Sentința civilă nr. 14720/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIV ILĂ NR. 14720/2013
Ședința publică din 25 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE: T. M.
GREFIER: P. R. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta SC C. R. S. prin lichidator judiciar RTZ & PARTNERS S., în contradictoriu cu pârâții A. NATI. ALĂ DE A. F.
, D. G. DE S. A C. și D. G. A F. P. A J.
C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Cauza s-a dezbătut în ședința publică din 04 octombrie 2013, susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea din acea ședință, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea acesteia fiind amânată pentru termenul din 11 octombrie 2013 și 18 octombrie 2013, respectiv 25 octombrie 2013 când, în urma deliberării,
INSTANȚA
Prin cererea formulata de reclamanta reclamanta SC C. | R. | S. |
în contradictoriu cu pârâta A. NAȚI. ALĂ DE A. F. | , D. | G. |
DE S. A C. s-a solicitat instanței să dispună anularea Deciziei numărul 339 /_, respectiv a dispozițiilor prin care s-a respins contestația pentru suma de 461.384 lei și a celor pentru care s-a respins contestația pentru suma de 41.063 lei și, ca urmare, să dispună admiterea în totalitate a contestației formulata de reclamanta împotriva Deciziei de impunere numărul 1262 /_ . De asemenea, reclamanta a mai solicitat obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat ca în cursul anului 2006 s-a desfășurat controlul fiscal la sediul reclamantei, control finalizat prin Raportul de inspecție fiscala numărul 67501 din_ .
În raportul de inspecție fiscala s-au stabilit sume de plată către bugetul de stat, suplimentare, în valoare de 778. 956 lei, iar după scăderea sumelor achitate în perioada verificată, s-a reținut că au rămas sume suplimentare de plată în cuantum de 686. 347 lei.
În baza raportului de inspecție fiscala s-a emis Decizia de impunere numărul 1262 /_ .
Împotriva Deciziei de impunere numărul 1262 /_ s-a formulat contestație administrativă la D. G. A F. P. C. Contestația fost înaintată spre soluționare Ministerului F. P., A. Națională De Administare F. - D. G. De S. A C. .
Contestația a fost soluționată prin Decizia numărul 339 /_ în sensul admiterii în parte a contestației.
Contestația a fost respinsă insa pentru sumele de 41.063 lei și
461.384 lei.
Reclamanta apreciază că respingerea contestației din acest punct de vedere este nelegală.
Cu referire la suma de 41.063 lei, reclamanta precizează că nu datorează majorări de întârziere și penalități de întârziere aferente impozitului pe profit deoarece aceasta achitat impozitul pe profit.
Cu privire la suma de 461.384 lei, reprezentând impozit pe profit, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit plus penalități de întârziere, de asemenea se precizează că nu se datorează această sumă deoarece reclamanta a înregistrat în contabilitate cheltuieli cu diferențele de curs valutar pe bază de documente justificative, însă aceste cheltuieli nu au fost considerate ca fiind cheltuieli deductibile.
Nu corespund realității mențiunile cuprinse în decizia de soluționare a contestației și în raportul de inspecție fiscală potrivit cărora în perioada 2001
- 2006, societatea a înregistrat cheltuieli cu amenzile și penalitățile ca și cheltuieli deductibile.
În mod greșit s-a reținut că nu sunt deductibile fiscal pierderile din creanțele neîncasate de la SC IRIS SA.
Cheltuielile cu deplasările înregistrate de reclamantă în perioada februarie 2001 și noiembrie 2001 nu au la bază documente justificative, motiv pentru care se impunea reținerea ca și cheltuieli deductibile a cheltuielilor efectuate cu această destinație.
S-a mai invocat faptul că pentru perioada februarie 2001 - octombrie 2001 este prescris dreptul de a stabili obligații fiscale.
Organul care a soluționat contestația ca și inspecția fiscală nu au luat in considerare efectele facilităților fiscale prevăzute de Legea numărul 189 / 2001, Legea numărul 414 / 2002 iar apoi cele cuprinse la art. 24 alin. 12
din Legea numărul 571 / 2003.
Modalitatea în care reclamanta a aplicat dispozițiile legale incidente în cauză este corectă, astfel încât în mod nelegal s-a respins contestația formulată.
În drept, s-au indicat dispozițiile art. 218 din Codul de procedură fiscală, art 1, 8, 18 din Legea numărul 554 / 2004.
În probațiune s-au anexat Decizia numărul 339 /_, documentația care a stat la baza emiterii Deciziei numărul 339A /_ și a Deciziei de impunere numărul 1262 /_ . Tot în probațiune s-a mai solicitat și încuviințarea efectuării unei expertize contabile.
Prin întâmpinarea formulată în cauza, parata a solicitat respingerea cererii.
S-a arătat că cererea reclamantei de anulare în partea a Deciziei numărul 339 /_ pentru suma de 41. 063 lei este neîntemeiată întrucât în mod corect organul investit cu soluționarea contestației a stabilit că această cerere este lipsită de obiect. Suma a fost scăzută din impozitul pe profit stabilit suplimentar. Întrucât sumele contestate nu sunt cuprinse în decizia de impunere, în sensul art 206 alin. 2 din Ordonanța Guvernului numărul 92 / 2003 privind Codul De Procedură F. nu pot face obiectul contestației. Conform acestor prevederi, obiectul contestației îl constituie numai sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în titlul de creanță sau în actul administrativ atacat.
Cu privire la cererea reclamantei de anulare în partea a deciziei pentru suma de 461.384 și aceasta cerere ,susține pârata, este neîntemeiată. Suma de 461.384 lei este compusa din 252.859 lei reprezentând impozit pe profit de plată, determinat ca diferență dintre impozitul pe profit în suma de
296.592 lei stabilită suplimentar și impozitul pe profit în suma de 43.733 lei achitat, suma de 179.588 lei reprezintă majorări de întârziere aferentă impozitului pe profit iar suma de 28.937 lei reprezintă penalități de întârziere aferentă impozitului pe profit.
Cu privire la cheltuielile apreciate de către reclamantă ca fiind deductibile,respectiv cheltuielile cu diferențele de curs valutar, se arată că societatea a înregistrat în contul 665 cheltuieli care nu au fost acceptate de organele de inspecție fiscala ca fiind deductibile, pe motiv că reprezintă cheltuieli fără documente justificative. Organul fiscal a solicitat documentele justificative pentru respectivele cheltuieli, dar reclamanta nu a depus actele solicitate sau acestea au fost incomplete.
Cu privire la deductibilitatea pierderilor cu amenzi și penalități, aceste cheltuieli nu sunt deductibile potrivit legii. Cheltuielile cu amenzile și penalitățile datorate către autoritățile române, altele decât cele prevăzute în contractele economice, nu sunt deductibile la calculul profitului impozabili.
În ceea ce privește deductibilitatea pierderilor cu pierderile din creanțe neincasate, organele de inspecție fiscala au considerat această sumă nedeductibila în temeiul art. 9 alineatul 1 din Legea 414 / 2002 privind impozitul pe profit. SC IRIS SA nu a achitat reclamantei sumele datorate, datorită faptului ca a intrat în procedura falimentului. Organele fiscale au solicitat reclamantei să depună sentința definitivă de declarare a falimentului și situația înregistrării provizioanelor aferente acestor pierderi precum și orice alte documente privind pierderile neincasate de la această societate. Reclamanta nu a depus însă actele solicitate.
Cu privire la cheltuielile cu deplasările aferente lunilor februarie 2001 și noiembrie 2001, acestea nu au fost acceptate la deducere de către organele de inspecție fiscală pe motiv că societatea nu prezintă documente justificative.
Nici susținerea intervenirii prescripției nu este întemeiată. În ceea ce privește prescripția, organele de control au reținut că pentru luna noiembrie 2001, societatea avea obligația depunerii declarației privind impozitul pe profit la data plății acestuia, respectiv trimestrial, până la data de 25 ianuarie 2002, aceasta fiind data la care începe să curgă prescripția potrivit art.. 21 litera a din OG numărul 70 /1997.
Cu privire la susținerea reclamantei potrivit căreia organele de inspecție fiscala nu au calculat facilitățile fiscale prevăzute de Legea numărul 189 / 2001, de Legea numărul 414 / 2002 și Legea numărul 571 / 2003, s- a reținut de către organul investit cu soluționarea contestației că momentul calculării reducerii impozitului pe profit și a deducerii de 20 % din valoarea de intrare a mijloacelor fixe achiziționate sunt stabilite prin act normativ iar motivația că ulterior acestor momente stabilite imperativ de legiuitor organele de inspecție fiscala ar fi trebuit să calculeze facilitățile nu are suport legal. Obligația stabilirii reducerii impozitului pe profit cu 50 % și reducerea de 20 % din valoarea de achiziție a mijloacelor fixe revine reclamantei.
Inițial, în privința cererii formulate s-a dispus admiterea excepției necompetență materială a tribunalului C. și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de apel C., însă ulterior, in urma
regulatorului de competența cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului C.
Pe parcursul judecării cauzei, la data de 29 martie 2011 s-a deschis procedura de insolvență a reclamantei, fiind numit administrator judiciar RTZ Partners S. care a fost citat în cauză.
Analizând cererea formulată, în baza probelor administrate, instanța reține ca aceasta este întemeiată în parte.
Astfel instanța reține ca reclamanta a fost supusa unei inspecții fiscale în cursul anului 2006, fiind emise, în urma controlului, Raportul de inspecție fiscală numărul de 67501 din_ și Decizia de impunere numărul 1262 /_ . Potrivit acestei din urma decizii, în sarcina reclamantei s-a stabilit obligația de plată suplimentara către bugetul de stat a unor sume cu titlul de impozit pe profit, impozit pe venitul persoanelor nerezidente, taxa pe valoarea adăugată, penalități și majorări de întârziere.
Reclamanta a formulat contestație administrativa împotriva deciziei de impunere, aceasta fiind soluționată potrivit Deciziei numărul 339A /_ în sensul admiterii în parte a contestației. Organul de soluționare a contestației a apreciat însă că se impune menținerea actelor atacate cu privire la suma de 41.063 lei și 461.384 lei.
Reclamanta susține însă ca aceste sume au fost în mod greșit stabilite ca fiind datorate, atât de organul de inspecție fiscala cât și de organul de soluționare a contestației.
Pentru verificarea modalității de înregistrare a veniturilor și a cheltuielilor de reclamantă sub aspectul deductibilității acestora și pentru verificarea modalității de determinare a taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat, instanța a dispus în cauză efectuarea unei expertize judiciare contabile.
Expertul a avut în vedere două variante de calcul, respectiv prima varianta în care au fost calculate creanțele născute în ultimii trei ani fiscali pentru care exista obligația depunerii declarațiilor fiscale și a doua varianta de calcul, potrivit căreia s-au calculat creanțele fiscale din întreaga perioadă de prescripție.
La alegerea uneia din cele doua variante de calcul efectuate de expert, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 98 din Ordonanța Guvernului numărul 92 / 2003 potrivit cărora inspecția fiscală se efectuează în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale. La contribuabilii mari, perioada supusă inspecției fiscale începe de la sfârșitul perioadei controlate anterior, în condițiile aliniatului unu. La celelalte categorii de contribuabili, inspecția fiscală se efectuează asupra creanțelor născute în ultimii trei ani fiscali pentru care există obligația depunerii declarațiilor fiscale. Inspecția fiscală se poate extinde pe perioada de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale, dacă este identificată cel puțin una dintre următoarele situații: există indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, nu au fost depuse declarații fiscale în interiorul termenului de prescripție, nu au fost îndeplinite obligațiile de plată a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat .
Având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, instanța apreciază că în cauză se impune alegerea variantei a doua din raportul de expertiză, ținând cont de faptul ca organele fiscale au descoperit că există
indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat. Prin urmare, se va alege acea variantă a raportului de expertiză care stabilește creanțele pe întreaga perioadă de prescripție.
În sensul art. 21 din OG 70 / 1997 privind controlul fiscal, dreptul organelor de control fiscal sau, după caz dreptul serviciilor de specialitate ale autorităților administrației publice locale de a stabili diferență de impozite și majorări de întârziere pentru neplata în termen a acestora, precum și de a constata contravenții și de a aplica amenzi și penalități pentru fapte ale căror constatare și sancționare sunt, potrivit legii, de competența organelor de control fiscal, sau, după caz, a servicilor de specialitate ale autorităților administrației publice locale, pentru o perioadă impozabilă, se prescriu după cum urmează: în termen de cinci ani de la data la care a expirat termenul de depunere a declarației pentru perioada respectiva, în termen de cinci ani de la data ultimului termen legal de plata impozitului, în cazul în care legea nu prevede obligația depunerii declarației.
Luând in considerare stabilirea creanțelor pe durata întregii perioade de prescripție precum și ținând cont de dispozițiile art 21 din Ordonanța Guvernului 70 / 1997, anterior menționate, instanța va stabilii, conform raportului de expertiză că au fost prescrise debitele principale și accesorii stabilite de organul de control pentru perioada_ -_, respectiv impozitul pe profit, TVA și impozitul pe venitul persoanelor juridice nerezidente, aferente perioadei menționate.
Astfel, conform variantei a doua din raportul de expertiză efectuat în cauză, reclamanta nu datorează suma de 70.597 lei, 37.609 lei debit impozit pe profit + 32.988 lei accesorii, aferent perioadei_ -_, această sumă fiind prescrisa.
În ceea ce privește suma de 434.520 lei, expertiza contabila a făcut o analiză detaliată a cheltuielilor deductibile și nedeductibile avute în vedere de organul fiscal.
Potrivit raportului de expertiză, varianta a doua, s-a stabilit că reclamanta datorează aferent perioadei de prescripție, suma de 209. 403 lei, din care impozit pe profit 105. 555 lei, majorări de impozit pe profit 50. 190 lei, penalități impozit pe profit 12. 189 lei, majorări impozit venit nerezidenți
2. 175 lei, penalități impozit venit nerezidenți 266 lei, TVA de plată 15. 702 lei, majorării TVA de plată 19. 689 lei, penalități TVA de plată 3.637 lei.
Totodată s-a reținut că din suma totala reținuta de organul fiscal, reclamanta nu datorează suma de 381.871 lei, compusă din impozitul pe profit în valoare de 191. 037 lei, majorări la impozitul pe profit 129.398 lei, penalități pe impozitul pe profit 16.748 lei, impozit venit nerezidenți 20. 919 lei, majorări impozit venit nerezidenți 19.348 lei, penalități impozit venit nerezidenți 3. 616 lei, majorării TVA de plată 805 lei.
Raportat la aspectele menționate, potrivit dispozițiilor art 1, 8, 10 din Legea 554 / 2004 și art. 218 din Ordonanța Guvernului numărul 92 / 2003 instanța va admite in parte cererea formulată, dispunând anularea actelor atacate, stabilind creanțele datorate conform raportului de expertiză efectuat pe expert R. A. Cornelia, varianta a doua.
În baza art. 274 C.pr.civ, instanța va obliga parata la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial si onorariul expertului,16000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, cererea formulată de reclamanta SC C. R. S., cu sediul în Dej, str. Vâlcele, nr. 36A, județul C., CIF 6702900, nr de înregistrare ORC J_, prin lichidator judiciar RTZ & PARTNERS S., cu sediul în C. -N., C. T., nr. 74-76, județul C., desemnat în această calitate prin Sentința Civilă nr. 674 din_, pronunțată în dosarul nr._, aflat pe rolul Tribunalului Specializat C., în contradictoriu cu pârâții A. NATI. ALĂ DE A. F., cu sediul în B., str. Apolodor, nr. 17, sector 5, D. G. DE S. A C., cu sediul în B., str. Apolodor, nr. 17, sector 5 prin D. G. A F. P. A
J. C., cu sediul în C. -N., Piața A. I., nr. 19, județul C.
Anulează în parte Decizia de soluționare a contestației nr. 339/_, emisă de pârâtă și stabilește creanțele datorate de reclamantă conform raportului de expertiză efectuat de expert R. A. Cornelia și răspunsului la obiecțiuni, varianta a II-a, raport care face parte integrantă din prezenta sentință.
Cheltuielile de judecată în sarcina pârâtei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 25 octombrie 2013.
.PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
T. M. | P. R. | A. |
Red.MT/tehn.MG 6 ex. _
