu consecința respingerii acțiunii

formulata de către reclamanta-intimata ca fiind introdusa împotriva unei persoane lipite de calitate procesuala pasiva, a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a F. P. B. N. si a inadmisibilitatii acțiunii in contextul dispozițiilor art.117 din OG nr.92/2003 si a admis in parte acțiune introductiva precizata de către reclamanta-intimata obligând paratele-recurente in solidar sa restituie reclamantei suma totala de 358.059,12 lei reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar, TVA stabilit suplimentar, dobânzi aferente si penalități de întârziere, plus dobânda legala calculata de la data de_ pana la restituirea efectiva.

Cat privesc cheltuielile de judecata solicitate in fond de către parti, instanța a admis cererea reclamatei-intimate obligând in solidar parate-recurente sa plătească reclamantei suma de 4181,10 Iei reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat si expert si a respins cererea paratelor-recurente privind acordarea cheltuielilor de judecata.

Critică in parte soluția pronunțata de către instanța de fond ca fiind netemeinica si nelegala, fiind data cu incalcarea si aplicarea greșita a legii, este lipsita de temei de legal si necuprinzand motive pertinente pe care se sprijină motivarea soluției, nici in ceea ce privește analiza excepțiilor invocate si nici in ceea ce privește analiza si tranșarea fondului pricinii dedus judecații, solicitând a se face aplicatiunea dispozițiilor art.304 si 304 ind. 1 C.procedura civila, in sensul examinării cauzei sub toate aspectele.

1 .Cu privire la excepția prescripției introducerii acțiunii, in contextul dispozițiilor art.11 alin.f1), pct.a) din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ :

Prin încheierea de ședința pronunțata de către instanța fondului la data de_, a fost respinsa excepția prescripției introducerii acțiunii, cu motivația ca in cauza dedusa judecații nu operează dispozițiile art.11 alin.(1) din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.

In contradictoriu cu reținerile instanței de fond arată si susține poziția sa procesuala exprimata la fond, respectiv faptul ca introducerea prezentei acțiuni este prescrisa (prin depășirea termenului de 6 luni prevăzut de legiuitor ca si termen de prescripție), raportat la natura si obiectul litigiului dedusa judecații (recunoastetea dreptului pretins si repararea pagubei), calitatea ambelor parate de autorități publice care sunt investite legal in materia administrativ fiscala, care se manifesta ca organe de realizare a puterii de stat si nu ca persoane fizice de drept civil și obligativitatea parcurgerii recursului administrativ grațios (plângerea prealabila).

Astfel arată ca prin acțiunea introductiva formulata de către reclamanta- intimata SC,,T. "SA (fosta UCTA SA), s-a solicitat instanței de judecata in

contradictoriu cu D. G. a F. P. B. N. si A. F. P. pentru C. M. ca prin hotărârea ce o va pronunța in cauza dedusa judecații sa oblige paratele in solidar la restituirea sumei de 443.169 lei reprezentând impozit pe profit/accesorii si TVA debit/accesorii, precum nici a dobânzilor solicitate calculate de la data achitării de către reclamanta a sumei solicitate a fi restituite si pana la data plații efective.

Trebuie reținut faptul ca ambele parate chemate in judecata sunt autorități publice care sunt investite legal in materia administrativ fiscala, astfel ca fata de reclamanta-intimata SC,,T. "SA (fosta UCTA SA), se manifesta ca organe de realizare a puterii de stat si nu ca persoane fizice de drept civil.

Potrivit art. 52 alin.(1) din Constituția României ,,persona vătămata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termen legal a unei cereri, este îndreptățită sa obtina recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei", iar conform alin.(2),.condițiile si limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organica"

Prin Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ-lege organica,se prevede ca "orice persoana care se considera vătămata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termen legai a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului,recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata"

Dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, stipuleaza ,,înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămata intr-un drept al său sau intr- un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie sa solicite autorității publice emitente in termen de 30 de zile de la data comunicării actului revocarea in tot sau in parte a acestuia. Plângerea se poate adresa in egala măsura organului ierarhic superior daca acesta exista."

Pe de alta parte dispozițiile art. 109 alin.(2) C.procedura civila arata ca in cazurile anume stabilite de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai dupa indeplinirea procedurii prealabile, in condițiile prevăzute de legea speciala.

Coroborarea acestei dispoziții din C.procedura civila cu prevedarile art.7 din Legea nr.554/2004, conduce la concluzia ca procedura prealabila administrativa este reglementata ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune in contenciosul administrativ, a cărei neindeplinire in termen si condițiile prevăzute de lege, atrage inadmisibilitatea acțiunii asa cum constant s-a pronunțat si înalta Curte de C. si Justiție (ex.Decizia nr.3268/_, Decizia nr.146/_ ).

Reclamanta-intimata susține prin acțiunea introductiva ca ia data de_ a formulat o cerere prin care a solicitat paratei A. F. P. a municipiului B. "restituirea sumei de 443.169 lei plătită in plus la bugetul consolidat al statului ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale si stabilita printr-o hotărâre definitiva a unei instanțe penale".

De asemenea reclamanta mai arata ca prin adresa nr.3.142/_ emisa de către A. F. P. Pentru C. M., s-a răspuns cererii de restituire, in sens ca " restituirea sumelor solicitate de către reclamanta, nu poate fi încadrata in niciuna dintre situațiile enumerate de către art.117 lit.a)-h) din C.procedura fiscala".

Dispozițiile art.11 alin.(1) din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ stipulează:

(1), Cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ individual, sau recunoașterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate se pot introduce in termen de 6 luni de la :

a)data primirii răspunsului la plângerea prealabila sau,dupa caz data comunicării refuzului,considerat nejustificat,de soluționare a cererii;

b)data expirării termenului legal de soluționare a cererii, fara a depasi termenul prevăzut la alin. (2);

c)data încheierii procesului verbal de finalizare a proecdurii concilierii,in cazul contractelor administrative.

Termenul de 6 luni este termen procesual deoarece se raportează la sesizarea instanței, la exercitarea dreptului la acțiune.

Motivele pentru care instanța poate accepta depășirea termenului de 6 luni

,apreciem ca sunt cele prevăzute de art.103 C.procedura civila, pentru repunerea in termen: împrejurări mai presus de voința partii-forta majora si cazul fortuit.

,,Neexercitarea oricărei cai de atac si neindeplinirea oricărui act de procedura in termen legal atrage decaderea, afara de cazul cand legea dispune altfel sau cand partea dovedește ca a fost împiedicata printr-o împrejurare mai presus de voința ei".

Fata de cele mai sus arătate si vazand dispozițiile legale enuntate,se desprind următoarele :

- fata de răspunsul dat reclamantei-intimate la procedura prealabila prin adresa nr.3.142/_ emisa de către A. F. P. Pentru C.

, si data introducerii acțiunii la instanța, termenul de 6 luni a fost depășit, astfel ca a intervenit prescripția dreptului de a introducere prezenta cerere ;
- prin acțiunea introductiva formulata reclamanta-intimata nu solicita repunerea in termenul legal in promovarea prezentei acțiuni ,nu invoca si nu dovedește existenta unor imprejurari mai presus de voința sa (forța majora sau cazul fortuit);
- reclamanta nu face dovada intreruperii, sau suspendări termenului special de 6 luni, in condițiile reglementate de normele legale in vigoare
- In conditile mai sus descrise apreciază ca a motivat excepția prescripției introducerii prezentei acțiuni.

Cu privire la excepția inadmisibilitatii acțiunii formulate in contextul dispozițiilor art.117 din OG nr.92/2003.
Prin hotărârea recurata, instanța fondului a respins excepția inadmisibilitatii acțiunii, reținând ca invocata procedura de contestare a actelor administrativ fiscale nu se aplica in cazurile cererilor de restituire a sumelor pretinse întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin.(1) lit.)d ,coroborat cu lit.f) C.procedura fiscala întrucât, in primul rand prin susținerea ca nu exista acces la procedura restituirii, reglementata de art.117 alin.(1) lit d) si f) C.procedura fiscala si implicit cea reglementata de OMFP nr. 1899/2004, decât dupa epuizarea procedurii reglementate de art.205-218 C.procedura fiscala, împotriva titlului de creanța prin care au fost constatate,stabilite si individualizate obligațiile fiscale a căror restituire se solicita, inseamna practic a înlătura din ordinea juridica prima dispoziție legala indicata .
De asemenea instanța fondului a mai reținut ca nu trebuie ignorate obiectul si finalitatea celor doua proceduri care vizează pe de o parte anularea titlurilor de creanța cu consecința înlăturării acestora din realitatea juridica, iar pe de alta parte fata de cea stabilita printr-o hotărâre judecătoreasca si obligarea la restituirea sumei încasate.
Apreciază aceste rețineri ale instanței fondului ca fiind netemeinice si nelegale, instanța in mod greșit apreciind ca reclamanta-intimata se afla in situațiile prevăzute de dispozițiile art.117 alin.(1),lit.d) si f), astfel incat sa poată
opera restituirea sumelor stabilite prin deciziile de impunere nr.1381/_, decizii care asa cum a arătat nu au fost atacate de către reclamanta nici administrativ si nici judiciar si nu au fost nicicând înlăturate, ele producând efecte si reflectând o stare de fapt fiscala nemodificata ulterior si a cărei modificare nu s-a solicitat
Ca atare, fata înlăturarea acestor acte nu se poate vorbi despre sume la care reclamanta-intimata ar avea dreptul de restituire deoarece s-ar contrazice situația fiscala stabilita, neatacata, nemodificata si executorie, potrivit regimului juridic al actelor administrativ fiscale.
Pe fondul excepției arată ca in materie fiscala, procedura speciala de restituire si de rambursare a sumelor de la buget este reglementata de dispozițiile art.117 C.procedura fiscala si dispozițiile pct.2 din Anexa 1 la OMFP nr. 1899/2004.
In lumina dispozițiilor legale antecitate, apreciază ca restituirea sumei solicitate de către reclamanta-intimata ar putea fi posibila numai in situația in care ar fi îndeplinite condițiile legale stipulate prin dispozițiile actelor normative mai sus mentionate ori solicită a se observa ca restituirea sumelor solicitate de către reclamanta, nu poate fi incadrata in niciuna dintre situațiile enumerate de către art.117 lit.a-h).respectiv in categoria situațiilor prevăzute la lit.d) si f) invocate ca temei de drept.
Conform Cap.l pct 2 si următoarele din OMFP 1899/2004,restituirea sumelor de la buget se efectuează la cererea contribuabilului,in termen de 45 de zile de la data depunerii si înregistrării acesteia la organul fiscal căruia ii revine obligația administrații creanțelor bugetare, aceasta cerere trebuind a fi in mod obligatoriu insotita de documentele necesare din care sa rezulte ca suma solicitata este certa pentru a putea face obiectul unei restituiri.
Reclamanta-intimata invoca existenta unei sentințe penale nr.829/2008 pronunțata de către Judecătoria B. -Sectia Penala in dosarul nr._, insa aceasta nu poate fi opozabila organelor fiscale in ceea ce privesc actele administrativ-fiscale ( RIF nr.1381/_ si Deciziile de impunere emise in baza RIF), prin care au fost constatate, stabilite si individualizate obligații bugetare suplimentare in sarcina reclamantei-intimate, acte ce au rămas definitive in sistemul cailor de atac administrative, prin neatacare.
Cu privire la aceste acte administrativ fiscale ramase definitive prin neatacare, arată următoarele:
Urmare unui control fiscal general efectuat de către Activitatea de I. Fiscala B. N. reclamantei-intimate i-a fost întocmit Raportul de I. Fiscala nr.1381/_ ,raport ce a stat la baza emiterii Deciziilor de impunere, prin care au fost stabilite suplimentar in sarcina sa obligații fiscale bugetare in cuantum total de 1.212.489 lei,reprezentând impozit pe profit(326.230 lei),dobanzi aferente impozitului pe profit (193.466 lei),penalitati de intarziere (41.540 lei),taxa pe valoarea adugata (146.276 lei),dobânzi aferente TVA (115.757 lei),penalitati de intarziere (23.890 lei),precum si alte obligații de plata datorate bugetului general consolidate în suma de 365.330 lei.
Potrivit dispozițiilor art.205 C.procedura fiscala aceste acte administrativ fiscale( RIF + Decizie de impunere), puteau sa fie atacate de către reclamanta in termen de 30 de zile de la data comunicării lor, sub sancțiunea decăderii potrivit art.207 C.procedura fiscala, mențiune înscrisa in chiar decizia de impunere emisa de către organul fiscal.
Reclamanta-intimata nu a înțeles sa atace aceste acte administrativ fiscale potrivit dispozițiile C.procedura fiscala astfel ca neurmarea corespunzătoare a procedurii administrativ-fiscale face ca atat raportul de inspecție fiscala cat si deciziile de impunere prin care au fost constatate, stabilite si individualizate
obligații suplimentare in sarcina reclamantei sa ramana definitive in sistemul administrativ al cailor de atac,astfel ca sumele încasate de la reclamanta cu titlu de obligații bugetare datorate in baza titlurilor de creanțe, nu mai pot fi puse sub discuție atâta timp cat actele administrativ fiscal nu mai pot fi atacate.
Formularea ulterioara a unei cereri de restituire a sumelor stabilite prin aceste acte administrativ fiscale neatacate, nu mai poate fi luata in considerare in acest context, întrucât raportul de drept material fiscal nu poate fi analizat in lipsa urmării unei procedurii administrative-fiscale cu privire la actele administrative fiscale prin care au fost stabilite obligațiile de plata.
In aceste condiții mai sus descrise, apreciază acțiunea reclamantei de restituire ca fiind inadmisibila.
Cu privire la lipsa calității procesuale pasive a paratei D. G. a F.

P. B. N. :

Prin hotărârea suspusa reformării, instanța fondului a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei-recurente D. G. a F. P.

B. N., motivat de împrejurarea ca intre aceasta si reclamanta a existat un raport juridic manifestat odată cu ocazia stabilirii, achitării si mai apoi a soluționării cererii de restituire a sumelor pretins nedatorate.

In contradictoriu cu reținerile instanței de fond arată ca analiza si soluționarea acestei excepții este netemeinica si nelegala, pentru următoarele considerente:

-obiect al acțiunii introductive precizate, il reprezintă restituirea de sume si nu cenzurarea actelor administrativ fiscale (titlurilor de creanța) prin care au fost constatate, stabilite si individualizate obligații fiscale suplimentare in sarcina reclamantei-intimate, astfel incat instanța fondului sa-si poată fundamenta motivarea de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Direcției G. a F. P. B. N. pe existenta unui raport juridic in ceea ce privește stabilirea obligațiilor bugetare;

-plata obligațiilor bugetare stabilite in sarcina reclamantei-intimate prin actele administrativ-fiscale (deciziile de impunere), neatacate nici administrativ si nici judiciar, s-a realizat la A. F. P. a municipiului B. - Trezoreria B., unitate fiscala care administra contribuabilul-reclamant la acea data. Cu privire la acest aspect de reținut este faptul ca instanța fondului isi motivează respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a F. P. B. N. pe existenta, printre altele a unui raport juridic privind plata obligațiilor bugetare pretinse ca nedatorate, insa totuși admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației F. P. a municipiului B. si respinge acțiunea introductiva ca fiind formulata împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva cu toate ca raportul juridic privind încasarea este realizat cu aceasta parata-intimata si nu cu D. G. a

P. B. N. ;
-soluționarea cererii de restituire a pretinselor sume ca fiind nedatorate, s- a realizat de către parata-recurenta A. F. publice pentru C. M.
, unitate fiscala ce a administrat contribuabilul la acea data si nu de către D.
a F. P. B. N., ori si din aceasta perspectiva atâta timp cat aceasta parata a fost chemata in judecata, iar raportul juridic privind soluționarea cererii de restituire s-a realizat cu aceasta, motivarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a F. P. B. N. ,este neîntemeiata.

Consideră in continuare ca in speța dedusa judecații parata-recurenta D.

G. a F. P. B. N. nu au calitate procesuala pasiva, pentru următoarele considerente:

-nu se contesta vreun act sau fapt administrativ emis de către parata- recurenta D. G. a F. P. B. N., considerat vătămător interesului legitim al reclamantei-intimate;

-reclamanta-intimată isi are sediul social in municipiul B. este un contribuabil mijlociu, ca atare administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat, revine ca si competenta Administrației F. P. pentru C. M. potrivit dispozițiilor art.33 alin.d) C.procedura fiscala,republicat cu modificările si completările ulterioare si a OPANAF 2224/2011.

-actul administrativ nr.3.142/_ privind refuzul de restituire a sumelor solicite ,este emis de către A. F. publice pentru C. M. si nu de către parata D. G. a F. P. B. N. ;

-chiar si in eventualitatea admiterii acțiunii reclamantei-intimate si a obligării la restituirea sumelor solicitate, hotărârea nu poate fi pusa in executare de către D. G. a F. P. B. N. cu toate ca este organul ierarhic superior A. F. P. pentru C. M. intrucat asa cum a arătat aceasta din urma unitatea fiscala administrează impozitele si taxele reclamantei-intimate.

Fata de cele mai sus precizate apreciază ca paratele D. G. a F.

B. N. nu are calitate procesuala pasiva in cauza dedusa judecații, ca atare consideră ca nu poate fi pronunțata o soluție in contradictoriu cu aceasta parata.
In ipoteza in care reclamanta a apreciază totuși ca se impune a fi chemata
in judecata in prezenta cauza si D.
G.
a F.
P. B.
N.
ca
organ ierarhic superior al paratei A.
F.
P.
pentru C.
M.
,
nici intr-o astfel de situație aceasta parata nu are calitate procesuala pasiva in cauza dedusa judecații, intrucat nu exista nici o prevedere legala care sa prevadă ca organul ierarhic superior, trebuie sa stea in judecata alături de organele sale subordonate.
4.) Pe fondul pricinii, arată următoarele:
In contradictoriu cu reclamanta-intimata si cu reținerile instanței de fond apreciază acțiunea intentata ca fiind neîntemeiata, pretențiile formulate de restituire a unor sume de la buget si de acordare de dobânzi sunt neîntemeiate, nedovedite si ca atare nedatorate de către parate.
In fapt, urmare unei inspecții generale efectuata de către Activitatea de I. Fiscala a fost intocmit Raportul de inspecție fiscala RIF nr.1381/_ ce a stat la baza emiterii deciziilor de impunere nr.1381/_, prin care au fost constatate stabilite si individualizate in sarcina reclamantei-intimate obligații fiscale bugetare suplimentare in cuantum total de 1.212.489 lei, reprezentând impozit pe profit (326.230 lei), dobânzi aferente impozitului pe profit (193.466 lei), penalități de intarziere (41.540 lei), taxa pe valoarea adăugata (146.276 lei), dobânzi aferente TVA (115.757 lei), penalități de intarziere (23.890 lei), precum si alte obligații de plata datorate bugetului general consolidat in suma de 365.330 lei, reprezentând dobânzi, penalități, penalități stopaj sursa ,etc.
Urmare controlului efectuat organele de inspecție fiscala au sesizat Parchetul de pe langa Curtea de Apel C. pentru anumite fapte ce pot întruni elemente constitutive ale unor infracțiuni.
Reclamanta-intimata apreciind actele de control, respectiv sumele stabilite prin acestea ca fiind temeinice si legale, nu a inteles sa uzeze de dispozițiile art.205-218 C.procedura fiscala, in sensul de a le ataca administrativ si judiciar astfel ca nu au fost nicicând inlaturate, ele producând efecte si reflectând o stare de fapt fiscala nemodificata ulterior si a cărei modificare nu s-a solicitat
Ca atare, aceste acte administrativ fiscale nefiind inlaturate nu se poate vorbi despre sume la care reclamanta-intimata ar avea dreptul de restituire deoarece s-ar contrazice situația fiscala stabilita, neatacata, nemodificata si executorie, potrivit regimului juridic ai actelor administrativ fiscale.
De asemenea reclamanta-intimata nu a inteles a solicita in condițiile legii suspendarea executării actului/elor administrativ fiscal, astfel ca sumele stabilite in sarcina sa au fost stinse atat prin plata voluntara cat si prin compensare ca modalitate de stingere a creanțelor bugetare.
Invocarea de către reclamanta-intimata a împrejurărilor ca atat prin Rechizitoriul Parchetului de pe langa Curtea de Apel C. nr.278/P/2005, cat si prin Sentința penala nr.829/_ pronunțata de către Judecătoria B. - Sectia Penala, prejudicial efectiv cauzat bugetului de stat potrivit lucrării de expertiza, este de 321.578 lei si nu cel stabilit de către organele fiscale prin RIF nr. 1381/_, nu are relevanta in analiza cauzei deduse judecații, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 214 alin.(1) lit.a),alin.(3) si (4),C.procedura fiscala:
1. Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când:

a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă;

Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, după caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluționare competent potrivit alin. (2), indiferent dacă motivul care a determinat suspendarea a încetat sau nu.
Hotărârea definitivă a instanței penale prin care se soluționează acțiunea civilă este opozabilă organelor fiscale competente pentru soluționarea contestației, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă.

Vazand dispozițiile legale antecitate cat si susținerile reclamantei-intimate evocate prin acțiunea introductiva precizata cu privire la opozabilitatea hotarii penale vis-â-vis de soluționarea acțiunii civile, arată ca aceasta într-adevăr putea fi opozabila organelor fiscale competente pentru soluționarea contestației cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civila,dar in situația in care exista o contestație formulata in calea administrativa de atac asupra căreia urma sa se pronunțe organul administrativ jurisdicțional, ori asa cum a arătat, reclamanta-intimata nu a inteles a uza de plângerea administrativ-fiscal si ca atare organul fiscal emitent al actelor administrative fiscale nu se mai poate pronunța asupra acestora, ele rămânând definitive in sistemul administrativ al cailor de atac si nici instanța fondului in opinia pârâtei nu putea analiza prezenta cauza decât prin raportare la situația fiscala stabilita, neatacata, nemodificata si executorie, potrivit regimului juridic al actelor administrativ fiscale.

In condițiile mai sus arătate, tinand seama ca restituirea sumelor de la bugetul de stat este reglementata prin dispozițiile art.117 C.procedura fiscala(art.112 înaintea de republicare), care stipulează prin temeiurile de drept invocate de reclamanta-intimata: " (1) Se restituie, ia cerere, debitorului următoarele sume:

;
;
;
cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;
;

f)cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii.", iar procedura efectiva de restituire a sumelor de la buget este reglementata expres de către dispozițiile OMFP nr. 1899/2004,potrivit căruia ,Cap.1.pct 2 si următoarele arata ca restituirea sumelor de la buget se efectuează la cererea contribuabilului,in termen de 45 de zile de la data depunerii si înregistrării acesteia la organul fiscal căruia ii revine obligația administrații creanțelor bugetare, arată ca reclamanta nu a deținut si nu deține un document din care sa rezulte ca suma solicitata de 443.169 lei este certa pentru a putea face obiectul unei restituiri.

Cu privire la petitul reclamantului de a se restitui odată cu suma de

443.169 lei si dobânzile legale potrivit dispozițiilor art.124 C.procedura fiscala calculate de la data achitării sumei si pana la data restituirii efective arată ca si acest petit este neîntemeiat in condițiile in care reclamanta nu face dovada unei certe restituiri a sumei de 443.169 lei,astfrel incat sa poată opera dispozițiile art.124 alin.(1) C.procedura fiscala care stipulează:

,,(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.

117 alin. (2) sau la art. 231 ind. 1), după caz. Acordarea dobânzilor astfel acumulate se face la cererea contribuabililor."

Mai mult trebuie avut in vedere ca un asemenea petit formulat in fata instanței de contencios fara,a fi formulat si in cadrul plângerii prealabile,este inadmisibil, intrucat intre plângerea prealabila si acțiunea in contencios administrativ trebuie sa existe o identitate de obiect, astfel incat numai atunci autoritatea publica poate examina in cunostiinta de cauza pretențiile solicitantului in condițiile legii înainte sa fie sesizata instanța de contencios administrativ.

Fata de cele mai sus precizate,apreciază ca si acest petit formulat in cadrul acțiunii introductive de către reclamant este in principal inadmisibil iar in subsidiar neîntemeiat.

Cu privire la concluziile lucrării de expertiza contabila judiciare, solicită instanței a nu proceda la valorificarea acestora, apreciind ca ele nu sunt utile soluționării pricinii, cheia dezlegării fiind data de opozabilitatea sau nu a hotărârii penale (Sentința penala nr.829/_ ), potrivit dispozițiilor art.214 alin.(4) C.proecdura fiscala, fata de situația fiscala a reclamantei-intimate stabilita, neatacata, nemodificata si executorie, potrivit regimului juridic al actelor administrativ fiscale, in condițiile in care:

-Rechizitoriu Parchetului de pe langa Curtea de Apel C. nr.178/P/2005, nu este o hotărâre definitiva a instanței penale prin care se soluționează acțiunea civila astfel incat sa fie opozabila organelor fiscale competente pentru soluționarea contestațiilor cu privire la sumele pentru care Statul Roman prin ANAF s-a constituit parte civila ;

-Sentința penala nr.829/_ pronunțata de către Judecătoria B. - Sectia Penala, nu poate fi opozabila organelor fiscale atâta timp cat reclamanta- intimata nu a uzat de calea administartiva de atac împotriva actelor administrativ-fiscale prin care au fost stabilite obligațiile fiscale considerate ca fiind nedatorate.

Cu privire la cheltuielile de judecata, arată următoarele: -solicită obligarea reclamantei-intimate la plata cheltuielilor de judecata efectuate in fond,in suma de 500 lei, reprezentând onorariu expert asistent incuvintat de către instanța pentru efectuarea lucrării de expertiza comandate, potrivit decontului privind justificarea cheltuielilor,factura nr.12/2012 si a OP nr.2538/_ privind plata sumei de 500 lei,depuse in copie la dosarul de fond.

Cat privește capătul de cerere de obligare a paratelor la plata cheltuielilor de judecata solicită respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat, in opinia pârâtei nefiind întrunite condițiile prevăzute de legiuitor prin dispozițiile art.274 alin.(1) C.procedura fiscala, iar daca instanța va menține hotărârea supusa reformării sa procedeze la restrângerea acestora proporțional cu parte de acțiune admisa,precum si admiterea in parte a cheltuielilor de judecata solicitate de către instituția pârâtă, cu efectuarea compensării in conformitate cu dispozițiile art.276 C.procedura civila.

In drept, s-au invocat dispozițiile art. 115-118 C.procedura civila si toate actele normative si normele juridice enunțate in text.

Prin întâmpinarea formulată, reclamanta intimată S.C. T. S.A.

a solicitat sa se respingă ca nefondat recursul declarat si sa mențină in tot ca legale si temeinice hotărârile atacate, cu cheltuieli de judecata reprezentând onorariu avocațial.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:

Un prim motiv de recurs vizează modalitatea de soluționare, de către instanța de fond, a excepției prescripției dreptului la acțiune.

Astfel, prin încheierea de ședința din data de_, instanța a respins excepția prescripției introducerii acțiunii.

S-a reținut că reclamanta a formulat la data de_ cererea înregistrata la A. F. P. a M. B. sub nr. 12016/_, privind restituirea sumei de 443.169 Ron.

Potrivit art. 21 alin. 4 din Codul de procedura fiscala:" In măsura in care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții si alte venituri ale bugetului general consolidat se constata ca a fost fara temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective." Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, situațiile care generează dreptul la restituire sunt reglementate de dispozițiile art. 117 Codul de procedura fiscala. Pe de altă parte, potrivit art. 135 Cod procedura fiscala "Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui in care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire." Raportat la cele de mai sus, în mod corect se susține de către intimată că termenul de prescripție aplicabil in cauza, înăuntrul căruia reclamanta putea promova acțiunea in restituire este de 5 ani iar dreptul la restituirea sumelor solicitate a luat naștere in cursul anului 2008 odată cu pronunțarea Sentinței penale nr. 829/2008 a Judecătoriei B. in cadrul căreia a fost stabilit prejudiciul real adus bugetului de stat si s-a constatat plata integrala a acestuia. Așadar, termenul de prescripție in prezenta speța a inceput sa curgă la data de 1 ianuarie 2009 (conform disp. art 135 Cod procedura fiscala) urmând sa se împlinească la data de 1 ianuarie 2014.

În privința calității procesuale pasive a Administrației F. P. B., sumele ce s-au solicitat fi restituite au fost stabilite in baza unor titluri de creanța emise de către recurenta - parata D.G.F.P. B. - N. .

In aceste condiții in mod corect instanța de fond a apreciat ca D.G.F.P. B.

-N. justifica calitate procesuala pasiva in prezenta cauza.

Referitor la excepția inadmisibilitatii acțiunii raportat art. 117 din O.G. nr. 92/2003, Curtea reține că, potrivit textului de lege menționat :,, " Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:...d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;....f) cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii....".

Sumele solicitate de reclamantă se circumscriu ipotezelor anterior enunțate, având în vedere și Sentința penală nr. 829/2008 pronunțata de

Judecătoria Bistrița in Dosarul nr._, hotărâre definitivă prin nerecurare și opozabila organelor fiscale in condițiile in care A.N.A.F. prin D.G.F.P. B. - N. s-a constituit parte civila. Aplicarea eronata a prevederilor legale de către organul fiscal in stabilirea obligațiilor de plata a fost confirmata/constatata așadar printr- o hotărâre judecătoreasca.

Instanța de fond a reținut in mod corect ca procedura prealabila reglementata de dispoz. art. 205 -218 Cod procedura fiscala este obligatorie doar in cazul acțiunilor ce vizează anularea titlurilor de creanța si nu in cazul procedurilor vizând cenzurarea refuzului nejustificat de soluționare a cererii de restituire a sumei pretins plătită in plus fata de cea stabilita printr-o hotărâre judecătoreasca si obligarea la restituirea sumei încasate.

În ceea ce privește fondul litigiului, urmare unui control efectuat în cursul anului 2005 la sediul S.C. UCTA S.A.- în prezent S.C. T. S.A - s-au stabilit in sarcina reclamantei obligații suplimentare de plata in cuantum total de

1.212.489 RON reprezentând impozit pe profit ( 326.230 RON), dobânzi aferente impozitului pe profit ( 193.466 RON), penalități de întârziere (41.540 RON), T.V.A. (146.276 RON ), dobânzi aferente TVA ( 115.757 RON), penalități de întârziere ( 23.890 RON ), alte obligații de plata (143.809 RON), dobânzi aferente acestora ( 189.686 RON), penalități aferente acestora ( 27.878 RON), penalități stopaj la sursa ( 3.957 RON).

Prin Rechizitoriul nr. 278/P/2006 s-a reținut in sarcina administratorului societății si a directorului economic un prejudiciu adus bugetului consolidat al statului in suma totala de 321.578 RON constând in: impozit pe profit necalculat

83.292 RON, TVA necalculata 94.476 RON, impozite, taxe si contribuții necalculate 143.809 RON. Tot prin Rechizitoriu s-a reținut ca pana la data înaintării dosarului in instanța, prejudiciul a fost recuperat in întregime prin plata Iui de către SC UCTA SA.

Prin Sentința Penala nr. 829/2008 a Judecătoriei B. pronunțata la_ s-a reținut ca inculpații au adus un prejudiciu bugetului de stat in aceeași suma de 321.578 RON, prejudiciu recuperat in întregime prin plățile efectuate de SC UCTA SA.

Astfel, între prejudiciul reținut de organele de control fiscal si aferent căruia s-a făcut sesizare penala in suma de 572.139 RON si prejudiciul stabilit de instanța de judecata prin Sentința nr. 829/2008, in suma de 321.578 RON este o diferența in minus de 250.561 RON.

la data de_, reclamanta a formulat, in temeiul prevederilor art. 117 alin. (1) lit. d) si f) din O.G. nr. 92/2003 si a O.M.F.P. nr. 1899/_ privind procedura de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, o cerere de restituire a sumei de 443.169 RON, adresata Administrației F. P. a M.

B. .

Prin Adresa nr. 3142/_ emisa de A. F. P. pentru C.

M., s-a comunicat reclamantei faptul ca cererea de restituire a fost respinsa, " petenta neaflându-se nici in situația de la litera "d" si nici in cea de la litera "f a alin. (1), art. 117 din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.

În prezenta cauză, instanța de fond a constatat în mod judicios, coroborând probele administrate inclusiv concluziile raportului de expertiză efectuat, faptul ca reclamanta este îndreptățită sa primească doar suma de 358.059,12 lei întrucât pe lângă impozitul pe profit sustras de la plata prin evaziune fiscala si avut în vedere de organele fiscale - 83.292 lei, reclamanta era ținuta si de plata altei sume ce nu a fost sustrasa la plata prin evaziune fiscala respectiv impozitul pe profit suplimentar - 44.177,54 lei Ron, împrejurare care a determinat si modificarea cuantumului dobânzilor si penalităților de întârziere.

În mod corect susține intimata că susținerile paratelor recurente privind caracterul nefondat al acțiunii au fost in mod corect înlăturate de instanța de fond raportat si la argumentele avute in vedere de I.C.C.J. in pronunțarea Deciziei nr. 24/2011 referitoare la inadmisibilitatea de plano a acțiunii de restituire întemeiata pe art. 117 din O.G. nr. 92/2003 prin neurmarea procedurii de contestare a actelor administrative conform art. 205 si următoarele din același act normativ.

In ceea ce privește dobânzile, în cazul obligațiilor care au ca obiect o sumă de bani, daunele - interese pentru neexecutare sau executare cu întârziere nu pot cuprinde decât daunele moratorii, adică dobânda legală, cu excepțiile de strictă interpretare.

Legiuitorul a stabilit în mod forfetar aceste daune, sub forma dobânzii legale, pornind de la ideea ca lipsa de folosința a unei sume de bani provoacă creditorului un prejudiciu legal, constând în cuantumul dobânzilor datorate pe perioada întârzierii la executare. Prin urmare, dauna moratorie, folosul nerealizat si dobânda legala sunt sinonime În cadrul obligațiilor care au ca obiect o suma de bani, existând prezumția economica a productivității banilor.

De aceea, judecătorul poate evalua si acorda beneficiul nerealizat la nivelul dobânzii legale, fără a cere vreo alta dovada a existentei si întinderii prejudiciului. În speță, fundamentul obligării paratelor la plata dobânzii se afla in culpa paratelor si consta si in fapta de a nu răspunde cu prioritate solicitării reclamantei de restituire a sumelor încasate in plus, în conformitate cu

dispozițiile legale in materie.

Față de toate aceste considerente, în baza art. 312 Cod proced.civilă, Curtea va respinge recursul declarat de D. G. A F. P. B. N. în nume propriu și pentru A. F. P. PENTRU C. M.

împotriva sentinței civile nr. 296 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., pe care o va menține în întregime.

În baza art. 274, 277 Cod proced. civilă, vor fi obligate recurentele în solidar să plătească intimatei SC T. SA suma de 2480 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial -f.44.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de D.		G.	A F.	P. B.	N.	în
nume propriu și pentru A.	F.		P.	PENTRU C.		M.

împotriva sentinței civile nr. 296 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., pe care o menține în întregime.

Obligă recurentele în solidar să plătească intimatei SC T. SA suma de 2480 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 23 octombrie 2013.

PREȘEDINTE,

M. H.

JUDECĂTOR,

D. M.

JUDECĂTOR,

F. T.

GREFIER,

D. C.

Red.M.H./dact.L.C.C.

2 ex./_

Jud.fond: D. E. na L.

Decizia civilă nr. 10076/2013. Contestație act administrativ fiscal

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 10076/2013. Contestație act administrativ fiscal

in judecata in prezenta cauza si D.	G.		a F.	P. B.	N.	ca
organ ierarhic superior al paratei A.		F.	P.	pentru C.	M.	,