Decizia civilă nr. 10659/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10659/2013
Ședința publică de la 07 Noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R. -R. D. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta D. G. R. A F. P. C. N., împotriva sentinței civile nr. 9871/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu reclamanta SC N. S., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanta intimată, avocat Sălăjan Iușan S. R., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul reclamantei intimată depune la dosar delegația, precizând că datorită faptului că a angajat prezenta cauză abia la data de_, depune la dosar întâmpinare, solicitând însă, calificarea acesteia ca fiind concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvîntul pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantei intimată solicită respingerea recursului ca nefondat, conform concluziilor scrise (întâmpinării) depuse la dosar și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată.
Arată că recurenta critică hotărârea instanței de fond, argumentând faptul că instanța de judecată trebuia să reanalizeze probele prin raportare la argumentele invocate de către organul fiscal în cuprinsul raportului de inspecție fiscală și din cuprinsul deciziei de impunere. Arată că o astfel de atitudine este neconformă, fiind sancționată atât de către Înalta Curte de Casație și Justiție, cât și de către întreaga practică a CEDO. În cadrul dosarului de cercetare penală cu nr. 560/P/2013 s-a demonstrat realitatea operațiunilor și faptul că nu a existat o situație aplicabilă prevederilor legale referitoare la culpa furnizorilor (art. 11).
Curtea pune în vedere părții prezente să precizeze în situația în care un partener contractual este declarat inactiv, cum se repercutează acest aspect asupra raportului fiscal, motivat de faptul că se arată în cuprinsul raportului faptul că vânzătorul nu a colectat TVA-ul și nu l-a virat la bugetul de stat.
Cât privește litigiul de față, reprezentantul reclamantei intimată arată că la momentul existenței relațiilor contractuale dintre reclamantă și cealaltă societate, aceasta din urmă nu era declarată inactivă. Această situația depinde și de durata relațiilor contractuale. În concret, determinarea de către organul fiscal al inactivității unei anumite soicietăți se face mult mai greu decât partenerul contractual. Aplicarea art. 11 ar trebui făcută și prin aplicarea altor criterii.
Cât privește celălalt aspect arată că s-a făcut dovada preluării mărfurilor și achitării acestora cu OP. Dreptul de deducere se naște de la momentul plății prețului în componența căruia este prevăzută și TVA.
În continuare acesta epune completări la concluziile scrise. Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
D. G. R. a F. P. C. -N. a declarat recurs împotriva sentinței civile 9871 din 7 iunie 2013 pronunțată în dosarul cu nr._ solicitând modificarea în totalitate a sentinței cu consecința respingerii acțiunii reclamantei.
Recurenta susține că în mod întemeiat nu au fost luate în considerare tranzacțiile efectuate cu un contribuabil declarat inactiv prin ordin al Preșdintelui ANAF, iar probele administrate în cauză nu fac dovada legalității operațiunii economice. Astfel, în timpul controlului SC N. S. nu a pus la dispoziția organelor fiscale niciun contract din care să rezulte informațiile ce să probeze desfășurarea unei activități legale în domeniul comerțului cu piei de animale. De asemenea, SC CrafWerk Industrial Grup, SC Business Top Stayl Management S. nu funcționează la sediul social declarat și nu au depuse declarațiile 100, 300 și 394 aferente anului 2009. Se mai susține și faptul că nu are relevanță împrejurarea că reclamanta cunoștea faptul că furnizorul său era inactiv, deoarece atât timp cât legea prevede că nu se poate recupera TVA plătit unui inactiv, reclamanta nu-l poate recupera de la bugetul de stat.
Totodată, este lipsit de importanță faptul că reclamanta a achitat contravaloarea facturilor cu TVA cât timp societatea inactivă căreia i-a plătit reclamanta TVA nu l-a virat la buget ca să poată fi restituit. Se mai arată că au fost încălcate dispoz.art.6 din Legea 82/1991, că achizițiile au fost înscrise în documente care nu au corespondent în realitate, că societățile furnizoare nu au evidențiat în declarațiile fiscale taxa pe valoarea adăugată, că SC Expobia S. a fost inclusă din 11 iunie 2009 pe lista contribuabililor inactivi, iar ulterior datei de_ contribuabilul nu a mai optat pentru înregistrarea în scopuri de TVA.
Recurenta arată că reclamanta a apelat la serviciile unor intermediari care își îndeplineau obligațiile fiscale de declarare și plată a impozitelor și taxelor, însă la o analiză în amonte a furnizorilor acestor intemediari în circuitul mărfurilor în diverse stadii apar diverse societăți fantomă a căror activitate este suspendată sau care sunt incluse în lista contribuabililor inactivi.
Intimata SC N. S. a depus întâmpinare solicitând respingerea ca nefondat a recursului, menținerea sentinței cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata susține că au fost identificați reprezentanții legali ai societăților cu care reclamanta a desfășurat relații contractuale, iar aceștia au recunoscut realitatea relațiilor comerciale. În ceea ce privește SC
Business Top Stayl Management S. aceasta a desfășurat cu reclamanta relații cu scop economic, a depus bilanțul anual, era înscrisă la ORC, iar plata prețului mărfii înscrisă în facturile emise de către aceasta, s-a făcut prin decontare bancară. De altfel, faptele pretinse a fi săvârșite de această societate, nu pot fi imputabile reclamantei care nu avea posibilitatea să cunoască aspectele evidențiate de organul fiscal.
În ce privește tranzacția efectuată cu SC Expo Bia S. Giurgiu, aceasta nu era declarată inactivă a fost achitat în întregime prețul înscris în facturi și reclamanta trebuia să beneficieze de rambursarea de TVA. Se mai susține că nu poate fi condiționată deductibilitatea de verificarea faptului dacă societatea căreia reclamanta i-a plătit TVA, l-a virat sau nu la buget neavând în concret posibilitatea reală de verificare a obligațiilor partenerilor contractuali.
Asupra recursului, Curtea va reține următoarele:
În fața instanței de fond s-a administrat un probator menit să demonstreze realitatea operațiunilor economice desfășurate între reclamantă și furnizorii acesteia, probe în baza cărora Tribunalul a apreciat că reclamanta nu are posibilitatea de a verifica modalitatea de ținere a evidențelor contabile și respectarea dispozițiilor legale în materie fiscală de către parterii contractuali, a achitat în întregime prețul înscris în facturi inclusiv TVA, iar în această situație este îndreptățită să obțină rambursarea TVA achitat.
În această privință se poate observa că tranzacția efectuată cu SC Piei Metal S. a fost efectuată cu o societate inclusă pe lista contribuabililor inactivi în baza ordinului Președintelui ANAF 1167/2009 aceasta fiind situația și în privința SC Expobia S. care a figurat ca societate plătitoare de TVA până la data de 1 iunie 2009 însă, din 11 iunie 2009 a fost inclusă pe lista contribuabililor inactivi conform ordinului 1167 din_ .
Prin urmare, cu aceste două societăți reclamanta nu putea să-și exercite dreptul de deducere pentru taxa pe valoare adăugată înscrisă pe factură având posibilitatea să recupereze TVA-ul plătit unei persoane
juridice inactive doar în contradictoriu cu aceste societăți care l-au înscris nelegal pe factură .
În ceea ce privește relațiile cu SC CrafWerk Industrial Grup și SC Business Top Stayl Management S. aceste societăți în urma constatărilor organelor fiscale nu funcționează la sediul social declarat, nu au depuse declarațiile 100, 300 și 394 aferente anului 2009 și ceea ce este mai important nu au achitat contul bugetului de stat TVA-ul înscris pe facturi, astfel încât nu se poate exercita dreptul de deducere. Deși reclamanta intimată a susținut că tranzacțiile au fost reale întrucât mărfurile au fost livrate și prețul ce a cuprins și taxa pe valoarea adăugată a fost achitat, Curtea va considera că sunt aplicabile prev.art.11 alin.1 C.fiscal, întrucât realitatea unei tranzacții nu poate fi demonstrată doar prin emiterea unei facturi sau întocmirea unei note de recepție, atât timp cât în urma verificărilor efectuate de organele fiscale s-a observat în circuitul mărfurilor apariția unor societăți a căror activitate este suspendată în perioada în care au emis facturi precum și a unor societăți incluse pe lista contribuabililor inactivi.
De asemenea, exercitarea dreptului de deducere în conformitate cu art.145 alin.2 și 146 C.fiscal, nu poate fi apreciată așa cum susține intimata reclamantă ca un drept al societății comerciale necondiționat de operațiunile economice derulate anterior deoarece dreptul de deducere poate fi exercitat doar pentru o taxă pe valoare adăugată virată în contul bugetului de stat
pentru că altfel se ajunge la obținerea unor sume cu titlu de TVA de la bugetul de stat fără ca acest TVA să fie încasat de organele fiscale.
Prin urmare, Curtea va aprecia că intimata reclamantă nu a probat în condițiile art. 64 și 65 C.pr.fiscală o altă stare de fapt decât cea avută în vedere conform art.6 C.pr.fiscală de către organul fiscal, că au fost solicitate la rambursare sume care nu au conținutul economic reflectat în facturi și ca atare, în mod întemeiat au fost stabilite obligații suplimentare la bugetul de stat.
Având în vedere prev.art.304 pct.8 și 9 C.pr.civ.ce constituie în acest caz motive de modificare a sentinței recurate, Curtea în baza prev.art.312 C.pr.civ., va admite recursul, va modifica sentința în totalitate în sensul respingerii acțiunii formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta D. G. R. a F. P.
C., împotriva sentinței civile nr. 9871/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta SC N. S. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
L. U. | M. | D. | R. R. | D. M. | T. |
red.RRD/AC 2 ex. - _
