Decizia civilă nr. 8976/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 8976/_
Ședința publică din data de 24 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. -I. A. JUDECĂTOR: DP JUDECĂTOR: C. I. GREFIER: D. B.
S-a luat spre examinare recursul promovat de recurenta D. G. A F. P. J. C., împotriva sentinței civile nr. 2845 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. privind și pe intimata P. I. D. A. - persoană fizică autorizată, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru intimată, în substituirea reprezentantei acesteia, avocat Mureșanu Sorana, cu contract de asistență juridică depus la dosar (f.28), avocat Percsi C. A.
, cu delegație de substituire depusă la dosar (f.27), lipsă fiind reprezentantul recurentei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează că prezentul recurs este la al doilea termen de judecată, fiind amânată cauza la termenul trecut pentru lipsă apărare.
Reprezentanta intimatei depune la dosar practică judiciară (f.28,29) și chitanța reprezentând onorariu avocațial (f.30) și arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Verificând din oficiu competența, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., Curtea constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ. declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta intimatei solicită instanței respingerea recursului pentru motivele invocate în întâmpinare pe care arată că o susține în integralitate, cu plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2845 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P. I. D. A. - P. F. A., în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a județului C. .
A fost anulată Decizia nr. 477/_ de soluționare a contestației reclamantei.
A fost anulată parțial Decizia de impunere nr. 8344/1/_, Decizia de impunere nr. 8344/2/_ și raportul de inspecție fiscală nr. 8344/_
.
A fost exonerată reclamanta de la plata sumei totale de 32.598 lei.
A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 3.004,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În considerente se reține că prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta P. I. D. A. - P. F. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a județului C. anularea parțială a Deciziilor de impunere nr.8344/1/_, nr. 8344/2/_ și a Raportului de inspecție fiscală nr.8344/_ . S-a mai solicitat anularea Deciziei nr. 477/_ emisă de pârâtă și exonerarea de la plata sumei de 32.598 lei, reprezentând: 6654 lei impozit pe venit, 1162 lei dobânzi, 998 lei penalități de întârziere, 16759 lei TVA și 7025 lei dobânzi aferente TVA, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta a arătat că în perioada_ -_ s-a efectuat o inspecție fiscală de către reprezentanții pârâtei, în urma căreia au fost emise actele susmenționate, fiind stabilite în sarcina obligații suplimentare de plată în sumă totală de 33.409 lei, reprezentând impozit pe venit 6844 lei, dobânzi 1282 lei, penalități de întârziere 1027 lei, TVA 16985 lei, dobânzi 7172 lei. Reclamanta a mai arătat că în cadrul raportului de inspecție
fiscală, organele fiscale susțin că amortizarea autovehiculului Volkswagen Tiguan înregistrată in contabilitate în cursul anilor 2008-2009 este nedeductibilă, având în vedere existența și a unui autoturism marca Renault Clio în patrimoniul reclamantei, care a fost achiziționat în anul 2003, raționament care este eronat și lipsit de temei legal, fiind incidente prevederile art.48 C. fiscal. Reclamanta a apreciat că și în cazul PFA cheltuielile cu amortizarea sunt deductibile fără a fi limitate la un singur autoturism pe întreaga durată de funcționare a persoanei fizice autorizate și că pârâta a acceptat ca fiind cheltuieli deductibile toate cheltuielile de întreținere, piese de schimb, reparații efectuate cu autoturismul Volkswagen Tiguan, recunoscând implicit faptul că acesta este utilizat în desfășurarea activității profesionale. Reclamanta a menționat că este înregistrată ca PFA din anul 2000, având 12 ani de desfășurare a activității profesionale, fiind
imposibil din punct de vedere practic ca în acești ani precum și de acum înainte să aibă dreptul de a utiliza în desfășurarea activității un singur autoturism, astfel că concluziile pârâtei sunt lipsite de orice temei legal.
Cu titlu preliminar, tribunalul a constatat că decizia de soluționare a contestației a completat temeiurile de drept care au stat la baza emiterii deciziilor de impunere contestate.
Astfel, doar prin această decizie organul fiscal face referire la incidența dispozițiilor art. 24 alin. 11 lit. h și art. 21 alin. 3 lit. i și n din Codul fiscal, coroborate cu cele ale pct. 49 din O.M.F.P. nr. 1040/2004, în sensul că în cazul cheltuielilor referitoare la achiziția de mijloace fixe, pentru a putea fi înregistrate ca deductibile, acestea trebuie să respecte regula de limitare a deductibilității amortizării la cel mult un singur autoturism aferent fiecărei persoane fizice cu atribuții de conducere și de administrare.
Date fiind aceste prevederi, D. G. a F. P. a județului C. a concluzionat că legiuitorul nu limitează petentei dreptul de a deține în patrimoniu 2 sau chiar mai multe autoturisme, ci doar dreptul acesteia de a deduce la calculul impozitului pe venit cheltuielile cu amortizare doar pentru un autoturism, iar nu pe rând, la fiecare din autoturismele din patrimoniul său.
Organul fiscal a mai subliniat că, în subsidiar, este întemeiată constatarea organului de control potrivit căreia activitatea desfășurată de petentă nu justifică achiziția a 2 autoturisme.
Aceleași considerente au fost prezentate și în ceea ce privește taxa pe valoare adăugată.
Or, în motivarea deciziei de soluționare a contestației promovate în temeiul art. 205 din Codul de procedură fiscală nu este admisibilă modificarea sau completarea temeiului de drept al deciziilor de impunere emise anterior.
În acest sens, art. 213 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală prevede în mod expres faptul că "În soluționarea contestației organul competent va verifica motivele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal. Analiza contestației se face în raport de susținerile părților, de dispozițiile legale invocate de acestea și de documentele existente la dosarul cauzei. Soluționarea contestației se face în limitele sesizării";. Astfel, organul competent să soluționeze contestația poate doar să verifice temeiurile de drept indicate prin titlul de creanță și să decidă prin raportare (strict) la acestea, iar nu să le complinească, o altfel de interpretare fiind de natură a aduce atingere dispoziției exprese de la alin. 3: "Prin soluționarea contestației nu se poate crea o situație mai grea contestatorului în propria cale de atac";.
Având în vedere aceste aspecte, tribunalul nu a analizat cauza decât prin prisma dispozițiilor legale indicate prin deciziile de impunere contestate. Potrivit art. 48 alin. 7 lit. a din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, nu sunt cheltuieli deductibile "sumele sau bunurile utilizate de
contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sale";.
Din punctul de vedere al TVA, art. 145 alin. 2 lit. a prevede că orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile.
Pe cale de consecință, problema constă în a stabili dacă reclamanta P.
I. D. A. - P. F. A. a utilizat autoturismul marca Volkswagen Tiguan în scopul realizării activităților profesionale specifice ori, dimpotrivă, pentru uzul personal.
În primul rând, după cum a subliniat și reclamanta, organul fiscal a acceptat ca fiind cheltuieli deductibile cheltuielile de întreținere, piese de schimb, reparații etc. efectuate cu acest autovehicul, recunoscând prin aceasta că a fost utilizat în desfășurarea activității profesionale.
De asemenea, martorele Husmezean R. E. și T. Manuela audiate în cauză au atestat faptul că, de la data achiziționării, din anul 2008, reclamanta a efectuat deplasările aferente activității desfășurate (în vederea participării la seminarii, întruniri de afaceri sau instruiri) doar cu acest autovehicul.
Pentru acestea, tribunalul a apreciat că nu se justifică excluderea cheltuielilor aferente autovehiculului din categoria cheltuielilor deductibile.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 218 din Codul de procedură fiscală raportat la art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța a admis cererea, a anulat Decizia nr.477/_ de soluționare a contestației și a anulat parțial Deciziile de impunere emise și raportul de inspecție fiscală întocmit, consecința fiind exonerarea reclamantei de la plata sumei totale de 32.598 lei.
Împotriva sentinței a declarat recurs D. G. a F. P. a județului C.
, solicitând admiterea recursului, modificarea in totul a
sentinței atacate, cu consecința respingerii ca nefondate a acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului se arată că urmare a anularii deciziilor de impunere contestate, a fost exonerata reclamanta de la plata sumei de
32.598 lei, parte din suma obligațiilor bugetare stabilita prin acestea, constând in: 6.654 lei -impozit pe venit; 1.162 lei dobânzi; 998 lei penalități întârziere; 16.759 lei TVA și 7.025 lei dobânzi.
A fost de asemnea obligata parata D. G. a F. P. a județului C., la plata cheltuielor de judecata in suma de 3004,3 lei.
In esența, pentru a dispune astfel, instanța de fond, retine si motivează ca, atâta vreme cat organul fiscal a acceptat ca fiind deductibile cheltuielile efectuate de reclamanta cu autoturismul marca Volkswagen Tiguan, iar cei doi martori audiați in cauza, au atestat faptul ca de la data achiziționării celui de-al doilea autoturism de către reclamanta PFA P. I. D.
A., rezulta ca aceasta, l-a utilizat pentru deplasările aferente activității desfășurate.
Instanța de fond, retine ca problema de soluționat in speța de fata este aceea de a stabili daca reclamanta-persoana fizica autorizata, a utilizat vehiculul Volkswagen Tiguan înregistrat in contabilitate in cursul anilor 2008- 2009 in scopul realizării activităților profesionale specifice sau dimpotrivă, pentru uzul personal. Aceasta, in condițiile in care in evidentele reclamantei mai era înregistrat inca un autovehicul achiziționat in anul 2003 si pentru care a înregistrat pe cheltuieli cu amortizarea, suma de 5167 lei pana in luna august 2008.
Asa cum rezulta din acțiunea introductiva de instanța, reclamanta, a susținut in esența, ca ratioanamentul organului fiscal exprimat in raportul de inspecție fiscala, si-ar avea sorgintea pe de o parte in interpretarea extensiva a dispozițiilor Codului Fiscal dar si in aplicarea unui tratament diferențiat fiscal cu privire la același bun atat cand este vorba de nerecunoasterea cheltuielilor cu amortizarea dar si a TVA-ului aferent ratelor de leasing atâta vreme cat, au fost acceptate ca fiind deductibile cheltuielile de întreținere, reparații, piese de schimb efectuate cu noul autoturism dobândit - ce-l de-al doilea înregistrat in evidentele sale.
Soluția instanței de fond este greșita, din următoarele considerente:
In data de_, PFA P. D. A., a achiziționat un prim autovehicol -Renault Symbol- in valoare de 38.747 lei. Contravaloarea acestuia s-a dedus prin amortizare pana in luna august 2008. La data controlului, acest prim autivehicul se afla inca in patrimoniul PFA nefiind înstrăinata sau casata.
In situația mai sus prezentata, in anul 2008, PFA in cauza, achiziționează (desi primul autovehicol pentru care s-a efectuat deducerea era in perfecta stare de funcționare, neinstrainat si necasat) prin lesing financiar, un al doilea autovehicol -Volkswagen Tiguan, pe care de asemenea il deduce prin amortizare. Se ajunge astfel la situația ca in perioada iunie- august reclamanta sa deducă 2 amortizări de autoturisme.
Având in vedere ca s-a achiziționat a doua mașina Volkswagen Tiguan, in timp ce in patrimoniul cabinetului PFA se afla o alta mașina Renault Symbol, echipa de inspecție fiscala a considerat ca al doilea autovehicol este folosit pentru uzul personal sau pentru uzul familiei reclamantei.
Considera ca este inadmisibila proba cu martori pentru a dovedi contrariul situației contabile care se conduce doar pe baza de înscrisuri. De altfel este greu de conceput ca martorii in cauza au fost alături de
reclamanta in toate deplasările acestora pentru a cunoaște exact unde si in ce scop se deplasa reclamanta in viata de zi cu zi.
Reclamanta susține ca împreuna cu membri echipei sale, se deplasează in teritoriu. Dar, cu toate acestea, nu a făcut dovada ca ar fi avut vreun angajat in perioada vizata de control pentru a pune la dispoziția acestuia unul din cele doua autoturisme si nici ca ar obține venituri din închirierea vreunuia din acestea.
Fotografiind activitatea desfășurata de reclamanta, echipa de inspecție fiscala, a concluzionat ca sumele înregistrate de contribuabil pentru achiziționarea celui de-al doilea autoturism (la impozitul pe venit si TVA) reprezintă cheltuieli pentru achiziția de bunuri folosite pentru uzul personal al contribuabilului.
Echipa de control a admis ca fiind deductibila cheltuiala cu amortizarea primului autovehicol. La data controlului, primul autovehicol era in patrimoniul PFA-ului, in perfecta stare de funcționare, nefiind înstrăinat sau casat. Acest fapt a îndreptățit organul de inspecție fiscala sa considere ca acesta a fost folosit in interesul obținerii veniturilor viitoare.
Pe toata durata supusa controlului, reclamanta, deținea autoturismul pentru care a înregistrat cheltuieli cu amortizarea, acceptate de către echipa de inspecție fiscala. Echipa de inspecție fiscala a considerat ca sumele reprezentând cheltuieli cu amortizarea aferente celui de-al doilea autoturism din patrimoniul PFA sunt nedeductibile fiscal, in condițiile in care contribuabilul a înregistrat si i-au fost admise la deducere cheltuielile cu amortizarea primului autoturism din patrimoniul sau.
Pe de alta parte, activitatea PFA nu justifica achiziția a doua autoturisme, considerând cheltuielile înregistrate cu achiziția autoturismului Volkswagen Tiguan drept cheltuieli aferente unui bun folosit in interes personal, prevăzute la art. 48, alin. (7), alin. a) din Codul fiscal. PFA P. D. A. nu avea angajați care sa se deplaseze in scopul obținerii de venituri viitoare.
Organul fiscal si-a exercitat dreptul de apreciere, conform art. 6 din OG 92/2003 republicata, conform cărora: "organul fiscal este îndreptățit să aprecieze, în limitele atribuțiilor și competențelor ce îi revin, relevanța stărilor de fapt fiscale și să adopte soluția admisă de lege, întemeiată pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză."
Examinând recursul, instanța reține următoarele:
Problema ridicată în cauză constă în a stabili dacă reclamanta P. I. D.
A. - P. F. A. a utilizat autoturismul marca Volkswagen Tiguan în scopul realizării activităților profesionale specifice ori, dimpotrivă, pentru uzul personal.
În primul rând, după cum a subliniat și reclamanta, organul fiscal a acceptat ca fiind cheltuieli deductibile cheltuielile de întreținere, piese de schimb, reparații etc. efectuate cu acest autovehicul, recunoscând prin aceasta că a fost utilizat în desfășurarea activității profesionale.
Este de necontestat că ambele autoturisme au fost utilizate în interesul și pentru îndeplinirea obiectului de activitate a entității intimate, aspectul că cel de-al doilea autoturism ar fi utilizabil exclusiv în interes personal nu este relevant de vreme ce legea nu interzice deținerea a mai mult de un singur autovehicul.
Desigur trebuie făcută analiza sub aspect fiscal ce influență produce deținerea a două autovehicule și dacă cheltuielile de amortizare înregistrate succesiv, ultimele pentru cel de-al doilea autovehicul independent de primul, sunt deductibile.
Conform art. 21 alin.3 lit. n) din Codul fiscal sunt deductibile fiscal limitat la calculul profitului impozabil, cheltuielile de funcționare, întreținere și reparații aferente autoturismelor folosite de angajații cu funcții de conducere și de administrare a persoanei juridice, deductibile limitat la cel mult un singur autoturism aferent fiecărei persoane fizice cu astfel de atribuții, iar pentru a fi deductibile fiscal, cheltuielile cu parcul de autoturisme trebuie justificate cu documente legale.
Nu se contestă în speță că documentele cu care intimata a încercat să justifice cheltuielile cu amortizarea pentru cel de al doilea autovehicul ar fi fost în neregulă.
Astfel fiind urmează să se analizeze în ce măsură această normă fiscală paralizează dreptul contribuabilului de a pretinde deductibilitatea limitată la un singur autovehicul.
Decizia cu privire la organizarea activității entității și cea privind repartizarea autovehiculelor între angajați aparține entității respective.
În speță nu s-au produs probe din care să rezulte că ambele autovehicule sunt destinate exclusiv persoanei cu funcții de conducere simultan, pe de altă parte legea nu prevede o interdicție de a deduce cheltuielile cu amortizarea succesiv dar pentru câte un autoturism dacă la epoca înregistrării cheltuielilor respective autovehiculul respectiv era destinat spre folosință persoanei fizice cu atribuții de conducător.
Prin urmare, deducerea este limitată la un singur autovehicul destinat spre folosire cu atribuții de conducere ori administrare a persoanei juridice, fără să elimine posibilitatea deducerii cheltuielilor succesiv ori pe rând.
Trebuie notat că textul art. 21 alin. 3 lit.n) din Codul fiscal introduce o restricție privind deducerea cheltuielilor strict în legătură cu acele autoturisme utilizate exclusiv de către angajații cu funcții de conducere și administrare, pentru care norma legală examinată admite dreptul de deducere doar la un singur autoturism. Pentru cheltuielile cu celelalte autoturisme care sunt folosite de către ceilalți angajați ai persoanei juridice și de către administratori, fie că sunt date spre utilizare anumitor persoane ori structuri interne ale entității sunt deductibile fără limită, cu condiția să fie justificate cu documente legale.
Prin urmare, deținerea a unuia sau mai multor autovehicule în cadrul entității nu este interzisă iar dacă se dovedește că acestea se utilizează în scopul și pentru executarea obiectului de activitate nu se poate afirma cu temei, în lipa unor probe legale certe și verificabile, că autovehiculele sunt utilizate în scop personal.
Mai mult deținerea anterioară a unui autovehicul de către entitate și repartizat spre utilizare exclusiv de către persoana cu funcții de conducere și pentru care s-au obținut deducerea limitată a cheltuielilor nu împiedică ca ulterior acesta autovehicul să fie repartizat spre folosință unui alt angajat iar entitatea să achiziționeze un alt autovehicul care să fie folosit exclusiv de persoana cu funcții de conducere și pentru care să se ceară și să se obțină în mod legal deducerea limitată a cheltuielilor de funcționare (inclusiv de amortizare) în sensul art. 21 alin. 3 lit. n) din Codul fiscal.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(1) Cpr.civ, va respinge ca nefondat recursul declarat de D. G. a F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 2845 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o va menține în întregime.
în temeiul art. 274 C.pr.civ. va obliga recurenta să plătească intimatei
P. I. D. A. suma de 3000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, DECIDE:
Respinge recursul declarat de D. G. a F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 2845 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să plătească intimatei P. I. D. A. suma de 3000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 septembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||||
A. | I. A. | D. | P. | C. | I. | D. B. |
Red. D.P. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: A.M.C.
