Decizia civilă nr. 896/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 896/R
Ședința publică din 27 Septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE S. O.
J. ecător V. I.
J. ecător A. S.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-intimat I. DE P. AL J. M., cu sediul în B. M., str. 22 D., nr. 37, jud. M.
, împotriva sentinței civile nr. 644 din_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, jud. M., în contradictoriu cu intimatul-petent D. D.
, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică în reprezentarea recurentului se prezintă Inspector principal Paul M., intimata fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Reprezentantul recurentului depune la dosarul cauzei concluzii scrise și arată că nu formulează cereri, nici nu invocă motive prealabile.
Deliberând, instanța reținând că nu s-au formulat cereri, nici nu s-au invocat probleme prealabile, raportat la actele și lucrările dosarului, acordă cuvântul părților în dezbaterea cauzei.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond, în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerea în totalitate a procesului verbal de contravenție atacat, pentru considerentele expuse prin concluziile scrise formulate. Susține că instanța de fond a apreciat greșit că nerespectarea dispozițiilor art.19 din OG 2/2001 atrage nulitatea absolută a actului de constatare.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 644 din_ pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ s-a admis plângerea contravențională formulată de petentul D. D. cu domiciliul în localitatea B. str. V. Alexandrii nr. 146-A, județ M., în contradictoriu cu intimatul I. de P. al J. M., cu sediul în localitatea B. M., str. 22 D. nr. 37, județul
, s-a anulat procesul verbal de contravenție seria CP nr. 1548131 întocmit la data de_ de intimat.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria CP nr. 1548131 întocmit la data de_ de reprezentanți ai intimatului, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 630 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 148 punctul 11 din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G nr. 195-2002, cu modificările ulterioare. S-a reținut în sarcina petentului că, în data de_, a condus pe strada Iuliu Maniu din localitatea S. M., autoturismul cu număr de înmatriculare AV34572, având aplicate pe geamurile laterale spate și lunetă folii tratate chimic fără a fi omologate de Registrul Auto Român.
Pe fondul plângerii, instanta reține în conformitate cu jurisprudența CEDO că procedura de judecată privind contravențiile se supune regulilor prev. de art. 6 din Convenție, inclusiv cele referitoare la sarcina probei, statul trebuind să asigure o protecție procedurală adecvată. Măsurile pozitive pe care statul este obligat a le lua în acest sens constau mai ales în a-l informa pe acuzat, în cel mai scurt termen posibil, despre natura și cauza acuzației ce i se aduce, de a-i acorda timpul și înlesnirile cerute pentru pregătirea apărării, de a-i asigura dreptul de a se apăra el însuși sau beneficiind de asistența unui apărător, de a i se permite audierea martorilor acuzării și de a se obține citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării. Totuși, Curtea în cauza Jussila împotriva Finlandei, dupa ce operează o distinctie între "infracțiuni"; ca nucleu dur al dreptului penal și restul "faptelor penale";, altele decât infracțiunile, stabilește că "garanțiile procesual-penale recunoscute de art. 6 din Convenție nu se vor aplica în cazul "faptelor penale";, altele decât infracțiunile, cu toată strictetea.
Fără îndoială că prezumția de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din Convenție privește și problema sarcinii probei, însă statele părți la Convenție pot stabili în dreptul lor intern diferite reguli procedurale privind sarcina probei, cu atât mai mult cu cât art.6 par. 2 permite existența unor prezumții de fapt sau de drept. În cauza Salabiaku împotriva Frantei, Curtea a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept sunt operante prezumții de drept sau de fapt, iar Convenția nu le interzice în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Și în cauza Anghel împotriva României, Curtea constată ca finalitatea art.6 din Convenție nu este de a înlatura prezumțiile ca cea de legalitate, din materie contraventională, ci de a determina statele "să includă aceste prezumții în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei si pastrând dreptul la aparare.";
Analiza procesului verbal de contravenție permite desprinderea concluziei nerespectării art. 19 din OG nr. 2-2001 cu modificările ulterioare, ce stipulează, în cadrul alineatului 1 că, procesul verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient iar în cazul în care
contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor, urmând a fi incluse datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
Conform alineatului trei al aceluiași articol, în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod.
Instanța a reținut că o altă condiție de formă a procesului verbal este semnarea acestuia de către contravenient.
Deși în cuprinsul procesului verbal de contravenție atacat este inserată împrejurarea refuzului contravenientului de a semna nu se face referire la existența unui martor care să confirme această împrejurare și nici nu sunt arătate motivele pentru care nu a putut fi îndeplinită niciuna din formalitățile prevăzute de art. 19, context în care, instanța apreciază că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate.
Pe de altă parte, sub aspectul laturii obiective a faptei contravenționale reținute în sarcină, elementul material se caracterizează prin interdicția conducătorului de autovehicul de a avea aplicate folii sau tratamente chimice pe parbrize, lunetă ori pe geamurile laterale care restrâng sau estompează vizibilitatea, atât din interior cât și din exterior, cu excepția celor omologate și certificate, prin marcaj corespunzător de către autoritatea competentă.
Se constată astfel, că în lipsa unor verificări prealabile de către reprezentanții intimatului privind existența situației execepționale reprezentată de omologarea și certificarea, prin marcaj corespunzător de către autoritatea competentă, întocmirea procesului verbal s-a fundamentat pe o prezumție de vinovăție a contravenientului, ceea ce nu poate fi primit.
Împotriva sentinței de mai sus a declarat recurs intimatul I. DE P. AL J. M., solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii plângerii contravenționale formulate de petentul D. D., arătând în esență că aceasta se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Petentul, legal citat, nu și-a exprimat poziția procesuală cu privire la cererea de recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, T. constată următoarele:
T. observă că petentul nu a invocat încălcarea art.19 din OG nr. 2/2001 - sancționată cu nulitatea relativă.
Prin urmare, prima instanță cu nesocotirea regimului nulităților și a Deciziei în interesul legii nr. XXII din_ a jurisdicției supreme a invocat din oficiu nulitatea relativă, decurgând din nerespectarea cerințelor specifice prevăzute de art.19.
Contrar primei instanțe, T. apreciază că petentului îi revine obligația de a dovedi că foliile aplicate pe parbriz erau omologate și/sau certificate de către autoritatea competentă.
Această obligație îi incumba petentului, conform art.129 alin.1 teza finală Cod procedură civilă de la 1865, cu atât mai mult cu cât acesta a arătat în
plângere că foliile fuseseră aplicate în Italia înainte de a cumpăra autovehiculul. Or, organul de poliție era în imposibilitate de a verifica dacă foliile erau omologate sau certificate în lipsa prezentării documentației de către petent. În caz contrar, petentul trebuia să le înlăture.
Așa fiind, T. apreciază întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 102 alin.1 pct.35 din OUG nr.195/2002, sancțiunile aplicate fiind legale și temeinice, în consonanță cu dispozițiile art. 21 alin.3 din OG nr. 2/2001.
III
În raport de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica în tot hotărârea atacată și va respinge plângerea contravențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
În baza art.304 ind. 1 Cod procedură civilă,
Admite recursul declarat de intimatul I. DE P. AL J. M.
, cu sediul în B. M., str. 22 D., nr. 37, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 644 din_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, jud. M.
, pe care o modifică în sensul că:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul D. D. . IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
Președinte, | J. ecător, | J. ecător, | |||
S. O. | V. | I. | S. | A. |
G. ier,
H.
Red. A.S. / Tred. A.H.
_ / ex.2
J. ECĂTOR LA FOND P. M.
