Decizia civilă nr. 9566/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9566/2013
Ședința publică de la 10 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta SC S. EH K.
S., împotriva sentinței civile nr. 7077/_, pronunțată în dosarul nr. _
* al Tribunalului C., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A
J. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentei, avocat H. C. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezentul recurs este timbrat, iar la dosar s-a depus întâmpinare.
Reprezentantul recurentei arată că prin recurs, a formulat două petite, unul de modificare și celălalt, subsidiar, de casare. Pe acesta din urmă înțelege să-l modifice ca motiv de nelegalitate.
Arată că la fond s-a efectuat un raport de expertiză, pe care partea adversă l-a găsit mulțumitoare, nefiind criticată de către părți. În cuprinsul sentinței, instanța a reținut faptul că ar fi fost necesar stabilirea unui nivel al costurilor de achiziție.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu consecința anulării deciziei de impunere. Sumele achitate au vizat costurile manageriale la nivel de depozit și nu la nivel de reprezentanță S. România. Instanța de casare a lansat îndrumarea de a se stabili dacă prețurile de transfer sunt corecte, precum și necesitatea stabilirii unui algoritm de raportare în acest sens. În acest sens, expertiza a concluzionat faptul că prețurile de transfer sunt corecte, aspect pe carte prima instanță nu și l-a însușit, motiv pentru care acest aspect constituie în economia recursului un motiv de nelegalitate.Solicită și cheltuieli de judecată.
CURTEA
Reclamanta SC S. EH K. S. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 7077/_, pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului C., solicitând în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate
invocând prevederile art.304, pct.8 și 9 C.pr.civ., în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, iar în subsidiar, casarea sentinței cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe în temeiul art.312 alin.5 teza I C.pr.civ., cu obligarea D.G.F.P.C. la plata cheltuielilor de judecată.
Recurenta în motivele de recurs arată că în urma controlului fiscal efectuat la sediul societății, s-a întocmit Raportul de inspecție fiscală nr.34631/_ în cuprinsul căruia s-a menționat faptul că, cheltuielile efectuate de S. România, în contraprestație pentru serviciile de aprovizionare, depozitare și desfășurare a produselor prestate de S. Austria, nu sunt deductibile deoarece nu respectă cerințele art.21 alin.4 lit.m din Codul fiscal.
Se arată că organele fiscale au considerat că aceste sume nu sunt cheltuieli deductibile și au recalculat impozitul pe profit aferent anilor 2006-2009, stabilind în sarcina S. România obligații fiscale suplimentare în cuantum total de 298.801 lei conform Deciziei de impunere nr.1092/_ .
Precizează că prin decizia nr.4 din_ D.G.F.P.C. a respins ca neîntemeiată contestația formulată de către S. România, menținând obligațiile de plată contestate.
Reclamanta-recurentă consideră că în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond în considerentele sentinței, faptul că soluția dată prin raportare la prevederile pct.41din Normele de aplicare ale art.11 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal și apreciază că pentru a putea considera deductibile cheltuielile înregistrate de S. România ar fi fost necesară îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.41din același act normativ, respectiv probarea aspectului referitor la "includerea cheltuielilor de aprovizionare în costul de achiziție al mărfurilor";. Arată că aceste prevederi legale au în vedere serviciile de administrare și conducere din interiorul grupului.
Totodată arată că instanța de rejudecare trebuia să analizeze îndeplinirea condițiilor de deductibilitate ale cheltuielilor aferente serviciilor de aprovizionare înregistrate de către S. România prin raportare la art.21 alin.4 lit.m din Legea nr.571/2003 și la pct.48 și 49 din Normele metodologice de aplicare.
Se mai arată că serviciile prestare de către S. Austria acoperă în totalitate nevoile reclamantei în ceea ce privește procesul de aprovizionare, condiții în care reclamanta nu deține un compartiment propriu care să se ocupe de aceste aspecte.
Precizează că raportul de expertiză a analizat aceste chestiuni și a concluzionat că aceste costuri sunt rezonabile și comparabile cu cele ale altor societăți pe piața de profil, achiziționate de pe piața română în condiții de libertate economică, deductibile conform legii, iar prin raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere se analizează exclusiv costurile aferente serviciilor, fără ca organele fiscale să facă referire la costul efectiv al mărfii vândute, din punctul de vedere al prețului de transfer. Întrucât inspecția fiscală nu a avut în vedere costurile efective ale mărfii, pe de o parte, iar expertiza de specialitate arată că ceea ce face obiect al inspecției fiscale este la nivelul costurilor unui agent economic similar pe piața de profil, pe de altă parte, nu vine decât să confirme ca reclamanta a dedus în mod corect aceste cheltuieli, acestea fiind corelative profitului obținut.
Cu privire la petitul de casare cu trimitere spre rejudecare, recurenta arată că, analizând aspectele deduse judecății dintr-o altă perspectivă decât cea stabilită prin decizia de casare, instanța de rejudecare nu a procedat în realitate la o cercetare efectivă și de substanță a fondului.
Menționează că, costurile serviciilor intra-grup sunt costuri realizate exclusiv cu serviciile aferente procesului de aprovizionare,iar instanța de fond a reținut în mod greșit în cuprinsul sentinței că aceste cheltuieli nu reprezintă
cheltuieli cu aprovizionarea ci reprezintă cheltuieli de management și conducere, Totodată, recurenta arată că deși instanța de fond a concluzionat altfel ,în cuprinsul deciziei de casare nu sunt făcute mențiunile de mai sus .De asemenea, Curtea a subliniat în susținerea recurentei că raportat la modalitatea de desfășurare a relațiilor comerciale dintre părți, costurile suportate de către S.
România trebuie denumite generic "costuri ale serviciilor intra-grup";, indiferent dacă acestea se limitează sau nu, la cheltuielile de aprovizionare.
Reclamanta-recurentă mai precizează faptul că, repartizarea costurilor intra-grup respectă liniile directoare privind prețurile de transfer emise de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE).
D. G. a F. P. C. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului formulat, invederând faptul că instanța de fond a concluzionat în mod corect faptul că reclamantei-recurente nu i s-a imputat
efectuarea cheltuielilor facturate de către societatea austriacă, ci deducerea eronată a acestora, atâta timp cât acestea nu au fost reflectate în condiții de legalitate în evidențele scriptice, neputându-se prezenta dovezi justificatoare ale necesității serviciilor prestate.
Asupra recursului Curtea va reține următoarele:
Reclamanta SC S. EH K. S. a încheiat cu societatea SC S. EH K. GmbH Austria contractul de servicii 1 din_ și Protocolul din_ conform cărora cheltuielile aferente activității de aprovizionare depozitare și desfacere a produselor sunt externalizate către societatea austriacă fiind refacturate către societatea română proporțional cu volumul comenzilor efectuate.
Recurenta a susținut că nu este aplicabil pct.41 din HG 44/2004 deoarece aceste cheltuieli nu reprezintă servicii de administrare și conducere în interiorul grupului, serviciile efectiv prestate au fost achitate, iar actul normativ nu poate reglementa deductibilitatea unor cheltuieli la nivel de grup constituit din entități de naționalitate diferită. Contractul se referă însă la servicii de management în legătură cu relațiile cu furnizorii și depozitarea stabilind proceduri în legătură cu procesul de aprovizionare și centralizarea și repartizarea cheltuielilor de aprovizionare denumite generic Head Office Charges.
Ca atare sumele plătite către SC S. EH K. GmbH Austria reprezintă cheltuieli legate de conducere iar facturile nu pot fi considerate ca și cheltuieli de aprovizionare, întrucât anexele care le însoțesc nu specifică că aceste facturi sunt aferente activității de aprovizionare.
Prin urmare, deductibilitatea urmează regulile prevăzute în art.21 C.fiscal putând fi considerate deductibile doar cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile precum și a pct.41 din Normele metodologice cuprinse în HG 44/2004 a Codului fiscal conform cărora serviciile de administrare și conducere din interiorul grupului între persoane afiliate se deduc la nivel central fără a putea fi cerută o remunerație pentru aceste activități iar serviciile trebuie să fie prestate în fapt.
Pe de altă parte, deductibilitatea cheltuielilor cu servicii de management este stabilită de pct.48 din norme conform căreia ele pot fi deduse în condițiile în care sunt executate în baza unui contract ce prevede clauze precise iar prestarea efectivă să fie justificată prin situații de lucrări, procese verbale, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate.
Aceste condiții nu sunt îndeplinite în cazul de față așa cum a reținut și Tribunalul Cluj, reclamanta în calitate de contribuabil revenindu-i sarcina probei respectiv a dovedirii necesității efectuării cheltuielilor prin specificul activității desfășurate.
Deși recurenta menționează că repartizarea costurilor intra grup respectă liniile directoare privind prețurile de transfer lucru care s-a reflectat și în raportul
de expertiză efectuat cu ocazia fondului cauzei, s-a reținut în mod întemeiat de către instanță că și în această ipoteză actele administrativ fiscale sunt legale pentru că nu i s-a imputat reclamantei efectuarea cheltuielilor facturate ci deducerea eronată a acestora atât timp cât condițiile prevăzute de codul fiscal și normele metodologice nu au fost îndeplinite și probate.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea va respinge recursul formulat în baza prev.art.312 C.pr.civ., menținând în totalitate sentința civilă atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC S. EH K. S., împotriva sentinței civile nr. 7077/_, pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||||
R. R. D. | L. | U. | M. | D. | M. | T. |
red.RRD/AC 2 ex. - _
