Sentința civilă nr. 4436/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ 4204
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4436
Ședința publică din 28 Iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. P. - Judecător
G. ier. V. B.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta SC T. S., cu sediul în B. M., C. T. nr. 4 A/17, județul M., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P.
M., cu sediul în B. M., A. S., nr. 2 A, județul M., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Se constată că toate susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, când s-a dezbătut cauza, încheiere care face parte integrantă din hotărâre. Pronunțarea soluției a fost amânată pentru termenele din_ și_, apoi pentru termenul de astăzi, când instanța în urma deliberării a pronunțat următoarea sentință.
T.
Asupra cauzei de față.
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta SC T. S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. M. ca prin hotărârea pronunțată să se dispună anularea Deciziei nr. 254 din_ emisă de Biroul Soluționare Contestații din cadrul DGFP M., anularea în parte a Deciziei de impunere nr. 470 din_ și a Dispoziției nr. 2872 din_ privind măsurile stabilite de inspecția fiscală, precum și anularea în parte a Raportului de inspecție fiscală nr. 322 din_, cu consecința anulării obligației de plată a sumei de 25.367 lei TVA neadmis la rambursare, respectiv constatarea dreptului reclamantei de a deduce această sumă; obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat.
În motivarea acțiunii se arată că în baza Raportului de inspecție fiscală nr. 322 din_ s-a emis Decizia de impunere nr. 470 din_ și Dispoziția nr. 2872 din_ privind măsurile stabilite de inspecția fiscală
prin care s-au stabilit obligații fiscale în sumă de 25.367 lei TVA de plată neadmis la rambursare.
Împotriva acestor acte fiscale contestatoarea a formulat contestație la
autoritatea fiscală emitentă, aceasta fiind înregistrată la DGFP M. sub nr.
11973 din_ și soluționată prin emiterea Deciziei nr. 254 din_ prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de SC T. S. cu privire la suma de 25.367 lei reprezentând TVA respinsă la rambursare.
Organele de inspecție fiscală și Biroul de Soluționare a contestațiilor au reținut că suma de 25.367 lei TVA nu poate fi admisă la rambursare întrucât reprezintă TVA aferent investiției "casa de locuit P+M";, investiție care, se susține nu ar fi destinată realizării de operațiuni taxabile.
Reclamanta susține că în nici un moment nu s-a dorit realizarea unei case de locuit în beneficiul persoanelor fizice asociați ai societății. Încă de la început s-a dorit realizarea unei construcții cu destinația de sediu firmă, respectiv birouri, spații pentru expoziție și alte spații destinate desfășurării altor activități decât cele de producție, dar care să aibă și spații de cazare pentru reprezentanții societății SARL ARTE FABRICA FRANȚA, societate care deține 33,33 % din capitalul social al societății T. S. . S-a avut în vedere schimbarea sediului societății din B. M. în Sălsig.
Se arată că numitul Tătăran D. nu a solicitat autorizație în nume propriu, ci în calitate de reprezentant al SC T. S., aceasta fiind beneficiara construcției, în autorizația de construcție fiind trecută în mod eronat la denumirea clădiri "casa de locuit P+M";, situație în care s-au făcut demersuri pentru corectarea acestei erori.
Reclamanta susține că după efectuarea controlului s-a adresat Consiliului Județean, emitentul autorizației de construcție în vederea lămuririi situației, iar prin adresa nr. 5749/53 din_ i s-a răspuns că solicitantul autorizației de construcție poate fi orice persoana fizica sau juridica titular al unui drept real asupra terenului de amplasament, care atesta dreptul acestuia de a executa lucrări de construcții. Se arată că doar T. S. putea fi beneficiarul autorizației de construcție întrucât societatea este proprietar al terenului înscris în Cf 2229 Salsig nr. top 817, 818 și 819, această clădire având destinație de sediu firmă, a fost înregistrată în contabilitate ca și investiție, este destinată realizării de operațiuni taxabile, adică este realizată în interesul și beneficiul societății și nu în interes personal.
Se susține că reclamanta a obținut de la Primăria Sălsig o Autorizație de construire nr. 8 din_ pentru SEDIU FIRMA - rest de executat pentru restul de clădire ce a mai ramas de construit și adeverinta nr. 1344 din_ din care rezulta faptul ca in Registrul Agricol societatea T. S. figurează cu construcții printre care "sediu firma nefinalizat";, situație în care se concluzionează că, în situația de față, clădirea din litigiu are destinație de sediu firmă și nu de casă de locuit, iar faptul că în mod eronat apare cu denumirea de
"casa de locuit P+M"; apreciază că nu poate să constituie motiv pentru respingerea rambursarii sumei de 25.367 lei TVA aferent cladirii sediu firma.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 8 și art. 11 din Legea 554/2004, art.
218 alin. 2 din OUG 92/2003.
În probațiune s-au depus contul de profit și pierdere la data de_, Decizia nr. 254/_, referat nr. 41/_, raport de inspecție fiscală încheiat la_, decizie de impunere.
Prin întâmpinarea depusă la filele 19-21 din dosar, pârâta D. G. a
F. P. M. a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală motivat de faptul că dreptul de proprietate al terenului înscris în CF 2229 Sălsig, nr. topo 817,818,819 al SC T. S. și implicit al construcției nu poate
"modifica"; destinatia cladirii din proiect și autorizatia de constructie, respectiv
"casa de locuit"; destinatie vadit dorita de catre SC T. S. inca de la inceput.
Pentru a se obtine autorizatia de constructie proiectul cladirii trebuie sa aiba specificata foarte clar destinatia acesteia, fiind intocmit pe baza unor normative si standarde specifice, clasificarea facandu-se functie de destinatia cladirii.
Mai mult, demersurile pentru obținerea autorizației de construcție presupun depunerea unei documentații tehnice "DT"; in care se tine cont si de masuri specifice pentru protecția mediului, stabilite prin act administrativ al autorității competente pentru protecția mediului și care nu pot fi modificate nici măcar prin procedura de autorizare ori prin autorizația de construcție, conform
OUG 214/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1991 privind
autorizarea și executarea lucrărilor de construcții.
Destinația inițială a clădirii poate fi verificată tocmai prin aceste normative, standarde aplicate precum și avize emise de autorități competente și nu se poate modifica doar pe baza susținerilor că a fost doar o eroare de denumire.
Pârâta arată că SC T. S. a dedus taxa pe valoarea adăugată aferentă materialelor de construcții care au fost utilizate la construirea în regie proprie a casei de locuit P+M și a unui atelier de țesut covoare și magazie de produse finite plus extindere atelier sticlărie în baza autorizațiilor de construcție nr. 182/_ și nr. 49/_ emise de către Consiliul Județean M.
.
Conform balanței de verificare la data de_ clădirile enumerate mai sus în valoare totală de 236.455 lei sunt înregistrate în contul "231"; - Imobilizări corporale în curs.
Luând în considerare valoarea casei de locuit de 104.125 lei și valoarea totală a celor două obiective de investiții de 232.872 lei, organele de inspecție fiscală au stabilit ponderea valorii casei de locuit în total valoare obiective de 44,7 %.
Având în vedere valoarea contabilă a investițiilor în curs de 236.455 lei, ponderea valorii casei de locuit în total valoare obiective de 44,7 % și cota TVA
de 24 %, organele de inspecție fiscală au determinat taxa pe valoarea adăugată aferentă casei de locuit în cuantum de 25.367 lei, stabilind ca aceasta suma este nedeductibila, deoarece aceste investiții nu sunt destinate realizării de operațiuni taxabile.
Examinând acțiunea, în baza probatoriului administrat, instanța reține în fapt următoarele:
Prin Decizia nr. 254/_ emisă de D. G. a F. P. M. a fost respinsă ca neîntemeiată contestația promovată de reclamanta SC T.
împotriva deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F-MM 470/_, emisă în baza raportului de inspecție fiscală încheiat în data de_, având ca obiect suma de 25.367 lei, reprezentând taxa pe valoarea adăugată respinsă la rambursare.
În considerentele deciziei susmenționate s-a reținut că SC T. S. a dedus taxa pe valoarea adăugată aferentă materialelor de construcții care au fost utilizate la construirea în regie proprie a casei de locuit P+M și a unui atelier de țesut covoare și magazie de produse finite plus extindere atelier
sticlărie în baza autorizațiilor de construcție nr. 182/_ și nr. 49/_
emise de Consiliul Județean M. .
Conform balanței de verificare, la data de_ clădirile enumerate mai sus în valoare totală de 236.455 lei sunt înregistrate în contul 231 "Imobilizări corporale în curs";.
Luând în considerare valoarea casei de locuit de 104.125 lei și valoarea totală a celor două obiective de investiții de 232.872 lei, organele de inspecție fiscală au stabilit ponderea valorii casei de locuit în total valoare obiective de 44,7 %.
Având în vedere valoarea contabilă a investițiilor în curs de 236.455 lei, ponderea valorii casei de locuit în total valoare obiective de 44,7 % și cota de TVA de 24 % organele de inspecție fiscală au determinat taxa pe valoarea adăugată aferentă casei de locuit în suma de 25.367 lei.
Organele de inspecție fiscală au stabilit ca fiind nedeductibilă taxa pe valoarea adăugată în suma de 25.367 lei aferenta investițiilor efectuate la imobilul care are destinația "casa de locuit P+M"; conform Autorizației de construire, deoarece aceste investiții nu sunt destinate realizării de operațiuni taxabile.
Biroul de Soluționare a Contestațiilor a concluzionat că reclamanta nu avea dreptul de a deduce taxa pe valoare adăugată în sumă de 25.367 lei aferentă materialelor de construcție deoarece acestea nu au fost utilizate pentru realizarea de operațiuni taxabile, ci pentru construirea în regie proprie a unei case de locuit, fapt ce reiese din cuprinsul autorizației de construire nr. 182/_ emisă de Consiliul Județean M. .
În sensul celor menționate anterior, au fost invocate dispozițiile art. 145 alin. 2 lit. a din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, republicată, care prevăd următoarele: "(2) Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă
taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni:
Operațiuni taxabile;";
În situația de față, ulterior emiterii deciziei contestate, reclamanta a obținut autorizația de construire nr. 1/_ (file 135) - pentru "Schimbare de destinație din Casa de Locuit în Sediu Firmă";, fiind emisă și adeverința nr. 1344/_ din care rezultă că în Registrul Agricol reclamanta figurează cu construcții printre care "sediu firmă nefinalizat";.
Din depoziția martorului P. I. (filele 146-147) persoana care în trecut a deținut calitatea de contabil în cadrul societății reclamante, reiese că intenția asociaților a fost de a edifica o construcție care să aibă destinație de sediu al societății, în autorizație de construire, din eroare s-a menționat "casă de locuit";, motiv pentru care s-au făcut demersuri pentru îndreptarea acestei erori, imobilul neavând această destinație, fiind amenajat ca și un sediu de firmă, acesta deținând și două camere de oaspeți pentru cazarea reprezentanților societății asociate din Franța.
Această stare de fapt este confirmată și de fotografii depuse la dosar cu întregul complex (filele 148-153).
În condițiile în care din întregul material probator administrat în cauză reiese că în situația de față clădirea avea destinația de sediu firmă și nu casă de locuit apreciem că în mod greșit s-a considerat că reclamanta nu are dreptul de a deduce TVA aferent clădirii în sumă de 25.367 lei, motiv pentru care actele administrativ fiscale contestate vor fi anulate potrivit dispozitivului.
În baza art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, raportat la complexitatea cauzei și munca îndeplinită de avocat, instanța va reduce suma solicitată cu titlu de onorariu de avocat de la 3.000 lei la 1.500 lei, aspect sub care acțiunea va fi admisă în parte, sens în care s-a avut în vedere și faptul că o parte din înscrisurile depuse în probațiune în baza cărora s-a pronunțat prezenta sentință au fost obținute ulterior pronunțării deciziei contestate. Pârâta va fi obligată și la plata sumei de 4 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru, respectiv a sumei de 0,30 lei reprezentând timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea
promovată de reclamanta SC T. S., cu sediul în B. M., C. T. nr. 4 A/17, în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. M., cu sediul în B. M., A. S., nr. 2 A, și în consecință: Anulează Decizia nr. 254/_
și anulează în parte Decizia de impunere nr. 470/_
emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr.
322/_ .
Anulează obligația de plată a sumei de 25.367 lei reprezentând TVA neadmis la rambursare și constată dreptul reclamantei de a deduce această sumă.
Obligă pârâta de a plăti reclamantei suma de 1.504,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi 28.06.013.
PREȘEDINTE | GREFIER | |
M. P. | V. | B. |
în concediu de odihnă semnează Prim grefier
Red. M.P./_
Tehnored. M.N.D./_ 4 ex.-
