Decizia civilă nr. 10077/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 10077/2013
Ședința publică din data de 23 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta SC L. P. C. S.
N. împotriva sentinței civile nr. 2991 din data de_, pronunțată de Tribunalul B. -N., în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta D.
G. A F. P. B. -N., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 22 lei, conform dovezii depusă la filele 37-38 din dosar și timbru judiciar de 0,30 lei.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare, iar la data de_ recurenta a depus un set de înscrisuri și o cerere de acordare a unui nou termen de judecată
în vederea comunicării întâmpinării depusă de intimată.
Se constată că intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.
242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004, art. 218 din OUG 92/2003, și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Analizând cererea de acordare a unui nou termen de judecată formulată de către recurenta-reclamantă, în vederea comunicării întâmpinării, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată în condițiile în care poziția procesuală exprimată de către intimata-pârâtă a fost depusă la dosar încă din data de _
, fiind respectat astfel termenul prevăzut de dispozițiile codului de procedură civilă, motiv pentru care respinge solicitarea formulată.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 2.991 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC L. P. C. S.R.L. N., împotriva pârâtei D. G. A F.
B. -N. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în urma unei acțiuni de control desfășurate la societatea reclamanta privind perioada 2008 - 2010, parata D. G. a F. P. -Activitatea de I. Fiscala- a stabilit suplimentar la plata suma de 96.871 lei, reprezentând: 35.980 lei TVA stabilit suplimentar de plata si 19.531 lei obligații fiscale accesorii de plata; 28.843 lei impozit pe profit stabilit suplimentar de plata si 12.517 lei obligații fiscale accesorii de plata.
Împotriva deciziei de impunere reclamanta a formulat, in temeiul art. 205 si urm. din Codul de procedura fiscala, contestație, care a fost respinsa ca nefondata de catre parata, prin Decizia nr. 59/_ emisa in dos. nr. 58/2011, decizie contestata in prezentul dosar.
In motivarea deciziei de respingere a contestației reclamantei, biroul de soluționare a contestațiilor aparținând paratei, reține în sinteza următoarele argumente de fapt și de drept:
Cu privire la tranzacțiile cu SC Florex Construct S. Târgu-Mures:
Aceasta societate era inactivă la data emiterii facturilor. In temeiul art.11, alin.1 indice 1 și art.21 alin.4 lit.r din Codul fiscal nu sunt deductibile fiscal cheltuielile înregistrate in evidenta contabila care au la baza un document emis de un contribuabil inactiv a cărui certificat de înreg. fiscală a fost suspendat de președintele ANAF. De asemenea, conform art. 11 alin. 1, art. 145 alin. 1 si art. 134 alin. 2 din Codul fiscal, contribuabilul nu avea drept de deducere a TVA.
Cu privire la tranzacțiile efectuate cu SC Coriela S. Răstolnița:
Aceasta societate era in faliment la data emiterii facturilor, astfel ca aceasta nu mai avea dreptul de a desfășura tranzacții comerciale conform art. 47 din Legea nr. 85/2006. Totodată exista suspiciuni asupra realității efectuării serviciilor facturate. In temeiul art. 11 alin. 1 si art. 21 alin. 4 lit. f din Codul fiscal cheltuielile erau nedeductibile fiscal. De asemenea, nu a intervenit de exigibilitatea TVA, astfel ca in baza disp. art. 145 alin. 1 din Codul fiscal contribuabilul nu avea dreptul de deducere TVA.
Cu privire la factura stornata în relația comerciala cu SC Silvotrans S.
Sanț:
Factura nu a fost comunicata beneficiarului de catre contribuabil, iar
beneficiarul nu a efectuat plata acesteia. In baza art. 159 alin. 1 lit. b din Codul fiscal corectarea informațiilor înscrise in facturi sau alte documente se poate efectua numai daca documentul a fost transmis beneficiarului.
Reclamanta a susținut prin contestația formulata că Raportul de inspecție fiscală nr.448/_ ce a stat la baza emiterii deciziei de impunere atacate, a fost întocmit și semnat de o echipă de control care și-a motivat constatările pe baza unor verificări efectuate de o altă echipă de control și nu pe bază unor constatări proprii, așa cum preved dispozițiile art.65 din Codul de procedură fiscală.
Această susținere a fost apreciată ca nefondată având in vedere ca, potrivit pag. nr.2 din Raportul de inspecție fiscală, cea de-a doua echipa de control a efectuat verificarea fiscala pe parcursul a cateva zile (f.47, dosar nr.58/2011), respectiv in perioada 01.06-_, 06.06-_ ,_ ,_ și_ .
Reclamanta a mai invocat că informațiile furnizate de site-urile web nu constituie mijloace de probă legale pentru determinarea stării de fapt fiscale, așa cum prevede art.49 din Codul de procedură fiscală, dar și că site-ul fiscnet.ro nu este accesibil decât organelor de control, iar contribuabilii nu pot afla date despre potențialii parteneri înainte de efectuarea unei tranzacții, site-ul finanțe.ro neoferind aceleași informații.
Cu privire la aceste susțineri, instanța de fond a retinut ca intr-adevăr, reclamanta nu putea accesa rețeaua intranet a M. ui F. P., respectiv
domeniul FISCNET, domeniu ce poate fi accesat doar de pe unități informatice care fac parte din rețeaua intranet administrată de acest minister, insa informațiile referitoare la inactivitatea sau falimentul societăților puteau fi obținute prin consultarea Monitorului Oficial al României, respectiv Buletinul de insolventa.
Referitor la tranzacțiile desfășurate între reclamanta SC L. PRO C.
S. si SC CORIELA S. Răstolnița, jud.Mureș, instanta a retinut ca reclamanta a înregistrat în evidența contabilă din lunile martie și iunie 2009 un număr de 4 facturi în valoare totală de 62.427,4 lei emise de SC CORIELA S. (f.102-103 și 109-110,dosar nr.58/2011), firma aflata in faliment la data emiterii facturilor.
Facturile au fost emise la datele de:_ ;_ ;_, in timp ce prin sentința din data de_ pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr._ s-au dispus, cu privire la SC CORIELA S. printre altele:- deschiderea procedurii simplificate a falimentului față de debitoarea SC CORIELA S. și intrarea în faliment în forma procedurii simplificate;- dizolvarea debitoarei SC CORIELA S. ; - desemnarea unui lichidator judiciar pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de art.25 din Legea nr.85/2006; - ridicarea dreptului de administrare al debitoarei constând în dreptul de a-și mai conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de acestea.
Având in vedere aceasta stare de fapt, prima instanța a opinat că în mod corect a stabilit organul de soluționare a contestațiilor ca reclamanta nu avea drept de deducere la calculul profitului impozabil a sumei de 52.460 lei aferenta facturilor mai sus amintite, fiind intr-adevar incidente dispozitiile prevederile art.45, alin. (1) și (2), art.46, alin.(1), art.47, alin.(1)-(4), (7) din Legea nr.85/2006, art.6, alin.(1) și (2) din Legea 82/1991 și ale art. 146, alin.(1) din Codul fiscal si ca in baza disp. art. 145 alin. 1 din Codul fiscal, contribuabilul nu avea dreptul de deducere TVA.
Cu privire la tranzacțiile desfășurate între reclamanta SC L. PRO C.
S. si SC FLOREX CONSTRUCT S. Tg.Mureș, instanța de fond a retinut ca reclamanta a înregistrat în evidența contabilă în trim.III. și IV 2009 un număr de
6 facturi (reprezentând c/v prestări servicii - decopertare, nivelare, pietruire, amenajare rampă, manipulare lemn rotund, sortare, încărcare rampă) emise de SC FLOREX CONSTRUCT S. Tg. Mureș (filele 117-121 și 130, dosar nr. 58/2017), facturile fiind emise la datele de_ ;_ ;_ ;_ ;_ ;_ .
Aferent acestor facturi, reclamanta a înregistrat în evidența contabilă, în contul 628, cheltuieli în sumă de 127.810 lei, pe care le-a considerat deductibile la calculul impozitului pe profit.
Având în vedere ca SC FLOREX CONSTRUCT S. a fost declarată inactivă din data de_, conform Ordinului președintelui ANAF nr. 363/_, publicat în MO din data de_, tribunalul a apreciat că organul de soluționare a contestațiilor a procedat corect când a stabilit ca reclamanta nu are drept de deducere la calculul profitului impozabil a sumei de 127.810 lei aferentă celor 6 facturi emise de SC FLOREX CONSTRUCT S., reținând incidenta prevederilor art.11 alin. (11) și alin.(12) din Codul fiscal, coroborate cu cele ale art.21 alin. (4), lit.r) din același act normativ.
Astfel, conform art.11 alin. (11) și alin.(12) din Codul fiscal: ,, (11) "Autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție efectuată de un contribuabil declarat inactiv prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare."
(12) "Nu sunt luate în considerare de autoritățile fiscale tranzacțiile efectuate cu un contribuabil declarat inactiv prin ordin al președintelui A.N.A.F.
Procedura de declarare a contribuabililor inactivi va fi stabilită prin ordin. Lista contribuabililor declarați inactivi se publică pe pagina de internet a M. ui F. P. - portalul Agenției Naționale de Administrare Fiscală și va fi adusă la cunoștința publică în conformitate cu cerințele prevăzute prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Potrivit art 21 alin.4, lit.r din Codul fiscal:"Nu sunt deductibile cheltuielile înregistrate în evidența contabilă, care au la bază un document emis de un contribuabil inactiv al cărui certificat de înregistrare fiscală a fost suspendat în baza ordinului președintelui A.N.A.F.
In lumina disp.legale de mai sus, respectivele facturi nu pot îndeplini calitatea de documente justificative pentru înregistrarea în contabilitate a cheltuielilor deductibile la calculul profitului impozabil și a impozitului pe profit.
Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoare adăugată, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiții: a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost sau urmează să îi fie prestate în beneficiul său de către o persoană impozabilă, să dețină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155.
In consecința, a apreciat instanța de fond, dreptul de deducere a TVA se poate exercita pe baza documentelor justificative care trebuie să conțină, printre altele, codul de înregistrare în scopuri de TVA al furnizorului, cod care, așa cum s-a arătat mai sus a fost anulat din oficiu (din data de_ ), ca urmare a declarării ca inactiv a SC FLOREX CONSTRUCT S. .
Astfel, informațiile din cele 6 facturi referitoare la codul de înregistrare sunt ireale, documentele respective pierzându-și caracterul de documente justificative întocmite "conform legii"; și,pe cale de consecință, nici dreptul de deducere a TVA nu poate fi exercitat, astfel că în mod corect s-a reținut ca reclamanta nu are drept de deducere a TVA în sumă de 24.284 lei, aferentă facturilor emise de SC FLOREX CONSTRUCT S. după data declarării acesteia ca inactiv, iar contestația pentru acest capăt de cerere respinsă ca neîntemeiată.
Cu privire la tranzacția desfășurată între reclamanta SC L. PRO C.
S. N. și SC SILVOTRANS S. Sant, instanța de fond a retinut ca reclamanta și- a diminuat taxa pe valoarea adăugată colectată pentru luna iunie 2010, cu suma de 1.729 lei, ca urmare a înregistrării în evidența contabilă a unei facturi de stornare, fără ca aceasta să fie comunicată beneficiarului.
Corect a reținut organul de solutionare a contestatiilor ca sunt incidente dispozitiile art. art.138 și ale art.159, alin.2 din Codul fiscal, dar și ale pct.20 (1) din Normele de aplicare ale Codului fiscal.
Interpretând textele de lege mai sus menționate, tribunalul a apreciat ca reclamanta nu se încadrează in nici una din situațiile în care se poate diminua baza de impozitare, serviciul fiind prestat.
A mai reținut instanța de fond că, și în situația în care reclamanta s-ar fi încadrat in una din ipotezele de mai sus, aceasta a încălcat dispozițiile art. 159 alin (2) Codul fiscal, si pct.20, alin.d) din Normele de aplicare ale Codului fiscal, netransmițând factura de stornare către beneficiar.
Având în vedere ca, in speta, este vorba de o operațiune derulată efectiv, care nu putea fi anulată prin stornare, corect s-a reținut si statuat de către organul de soluționare a contestațiilor ca reclamanta nu a procedat corect prin diminuarea bazei impozabile și implicit a taxei pe valoarea adăugată aferentă lunii iunie 2010 cu suma de 1.729 lei și, ca urmare, în mod corect s-a calculat TVA suplimentar de plata de către inspecția fiscala .
Întrucât contestația administrativă a fost respinsă pentru toate capetele de cerere referitoare la TVA, corect s-a procedat și la respingerea acesteia cu privire
la accesoriile aferente TVA în sumă totală de 19.531 lei în virtutea principiului de drept potrivit căruia "accesorium sequitur principale";. Aceeași este situația, a constatat instanța de fond, si in ceea ce privește impozitul pe profit stabilit suplimentar în sarcina reclamantei.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta S.C. L. P. C. S.R.L. N.
a declarat recurs solicitând, în principal, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii fiscale precizate la termenul din_, respectiv anularea deciziei nr. 59/_ emisă în dosarul nr. 58/2011 si, pe cale de consecință, anularea în totalitate a dispozițiilor din decizia de impunere nr. 45/_, iar în subsidiar, casarea hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 312 alin. 1, 3, 4 și 5 rap. la art. 3041, cu referire la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., reclamanta a arătat că instanța de fond a aplicat în mod eronat disp. art. 11 alin. 11-2corob. cu prev. art. 21 alin. 4 lit. r din Codul fiscal cu referire la tranzacțiile încheiate de reclamantă cu S.C. Florex S.R.L., în semestrul II 2009, materializate în cele 6 facturi.
A mai arătat reclamanta că în cauză erau aplicabile dispozițiile art. 21 alin. 4 lit. f din Codul fiscal și art. 44 din Normele de aplicare ale acestui cod, potrivit cărora sunt deductibile toate cheltuielile înregistrate în contabilitate care au la bază un document justificativ care, potrivit legii, face dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, condiții ce au fost îndeplinite în privința operațiunilor comerciale menționate anterior.
La pct. 2 din motivarea recursului, recurenta a arătat că instanța de fond a aplicat în mod eronat dispozițiile art. 45 alin. 1 și 2, art. 46 alin. 1 și art. 47 alin.
1 - 4 și 7 din Legea nr. 85/2006, cu referire la tranzacțiile încheiate de reclamantă cu S.C. Coriela S.R.L. în sem. I 2009.
Arată recurenta că instanța de fond nu detaliază care sunt în concret motivele pentru care încălcarea restricțiilor de administratorul S.C. Coriela S.R.L. ar determina nedeductibilitatea cheltuielilor înregistrate în contabilitate în baza celor 4 facturi emise de acea societate și achitate de către reclamantă.
Susține recurenta că acțiunile sau inacțiunile acelui contribuabil trebuia să atragă răspunderea fiscală contravențională sau penală, după caz, a administratorului care conduce activitatea acelui contribuabil. Mai arată recurenta că la data efectuării operațiunilor comerciale în discuție, terțul nu fusese declarat inactiv, iar faptul că aceasta a efectuat tranzacții fără să menționeze starea juridică de insolvență este imputabil administratorului acelei societăți și nu reclamantei.
La pct. 3 din motivarea recursului, recurenta arată că instanța de fond a aplicat eronat dispozițiile art. 145 alin. 1 și art. 146 alin. 1 Cod fiscal, cu referire la tranzacțiile încheiate de către recurentă cu terțul S.C. Coriela S.R.L. în sem. I 2009 și la consecințele acestor tranzacții sub raportul stabilirii de T.V.A.
Susține recurenta că instanța de fond nu detaliază motivele pentru care reclamanta nu ar fi îndreptățită să deducă T.V.A. pentru tranzacțiile încheiate.
Consideră recurenta că din actele existente la dosar rezultă că operațiunile comerciale s-au desfășurat în realitate, fiind consemnate în documente justificative care pot sta la baza înregistrărilor în contabilitate conform disp. art. 6 din Legea nr. 82/1991.
La pct. 4 din motivarea recursului, recurenta arată că instanța de fond a stabilit în mod eronat starea de fapt a tranzacției încheiate cu S.C. Silvotrans
S.R.L. reținând că factura nu ar fi fost comunicată, iar recurenta nu ar fi efectuat plata acesteia.
Sub acest aspect, recurenta arată că este culpa administratorului acelei societăți pentru neînregistrarea în contabilitate a acelei facturi, susținând, în același timp, că factura îndeplinește toate condițiile de formă și valabilitate impuse de art. 155 Cod fiscal.
La pct. 5 din motivarea recursului recurenta arată că instanța de fond a refuzat să admită administrare ca și probă a unei expertize contabile care să lămurească starea de fapt, în condițiile în care cauza era extrem de dificilă și tehnică în sensul aplicării unor dispoziții complexe din Codul fiscal și legea contabilității.
În cauză a formulat întâmpinare ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A F. P.
B. -N. în numele DIRECȚIEI REGIONALE A FINAȚELOR P. C. -NAPOCA solicitând respingerea recursului 8f.10).
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
În ceea ce privește tranzacțiile desfășurate de reclamantă cu S.C. Coriela
S.R.L. Răstolnița, jud. Mureș, Curtea reține, din probele administrate în fața instanței de fond, că în data de_, față de terțul vânzător s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului în dosarul nr._ al Tribunalului Comercial Mureș, fiind desemnat și un lichidator judiciar conform disp. Legii nr. 85/2006. În același timp, prin aceeași hotărârea judecătorească s- a dispus și ridicarea dreptului de administrare al debitoarei constând în dreptul de a-și mai conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de aceasta.
Față de împrejurarea că cele 4 facturi în discuție au fost emise de către terțul aflat în procedură de insolvență după data deschiderii procedurii simplificate de faliment, în condițiile ridicării dreptului de administrare, în mod corect s-a apreciat că actele emise nu au valoarea unor documente justificative de natură a genera dreptul de deducere T.V.A., cu consecințele aferente și asupra impozitului pe profit.
În prezenta cauză nu se pune problema stabilirii vinovăției în emiterea facturilor în discuție de către o societate aflată în insolvență și căreia i s-a ridicat dreptul de a-și conduce activitatea, ci sunt analizate consecințele legale ce le pot produce actele emise de către o persoană juridică aflată în situația menționată anterior.
Eventuala răspundere a terțului se poate stabili doar în cadrul unui litigiu civil (comercial) între reclamantă și terțul vânzător.
Prezenta cauză impune analiza raportului fiscal stabilit între reclamantă, în calitate de contribuabil și organul fiscal, în calitate de administrator al bugetului de stat.
Corect a fost reținută incidența dispozițiilor legale menționate în actul de control, respectiv art. 6 alin. 1 și 2 din Legea nr. 82/1991 și ale art. 146 alin. 1 și art. 145 alin. 1 din Codul fiscal.
Aceleași argumente sunt reținute de către instanța de fond și în ceea ce privește raportul contractual stabilit de către reclamantă cu terțul S.C. Florex Construct S.R.L.
S-a reținut că aceasta a fost declarată inactivă din data de 9 aprilie 2009 conform Ordinului Președintelui ANAF nr. 363/_ publicat în Monitorul Oficial în data de 9 aprilie 2009.
Față de conținutul dispozițiilor legale, respectiv art. 11 alin. 11-2din Codul fiscal potrivit cărora autoritățile fiscale nu vor lua în considerare o tranzacție efectuată de un contribuabil declarat inactiv, după cum nu vor fi luate în considerare nici tranzacțiile efectuate cu un contribuabil declarat inactiv prin ordin al Președintelui ANAF.
Întrucât procedura de publicitate a fost respectată, situația contribuabilului S.C. Florex Construct S.R.L. de contribuabil inactiv fiind adusă la cunoștința publicului interesat prin intermediul publicării în Monitorul Oficial, nu se poate aprecia că cerința publicității nu a fost respectată în ceea ce privește situația reală a terțului S.C. Florex Construct S.R.L.
Consecințele fiscale ale stării de fapt menționate anterior au fost corect stabilite de către organul fiscal și reținute ca atare de către instanța de fond.
În ceea ce privește tranzacția încheiată de către reclamantă cu S.C. Silvotans S.R.L., Curtea reține că în prezenta cauză prezintă importanță raportul fiscal stabilit între reclamantă și organul fiscal, realitatea efectivă a situației de fapt fiind corect reținută de către instanța de fond.
În ceea ce privește administrarea probei cu expertiza, Curtea reține că administrarea acestei probe nu era necesară în prezenta cauză, situația de fapt fiind relevată de actele fiscale întocmite de către organul fiscal în care au fost indicate și textele legale relevante ce au fost avute în vedere și de către instanța de fond.
Referitor la înscrisul depus în probațiune de către reclamantă în fața instanței de recurs (f.41-49), Curtea reține că acesta se referă la o altă situație juridică decât cea avută în vedere în prezenta cauză.
În consecință, față de cele menționate, se va respinge recursul formulat și se va păstra în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. L. P. C. S.R.L. N. împotriva sentinței civile nr. 2.991 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, M. H. | JUDECĂTOR, D. M. | JUDECĂTOR, F. T. |
GREFIER, D. C. |
Red.D.M./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: B. L.T.
