Decizia civilă nr. 1238/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184 Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILA Nr. 1238/2013
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. T.
Judecător I. -M. L.
Judecător A. -C. Ț. Grefier Ani-L. C.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul M. C. N.
, DP L. împotriva Sentinței civile nr.21856/2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca privind și pe intimata B. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, iar instanța constată că recursul este formulat in termenul legal, a fost motivat și comunicat cu intimatul și reține cauza in pronunțare față de actele de la dosar .
T R I B U N A L U L
Prin Sentința civilă nr. 21856/_ a Judecătoriei C. -N. a fost admisă, în parte, plângerea contravențională formulată de petenta B. C., cu domiciliul în comuna G. str. O. nr. 10 ap. 35, în contradictoriu cu intimatul M. C. -N. - DP L., cu sediul în str. M. nr. 1-3 jud. C. .
S-a înlocuit sancțiunea amenzii aplicată prin procesul-verbal PL 0019104/2012 cu sancțiunea avertismentului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin plângerea formulată la data de_ și înregistrată la data de_ de petenta B. C. în contradictoriu cu intimatul M. C. -N. - DP
L. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 19104/2012 încheiat de către intimat.
În fapt, se arată că cele menționate de intimat sunt reale, însă petenta are o situație familială și respectiv financiară deosebit de grea.
În drept, cererea nu este motivată. În probațiune s-au depus înscrisuri. Intimatul, nu a depus întâmpinare.
În cauză s-a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
Față de probatoriul administrat, instanța de fond a reține că:
Prin procesul-verbal de contravenție 19104/2012 încheiat de către intimatul M. C. -N., petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 50 lei, pentru că la data de_ ora 15, 20 pe domeniul public de pe str.
Victor Deleu nr. 4 a încălcat prevederile HCL nr. 108/2010 prin aceea că a apelat la mila publicului ce intra în biserică.
Sub aspectul legalității
procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța de fond a reținut că în conformitate cu prevederile art.
17 din O. G. nr. 2/2001 este ținută de a verifica din oficiu legalitatea întocmirii procesului verbal de constatare și sancționare contravențională sub
aspectul motivelor ce atrag nulitatea absolută a acestuia. Astfel, deși petentul nu a formulat critici într-un atare sens, procedând la examinarea procesului verbal încheiat, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 17 din O.G. 2/2001, în cauză nefiind incidente niciunul din motivele de nulitate absolută prevăzute în norma indicată.
Instanța de fond a reținut că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei), acest gen de contravenții intră în sfera "acuzațiilor în materie penală"; la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței).
În jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că
,, orice sistem de drept cunoaște prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu se opune în principiu acestora, însă obligă statele membre, în materie penală, să nu depășească o anumită graniță"; (Cauza N. G. c. României par. 31).
Ca urmare, instanța de fond a reținut că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, în sensul că până la proba contrarie (adică răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul.
Totodată, existența unor prezumții, precum cea de legalitate și temeinicie a procesului verbal, nu este incompatibilă cu garanțiile prevăzute de art. 6, atâta timp cât acestea nu au o natură absolută, contravenientul având posibilitatea de a proba contrariul.
În ceea ce privește temeinicia sancțiunii aplicate, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 21 al. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Rolul sancțiunii contravenționale este unul preventiv-punitiv, prin aplicarea acesteia urmărindu-se în special prevenirea săvârșirii pe viitor a unor fapte similare de către contravenient. Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale nu trebuie să fie un gest reflex ci rezultatul analizei unui complex de facori în care intră atât elemente ce individualizează contravenientul, cât și elemente privitoare la faptă, pentru că doar astfel se poate realiza o sancționare care să nu depășească ceea ce este necesar atingerii scopului sancțiunii contravenționale.
Elementele prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 permit analiza unui raport de proporționalitate între fapta și persoana contravenientului, pe de-o parte, sancțiunea contravențională, pe de altă parte, existența unei proporționalități între pericolul social al faptei și sancțiunea aplicată fiind nu doar un deziderat, ci o condiție imperativă pentru temeinicia sancțiunii.
În raport cu aceste prevederi legale se apreciază că sancțiunea avertismentului se aplică pentru fapte ce nu prezintă un grad ridicat de pericol social, or în lipsa unor alte elemente ce să permită circumstanțierea faptei (dacă a prezentat caracter de continuitate, dacă petenta este la prima abatere etc.), raportat la fapta care este descrisă în procesul verbal, se apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă și de natură a îndeplini sarcina de prevenire și punitivă la care tinde orice sancțiune contravențională.
Prin urmare, instanța de fond a admis în parte plângerea contravențională și a înlocuit sancțiunea amenzii cu avertismentul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M. C. -N., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, cu consecința respingerii plângerii contravenționale.
În motivare s-a arătat că raportat la gradul de pericol social al contravenției săvârșite, sancțiunea amenzii contravenționale aplicate este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, fiind stabilita la nivelul minim prevăzute de lege pentru contravenția reținuta, iar sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru a forma convingerea petentului de a se conforma conduitei prescrisă de normele legale, motiv pentru care recurentul arată că se impune păstrarea sancțiunii amenzii și nu înlocuirea cu avertismentul.
In drept au fi fost indicate dispozițiile art. 299 și următoarele Cod de procedură civilă.
Analizând recursul declarat, în raport cu dispozițiile art.299 și urm. C.pr.civ, tribunalul reține următoarele:
În temeiul art. 34 din Ordonanța Guvernului numărul 2/2001 coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, prima instanță a considerat că poate aprecia și reindividualiza sancțiunea aplicată, în raport de gradul de pericol social al faptei săvârșite descrise în procesul verbal atacat.
În baza art. 5 alin. 5 din Ordonanța Guvernului numărul 2/2001, tribunalul reține că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite. În baza art 21 alin. 3 din același act normativ, la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsa și alte circumstanțe personale ale contravenientului.
La fel ca și prima instanță, tribunalul apreciază că gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent, nu justifica aplicarea unei amenzi contravenționale, datorită lipsei urmărilor, mai potrivită în acest caz fiind aplicarea sancțiunii avertismentului.
Atâta timp cât prima instanța a aplicat în cauza dispozițiile legale care permit înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, tribunalul nu poate găsi o justificare pentru a proceda la modificarea soluției primei instanțe.
Pentru motivele arătate, în baza art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă, tribunalul va respinge recursul declarat, menținând în întregime dispozițiile sentinței atacate.
Fara cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul M. C. -N., cu sediul în
C. -N., str. M. nr. 1-3, jud. C. împotriva Sentinței civile nr. 21856/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, M. T. | Judecător, I. -M. L. | Judecător, A. -C. Ț. |
Grefier, Ani-L. C. |
