Decizia civilă nr. 1036/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1036/2013
Ședința publică din data de 30 Ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului promovat de reclamanta I. G. împotriva sentinței civile nr. 9325 din data de_, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, în contradictoriu pârâta C. DE A. DE S. A J.
C., având ca obiect - anulare act administrativ decizie FNUASS.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta- reclamantă prin avocat M. Flavia L., care depune la dosar împuternicire avocațială, lipsind intimata-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
De la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferent demersului promovat.
Prin Serviciul Registratură, la data de_, intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.
242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, dispozițiile Legii nr.554/2004, ale Legii nr. 95/2006 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentanta recurentei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 6 lei și timbru judiciar de 0,50 lei.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentei solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 9325 din data de_, pronunțată de Tribunalul Cluj și în consecință modificarea în totalitate a sentinței pronunțată de prima instanță în sensul admiterii acțiunii introductive, cu consecința anulării Deciziei nr. E 165/_ și a Deciziei de impunere nr. 265786/_ pentru stabilirea contribuției la FNUASS pe anul 2009 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de impunere.
În speță se pune problema interpretării dispozițiilor legale, respectiv a celor prevăzute de OUG 226/2008 și dacă recurentei îi este sau nu aplicabilă cota de 5,5 %.
Se relevă că prin sentința recurată instanța de fond nu a luat în considerare dispozițiile art. 257 al. 1 și 2 din Legea nr. 95/2006 și a interpretat dispozițiile OUG nr. 226/2008 în sensul că procentul de 5,5 % pentru cota datorată de asigurat s-ar referi doar la persoanele angajate, deși art. 1 al. 1 din
același act normativ face trimitere directă la dispozițiile art. 257 din Legea nr. 95/2006, care se referă expres la persoane care desfășoară activități independente.
În opinia sa, pentru perioada menționată în cererea de chemare în judecată este aplicabilă cota de 5,5 %, aceasta nefiind aplicabilă doar angajaților.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului și acordarea cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Curtea, raportat la concluziile părților prezente și actele dosarului, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 9325 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C.
s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta I. G. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A J. C. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta realizează venituri din activități independente și a achitat o contribuție de 5,5% la FNUASS, la scadență pentru anul 2009.
La data de 1 martie 2011 a fost emisă pe numele reclamantei Decizia de impunere pentru stabilirea contribuției datorate la FUNASS pentru anul 2009. In conținutul acesteia se reține că există o diferență de contribuție anuală de 21598 lei (fila 8 dosar).
Astfel, se pune problema interpretării dispozițiilor OUG nr. 226 din 30 decembrie 2008 pentru stabilirea regimului și cotei de contribuție la asigurările de sănătate aferent anului fiscal 2009.
OUG nr. 226/2008 privind unele măsuri financiar bugetare a fost declarată constituțională prin Decizia nr. 1166 din 28 septembrie 2010 pronunțată de Curtea Constituțională publicată în Monitorul Oficial nr. nr. 750 din 10 noiembrie 2010.
Conform art. 2581 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății cotele de contribuții prevăzute la art. 257 si 258 se pot modifica prin legea bugetului de stat.
Astfel prin art. 1 din OUG nr. 226/2008 s-a prevăzut că:
Pentru anul 2009, cotele de contribuții pentru asigurările de sănătate, prevăzute de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, se stabilesc după cum urmează:
5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare;
5,2% pentru cota datorată de angajatori, prevăzută la art. 258 din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare;
10,7% pentru cota datorată de persoanele prevăzute la art. 259 alin.
din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare.
(2) Cotele prevăzute la alin. (1) se aplică începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2009.
Așa cum s-a constat anterior această ordonanță de urgență a fost constituționalizată, jurisdicția de contencios constituțional reținând în esență că:
"În ceea ce privește critica de neconstituționalitate privind emiterea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 226/2008 cu încălcarea dispozițiilor art. 115 din Constituție, întrucât Guvernul nu este abilitat să emită ordonanțe de urgență prin care să afecteze dreptul la o indemnizație de asigurări sociale, se observă că interdicția emiterii de ordonanțe în baza unei legi de abilitare în domenii ce fac
obiectul legilor organice privește numai ordonanțele simple. În temeiul dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, "Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora". Curtea constată că, în preambulul ordonanței în discuție, legiuitorul a motivat temeinic caracterul de urgență al acesteia, astfel încât, sub aspectul extrinsec al dispozițiilor de lege criticate, nu ne aflăm în prezența unor cauze de neconstituționalitate.";
Prin urmare și ținând seama de motivarea expusă de Guvern în preambulul ordonanței de urgență conform căruia intervenția legislativă era imperios necesară fiind determinată " …de necesitatea stabilirii cotelor de contribuții de asigurări sociale care se vor utiliza începând cu anul 2009 și a cuantumului ajutorului de deces, dat fiind faptul că legea bugetului de stat și legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe acest an, prin care se prevedea nivelul acestora, nu sunt încă adoptate…"; Curtea constată că modificarea cotelor de contribuții pentru asigurările de sănătate stabilite pentru anul 2009 este legală.
Mai precis cota de contribuție la asigurările de sănătate se datorează de exclusiv angajați la cota de 5,5 % iar pentru restul persoanelor cota de contribuție fixată de lege era de 6,5 % norma de modificare a art. 257 vizând exclusiv modificarea cotelor de asigurări de sănătate datorate de angajați adică de persoanele care prestează munca în temeiul unui contract individual de muncă.
Noțiunea de angajat are aceeași semnificație cu noțiunea de salariat prevăzută de art. 10 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.
Cum reclamanta nu face parte din categoria ori sfera angajaților care prestează munca în temeiul unui contract individual de muncă și obțin venituri în calitate de salariați ci face parte din categoria persoanelor care desfășoară activitate independentă și obține venituri exclusiv din această activitate acesta datorează contribuția la asigurări de sănătate la cota de 6,5 %.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta I. G.
solicitând admiterea recursului in baza disp. art. 304, coroborat cu art. 304 indice 1 C.pr.civ. si in consecinta modificarea in tot a sentintei civile nr. 9325/_
, in sensul admiterii actiunii reclamantei si anularea Deciziei nr. E 165 din_ și pe cale de consecință anularea Deciziei de impunere nr. 2657861_ pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS pe anul 2009 și obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii de impunere cu anularea sumei de 4577 lei diferență de procent, pct. 11 si recalcularea diferentei de contribuție la FNUASS pe anul 2009, pet. 10 la suma de 25174 lei, cu recalcularea majorărilor de întârziere, în funcție de noua sumă stabilită ca fiind datorată.
Solicită cheltuieli de judecată, conform chitanțelor de la dosar. În motivare s-a arătat că:
Prin sentinta civila nr. 9325/_, instanta fondului a respins ca neintemeiata cererea reclamantei de chemare in judecata.
Consideră sentinta instantei fondului nelegala si neintemeiata.
Astfel, prin sentinta pronuntata, instanta nu ia in considerare disp. art.
257, alin. 1 si alin. 2 din Legea nr. 95/2006.
Instanta fondului interpreteaza dispozitiile O.U.G. nr. 226/2008 in sensul ca procentul de 5,5% pentru cota datorata de asigurat s-ar referit doar la angajati (salariati, conform Codului muncii), in conditiile in care art. 1, alin. 1, litera a) din O.U.G. nr. 226/2008 face trimitere directa si indica expres ca se refera la disp. art. 257 din Legea nr. 95/2006, acest din urma articol referindu-se expres la persoane care desfasoara activitati independente.
Deci, conform disp. arte 257, alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 95/2006, citate de intimată,
Persoana asigurata are obligatia platii unei contributii banesti lunare pentru asigurarile de sanatate, cu exceptia persoanelor prevazute la art. 213 alin. (1).
Contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 5.5%, care se aplica asupra:
b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfasoara activitati independente care se supun impozitului pe venit; daca acest venit este singurul asupra caruia se calculeaza contributia, aceasta nu poate fi mai mica decat cea calculata la un salariu de baza minim brut pe tara, lunar.
În conformitate cu prevederile art. 41 din Codul fiscal "Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor prezentului titlu, sunt următoarele:
venituri din activități independente, definite conform art. 46,""".
Deci, intrucat reclamanta realizează venituri din activități independente, pentru anul 2009 datorează o cotă de 5,5% din veniturile realizate, nu de 6,5% cum nelegal consideră instanta.
Având în vedere cele de mai sus, solicită admiterea recursului, modificarea sentintei instantei fondului, in sensul admiterii actiunii.
În apărare, pârâta intimată C. DE A. DE S. A J. C. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea pe fond a recursului ca netemeinic și menținerea în totalitate a sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală - f.8-9.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
Problema ridicată în speță este aceea de a ști dacă instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale pertinente incidente în materie, mai precis dacă a stabilit corect că recurenta reclamantă datorează suma de 4.577 lei cu titlu de diferență contribuții la fondul național unic de asigurări de sănătate.
Curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Astfel, aferent anului fiscal 2009 pentru stabilirea regimului și cotei de contribuție la asigurările de sănătate se pune problema interpretării dispozițiilor OUG nr. 226 din 30 decembrie 2008.
OUG nr. 226/2008 privind unele măsuri financiar bugetare a fost declarată constituțională prin Decizia nr. 1166 din 28 septembrie 2010 pronunțată de Curtea Constituțională publicată în Monitorul Oficial nr. nr. 750 din 10 noiembrie 2010.
Conform art. 2581alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății cotele de contribuții prevăzute la art. 257 si 258 se pot modifica prin legea bugetului de stat.
Astfel prin art. 1 din OUG nr. 226/2008 s-a prevăzut că:
Pentru anul 2009, cotele de contribuții pentru asigurările de sănătate, prevăzute de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, se stabilesc după cum urmează:
5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare;
5,2% pentru cota datorată de angajatori, prevăzută la art. 258 din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare;
10,7% pentru cota datorată de persoanele prevăzute la art. 259 alin. (6) din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare.
(2) Cotele prevăzute la alin. (1) se aplică începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2009.
Așa cum s-a constat anterior această ordonanță de urgență a fost constituționalizată, jurisdicția de contencios constituțional reținând în esență că:
"În ceea ce privește critica de neconstituționalitate privind emiterea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 226/2008 cu încălcarea dispozițiilor art. 115 din Constituție, întrucât Guvernul nu este abilitat să emită ordonanțe de urgență prin care să afecteze dreptul la o indemnizație de asigurări sociale, se observă că interdicția emiterii de ordonanțe în baza unei legi de abilitare în domenii ce fac obiectul legilor organice privește numai ordonanțele simple. În temeiul dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, "Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora". Curtea constată că, în preambulul ordonanței în discuție, legiuitorul a motivat temeinic caracterul de urgență al acesteia, astfel încât, sub aspectul extrinsec al dispozițiilor de lege criticate, nu ne aflăm în prezența unor cauze de neconstituționalitate.";
Prin urmare și ținând seama de motivarea expusă de Guvern în preambulul ordonanței de urgență conform căruia intervenția legislativă era imperios necesară fiind determinată " …de necesitatea stabilirii cotelor de contribuții de asigurări sociale care se vor utiliza începând cu anul 2009 și a cuantumului ajutorului de deces, dat fiind faptul că legea bugetului de stat și legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe acest an, prin care se prevedea nivelul acestora, nu sunt încă adoptate…"; Curtea constată că modificarea cotelor de contribuții pentru asigurările de sănătate stabilite pentru anul 2009 este legală.
Curtea remarcă faptul că reclamanta invocă practic o diferență de tratament între angajați și celelalte persoane care datorează această cotă.
Această distincție este clar precizată în art. 1 alin. 1 lit. a) din OUG nr.
226/2008 și se aplică pe anul fiscal 2009.
Mai precis cota de contribuție la asigurările de sănătate se datorează de exclusiv angajați la cota de 5,5 % iar pentru restul persoanelor cota de contribuție fixată de lege era de 6,5 % norma de modificare a art. 257 vizând exclusiv modificarea cotelor de asigurări de sănătate datorate de angajați adică de persoanele care prestează munca în temeiul unui contract individual de muncă.
Noțiunea de angajat are aceeași semnificație cu noțiunea de salariat prevăzută de art. 10 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.
Cum reclamanta recurentă nu face parte din categoria ori sfera angajaților care prestează munca în temeiul unui contract individual de muncă și obțin venituri în calitate de salariați ci face parte din categoria persoanelor care desfășoară activitate independentă și obține venituri exclusiv din această activitate acesta datorează contribuția la asigurări de sănătate la cota de 6,5 %.
Aparent confuzia poate părea pertinentă și aceasta este și apărarea susținută de recurentă.
În anul 2008 prin Legea nr. bugetului de stat nr. 388/2007 au fost stabilite cu titlu general toate cotele de contribuții la asigurări de sănătate la cota de 5,5
%, legea nefăcând nici o distincție între categoriile de contribuabili (art. 9 alin. 3 alin. 2 lit. b).
Or, spre deosebire de Legea bugetului de stat din anul 2008 care a privit cotele de contribuții aferente semestrului al II-lea al anului fiscal 2008, pentru anul fiscal 2009 cotele de contribuții s-au modificat doar în ceea ce-i privește pe angajați.
Cât privește principiul european al securității juridice, Curtea reține la nivel de principiu că analiza acestui principiu trebuie să aibă în vedere dispozițiile art. art. 2581alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății introdus de pct. 1 al art. IV din Ordonanța de urgență nr. 88 din 20 noiembrie 2006 pentru modificarea si completarea unor acte normative prin care se acorda
drepturi sociale, precum si unele masuri in domeniul cheltuielilor de personal, publicata în Monitorul Oficial nr. 941 din 21 noiembrie 2006, potrivit căruia cotele de contribuții prevăzute la art. 257 si 258 se pot modifica prin legea bugetului de stat.
OUG nr. 88/2006 a fost aprobată cu o completare prin Legea nr. 120/2007 publicată în Monitorul Oficial nr. 299 din 4 mai 2007, fără să fie afectată dispoziția legală analizată.
Astfel fiind, cel puțin începând cu anul fiscal 2008 și până în prezent cotele de contribuții la asigurările de sănătate se stabilesc anual prin legea bugetului de stat ceea ce a devenit o constantă în materie.
Astfel fiind, contribuabilul are acces la norma legală care stabilește cota de contribuție la asigurările de sănătate norma legale fiind redactată cu suficientă precizie ca acesta să își poată regla conduita astfel încât să fie în măsură să respecte pe deplin legea.
Chiar dacă în acest interval prin mai multe acte normative succesive s-au modificat cotele de contribuție, dispozițiile legale au fost redactate cu suficientă claritate astfel încât atât autoritatea publică cât și contribuabilii să poată înțelege și aplica legea.
Împrejurarea că în practica administrativă au fost generate diferențe de interpretare și aplicare aceasta nu se datorează în principal legislației incoerente ci altor factori care nu pot fi opuși de reclamanta recurentă pentru a dobândi un drept pe care legea nu i-l recunoaște.
Față de cele ce precedă, Curtea urmează a respinge, în baza art. 312 Cod proced. civilă, recursul cu consecința menținerii în tot a sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I. G. împotriva sentinței civile nr. 9325 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 ianuarie 2013.
Președinte, M. H. | Judecător, D. M. | Judecător, F. T. |
Grefier, D. C. |
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./_
J. fond: A. R. lescu
