Decizia civilă nr. 10478/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECI ZI A CI VI LĂ NR. 10478/2013
Ședința publică din data de 04 Noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. ION JUDECĂTOR: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. GREFIER: M. N.
S-a luat spre examinare recursul promovat de recurenta SC A. I. S. împotriva Sentinței civile nr. 2819/_ pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr._ privind și pe intimata D. G. A F. P. A J. B. N., având ca obiect contestație act administrativ fiscal (Decizia de impunere nr. 669/2009 privind obligații fiscale suplimentare de plată emisă de D. B. N. ).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat C. Cudrec V. pentru recurentă, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cauză nu este la primul termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.
La data de_, Administrația F. P. B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefiind fondat.
La data de_, recurenta a formulat precizări la care a anexat taxă judiciară de timbru de 8 lei.
La întrebarea instanței, reprezentantul recurentei arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., coroborat cu dispozițiile art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și 8 și 10 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezenta cauză și, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului recurentei în susținerea recursului declarat.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și ulterior precizat, în principal casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar in subsidiar modificarea hotărârii in sensul admiterii contestației împotriva Deciziei de soluționare a contestației administrative, cu consecința anulării acesteia și a în parte a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală emisă de pârâtă precum și totalitatea obligațiilor fiscale accesorii aferente. Față de petitul principal al cererii de recurs, învederează faptul că hotărârea atacată a fost pronunțată fără ca societatea să fie legal citată prin lichidatorul judiciar motiv pentru care se impune casarea raportat la disp. art. 304¹ și art. 306 C.pr.civ., coroborat cu disp. art.304 pct. 5, cu trimitere la prev. Art. 105 alin. 2 și art. 87 pct. 5 C.pr.civ.
În ceea ce privește petitul subsidiar, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, pentru motivele expuse pe larg în cererea de recurs și in precizarea acesteia depuse la dosarul cauzei.
Instanța reține cauza in pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2819 din_ pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr._, a fost respinsă ca nefondată acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de contestatoarea SC A. I. S. în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. B. -N., având ca obiect anularea, în parte, a Deciziei nr. 11/_ emisă de D. G. a F.
P. B. -N. în soluționarea contestației formulată împotriva Deciziei de impunere nr. 669/_ a AIF din cadrul D. B. -N. .
A fost respinsă, în consecință, cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr.669/_ s-au stabilit de plată, în sarcina reclamantei, suplimentar, obligații fiscale reprezentând impozit pe profit în sumă de 57.979 lei, taxă pe valoare adăugată în sumă de 4.893 lei și majorări de întârziere aferente acestor obligații suplimentare în sumă totală de 4343 lei.
În urma soluționării contestației, exercitată în termenul legal, prin Decizia nr.11/_ D. G. a F. P. B. -N. - Biroul de Soluționare a Contestațiilor, a respins ca nemotivată solicitarea de anulare privind suma de
53.174 lei reprezentând impozit pe profit și suma de 184 lei reprezentând taxa pe valoarea adăugată; s-a admis contestația pentru suma de 4.709 lei reprezentând taxa pe valoarea adăugată, cu consecința anularii măsurilor dispuse prin Decizia de impunere nr.669/2009; s-a luat act de renunțarea la contestație pentru suma de 4.805 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar, cu menținerea corespunzătoare a măsurilor dispuse prin Decizia de impunere nr.669/_ ; în final s-a desființat parțial Decizia de impunere nr.669/_ pentru suma de
4.343 lei reprezentând obligații fiscale accesorii aferente impozitului pe profit (4.290 lei) și taxei pe valoarea adăugată ( 53 lei), urmând a fi recalculate.
Referitor la impozitul pe profit, pentru cheltuielile de la pct.7- parțial, privind amortizarea mijloacelor fixe în cuantum de 19.936 lei, cât și pentru cheltuielile privind despăgubirile, amenzile și penalitățile în cuantum de 10.101 lei de la pct.6, organul administrativ-jurisdicțional a luat act de renunțarea reclamantei la contestație pentru cheltuielile în sumă de 30.037 lei cărora le corespunde un
impozit pe profit de 4.805 lei (30.037 lei * 16%), apreciind că pentru suma de
45.483 lei - impozit pe profit suplimentar menționat la pct.1, 2, 3, 5 și 7 - parțial 7.994 lei, contestația nu a fost motivată, față de dispozițiile art.206 alin.(1) lit. c și d C.pr.fiscală ,,Contestația se formulează în scris și va cuprinde: motivele de fapt și de drept; dovezile pe care se întemeiază";. De asemenea, aceeași soluție a fost adoptată și cu privire la suma de 7691 lei, impozit pe profit suplimentar - pct.4 din RIF, adică referitor la cheltuielile cu transportul de bunuri - 48.066 lei, care au fost apreciate ca reprezentând, în realitate, clienți incerți, eronat înregistrate în contul 624.
Tribunalul a reținut că Raportul de inspecție fiscală din data de_, cap.
III.1 " impozit pe profit"; evidenția că, pentru perioada_ -_, societatea a dedus nelegal cheltuieli care, din punct de vedere fiscal, nu sunt admise la deducere, nefiind justificată necesitatea și scopul efectuării lor, contrar deci art. 19 alin.1 din Legea nr.571/2003 :"; Profitul impozabil se calculează ca diferență
între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul și alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor potrivit normelor de aplicare";, respectiv cele de la pct.1, 2, 3, 4, 5 și 7.
Actele dosarului de soluționare a contestației demonstrează cu prisosință că pentru suma de 103.296 lei( fără TVA) - Cheltuieli cu piese de schimb, evidențiată de balanța de verificare din decembrie 2008 - cont 3024, nu au fost prezentate documente justificative, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, fiind deci cheltuieli nedeductibile, raportat la art.21 alin.4 lit. f, impunându-se ca, în aplicarea art.2 alin.1 din Legea nr.82/1991 și principiului contabil de bază al independenței exercițiului, să se fi înregistrat în consum la data respectivă, câtă vreme evidența contabilă urmărește aplicarea unor metode și reguli, respectiv principii și standarde (norme) adoptate potrivit legislației în materie și/sau deciziilor conducerii entității, cu scopul prezentării unor informații corecte și complete, în ceea ce privește realitatea economică și activitățile entității pe parcursul unei perioade de timp (exercițiu financiar), putând servi în acest sens și fiscalității însă doar ca bază pentru aplicarea unor reguli și conducerea unor evidențe specifice.
Tocmai de aceea, prin adresele emise la datele de_ și_ ( file 60- 61, 111 -110), se solicita contestatoarei să indice clar motivele de fapt pentru care nu este de acord cu constatările organului fiscal și să facă dovada prin înscrisuri: fișe mijloace fixe reparate, facturi, recepții, bonuri de consum, devize de lucrări, etc., însă cu excepția " listei materialelor consumate pe anul 2008";- file 98 -101 și un nr. de 4 avize de însoțire a mărfii pentru anvelope uzate și fier vechi provenit de la un autovehicul uzat, alte documente nu au fost depuse, condiții în care cele depuse la filele 16 - 37 din dosarul instanței nu pot fi avute în vedere la cenzurarea soluției date în soluționarea contestației de D. G. a F. P. B. -N. - Biroul de Soluționare a Contestațiilor.
Chiar dacă reclamanta a indicat faptul că a deținut un număr de 15 autotractoare IVECO, precum și utilaje folosite în exploatarea carierei de piatră care la începutul anului 2008, în parte datorită exploatării, dar și staționarii îndelungate se aflau într-o stare tehnică deficitară, situație în raport cu care s-a decis repararea și aducerea acestora în stare de funcționare pentru a putea fi valorificate prin vânzare( în prezent întreg parcul de autovehicule a fost valorificat la suma totală de 629.652 lei, vezi fila 167 dosar, concluzii expert), iar în opinia sa piesele de schimb sunt justificate prin devize de lucrări și bonuri de consum, piese care au fost în mod exclusiv consumate pe mijloace fixe aparținând societății, aceasta nu însemnă că era exonerată de obligația de a conduce o evidență clară pentru achiziționarea pieselor de schimb, circuitul acestora, a justificării necesității reparațiilor, astfel ca deducerea cheltuielilor cu consecința diminuării bazei impozabile să fie justificată, cu atât mai mult cu cât și cheltuielile cu privire la amortizarea mijloacelor fixe - 50.199 lei, reprezentând valoarea rămasă a mijloacelor fixe scoase din funcțiune neamortizate integral la_ - anexa 5 a RIF, evidențiate de organele fiscale ca înregistrate în contul 231.04- investiții în curs la mijloace auto( pct.7 din raport, lin.a-3-a), recunoscute ca fiind folosite în procesul de reparare și reabilitare a parcului auto, nu puteau fi deduse decât în măsura rămasă neamortizată, față de art.24 alin.1 Cod fiscal, mijloace fixe pentru care nu a fost nici argumentată contestația și nici depuse acte care să arate în mod transparent ce componente au fost recuperate, valoarea și la reabilitarea căror mașini au servit.
Referitor la cheltuiala înregistrată în contul 6028 cu suma totală de 54.902 lei - fila 101, respectiv în contul 3028 în balanța de verificare - fila 107 "cheltuieli
privind alte materiale consumabile"; - împrejmuirea sediului, reparațiile curente la curtea sediului societății, la birouri și apartament, inclusiv cheltuielile referitoare la reparațiile efectuate la vestiar și cele privind tencuieli la birouri și hala, reclamanta de asemenea nu a depus documente justificative - devize de lucrări, note de recepție, etc., din care să rezulte realitatea și oportunitatea efectuării unor astfel de lucrări, pe întreaga durată a soluționării contestației, deși i s-a pus în vedere expres acest lucru, condiții în care înscrisurile depuse la filele 117-123 dosar instanță, nu pot fi avute în vedere pentru stabilirea corectitudinii analizei efectuată în cadrul contestației administrative; mai mult, în nici un caz aceste investiții nu se subscriu categoriei de cheltuieli avute în vedere de aceste conturi.
În ceea ce privește cheltuielile cu transportul de bunuri (pct.4), organul administrativ-jurisdicțional a constatat și reținut în mod corect că în realitate suma de 48.066 lei reprezintă clienți incerți, așa după cum a relevat și expertul la fila 176 dosar, eronat înregistrată de reclamantă în contul 624 - " cheltuieli cu transportul de bunuri și personal";, astfel că față de dispozițiile art.21 alin.(2) lit.
n) Cod fiscal, fiind cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri, deci deductibile doar în cazul în care procedura de faliment a debitorilor a fost închisă pe baza hotărârii judecătorești; debitorul a decedat și creanța nu poate fi recuperată de la moștenitori; debitorul este dizolvat, în cazul societății cu răspundere limitată cu asociat unic, sau lichidată fără succesor; debitorul înregistrează dificultăți financiare majore care îi afectează întreg patrimoniul, instanța remarcă că nici una dintre aceste ipoteze nu a fost antamată în motivarea contestației, iar aspectul menționat de expert privind datoria de 17.332,09 lei a SC Transdanubia S., dizolvată prin încheierea din data de _
-fila 209 dosar, nu este în măsură să dovedească nici una dintre situațiile enumerate anterior.
Sub aspectul celor reținute la pct.2 și 5 din RIF, vizând cheltuielile cu combustibilul în perioada_ -_ - 17.067 lei, subsidiar căreia s-a calculate un impozit pe profit suplimentar de 155 lei, respectiv cheltuielile cu prestările de servicii efectuate de terți deduse în cuantum de 70.534 lei, în perioada_ -_ ( pentru care s-a calculat un impozit pe profit suplimentar de 11.285 lei), constând în furnizarea de servicii de consultanță de afaceri, în vederea managementului investiției, pentru elaborarea unui plan de afaceri și a documentației specifice necesare obținerii de către beneficiar a unor finanțări nerambursabile având ca obiect "Extindere și modernizare stații de betoane și achiziții echipamente pentru cariera de piatră", pentru care s-a depus contractul de consultanță nr.53/_ încheiat cu SC Prime Financial C. ing S. - file 81- 78, deși s-a relevat că o parte din combustibil a fost consumat în procesul de reparare, recondiționare și aducere în stare de funcționare a parcului auto al reclamantei, iar adiacent s-au efectuat numeroase drumuri de către reprezentanți ai societății în demersul identificării de oportunități de afaceri și, recuperării de creanțe și negociere de contracte, nu au fost depuse acte (foi de parcurs, delegații de deplasare, etc.,), decât după înregistrarea acțiunii la instanță - file 106-116, fără relevanță însă raportat la momentul depunerii, iar pe de altă parte, pentru pretinsele "cheltuieli cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii"; nu s-a dovedit, justificat de către contribuabil necesitatea prestării acestora în scopul activităților desfășurate; mai mult punerea sa în practică până la momentul încetării valabilității -_, adică elaborarea în sine a acelui plan de afaceri vizat, prin raportare și la clauzele art.6.1 și 6.2, nu s-a dovedit pentru a se reține drept o cheltuială deductibilă, adică efectuată în scopul realizării de venituri impozabile, condiții în care,
finalmente, se poate concluziona că organul administrativ jurisdicțional a constatat întemeiat că reclamanta nu a probat cu documente justificative
efectuarea operațiunilor economico-financiare pentru care organul de inspecție fiscală nu a acordat deducerea cheltuielilor pretinse, prin raportare și la disp. art.
65 al. 1 C.pr. fiscală, pct. 12.1 și pct. 2.4 din OMFP nr.519/2005 pentru aprobarea instrucțiunilor de aplicare a titlului IX din OG nr. 92/2003 privind Cod procedură fiscală, respingând contestația formulată împotriva sumei de
53.174 lei reprezentând impozit pe profit ca nemotivată.
Cu privire la taxa pe valoare adăugată în cuantum de 184 lei, pârâta în mod corect a reținut că reclamanta nu a făcut nici o referire cu privire la această sumă, neexistând într-adevăr o motivare în fapt și a drept a contestației sub acest aspect - fila 52, procedând legal la respingerea contestației, ca nemotivată, pentru aceleași temeiuri de drept mai sus menționate.
Concomitent, pentru considerentele ce au fost relevate anterior cu privire la cele stabilite la pct.1-3 din decizia nr.11/_, tribunalul a apreciat că se impune și menținerea soluției de la pct.4 privind desființarea parțială a Deciziei de impunere nr.669/_ pentru suma de 4343 lei reprezentând obligațiile fiscale accesorii aferente impozitului pe profit (4290 lei) și TVA (53 lei), context în care, reținând că expertiza contabilă dispusă potrivit art. 201 alin. (1) C. proc. civ., având doar rolul de a oferi instanței o opinie de specialitate asupra documentației financiar-contabile supusă analizei, dar ale cărei concluzii pot fi înlăturate, motivat, întrucât în aprecierea probelor intervine raționamentul judecătorului, care o poate corela cu toate celelalte probe administrate și o analizează prin prisma normelor juridice aplicabile în materie, raportul de expertiză întocmit în cauză neputând fi apreciat ca fiind concludent în ceea ce privește situația de fapt și de drept, în raport de toate probele scrise administrate, inclusiv cele aflate în dosarul nr._, atributul aplicării dispozițiilor legale incidente în cauză, revenind instanței de judecată, și nu expertului, prin raportare și la dispozițiile art.218 C.pr. fiscală, astfel că va respinge ca nefondată acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de contestatoarea SC A.
I. S. în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. B. -N., având ca obiect anularea, în parte, a Deciziei nr. 11/_ emisă de D. G. a F. P. B. -N. în soluționarea contestației formulată împotriva Deciziei de impunere nr. 669/_ a AIF din cadrul D. B. -N. .
În temeiul art.274 C.pr.civ., s-a respins, în consecință, cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta SC A. I. S.
prin administrator judiciar ULTRALEX IPURL prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în raport de prevederile art.304 pct.5 C.pr.civ. cu trimitere la prev. art.105 alin.2 respectiv art.87 pct.5 și art.312 alin.5 C.pr.civ.
Recurenta a învederat că prin sentința civilă nr.7/2012 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva reclamantei astfel că în raport de disp. art.87 pct.5 trebuia citat în cauză lichidatorul judiciar devenind incidente ca urmare a omisiunii prevederile art.85 C.pr.civ.
Analizând recursul în raport de motivul invocat Curtea reține următoarele:
Reclamanta SC A. I. S. prin acțiunea introductivă de instanță înregistrată la_ a formulat contestație împotriva deciziei nr.11 din_ a Direcției Generale a F. P. B. -N. .
Prin sentința civilă nr.2819 din 6 noiembrie 2012 a fost respinsă acțiunea astfel promovată reținându-se în esență că statuările organului de control fiscal sunt corecte.
Prin sentința civilă nr.7 din_ s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței potrivit disp. art.33 alin.6 din Legea nr.85/2006 împotriva debitoarei
S.C A. I. S. la cererea creditorului D. G. a F. P. B. -N. .
Susținerile recurentei cu privire la incidența disp. art.87 pct.5 C.pr.civ. cu privire la necesitatea citării societății supuse procedurii insolvenței prin administratorul judiciar sunt corecte iar subsecvent deschiderii procedurii la data de_ în raport de caracterul executoriul al hotărârii, citarea în această manieră a reclamantei a devenit obligatorie.
Omisiunea îndeplinirii exigențelor enunțate anterior în raport și de dispozițiile devenite incidente cu privire la reprezentarea societății ulterior deschiderii procedurii atrage incidența disp. art.105 alin.2 C.pr.civ. iar în raport de aceasta a prevederilor art.304 pct.5 C.pr.civ.
Curtea pentru temeiurile legale indicate anterior constatând că au devenit aplicabile prevederile art.312 alin.5 C.pr.civ. întrucât soluționarea cauzei în primă instanță s-a realizat fără ca partea să fi fost regulat citată atât la administrarea probelor cât și la soluționarea cauzei, în condițiile art.87 pct.5 C.pr.civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta SC A. I. S., prin administrator judiciar ULTRALEX IPURL, împotriva sentinței civile nr. 2819 din_ pronunțate in dosarul nr._ al Tribunalului B. N. pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. M. ION A. M. C. M. S.
GREFIER
M. N.
Red.A.M.C./S.M.D.
2 ex./_
