Decizia civilă nr. 1009/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1009/R
Ședința publică din 25 Octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE A. C. O.
J. ecător V. I.
J. ecător S. O.
G. ier C. M. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-petent V. L.
C., cu domiciliul în B. M., str. Luminișului, nr. 13, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 3224 din_ a Judecătoriei B. M., jud. M., în contradictoriu cu intimații A. N. A V., D. R. PENTRU A. ȘI O. V. C., B. V. M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul-petent asistat de avocat M. R., lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentului-petent, depune la dosar împuternicire avocațială și un set de acte de stare civilă, arată că nu are de formulat cereri în probațiune, solicită cuvântul asupra recursului de față.
Instanța, văzând actele și lucrările dosarului, constatând că alte chestiuni prealabile nu mai sunt de formulat, trece la dezbaterea cauzei și dă cuvântul asupra recursului, reprezentantului recurentului-petent.
Reprezentantul recurentului-petent solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii plângerii, iar în subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, pentru motivele arătate pe larg în scris.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3224 pronunțată de Judecătoria Baia Mare la data de_ s-a respins plângerea petentului V. L. C., domiciliat în B. M.
, str. Luminișului nr. 13/7, județul M., în contradictoriu cu intimații A.
N. A V., D. R. PENTRU A. ȘI O. V. C., B. V. M.
, împotriva procesului verbal de contravenție nr. 56365 întocmit la data de _
.
În considerentele sentinței s-a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 56365 întocmit de intimat la data de_, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de
lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 221, ind. 3, al. 2, lit. b din Legea 571/2003 republicată, pentru încălcarea prevederilor art. 206, ind. 53 din același act normativ.
Pentru a aplica această sancțiune, s-a reținut în sarcina petentului faptul că, "la data de_, petentul a fost identificat în timp ce oferea spre comercializare țigări marca Viceroy de proveniență ucraineană; într-o plasă pe care acesta o avea asupra lui, s-au găsit 114 pachete țigarete marca Viceroy de proveniență ucraineană și cu timbru extracomunitar, pentru care petentul nu poate prezenta acte care să ateste proveniența acestor bunuri";.
Țigaretele au fost confiscate, conform art. 221, ind. 3, al. 3, lit. a din Legea 571/2003, agenții constatatori întocmind și adeverința de reținere a bunurilor 0149612/_ (fila 15).
Procesul verbal atacat a fost semnat de către agenții constatatori și de către petent, care a și dat o declarație olografă, depusă în original la dosarul cauzei (fila 38).
În soluționarea plângerii contravenționale, instanța de judecată a ținut seama de prevederile art. 34 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora instanța sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal, scop în care ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s- au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege.
Cercetând procesul-verbal de constatare a contravenției sub aspectul întocmirii și observând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța a constatat că, în speță, procesul verbal nr. 56365/_ întocmit de intimat cuprinde formal toate mențiunile prevăzute de art. 16 din OG 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Referitor la temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța a avut în vedere următoarele.
Potrivit art. 221, ind. 3, al. 2, constituie contravenție deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false.
De asemenea, potrivit al. 3 al aceluiași articol, contravențiile prevăzute la al. 2 se sancționează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum și cu confiscarea produselor.
Sancțiunile contravenționale prevăzute la articolul indicat se aplică, după caz, persoanelor fizice sau persoanelor juridice, conform art. 221, ind. 4, al. 2 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal al României.
Din analiza textelor de lege menționate anterior rezultă că petentul avea obligația de a respecta legislația fiscală în vigoare la deținerea produselor accizabile supuse marcării.
Pentru produsele accizabile care sunt transportate sau sunt deținute în afara antrepozitului fiscal, originea trebuie să fie dovedită folosindu-se un document care va fi stabilit prin normele metodologice ale Codului fiscal, așa cum impun prevederile art. 206, ind. 53.
Din declarația martorului Filip V. D., instanța reține faptul că petentul a achiziționat țigarete din piață din municipiul Sighetu Marmației, unele pentru consumul familiei, altele pentru a le oferi în contrapartida lucrărilor efectuate de martor la locuința petentului. Totuși, depoziția martorului nu înlătură starea de fapt reținută în procesul verbal de contravenție, ci aduce în atenție elemente neesențiale în soluționarea plângerii. Prin faptul că martorul a arătat că nu cunoaște aspecte cu privire la faptul că petentul s-ar ocupa cu vânzarea de țigarete, nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului verbal.
Acest aspect a fost reținut de către instanță cu atât mai mult cu cât însuși petentul a declarat că oferea spre comercializare țigarete "de contrabandă";. Declarația i-a fost prezentată personal petentului de către instanță, iar acesta și-a recunoscut scrisul, însă nu a putut să dea o explicație pentru conținutul declarațiilor făcute.
Instanța a apreciat că susținerile petentului contrare procesului verbal de contravenție apar ca fiind nefondate. De asemenea, instanța a reținut că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Deciziei 61/_ a ICCJ.
Astfel, art. 206, ind. 43 din Codul fiscal impune o serie de obligații și persoanelor fizice: "(1) A. le pentru produsele accizabile achiziționate de o persoană fizică pentru uz propriu și transportate personal de aceasta în România sunt exigibile numai în statul membru în care se achiziționează produsele accizabile.
Pentru a stabili dacă produsele accizabile prevăzute la alin. (1) sunt destinate uzului propriu al unei persoane fizice, se vor avea în vedere cel puțin următoarele cerințe:
statutul comercial al celui care deține produsele accizabile și motivele pentru care le deține;
locul în care se află produsele accizabile sau, dacă este cazul, modul de transport utilizat;
orice document referitor la produsele accizabile;
natura produselor accizabile;
cantitatea de produse accizabile.
Produsele achiziționate de persoanele fizice se consideră a fi destinate scopurilor comerciale
, în condițiile și în cantitățile prevăzute în normele metodologice.
Produsele achiziționate și transportate în cantități superioare limitelor prevăzute în normele metodologice și destinate consumului în România se consideră a fi achiziționate în scopuri comerciale și, în acest caz, se datorează acciza în România.";
Instanța a reținut faptul că petentul a fost surprins în loc public, oferind produsele spre vânzare, că nu are calitatea de comerciant și că nu a putut prezenta documente cu privire la produsele accizabile.
Potrivit Normelor metodologice, pentru stabilirea destinației comerciale a produselor accizabile, se consideră achiziții pentru uz propriu produsele cumpărate și transportate de persoane fizice până la următoarele limite cantitative: țigarete - 800 bucăți, țigări (cu o greutate maximă de 3 grame/bucată) - 400 bucăți, țigări de foi - 200 bucăți, tutun de fumat - 1 kg.
În speța de față, fiind vorba de 114 pachete de țigarete, instanța a reținut că a fost depășită limita până la care s-ar fi putut considera că bunurile sunt achiziționate pentru consumul propriu (114 pachete echivalează cu 2280 țigarete).
Aceleași Norme metodologice arată că produsele achiziționate și transportate în cantități superioare limitelor stabilite la al. 2 se consideră a fi achiziționate în scopuri comerciale, iar pentru acestea se vor respecta prevederile art. 206, ind. 44
din Codul fiscal. De asemenea, autoritatea vamală competentă poate stabili pe baza criteriilor prevăzute la al. 1 dacă produsele deținute în cantități inferioare sau egale limitelor prevăzute la al. 2 sunt destinate scopurilor comerciale.
Art. 206, ind. 44 din Codul fiscal statuează că, dacă produsele accizabile care au fost deja eliberate pentru consum sunt deținute în scopuri comerciale în România pentru a fi livrate sau utilizate pe teritoriul acesteia, produsele în cauză sunt supuse accizelor, iar accizele devin exigibile în România. În sensul acestuia articol, deținere în scopuri comerciale înseamnă deținerea de produse accizabile
de către o altă persoană decât o persoană fizică sau de către o
persoană fizică în alte scopuri decât pentru uz propriu și transportarea de
către aceasta
.
Persoana plătitoare de accize devenite exigibile este, în cazurile prevăzute mai sus, persoana care efectuează livrarea sau deține produsele destinate livrării sau căreia îi sunt livrate produsele în România.
Văzând aceste texte legale, instanța a apreciat că dispozițiile Deciziei 61/2007 nu sunt aplicabile. Astfel, la acel moment contravenția la care se face referire era prevăzută în Codul de procedură fiscală, iar sancțiunile contravenționale se aplicau persoanelor fizice sau juridice care aveau calitatea de subiect juridic fiscal. În acele condiții legislative, dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție era în sensul sancționării persoanelor fizice aflate în
asemenea situații, conform Legii 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite.
Ulterior acestei decizii, textul din Codul de procedură fiscală care prevedea contravenția la care se face referire a fost abrogat, iar fapta a fost prevăzută în Codul fiscal. De asemenea, în noua reglementare, în vigoare la data comiterii contravenției, legiuitorul a arătat că sancțiunile contravenționale prevăzute la articolul indicat se aplică, după caz, persoanelor fizice sau persoanelor juridice, renunțându-se la sintagma "care au calitatea de subiect juridic fiscal";.
Este evident faptul că legiuitorul a înțeles să aducă textul legal în concordanță cu noile realități faptice și cu directivele ce se deduc din motivarea ICCJ, impunând obligații și în sarcina persoanelor fizice, obligații pe care petentul nu a înțeles să le respecte.
Procesul verbal de constatare a contravențiilor legal întocmit face dovada asupra celor menționate în cuprinsul său până la proba contrarie, contravenientul având posibilitatea de a propune probe în apărarea sa, iar instanța având un rol activ în administrarea probatoriului specific procedurii contravenționale.
Aprecierea probelor constă în operațiunea mentală pe care o face instanța pentru a determina puterea probantă și valoarea fiecărei probe în parte, precum și ale tuturor probelor împreună, pronunțând soluția pe baza acestora.
Întrucât în speța de față, probele administrate nu sunt de natură să contureze o stare de fapt contrară celei consemnate în actul de constatare a contravenției, infirmând susținerile formulate în plângerea contravențională, instanța a apreciat, în soluționarea plângerii, că aceasta nu este întemeiată.
Sub aspect individualizator, prin prisma criteriilor prevăzute de art. 21, al.3 din O.G. nr. 2/2001 și art. 221, ind.3, al. 3, instanța a menținut amenda aplicată în cuantum de 20.000 lei, apreciind-o proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de petent, prin raportare la normele imperative încălcate și la regimul special al produselor comercializate. De asemenea instanța reține că s-a adus un prejudiciu statului prin acciza neplătită. Mai mult, sancțiunea aplicată petentului este redusă la minimul prevăzut de lege.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs petentul solicitând, în principal, modificarea în tot a acesteia în sensul admiterii plângerii, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii cu avertisment.
In motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a făcut o interpretare eronată a dispozițiilor art. 206 indice 44 Cod fiscal, precum și a probatoriului administrat în cauză.
Recurentul petent a susținut că țigările au fost achiziționate pentru uz propriu sens în care tribunalul, raportat la această stare de fapt s-ar impune să procedeze la reindividualizarea sancțiunii în sensul înlocuirii amenzii cu
avertisment, cu atât mai mult cu cât recurentul are în întreținere cinci copii minori.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a înscrisurilor de la dosar, precum și din oficiu, tribunalul reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 56365 întocmit de intimat la data de_, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 20.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 221, ind. 3, al. 2, lit. b din Legea 571/2003 republicată, pentru încălcarea prevederilor art. 206, ind. 53 din același act normativ.
Pentru a aplica această sancțiune, s-a reținut în sarcina petentului faptul că, "la data de_, petentul a fost identificat în timp ce oferea spre comercializare țigări marca Viceroy de proveniență ucraineană; într-o plasă pe care acesta o avea asupra lui, s-au găsit 114 pachete țigarete marca Viceroy de proveniență ucraineană și cu timbru extracomunitar, pentru care petentul nu poate prezenta acte care să ateste proveniența acestor bunuri";.
Țigaretele au fost confiscate, conform art. 221, ind. 3, al. 3, lit. a din Legea 571/2003, agenții constatatori întocmind și adeverința de reținere a bunurilor 0149612/_ (fila 15).
Procesul verbal atacat a fost semnat de către agenții constatatori și de către petent, care a și dat o declarație olografă, depusă în original la dosarul cauzei (fila 38).
Prima instanță a reținut în mod corect că petentul nu a reușit să combată starea de fapt menționată în actul constatator, astfel că plângerea acestuia a fost considerată neîntemeiată.
Prima instanță a apreciat, în raport de numărul mare de pachete de țigarete (114 pachete) că a fost depășită limita până la care s-ar fi putut considera că bunurile au fost achiziționate pentru consumul propriu, considerându-se că ele au fost achiziționate în scopuri comerciale, sens în care se impune respectarea prevederilor art. 206 ind.44 din Codul fiscal.
Reținând gradul de pericol social ridicat al contravenției, regimul special al produselor comercializate, tribunalul constată că sancțiunea aplicată recurentului-petent este la limita minimă prevăzută de lege, art. 221 indice 2 alin.3 Cod fiscal, astfel că circumstanțele personale nu pot atrage, în atare situație, reindividualizarea sancțiunii aplicate.
Constatând că judecătoria a făcut o apreciere corectă și pertinentă asupra materialului probator administrat în cauză și o aplicare riguroasă a dispozițiilor legale incidente, tribunalul va menține hotărârea ca fiind legală și temeinică.
În consecință, recursul va fi privit ca nefondat și respins ca atare, conform dispozitivului prezentei, potrivit art. 312 alin.1 C.pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul V. L. C. domiciliat în B. M., str.Luminișului nr.13, contra sentinței civile nr.3224/_
, a Judecătoriei B. M., județul M. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 25 Octombrie 2013.
Președinte, A. C. O. | J. ecător, V. I. | J. ecător, S. O. |
G. ier, C. M. C. |
Red. / S.O.-_
Tred. C.C. /_ /2 ex.
J. ecător la fond.M. E. Fărcaș
