Decizia civilă nr. 102/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 102/R/2013
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R. -M. V.
Judecător B. G. Z.
Judecător A. M. Ion Grefier S. -I. Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU P. CONSUMATORILOR C.
împotriva sentinței civile nr. 8483 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat SC M. S., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul intimatei av. Todor Gaziuc.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este îndeplinită.
Reprezentatul intimatei depune la dosar întâmpinare, în două exemplare și arată că nu are excepții sau cereri de formulat în probațiune.
T. ul, nefiind alte cereri sau excepții de invocat, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat și în consecință menținerea hotărârii instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8483/_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._ a fost admisă în parte plângerea formulată de petenta SC M. S. în contradictoriu cu intimatul A. N. PENTRU P. CONSUMATORILOR CJPC C. și s-a dispus înlocuirea sancțiuni amenzii contravenționale în cuantum de 3000 lei aplicată prin procesul-verbal nr. 0030551/_ încheiat de intimată, cu sancțiunea avertismentului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal seria ANPC, nr.0030551 încheiat la data de_ de către ANPC-CJPC C. s-a constatat că atât în prezentarea generală a ofertei-afișe, panouri publicitare amplasate pe stradă, Expo Transilvania, Polus, cât și în oferta prezentată în catalog, agentul economic face o invitație de a achiziționa unul dintre produsele la care face promoție, folosind sintagma
"Grăbește-te! Rezervă acum!"; în campania publicitară "P. ce-ți primăvara în
Grecia cu 1 Euro, 7 nopți cazare";, că din modul de prezentare a ofertei rezultă că agenția oferă sejururi în Grecia ce cuprind 7 nopți cazare cu doar 1 Euro. S-a mai reținut că la solicitarea consumatorilor de a face rezervare pentru promoția respectivă, agenția condiționează ca transportul să fie făcut tot prin firma respectivă și să fie achitat integral în momentul înscrierii, iar în cazul optării pentru cazare în anumite hoteluri, consumatorii sunt obligați să mai plătească niște sume suplimentare de bani de 50, 20 sau 25 euro/persoană, după caz. S-a reținut astfel că atât afișul cât și catalogul promoțional sunt concepute în scopul inducerii în eroare a consumatorilor, prezentând prețul de 1 euro pentru 7 nopți cazare ca pe un avantaj specific acestei promoții de natură să determine astfel consumatorii să ia decizii de tranzacționare pe care nu le-ar fi luat în cunoștință de cauză. S-a apreciat de asemenea că prin informațiile false pe care operatorul economic le oferă
în prezentarea generală a promoției cât și în pliantele promoționale, induce în eroare consumatorii astfel încât prin acțiuni înșelătoare îi determină să ia decizii de tranzacționare pe care în caz contrar nu le-ar fi luat întrucât oferta este prezentată ca fiind valabilă doar în anumite condiții și în limita locurilor disponibile deci pentru o perioadă foarte scurtă de timp astfel încât să se obțină o decizie imediată din partea consumatorului care este lipsit de un termen suficient pentru a face alegerea în cunoștință de cauză. Intimata a concluzionat că cele anterior descrise reflectă faptul că reclamanta utilizează în prestarea serviciilor practici comerciale incorecte constând în acțiuni
înșelătoare așa cum sunt definite la art.6, alin.1 din Legea nr.363/2007 (f 17-19). Contestatoarea a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 3000 lei, în baza articolului 15, aliniatul 1 din același act normativ. Procesul verbal a fost încheiat în prezența contestatoarei, care l-a semnat cu obiecțiunea că nu este de acord cu cele menționate în procesul verbal de contravenție.
Potrivit articolului 34 aliniatul 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța este obligată, din oficiu, să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal. Analizând cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției contestat sub aspectul legalității, instanța a reținut că acesta cuprinde toate mențiunile impuse de dispozițiile articolelor 16 și 17 din OG nr.2/2001, fiind corect din punct de vedere formal, instanța neputând
identifica nici o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia și nici vreo altă încălcare a dispozițiilor legale care să fi cauzat contravenientului o vătămare ce să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că reclamanta a recunoscut comercializarea pachetului turistic din litigiu și instanța reține că este irelevant cui aparține pachetul turistic respectiv atâta timp cât contestatoarea și-a asumat obligația comercializării și inclusiv a promovării lui prin mijloace publicitare întrucât în calitatea sa de agent economic însărcinat cu comercializarea pachetului de servicii turistice din litigiu, reclamanta a desfășurat activități de natură comercială inclusiv în scopul publicității ofertei, activități care pot îmbrăca așadar forma unor practici comerciale și prin urmare pot avea și caracter incorect în sensul Legii nr.363/2007. Oricum, în procesul de comercializare a pachetului turistic, contestatoarea este responsabilă pentru toate informațiile publicitare cu ajutorul cărora promovează produsul comercializat, indiferent de autorul materialelor publicitare, calitatea sa de subiect activ al contravenției fiind dependentă așadar doar de calitatea practicilor comerciale desfășurate de ea însăși în îndeplinirea obligațiilor sale de comercializare și promovare a pachetului turistic pus la dispoziție de tur operator. Subiectul
activ al contravenției izvorâte din art.6, alin.1 din Legea nr.363/2007 este așadar chiar autorul conduitei care îmbracă forma unei practici comerciale incorecte, iar în acest caz autorul conduitei apreciate de agentul constatator ca fiind incorectă este contestatoarea însăși. În plus, potrivit art.8 din OG nr.107/1999, informațiile conținute în materialele publicitare turistice poate angaja atât organizatorul cât și detailistul de călătorii turistice. În consecință, instanța va reține că apărarea contestatoarei este neîntemeiată și că aceasta are calitatea de subiect activ al contravenției reținute în procesul verbal contestat.
În privința caracterului contravențional al faptei, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a apărat susținând că în fapt nu ar fi săvârșit o practică înșelătoare, dar instanța reține că potrivit art.2, lit.d din Legea nr.363/2007, practicile comercianților în relația cu consumatorii, denumite practici comerciale, sunt definite ca fiind orice acțiune, omisiune, comportament, demers sau prezentare comercială, inclusiv publicitate și comercializare, efectuate de un comerciant, în strânsă legătură cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs consumatorilor, iar art.6, alin.1 din același act normativ descrie elementele pe care le conține una dintre formele practicilor comerciale considerate înșelătoare în sensul că o practică comercială este considerată ca fiind acțiune înșelătoare dacă aceasta conține informații false sau, în orice situație, inclusiv în prezentarea generală, induce în eroare sau este susceptibilă să inducă în eroare consumatorul mediu, astfel încât, în ambele ipoteze, fie îl determină, fie este susceptibilă a-l determina pe consumator să ia o decizie de tranzacționare pe care altfel nu ar fi luat-o, chiar dacă informațiile sunt, în fapt, corecte în raport cu unul sau mai multe dintre elementele enumerate la literele a-g.
În speță, este neîndoielnică încadrarea conduitei contestatoarei sancționate în categoria practicilor comerciale așa cum au fost ele definite prin art.2, lit.d din Legea nr.363/2007. În ce privește caracterul înșelător al acestei practici, instanța reține că martora audiată care este chiar directoarea agenției de turism amendate, a recunoscut că a aplicat pe geamul agenției de turism pe care o conduce un afiș similar celui de la fila 6, cu diferență că spre deosebire de afișul de la fila 6, cel afișat pe geamul agenției avea conform declarațiilor martorei, dimensiunile mai mari și conținea și site ul tur operatorului (f 34). Analizând afișul de la fila 6
instanța reține că acesta promovează o ofertă turistică a societății comerciale TRAMP TRAVEL care include 7 nopți cazare în Grecia cu 1 euro și în cuprinsul aceluiași afiș, este inserată în partea din dreapta jos, cu litere mult subdimensionate, informația conform căreia, detaliile sunt pe verso. Cercetând partea de pe dosul afișului, instanța constată că aceasta cuprinde și alte obligații de natură bănească pe care consumatorii trebuie să le îndeplinească pentru a putea beneficia de oferta prezentată în mijlocul publicitar respectiv, dar martora a recunoscut că informațiile de pe verso-ul afișului din discuție nu au fost afișate. Martora a susținut însă că în urma vizitei unuia dintre comisarii OPC care i-a atras atenția că afișul publicitar cu oferta din litigiu nu cuprinde toate condițiile ofertei, a completat cu pixul o mențiune în subsolul afișului prin care a adus la cunoștința consumatorilor condiția de a achita serviciile de transport asigurate cu autocarul. Prin urmare, instanța reține că afișul publicitar folosit de contestatoare cuprindea informații incomplete expuse cu litere de dimensiuni mari în timp ce condițiile reale complete ale ofertei astfel promovate erau inserate doar pe dosul afișului sau în parte, cu mențiune adăugată cu pixul în subsolul afișului cu caractere de doar 14/16 mm.
Aceste elemente ale stării de fapt reflectă cu evidență intenția contestatoarei de a atrage consumatorii prin dezvăluirea unor informații incomplete cu privire la oferta supusă comercializării. Contestatoarea a invocat în apărare faptul că ulterior, în agenție, clienților li se puneau la dispoziție pliante conținând ansamblul condițiilor ofertei, dar acest aspect, chiar dacă ar fi real, nu este de natură a exonera contestatoarea de răspundere contravențională întrucât nu schimbă caracterul practicii imprimat de afișul aplicat pe geam, afiș menit să atragă clienții în agenție pe baza unei decizii de tranzacționare luate, cel puțin în faza prealabilă încheierii unui contract, exclusiv pe baza informațiilor afișate. Așadar condițiile reale complete ale ofertei erau comunicate de contestatoare consumatorilor abia într-un moment în care în mintea acestora se născuse deja o intenție legată de oferta respectivă, așadar abia după conturarea unei decizii de tranzacționare întrucât odată intrat în agenție, consumatorul avea deja decizia luată. De fapt, decizia acestuia de a intra în agenție este urmarea firească și exteriorizarea deciziei sale de tranzacționare.
Potrivit art.2, lit.k din Legea nr.363/2007, decizie de tranzacționare este orice decizie luată de un consumator privind oportunitatea, modalitățile și condițiile de achiziționare a produsului, modalitatea de plată - integrală sau parțială -, păstrarea ori renunțarea la produs sau exercitarea unui drept contractual, aceasta putând conduce ori la acțiunea consumatorului ori la abținerea de a acționa. Martora audiată a afirmat că toți clienții atrași în agenție de afișul publicitar au încheiat în final contracte de prestări servicii turistice conform ofertei promoționale.
Având în vedere definiția legală a deciziei de tranzacționare, instanța apreciază că pentru calificarea practicii ca înșelătoare este irelevant dacă ulterior intrării în agenție și consultării ansamblului condițiilor ofertei, clienții atrași exclusiv pe baza afișului publicitar alegeau până la urmă să încheie sau să nu încheie contracte acceptând oferta din litigiu, esențial fiind
pentru o asemenea calificare faptul că nu coincid condițiile reale complete ale ofertei cu cele din materialul publicitar afișat din cuprinsul căruia o parte erau omise, omisiune de natură să afecteze decizia de tranzacționare a consumatorului atras de avantajul unui preț incomplet și deci mincinos întrucât prețul afișat nu includea prețul transportului și cel al altor servicii, obligatorii conform ofertei reale. În plus, dimensiunile reduse ale literelor folosite pentru prezentarea condițiilor mai oneroase ale ofertei raportat la dimensiunile literelor care prezentau informația atractivă din conținutul ofertei care vizează prețul de 1 euro pentru 7 nopți cazare în Grecia, sunt de natură a induce în eroare consumatorul și numai pentru că acesta ar putea fi atras în agenție pentru a culege informații legate de o ofertă în realitate diferită, pentru că în mintea sa se pot naște planuri de vacanță pe baza unei oferte incomplete și deci mincinoase și pentru că ar putea irosi timp în vederea studierii unei oferte care se dovedește a fi diferită de cea afișată în detrimentul studierii altor oferte. Din aceleași considerente, instanța apreciază că pentru existența contravenției reținute în sarcina contestatoarei nu prezintă relevanță nici logica unei persoane normale invocate de contestatoare. În consecință, starea de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate în cauză întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de articolul 15, aliniatul 1 din Legea nr.363/2007 conform căruia utilizarea de către comercianți a unor practici comerciale incorecte, ca cele descrise în articolul 6, aliniatul 1 din Legea nr.363/2007, constituie contravenții și în mod temeinic a fost aplicată contestatoarei amenda de 3000 lei în limitele legale de la 3000 lei la 30.000 lei.
Având în vedere că deși potrivit dispozițiilor articolului 1169 din Codul civil, contestatoarei îi revenea sarcina de a face dovada existenței unei stări de fapt contrare celei reținute în cuprinsul procesului verbal atacat, nu s-a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute prin procesul-verbal de contravenție precum și considerentele anterior expuse, instanța reține că la data și ora constatării contravenției, contestatoarea a încălcat dispozițiile articolului 6, aliniatul 1 din Legea nr.363/2007, motiv pentru care în mod corect s-a stabilit în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzute de articolul 15, aliniatul 1 din același act normativ. Dar în temeiul articolului 34 din O.G. nr. 2/2001 coroborat cu articolul 38 aliniatul 3 din același act normativ care constituie dreptul comun în materia contravențională, instanța are posibilitatea să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care se constată legalitatea procesului-verbal contestat și existența contravenției în sarcina contestatorului. În acest context legal, instanța apreciază că sancțiunea aplicată contravenientei în cuantumul stabilit prin procesul-verbal contestat este prea aspră în raport cu împrejurările reale și personale în care a fost săvârșită fapta, neîndeplinind condiția proporționalității prevăzută de articolul 21 aliniatul 3 din OG nr.2/2001 modificată și aprobată prin Legea nr.180/2002 și apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a se realiza scopul preventiv al procesul-verbal de contravenție încheiat. Opinia instanței de fond are la bază prevederile articolului 5 aliniatul 5 din O.G. nr.2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și ale articolului 21 aliniatul 3 din același act normativ conform cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și alte circumstanțe personale ale contravenientului. Instanța reține astfel, sub aspectul temeiniciei sancțiunii aplicate, împrejurarea că persoana sancționată a fost sinceră, recunoscând în linii mari sub aspect material fapta reținută în sarcina sa, respectiv omiterea unor informații esențiale din afișul publicitar folosit în vederea promovării unei oferte turistice în vederea comercializării, dar și împrejurările în care a fost comisă fapta și urmările concrete ale acesteia pentru că din declarația martorei audiate rezultă că după controlul intimatei, contestatoarea a încercat să remedieze forma de publicitate a ofertei astfel încât să îndeplinească cerințele legale și în ciuda intervalului în care a fost comercializată oferta din discuție, nu a fost
înregistrată nici o reclamație împotriva contestatoarei nici la Oficiul pentru
P. Consumatorilor și nici la Asociația N. a Agențiilor de Turism din România, așa cum rezultă și din răspunsul de la fila 32. Nici intimata nu a negat acest aspect. În plus, intimata nu a probat nici o antecedență contravențională în sarcina contestatoarei, aceasta fiind așadar prima încălcare a legii contravenționale de către contravenientă. Instanța apreciază că gradul de pericol social concret al faptei și făptuitoarei este diminuat în aceste circumstanțe.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs recurentul COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU P. CONSUMATORILOR C. ,
solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul menținerii sancțiunii amenzii și a procesului-verbal de contravenție prin care a fost aplicată această sancțiune.
În motivare, a arătat în esență că instanța de fond s-a aflat în eroarela pronunțarea sentințe civile criticate, Legea nr. 363/2007 transpunând prevederile Directivei 2005/29/CE a Parlamentului European și a
Consiliului din_, din prevederile legii reziltând că pentru determinarea unei practici incorecte este suficient ca acțiunea sau inacțiunea comerciantului să fie susceptibilă de a deforma comportamentul economic al consumatorului, fără ca acesta să fi suferit un prejudiciu. De asemenea, a reluat o parte din motivele expuse și în cuprinsul întâmpinării formulate în fața instanței de fond.
În drept, art. 34 alin. 2, art. 36 din OG 2/2001, art. 299 - 302, 304, 304 ind.1 C.proc.civ., Legea nr. 363/2007.
Intimata a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, arătând în esență că deși nu a fost de acord în totul cu soluția pronunțată, a apreciat motivarea primei instanțe sub aspectul probațiunii. A susținut că oferta conținea toate detaliile care permiteau consumatorului să își calculeze toate cheltuielile, doar că modul de prezentare al acesteia era mai deosebit.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurent și din oficiu, T. ul apreciază că aceste este întemeiat și urmează a- l admite pentru următoarele considerente:
Ca și prima instanță, T. ul constată că prin procesul-verbal seria ANPC, nr.0030551 încheiat la data de_ de către ANPC-CJPC C. s-a constatat că atât în prezentarea generală a ofertei-afișe, panouri publicitare amplasate pe stradă, Expo Transilvania, Polus, cât și în oferta prezentată în catalog, agentul economic face o invitație de a achiziționa unul dintre produsele la care face promoție, folosind sintagma "Grăbește-te! Rezervă acum!"; în campania publicitară "P. ce-ți primăvara în Grecia cu 1 Euro, 7 nopți cazare";, că din modul de prezentare a ofertei rezultă că agenția oferă sejururi în Grecia ce cuprind 7 nopți cazare cu doar 1 Euro. S-a mai reținut că la solicitarea consumatorilor de a face rezervare pentru promoția respectivă, agenția condiționează ca transportul să fie făcut tot prin firma respectivă și să fie achitat integral în momentul înscrierii, iar în cazul optării pentru cazare în anumite hoteluri, consumatorii sunt obligați să mai plătească niște sume suplimentare de bani de 50, 20 sau 25 euro/persoană, după caz. S-a reținut astfel că atât afișul cât și catalogul promoțional sunt concepute în scopul inducerii în eroare a consumatorilor, prezentând prețul de 1 euro pentru 7 nopți cazare ca pe un avantaj specific acestei promoții de natură să determine astfel consumatorii să ia decizii de tranzacționare pe care nu le-ar fi luat în cunoștință de cauză. S-a apreciat de asemenea că prin informațiile false pe care operatorul economic le oferă în prezentarea generală a promoției cât și în pliantele promoționale, induce în eroare consumatorii astfel încât prin acțiuni înșelătoare îi determină să ia decizii de tranzacționare pe care în caz contrar nu le-ar fi luat întrucât oferta este prezentată ca fiind valabilă doar în anumite condiții și în limita locurilor disponibile deci pentru o perioadă foarte scurtă de timp astfel încât să se obțină o decizie imediată din partea consumatorului care este lipsit de un termen suficient pentru a face alegerea în cunoștință de cauză. Intimata a concluzionat că cele anterior descrise reflectă faptul că reclamanta utilizează în prestarea serviciilor practici comerciale incorecte constând în acțiuni înșelătoare așa cum sunt definite la art.6, alin.1 din Legea nr.363/2007 (f 17-19). Contestatoarea a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 3000 lei, în baza articolului 15, aliniatul 1 din același act normativ.
Principala critică a recurentului privește măsura înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiune avertismentului. Deși în mod corect instanța de fond a făcut distincția între noțiunea de pericol social abstract și
noțiunea de pericol social concret al contravenției, aceasta nu a realizat o corectă corelare celor două față de sancțiunea aplicată.
Astfel, pericolul social abstract al unei fapte este determinat de incriminarea sa ca și contravenție și de limitele sancțiunii stabilite de legiuitor, iar pericolul social concret este raportat la condițiile concrete în care a fost săvârșită o anumită faptă contravențională.
În speță, pericolul social concret al faptei contravenționale constând în utilizarea de practici comerciale incorecte, aspect relevat de limitele sancțiunii: amenda contravențională în cuantum de la 3.000 lei până la
30.000 lei prevăzută de art. 15 din Legea nr. 363/2007.
T. ul reține că recurenta nu justifică interes în a critica modul în care instanța de fond a analizat legalitatea procesului-verbal de contravenție, atât timp cât aceasta a constatat legalitatea acestuia, sub acest aspect soluția profitând recurentei.
Desigur, în aprecierea modului în care a fost realizată individualizarea sancțiunii prin procesul-verbal de contravenție, instanța de fond avea îndatorirea a se raporta la toate criteriile prevăzute de art. 21 alin.3 din OG 2/2001, urmând să stabilească daca sancțiunea a fost sau nu legal și just individualizată.
T. ul reține că în situația în care gradul de pericol social abstract ridicat este indicat prin limitele mari ale sancțiunii amenzii, astfel cum este cazul și în speță, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, deși nu imposibilă de plano, se impune a fi făcută după o riguroasă analiză și cu multă prudență, pentru ca rolul sancțiunii să nu fie golit de conținut.
T. ul nu achiesează la concluzia instanței de fond referitoare la pericolul social concret scăzut al faptei contravenționale săvârșite de petentă, atât timp cât oferta astfel cum era prezentată de intimată este multiplu condiționată, sub acest aspect comportamentul operatorului economic intimat fiind de natură a deforma comportamentul consumatorilor. Faptul că până la momentul sancționării societății comerciale nu au ost înregistrate reclamații din partea consumatorilor nu poate constitui în sine un motiv pentru a concluziona asupra gardului redus de pericol social al faptei care să justifice înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Dimpotrivă, tribunalul apreciază că omitera unor informații esențiale din afișul publicitar folosit de către operatorul economic cu activitate specifică în domeniul turismului este de natură a atrage răspunderea contravențională a acestuia, astfel că sancțiunea amenzii în cuantum minim aplicată de recurentă a fost legal și just individualizată raportat la faptul că aceasta a recunoscut fapta. Comportamentul intimatei de remediere a situației este firesc și nu poate fi apreciat ca o circumstanță care să atenueze răspundere, căci contravenientul are obligația de a intra în legalitate în cel mia scurt termen cu putință, aceasta neputând constitui o chestiune de opțiune proprie a contravenientului (de a se conforma sau nu normelor legale în vigoare cu privire la care s-a constatat încălcarea).
Prin urmare, pentru considerentele expuse, tribunalul apreciază că în mod eronat prima instanță a procedat la înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum minim de 3000 lei aplicată prin procesul-verbal de contravenție cu sancțiunea avertismentului, astfel că, raportat la dispozițiile art. 312 alin.3 coroborat cu 304 pct. 9 C.proc.civ., va admite recursul declarat de recurentul COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU P. CONSUMATORILOR C. împotriva sentinței civile nr. 8483 din _
pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o va modifica în sensul că va respinge plângerea formulată de petenta SC M.
S. împotriva procesului verbal nr. 0030551/_ încheiat de intimatul CJPC C. .
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU P. CONSUMATORILOR C. împotriva sentinței civile nr. 8483 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o modifică în sensul că respinge plângerea formulată de petenta SC M.
S. împotriva procesului verbal nr. 0030551/_ încheiat de intimatul CJPC C. .
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, R. -M. V. | Judecător, B. G. Z. | Judecător, A. M. Ion |
Grefier, S. -I. Ș. |
Red./dact. RMV/_
