Sentința civilă nr. 1251/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ * Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1251
Ședința publică din 8 MARTIE 2013 Instanța constituită din:
Președinte:P. R. M., judecător Grefier: O. Ana
S-a luat în examinare, după casare, acțiunea formulată de reclamanta S. B.
S. Z., cu sediul în Z., B -dul M V., nr.1, bl.A,sc.A, et.3, ap.9, jud. S. în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. S. și D. R. PENTRU A. ȘI O. V. C. PRIN prin D. J. pentru A. și O.
V. S., având ca obiect contestație act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantei- avocat Ielciu M. lipsă fiind reprezentanta pârâtei D. G. A
F. P. A J. S. - consilier juridic P. a Laura și pârâta D. R. PENTRU A. ȘI O. V. C. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care prezintă pe scurt obiectul cauzei și stadiul procesual.
Reprezentantul reclamantei solicită efectuarea unei contraexpertize. Obiectivele contraexpertizei să fie aceleași cu cele ale expertizei efectuate. Expertul trebuia să determine dacă reclamanta datorează accize pentru materialele prelucrate de această societate. Consideră că este mai mult o problemă de drept.
Susține că nu este de acord cu opinia generală a expertului, întrucât nu este vorba de o producție ci de o prelucrare a acestor materiale.
Instanța deliberând, respinge cererea în probațiune privind efectuarea unei contraexpertize, apreciind că este vorba de o interpretare a legii .
Nemaifiind de formulat alte cereri sau excepții instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea pe fond a cauzei.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în scris și în consecință să se dispună modificarea Deciziei nr. 108/2009 a DGFP S. în sensul admiterii contestației formulate împotriva Deciziei de impunere nr. 5/2009 și a înlătura obligarea petentei la plata către bugetul de stat a sumei de 11.409 lei cu titlu de accize și a sumei de 5.427 lei reprezentând majorări de întârziere.
Precizează că dosarul se află în rejudecare după casare pentru că inițial nu a fost stabilit corect cadrul procesual. Curtea de A. nefăcând nici o remarcă cu privire la netemeinicia hotărârii instanței.
Susține în esență că, contestatoarea nu produce aur ci preia aur la schimb de la persoane fizice, aceste cantități fiind evidențiate în registrele speciale. Acciza se plătește numai de importator sau de producător. Contestatoarea încasează doar manopera pentru prelucrare, iar în accepțiunea Legii nr. 571/2003 această operațiune nu este considerată o operațiune de producere a bijuteriilor.
Arată că întreaga apărare a DIRECȚIEI REGIONALE PENTRU A. ȘI O.
V. C. se bazează pe adresa nr. 270468/_ a Ministerului F. P. - D. de Legislație în domeniul A. lor prin care se arată că pentru produsele finite care nu au comandă prealabilă se datorează accize.
Instanța pe baza înscrisurilor de la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L :
Prin cererea formulată de reclamanta S. B. S. Z. solicită a se dispune admiterea contestației și modificarea Deciziei 108/2009 a Direcției Generale a F.
P. S. în sensul admiterii contestației formulate împotriva Deciziei 5/2009 și înlăturarea obligației de la plata sumei de 11.409 lei accize și 5427 lei majorări de întârziere.
În esență se arată că petenta nu produce aur ci îl preia de la persoane fizice și prin urmare nu datorează accize pentru prelucrarea obiectelor din aur.
Inițial, prin sentința civilă nr. 1258/2011 a Tribunalului S., contestația a fost admisă, iar petenta a fost exonerată de la plata sumei de 11.409 lei cu titlu de majorări de întârziere.
Împotriva acestei soluții a fost admis iar prin Decizia 4742/2011 a Curții de
A. C. a fost admis recursul, iar cauza a fost trimisă spre rejudecarea aceleiași instanțe.
S-a reținut că reclamanta este parte în 2 raporturi juridice de drept fiscal. Primul raport este generat ca urmare a emiterii Deciziei de impunere 5/2009 și are natura juridică a unui act administrativ fiscal iar al doilea raport, este generat de contestatoare pe cale administrativă a acestui act soldat cu decizia emisă de organul de soluționare a contestațiilor.
Prin urmare, era necesar să fie chemate în judecată autoritățile administrativ emitente a celor 2 acte - respectiv D. R. PENTRU A. ȘI O. V. C. prin intermediul structurii sale județene D. J. pentru A. și O. V.
S. și D. G. A F. P. A J. S. .
Ori, în speță a fost chemată în judecată doar cea de a doua pârâtă urmând ca în rejudecare să se preia în discuția reclamantei necesitatea întregirii cadrului procesual prin chemarea în judecată și a celorlalte instituții.
În rejudecare, instanța a dispus citarea în cauză și a DIRECȚIEI R. PENTRU A. ȘI O. V. C. .
Reclamanta a depus un înscris denumit ,, precizare de contestație"; în care se reiterează argumentele din contestația inițial formulată.
În plus ca argumente în susținerea contestației se invocă hotărârea pronunțată în dosar nr._ și prin care s-a stabilit irevocabil că aceeași societate nu are obligația de a plăti accize.
Pârâta D. R. PENTRU A. ȘI O. V. C. depune o întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată .
În considerentele întâmpinării se arată că în urma controlului efectuat în anul 2009 inspectorii din cadrul DIRECȚIEI REGIONALE PENTRU A. ȘI O.
S. au stabilit în sarcina petentei accize de plată în sumă de 11.409 lei și majorări de întârziere de 5427 lei.
Totodată s-a stabilit că nu s-au încheiat documente justificative pentru aurul primit în schimb încălcându-se prevederile art. 41 lit. b din L.82/1991.
Conform art. 207, lit f), art. 208 alin. (7), art. 209 alin. (1), art. 211 alin. (7) lit. a) si a art. 212 alin. (1) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal intră în sfera de aplicare a accizelor bijuteriile de aur cu codul NC 71131900 cu excepția verighetelor, iar conform art 209 alin.1) din Codul fiscal plajtitorii de accize pentru produsele prevăzute la art. 207 sunt operatorii economici care produc sau achiziționează astfel de produse.
le se calculează o singura data prin aplicarea cotelor procentuale prevăzute de lege, respectiv 25% pentru anul 2007, 15% pentru anul 2008, asupra prețului de livrare al producătorului.
Momentul exigibilității accizei pentru produsele din producția interna intervine la data efectuării livrării iar plata accizelor se efecueaza pana la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei in care acciza devine exigibila.
Conform art. 129 din Codul fiscal prestarea de servicii reprezintă orice operațiune care nu constituie livrare de bunuri. Este considerată livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca si un proprietar (art.128 Cod Fiscal).
Ministerul Economiei si F. - D. de Legislație în Domeniul A. lor, menționează în adresa nr. 270468/_ următoarele: "In situația în care bijuteriile sunt produse si vândute ca produse finite prin magazinele de specialitate, fără a exista o comandă prealabilă din partea clientului si chiar dacă se încasează numai manopera, pentru diferență predându-se aur la schimb, pentru aceste produse se datorează accize. In aceste condiții, accizele se datorează la vânzarea produsului finit către client, indiferent dacă valoarea integrală a bijuteriei se plătește în bani sau se plătește numai manopera, pentru diferența de valoare clientul predând aur la schimb."
De asemenea prin adresa Ministerului F. P. - D. de Legislație în Domeniul A. lor nr.345383/2009 se precizează că nu se datorează accize pentru bijuteriile confecționate sau transformate de bijutier la comanda clientului - altul decât un operator economic, din materialele acestuia, pentru care bijutierul practică tarif de confecționare sau de transformare.
Prin urmare, obligația fiscală principală reprezentând accize aferente bijuteriilor a fost stabilita în conformitate cu prevederile legale, si conform principiului de drept "accesorium sequitur principale", drept urmare acțiunea contestatoarei o consideram neîntemeiata si pentru obligațiile fiscale accesorii, respectiv majorări de întârziere si penalități de întârziere aferente, datorate potrivit
art. 119-120 din O.G. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in anul 2007, cu modificările si completările ulterioare.
La solicitarea părților, în cauză a fost efectuată și o expertiză contabilă. Asupra cauzei de față, instanța reține următoarele:
În perioada_ -_ inspectorii Direcției Județeane pentru A. și O.
V. S. au efectuat o inspecție fiscală la SC B. SRL - referitoare la obligațiile fiscale în domeniul accizei pe perioada_ -_ .
Cu acea ocazie s-a întocmit raportul de inspecție fiscală nr. 1969/_ în care au fost precizate neregulile găsite la această societate ( f.13-21).
Ulterior a fost emisă Decizia de impunere 5/_, care conținea date cu privire la creanța fiscală datorată de contestatoare ( f.22) .
În esență, s-a reținut că pentru produsele livrate în anul 2007 în cuantum de 1095,67 gr și în anul 2008 în cuantum de 817,95 gr produse finite, nu s-au calculat și plătit accize.
Potrivit evidențelor contabile reclamanta a achiziționat fragmente de aur și a întocmit notă de recepție.
Aceste fragmente au devenit proprietatea reclamantei fiind recepționate conform notelor de recepție întocmite . O parte din aur a fost trimis spre prelucrare, respectiv pentru producerea de bijuterii în aur în stare semifinită în baza unor bonuri de comandă.
Împotriva deciziei de impunere 5/2009 a fost formulată contestație la D.
G. A F. P. A J. S. care prin Decizia nr. 108/_ a fost respinsă .
S-a reținut că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 207 lit. f din L.571/2003 Cod fiscal care menționează care sunt produsele supuse accizelor . Prin aceeași decizie s-a respins cererea privind exonerarea de la plata majorărilor de întârziere având în vedere că acestea sunt măsuri accesorii în raport cu debitul principal.
Analizând probele depuse în cauză, instanța reține că SC B. SRL a efectuat în perioada verificată pe lângă activitatea de prestare de servicii și comerț cu mărfuri și o activitate distinctă respectiv un schimb de bijuterii și plata de către client a manoperei percepute de societatea și care reprezintă valoarea muncii de transformare a bijuteriei primite în bijuteria oferită la schimb.
O astfel de activitate nu poate fi calificată decât o livrare de bunuri în sensul art. 128 Cod fiscal și care este supusă accizei în temeiul art.207 lit.f 208 al.7 lit a și art.209 alin.1 Cod fiscal.
Schimbul de bijuterii a fost evidențiat în registrul special de evidență dar nu și în contabilitate, unde a fost înregistrată doar valoarea manoperei de transformare.
Societatea ar fi trebuit să evidențieze în contabilitate atât achiziționarea aurului sub formă de bijuterii cât și vânzarea propriu zisă a bijuteriei reprezentând produsul societății.
Potrivit prevederilor art. 207 lit. f din L.571/2003 sunt supuse accizelor ,, bijuteriile din aur și /sau din platină cu codul NC71131900, cu excepția verighetelor.
De asemenea, conform art.208 alin.7,, În cazul produselor prevăzute la alin.2, 3 și 5 accizele prevăd taxa pe valoare adăugată și se calculează o singură dată prin aplicarea cotelor procentuale prevăzute de lege supra bazei de impozitare care reprezintă :
a) pentru produsele provenite din producția internă prețul de livrare al producătorului, mai puțin acciza";.
Prin urmare - în situația în care bijuteriile sunt produse și vândute ca produse finite prin magazinele de specialitate, fără a exista o comandă prealabilă din partea clientului și chiar dacă se încasează doar manopera, pentru diferență predându-se aur la schimb, pentru aceste produse se datorează accize .
În aceste condiții, accizelor se datorează la vânzarea produsului finit către clienți indiferent dacă valoarea integrală a bijuteriei se plătește în bani sau se achită doar manopera pentru diferența de valoare clientul predând aur la schimb.
Prin urmare în mod corect au stabilit organele fiscale că petenta datorează accize în momentul livrării produselor și au emis cele 2 decizii contestate în prezenta cauză.
Apărarea reclamantei că nu datorează aceste sume bazându-se pe soluția pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar 20_ nu pot fi reținute de instanță.
Din conținutul Deciziei 1325/2009 rezultă că tot atunci reclamanta a fost și sancționată contravențional pentru că nu a calculat și plătit accize, nu a întocmit documente justificative și a efectuat operații economice fără să fie înregistrată în contabilitate.
Instanța de fond a reținut că faptele au fost corect sancționate de agentul constatator dar s-a aplicat ,, avertismentul"; motivându-se că fapta prezintă un grad de pericol social redus.
Prin urmare soluția pronunțată în ce privește săvârșirea faptei contravenționale nu schimbă cu nimic aspectele deja reținute de instanță.
Pentru toate aceste considerente în temeiul art.18 din L.554/2004 instanța va respinge ca nefondată contestația precizată și formulată de reclamanta S. B. S.
Z. în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. S. și D.
R. PENTRU A. ȘI O. V. C. PRIN prin D. J. pentru A. și
O. V. S. privind modificarea Deciziei 8/2004 în sensul admiterii contestației împotriva Deciziei de impunere 5/2009 și exonerarea de la plata sumei de 11.409 lei accize și 5427 lei majorări de întârziere.
Pentru aceste motive,
În numele LE G I I H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge ca nefondată contestația precizată și formulată de reclamanta S.
B. S. Z., cu sediul în Z., B -dul M V., nr.1, bl.A,sc.A, et.3, ap.9, jud.
S. în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. A J. S. și D.
R. PENTRU A. ȘI O. V. C. PRIN prin D. J. pentru A. și
V. S. privind modificarea Deciziei 8/2004 în sensul admiterii contestației împotriva Deciziei de impunere 5/2009 și exonerarea de la plata sumei de 11.409 lei accize și 5427 lei majorări de întârziere.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică.
Președinte, Grefier,
R. M. O. Ana
Red.PRM/_
Dcat.OA/_ /5EX
