Sentința civilă nr. 577/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR.577
Ședința publică din 30 Ianuarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. P. -judecător
GREFIER V. G. S.
Pe rol fiind pronunțarea soluției în cauza privind pe contestatoarea S.
A., cu domiciliul procesual ales în B. M., bd.R., nr.1/44, județul M. în contradictoriu cu intimata C. DE A. DE S. M., cu sediul în B.
M., str.Gh.Bilașcu, nr.22A, județul M., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Se constată că dezbaterea cauzei a fost consemnată în încheierea ședinței din data de 16 ianuarie 2013, încheiere care face parte integrantă din hotărâre. Pronunțarea soluției a fost amânată pentru data de 23 ianuarie 2013 și apoi pentru data de azi, când instanța a pronunțat următoarea hotărâre.
T.
Asupra cauzei de față.
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus reclamanta SA în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. M. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr.19/70/_ și, pe cale de consecință, în principal să constate nulitatea absolută a deciziei de impunere nr.1024/70/_ a CAS M., iar în subsidiar anularea în parte a deciziei nr.1024/70/_ și anume în partea ce privește obligarea reclamantei la plata dobânzilor în cuantum de 1201 lei, a majorărilor în cuantum de 2215 lei și a penalităților în cuantum de 1018 lei ca nelegale și netemeinice.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că decizia de impunere nu cuprinde datele de identificare corecte ale contribuabilului așa cum prevăd dispozițiile articolelor 43 - 46 din OG.92/2003.
Rezultă fără niciun dubiu că instituția pârâtei face o confuzie între cele două subiecte de drept, respectiv între persoana fizică A. Ș., care din perspectiva instituției ar avea calitatea de debitor și Cabinet Avocat A. Ș. .
În totală contradicție cu dispozițiile legale, decizia de impunere din oficiu este emisă pe persoana fizică, cu cod de identificare fiscală CNP și CUI.
Este de reținut că persoana fizică A. Ș. nu se identifică fiscal cu Cod Unic de Înregistrare ci doar cu CNP. Textele legale invocate duc la concluzia conform căreia persoana fizică autorizată, respectiv Cabinet Avocat A. Ș., ca ficțiune a dreptului este un subiect de drept distinct cu drepturi și obligații proprii, cu un patrimoniu de afectațiune destinat garantării executării debitelor acumulate ca urmare a desfășurării activității conform obiectului său de activitate, fiind exclusă confuziunea acestuia cu gajul general al creditorilor personali ai persoanei fizice Ș. A. .
Ca atare, cel care ar putea avea calitatea de debitor la CAS M. ar fi Cabinet Avocat A. Ș. și nicidecum Ș. A. .
Potrivit prevederilor art.15 din OUG 150/2002 și art.22 din Legea nr.95/2006 fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an prin casele de asigurări asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție și a modalităților de plată, precum și a drepturilor și obligațiilor sale.
Culpa instituției de a nu comunica până la data de 15 februarie 2012 nici un act din care să rezulte că ar exista o creanță fiscală față de C.A.S. M., exclude plata penalităților, a majorărilor, a dobânzilor.
Susținerile pârâtei referitoare la aceea că anterior datei de_ ar fi comunicat vreun act prin care să comunice reclamantei un anumit debit față de CAS M. sunt nereale și nedovedite.
Reclamanta a fost cea care la data de_ a depus ca anexe la cererea înregistrată sub nr.1054 declarațiile privind veniturile realizate începând cu anul 2007 și până la zi.
Prin urmare, în baza acestor declarații la data de_ pârâta a emis decizia de impunere nr.1024/70.
În drept s-au invocat prevederile Legii nr.554/2004 și cele ale art.274 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la fila 11 - 13 pârâta C. de A. M. a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată. S-a arătat că reclamanta are calitatea de persoană fizică autorizată, realizând venituri din exercitarea unei activități independente.
Obligația de plată a asigurării de sănătate are o justificare constituțională și se aplică tuturor persoanelor prevăzute de norma de lege, fără privilegii ori discriminări. Calitate de asigurat a reclamantei derivă din legea organică privind reforma în domeniul sănătății, situație în care dispozițiile art.257 din Legea nr.95/2005 îi sunt aplicabile, astfel că posibilitate
de a nu plăti contribuția, din veniturile realizate este exclusă, indiferent de încheierea unui contract de asigurare.
Stabilirea obligațiilor fiscale, prin decizie de impunere din oficiu, a fost efectuată pe baza informațiilor comunicate d organele fiscale, conform protocolului încheiat între CNAS și ANAF având la bază declarațiile depuse de reclamantă la organele fiscale teritoriale.
Potrivit art.119 și 120 din OG nr.92/2003, pentru neachitarea la termenul de scadență debitorii datorează, după acest termen dobânzi (anterior adoptării OUG nr.29/2010 era folosită noțiunea de majorări de întârziere în locul celei de dobândă) și penalități de întârziere.
Analizând actele dosarului instanța reține următoarele:
Prin decizia de impunere din oficiu nr.1024/70/_, s-a stabilit în sarcina contribuabilului Ș. A. obligația fiscală de a plăti suma de 11.302 lei, din care suma de 6.868 lei cu titlu de contribuție la FNUASS pe perioada_ -_, suma de 3.416 lei cu titlu de dobânzi, iar suma de 1.018 lei cu titlu de penalități de întârziere (f.25).
La data de_, C. de A. de S. M. a emis decizia nr._
, prin care a respins contestația formulată de către contestatoarea SA împotriva deciziei de impunere din oficiu nr.1024/70/_ .
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de constatare a nulității absolute a deciziei de impunere instanța apreciază că această solicitare e neîntemeiată. Si aceasta deoarece, în conformitate cu prevederile art.43 alin.2 lit.c din OG 92/2003, în actul atacat sunt menționate datele de identificare a contribuabilului Ș. A., fiind menționat CNP-ul ca element de identificare a persoanei fizice în sarcina căreia e impusă obligația fiscală. Este adevărat că alături de CNP e menționat și CUI-ul, însă această greșeală a emitentului actului nu este în măsură să atragă sancțiunea nulității absolute, câtă vreme indicarea CNP-ului permite identificarea contribuabilului căruia i se adresează decizia de impunere.
Contrar susținerilor reclamantei, calitatea de contribuabil pentru plata contribuției la FNUASS revine persoanei fizice, Ș. A. și nu persoanei fizice autorizate să realizeze venituri din activități independente, Cabinet Avocat A. Ș. . Și aceasta deoarece, conform art.211 din Legea nr.95/2006, calitatea de asigurat, potrivit legii privind reforma în domeniul sănătății, o au cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii, în condițiile legii, or noțiunea de cetățean este compatibilă doar cu ideea de persoană, individ identificabil, în cazul cetățenilor români, pe baza de CNP și căruia i se pot adresa serviciile pe care sistemele de sănătate le pot oferi.
Faptul că în raporturile sale cu CAS M. însăși reclamanta a înțeles să acționeze în calitatea sa de persoană fizică o dovedește cererea înaintată la_ instituției pârâte prin care d-na avocat își indica CNP-ul.
Reclamanta a fost beneficiara unor venituri realizate din activitatea de avocat.
În această calitate, în virtutea prevederilor art.257 alin.2 lit.b din Legea nr.95/2006, reclamantei îi revenea obligația plății contribuției bănești lunare pentru asigurările de sănătate.
Lipsa unui contract de asigurare în formă scrisă nu o absolvă pe reclamantă de obligația prevăzută de lege.
În speță sunt aplicabile dispozițiile unei legi speciale, care conține norme derogatorii de la normele de drept comun în materie de asigurare. Astfel, Legea nr.95/2006, prin art.208, instituie obligativitatea asigurării sociale de sănătate, unul dintre principiile care au stat la baza funcționării sistemului fiind cel al solidarității în constituirea și utilizarea fondurilor.
Așadar, chiar în lipsa unui contract de asigurare, care s-ar constitui într- un elemente util în procesul de evidențiere corectă a contribuabililor, obligația prevăzută la art.208 alin.3 din Legea nr.95/2006 subzistă.
În consecință reclamanta datorează contribuție la FNUASS.
În ce privește accesoriile, instanța reține că Legea nr.95/2006 face trimitere, sub aspectul consecințelor neachitării în termen a contribuțiilor datorate fondului de asigurări de sănătate, la dispozițiile Codului de procedură fiscală.
Potrivit art.119 Cod procedură fiscală, pentru neachitare la termenul de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere (în formele în vigoare a actului normativ în perioadele anterioare se vorbea despre majorări de întârziere. OG 92/2003, atunci când face referire la dobânzi, penalități sau majorări de întârziere, nu condiționează nașterea obligației de plată a debitorului, în ceea ce privește accesoriile, de obligația autorității fiscale de a încunoștința contribuabilul cu privire la obligația sa de plată a creanței, obligație care, în speță, era stabilită în mod neechivoc d dispozițiile Legii nr.95/2006.
Instanța mai reține însă că, prin cererea înregistrată de C. de A. de
a M. la_, depusă la fila 59 reclamanta solicita o prezentare a situației obligațiilor sale de plată exigibile, care ar fi urmat a fi stinse, în scopul îndeplinirii condiției de acordare a facilității fiscale prevăzute în art.XI din OG nr.30/_ .
La data de_, CAS M. răspunde la cererea reclamantei precizând că reclamanta nu poate beneficia de facilitățile prevăzute de OG 30/2011, invocându-se art.3 alin.1 din Ordinul Președintelui CNAS nr.894/2011 și faptul că obligațiile principale de plată ale reclamantei, restante la data de 31 august 2011, nu sunt evidențiate nici prin declarațiile prevăzute în Anexa nr.5*1 din Ordinul Președintelui CNAS nr.617/2007 și nici printr-o decizie de impunere emisă și comunicată de CAS MM anterior datei de_ (f.60).
Instanța reține că, potrivit art.XI din OG 30/2011, pentru obligațiile fiscale restante la 31 august 2011, penalitățile de întârziere se anulează sau se reduc astfel:
penalitățile de întârziere se anulează dacă obligațiile principale și dobânzile aferente acestora se sting prin plata voluntară sau compensare până la 31 decembrie 2011.
penalitățile de întârziere se reduc cu 50% dacă obligațiile principale și dobânzile aferente acestora se sting prin plată voluntară sau compensare până la 30 iunie 2012.
Potrivit art.3 din Ordinul Președintelui CNAS nr.894/2011, prin obligații de plată principale, restante la data de 31 august 2011, se înțelege obligațiile de plată care sunt individualizate în declarațiile contribuabilului depuse până la data de 31 august 2011 și/sau decizii de impunere emise și comunicate contribuabilului până la această dată de fiecare dinte organele competente.
Distincțiile pe care le face ordinul mai sus menționat atunci când definește noțiunea de "obligații de plată principale restante la data de 31 august"; nu se regăsește și în cuprinsul OG 30/2011, ordinul neavând forța juridică necesară de a produce efecte sub aspectul distincțiilor făcute la art.3 peste conținutul ordonanței de guvern.
În aceste condiții aplicabile sunt dispozițiile art.XI din OG 30/2011 potrivit cărora singura condiție pentru acordarea facilității este plata voluntară sau compensarea făcută până la data de 31 decembrie 2011 sau, după caz, plata voluntară sau compensarea făcută până la data de 30 iunie 2012.
Interpretarea eronată a textului legal aplicabil făcută de către CAS M. nu poate să conducă la a nega reclamantei dreptul de a beneficia de aceste facilități printr-o plată voluntară a debitului principal până la data de 31 decembrie 2011, întrucât prin concursul pârâtei reclamanta s-ar fi aflat în situația prevăzută de lit.a din art.11 al OG.30/2011, drept pentru care instanța va anula actele atacate în partea ce privește penalitățile de întârziere.
Nu aceeași soartă o va urma și debitul reprezentând dobânzi, întrucât OG 30/2011 se referă în mod expres la penalitățile de întârziere, fără a include în același regim juridic și celelalte accesorii ale creanței principale.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.218 Cod procedură fiscală, art.XI din OG 30/2011, instanța va admite în parte acțiunea, conform dispozițiilor prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de către reclamanta A. Ș., domiciliată în B. M., str.B. Vodă, nr.1/14 în contradictoriu cu intimata C. de A. de S. M., cu sediul în B. M., str.Gh.Bilașcu, nr.22A.
Anulează în parte atât decizia de impunere din oficiu nr.1024/70/_ cât și decizia nr.19/70/_, ambele emise de către pârâta C. de A. de S.
M., și anume în partea ce privește penalitățile de întârziere în cuantum de
1.018 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi 30 Ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
V. P. | V. | G. -S. |
Red.V.P./_
T.red.V.G./_
4 ex.
