Decizia civilă nr. 1039/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1039/2013
Ședința publică din 25 Octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE V. P.
J. ecător N. B.
J. ecător V. F.
G. ier T. H.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de către recurentul- intimat I. DE P. AL J. M., cu sediul în B. M., str. 22 D. nr. 37, județul M. împotriva sentinței civile nr. 1094 din 04 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în contradictoriu cu intimata-petentă SC
V. T. S., cu sediul în S. Nou de Jos, str. P. nr. 1, județul M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în data de 04 octombrie 2013, când s-a dispus amânarea cauzei în pronunțare la data de 11 octombrie 2013 și 18 octombrie 2013, iar apoi la data de azi, după deliberare pronunțându-se hotărârea de mai jos.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1094/_ a Judecătoriei B. M. s-a admis excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale și s-a admis plângerea formulată de către petenta SC V. T. S., în contradictoriu cu intimata I. de P. al J. M. . S-a anulat procesul verbal de constatare a contravenției, seria CP, nr.2304316 întocmit de către intimată, cu consecința exonerării de la plata amenzii.
În considerentele sentinței s-a reținut că în data de_ petenta SC V.
T. S. a fost sancționată contravențional, prin procesul verbal seria CP, nr.2304316 cu amendă în cuantum de 1750 lei.
S-a menționat în procesul verbal faptul că un autovehicul aparținând acesteia a fost depistat în trafic efectuând transport de persoane, fără a avea achitat tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
În conformitate cu art. 137 Cod procedură civilă, prima instanță s-a pronunțat asupra excepției invocate, respectiv prescripția aplicării sancțiunii contravenționale.
Astfel, potrivit art. 14 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor "executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii";.
Analizând procesul verbal atacat, s-a constatat că fapta contravențională a fost săvârșită la data de_ .
În data de_, potrivit procesului verbal de la dosar (fila nr.17) intimata a procedat la comunicarea, prin afișare, a procesului verbal de contravenție la adresa B. M., str. Victoriei nr.120A/7, jud. M. .
Potrivit certificatului constatator, necontestat de către intimată, (fila nr.8), sediul petentei este sat S. Nou de Jos, com.Groși, nr.1, jud. M. .
Ori, sancțiunea care intervine în acest caz este nulitatea relativă, potrivit art. 105 alin.2 din Cod procedură civilă, petenta făcând dovada unei vătămări evidente, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de procedură. Cu alte cuvinte, instanța a considerat că, în condițiile nulității procesului verbal de afișare, comunicarea procesului verbal de contravenție nu s-a realizat cu petenta până în prezent, termenul de 1 lună prevăzut de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor fiind depășit.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimatul I. de P. al J. M.
solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii plângerii.
Motivele de recurs nu au fost depuse în scris. Prezent însă în instanță, reprezentantul recurentului a arătat că procedura de comunicare a procesului- verbal de contravenție a fost legal îndeplinită, întrucât la momentul afișării actului în discuție, pe str. Victoriei nr. 120A își avea domiciliul administratorul societății. În plus, la momentul efectuării în trafic a controlului rutier, în actul de înmatriculare a autovehiculului, sediul menționat al petentei era cel de pe str. Victoriei nr. 120A/7.
În drept, s-au invocat prevederile art. 3041, 312 Cod procedură civilă.
Intimata-petentă SC V. T. S., deși legal citată, nu a depus întâmpinare și nu și-a exprimat poziția procesuală cu privire la recursul declarat în cauză.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 27 din OG 2/2001 comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.
În speță, contravenientul în sarcina căruia s-a încheiat procesul-verbal este o societate comercială.
Comunicarea procesului-verbal de contravenție se impunea a fi făcută la sediul societății, textul OG 2/2001 fiind clar sub acest aspect. Sediul unei societăți comerciale este sediul cu care aceasta figurează în registrul comerțului.
O comunicare efectuată la o altă adresă decât cea la care părțile contractului de societate au hotărât că societatea își va desfășura activitatea comercială ori vor funcționa organele sale, în condițiile în care procedurile de publicitate prin înmatricularea în registrul comerțului au fost realizate, echivalează cu o necomunicare, neputând fi apreciată ca fiind valabilă.
Faptul că la momentul efectuării controlului rutier, în documentele autovehiculului, sediul menționat al societății petente era altul decât cel cu care aceasta figura în registrul comerțului, nu prezintă relevanță, câtă vreme art. 27 din OG 2/2001 nu oferă alternative, singura ipoteză avută în vedere de legiuitor fiind cea a comunicării la sediul societății. Or prin sediul societății se înțelege, așa cum s-a arătat mai înainte, sediul înregistrat în registrul specific de publicitate.
Faptul că petenta a omis să efectueze cuvenitele mențiuni în actul de înmatriculare al autovehiculului poate atrage alte sancțiuni, nefiind posibil ca pentru acest motiv să fie eludate prevederile art. 14 din OG 2/2001, decât cu adăugarea la lege. Și aceasta cu atât mai mult cu cât, agentul constatator nu se afla într-o imposibilitate absolută de a afla sediul real al societății pentru ca în mod valabil să efectueze comunicarea.
De asemenea nici argumentul adus de către recurent, potrivit căruia comunicarea este valabilă, întrucât la adresa la care s-a afișat procesul-verbal se afla adresa de domiciliu al administratorului societății, nu poate fi validat de către instanță, potrivit opiniei majoritare.
Societatea comercială este o entitate juridică distinctă de asociații sau de reprezentanții săi. Societatea comercială nu poate fi confundată cu administratorul său, datele de identificare ale celor două persoane fiind distincte. Astfel, comunicarea procesului-verbal de contravenție întocmit pe seama societății comerciale nu poate fi socotită ca fiind valabilă, în condițiile în care a fost realizată nu la sediul firmei, ci la domiciliul administratorului societății.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere faptul că sediul social al societății petente, menționat în registrul comerțului încă din anul 2008, este situat în S. Nou de Jos, com. Groși nr. 1, cu opinie majoritară, instanța de recurs apreciază că societății petente nu i-a fost comunicat procesul-verbal de contravenție conform prevederilor legale, astfel încât, în mod corect prima instanță a apreciat că sunt incidente prevederile art. 14 din OG 2/2001, drept pentru care opinează în sensul respingerii recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de către intimatul I. de P. al J.
M., cu sediul în B. M., str. 22 D. nr. 37 împotriva sentinței civile nr. 1094/4 februarie 2013 a Judecătoriei B. M. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 25 Octombrie 2013.
PREȘEDINTE J. ECĂTOR J. ECĂTOR
V. P. N. B. V. F.
Cu opinie separată în sensul admiterii recursului, casării sentinței și trimiterii
cauzei spre rejudecare
G. ier
T. H.
în concediu medical semnează grefier șef
Red.V.P. / _
Tred. M.N.D. /_ - 2 ex
J. ecător la fond: A. L. V.
OPINIE SEPARATĂ
Contrar opiniei majoritare, apreciez că soluția ce se impunea în prezenta cauză era aceea a casării sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, având în vedere următoarele considerente.
În primul rând, prima instanță analizează și se pronunță asupra excepției prescripției aplicării sancțiunii contravenționale, deși motivele reținute sunt total străine acestei excepții.
Astfel, în ceea ce privește aplicarea sancțiunii contravenționale, art. 13 alin. 1 din OG 2/2001 prevede că aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Or, în cauză, din motivarea excepției, reiese că prima instanță s-a referit de fapt la o cu totul altă excepție, reglementată diferit și mai ales cu consecințe diferite și anume excepția executării sancțiunii contravenționale, prevăzută de art. 14 alin. 1 din OG 2/2001, care prevede că executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Reiese de aici că excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale și excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale sunt două instituții total diferite, cu reglementări diferite, ce nu pot fi confundate, mai ales în ceea ce privește consecința pe care o atrage fiecare.
Astfel, dacă în cazul excepției aplicării sancțiunii contravenționale, consecința justă este cea a constatării nelegalității procesului verbal atacat și anularea acestuia, în cazul prescripției executării sancțiunii contravenționale, consecințele ce decurg din aceasta privesc doar aspectele legate de executarea sancțiunii și din caracterul de titlu executoriu al procesului verbal de contravenție.
În prezenta cauză, deși se invocă excepția prescripției aplicării sancțiunii, excepție admisă de către instanță, se au în vedere doar aspecte ce țin de excepția executării sancțiunii contravenționale.
Pe de altă parte, în ceea ce privește locul comunicării procesului verbal, astfel cum reiese din probatoriul administrat de către instanța de recurs,
"adresa tipărită"; în certificatul de înmatriculare al autovehiculului era adresa la care s-a făcut comunicarea, sens în care nu se poate reține nicio culpă din partea recurentei cu privire la acest aspect, datele și informațiile regăsite într- un înscris autentic prezumându-se a fi corecte și actuale, dimpotrivă, culpa privind neactualizarea datelor aparținând în totalitate intimatei petente, care, prin conduita sa pasivă a reușit să evite o sancțiune contravențională.
Astfel, apreciind că, adresa la care s-a comunicat procesul verbal este una reieșită din certificatul de înmatriculare al autovehiculului, act autentic emis de o autoritate publică, nu există nici un motiv pentru ca aceasta să nu se bucure de prezumția că este reală, dimpotrivă, cercetările suplimentare de către agentul constatator s-ar fi putut face doar cu înlăturarea prezumției de legalitate, temeinicie și adevăr a unui act autentic.
Or, indiferent de soluția ce se adopta cu privire la acest aspect, prima instanță era datoare să analizeze legalitatea și temeinicia procesului verbal atacat, caracterul proporțional al sancțiunii contravenționale și doar mai apoi,
dacă se trece peste aceste aspecte și se consideră că procesul verbal este legal și temeinic întocmit, păstrându-și astfel caracterul de titlu executoriu, să se treacă la analiza excepției prescripției executării sancțiunii contravenționale.
Prin modul în care prima instanță s-a pronunțat doar asupra excepției prescripției aplicării sancțiunii contravenționale, nu se poate considera că s-a făcut o analiză a fondului cauzei, motiv pentru care soluția ce se impunea era aceea a casării cu trimitere pentru o justă soluționare a cauzei pe fond cu respectarea ordinii de analiză a aspectelor distinct reglementate de OG 2/2001.
J. ECĂTOR
V. F.
