Decizia civilă nr. 10661/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10661/2013
Ședința publică de la 07 Noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R. -R. D.
G. M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul L. T. E. R.
, împotriva sentinței civile nr. 3954/_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, în contradictoriu cu pârâtul M. B. M. -P. B. M. PRIN P.
-D. DE V. B. M., având ca obiect contestație act administrativ fiscal. La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, pentru când părțile sunt legal citate, iar recursul este timbrat.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3954/_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de M.
B. M. .
S-a respins acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată și precizată de reclamantul Colegiul Tehnic C. Sylva în prezent Colegiul E. R. în contradictoriu cu M. B. M. - Primăria Baia Mare prin P. - D. de V.
B. M. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate, în conformitate cu art. 137 Cod procedură civilă, excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de M. B. M., tribunalul a constatat că aceasta este nefondată raportat la faptul că se solicită anularea raportului de inspecție fiscală al M. ui B. M. - D. de V. .(f.6-7)
Examinând acțiunea prin prisma susținerilor reclamantului, din coroborarea apărărilor pârâtului, a probelor existente la dosar, precum și a dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia de impunere nr. 1554 din_ emisă de P. M. ui B. M.
- D. de V. s-a stabilit în sarcina reclamantului Colegiul Tehnic C. Sylva, obligații de plată suplimentare în cuantum de 331.933,12 lei cu titlu de venituri din închirieri pentru perioada_ -_ (f.4-5).
Împotriva acestei decizii, care a fost emisă urmare inspecției fiscale ale cărei concluzii sunt consemnate în raportul de inspecție fiscală nr. 5949 din_, debitoarea a formulat contestație administrativă care a fost respinsă ca nefondată
prin dispoziția nr. 1616 din 21 mai 2012 emisă de P. ul M. ui B. M. (f. 10 - 11).
Se impune precizarea că inspecția fiscală a fost efectuată în baza Deciziei nr. 42/2011 emisă de Camera de Conturi a județului Maramureș, în urma misiunii de audit realizată în perioada septembrie - octombrie 2011 la Primăria Baia Mare, în speță neinvocându-se împrejurarea că acest act administrativ unilateral ar fi fost anulat de instanțele de judecată.
Nu s-a contestat faptul reclamantul a primit în administrare bunurile imobile în natură teren și construcții, ce constituie proprietatea publică a municipiului B.
M., pe care le-a închiriat și a obținut venituri în acest mod.
Potrivit dispozițiilor art. 16 al. 1 și 2 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, sumele încasate din închirierea sau din concesionarea bunurilor proprietate publică se fac, după caz, venit la bugetul de stat sau la bugetele locale iar în cazul în care contractul de închiriere este încheiat de către titularul dreptului de administrare, cum este în litigiul pendinte, acesta are dreptul să încaseze din chirie o cotă parte între 20 - 50%, stabilită prin hotărâre a consiliului local prin care s-a aprobat închirierea.
Față de normele legale imperative menționate anterior, nu poate fi primită apărarea reclamantului conform căreia veniturile realizate din chirii ar fi venituri proprii în sensul art. 68 al. 1 și 2 din Legea nr. 273/2006 a finanțelor publice locale.
Dat fiind faptul că bunurile închiriate nu constituie proprietatea reclamantului iar din raportul de inspecție fiscală reiese că verificarea se referă la perioada ianuarie 2007 - 30 iunie 2011, tribunalul a considerat că reclamanta nu se poate prevala cu succes de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 1/2011 privind educația națională.
Este nefondată apărarea reclamantului privind incidența prevederilor art. 166 al. 6 din Legea învățământului nr. 84/1995, atâta vreme cât prin Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică s-a stabilit expres care este destinația veniturilor obținute din închirierea acestora, în situația în care titularul contractului are bunurile doar în administrare.
În considerarea aspectelor arătate, sunt lipsite de relevanță susținerile reclamantei cu privire la controalele efectuate de Camera de Conturi în anul 2010.
În contextul celor descrise anterior și reținând că începând cu anul 2006 nu a existat o hotărâre de consiliu local care să stabilească procentul pe care reclamantul ar fi putut să îl rețină din chirii, în sensul art. 16 al. 2 din Legea nr. 213/1998, actele administrativ fiscale atacate sunt temeinice și legale, situație în care acțiunea vizând anularea acestora este neîntemeiată.
Referitor la precizarea de acțiune depusă la fila 20, pentru suspendarea actelor administrativ fiscale până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, tribunalul a constatat că aceasta nu îndeplinește cerințele privind existența unui caz bine justificat, respectiv paguba iminentă în sensul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 privind contencios administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
Din perspectiva considerentelor de fapt și de drept expuse, acțiunea formulată și precizată a fost respinsă în temeiul dispozițiilor art. 18 al. 1 din Legea privind contenciosul administrativ, modificată raportat la art. 218 din OG nr. 92/2003 republicată și modificată ulterior, conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul L. T. E.
R.
solicitând sa se admită recursul si sa se modifice sentința in sensul admiterii cererii reclamantului, cu cheltuieli de judecata atat in fond cat si in recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs, arată recurenta că instanța de fond a pronunțat sentința fara a lua in considerare si fara a analiza corect apărările sale. Astfel a arătat si dovedit ca potrivit art 166 al.6 din Legea învățământului nr.
84/1995, terenurile si clădirile in care isi desfășoară activitatea unitățile de învățământ indiferent de proprietate, dar care se afla in administrarea unităților de invatamant, pot fi închiriate de către acestea in conformitate cu prevederile legale. Pentru aplicarea corecta a prevederilor legale arătate mai sus, M. învățământului a emis Ordinal 3320/1996 in care se arata condițiile in care pot fi efectuate aceste închirieri, printre altele specificandu-se la art. 20 ca veniturile realizate din activitatea de inchiriere vor fi folosite de unitățile de invatamant pentru acoperirea cheltuielilor curente si pentru achiziționarea de mijloace de invatamant.
Rezulta deci ca in mod lega! reclamanta a închiriat spatiile suplimentare, a incasat si a folosit in mod lega! aceste sume.
O astfel de prevedere legala este pe deplin justificata in condițiile in care învățământul este subfinanțat in România, iar prin veniturile obținute din închirieri s-a creat posibilitatea funcționarii aproximativ normale a unitatilor de invatamant.
Faptul ca in mod legal a reținut sumele obținute din închirieri rezulta si din hotărârea nr. 107/2005 a Consiliului Local.al M. ui B. M., unde se specifica la art. 3, ca sumele incasate se fac venituri proprii la unitățile de invatamant Abia prin hotărârea 182/2011 a Consiliului Local, dupa controlul Curții de Conturi, parata face precizarea ca din sumele incasate cu titlu de chirie putem retine cota-de 50%, diferența urmând sa o vireze la bugetul local.
In consecința fata de dispozițiile legala arătate, având in vedere si HCL 107/2005 care a fost valabila pana in 2011, solicită a se constata ca in mod legal a reținut si utilizat sumele obținute cu titlu de chirii pentru buna desfășurare a activității din unitatea reclamantă, atâta timp cat nu a fost emisa o HCL alta decât cea cu nr. 107/2005, nici nu putea sa vireze la bugetul local vreun procent din sumele incasate, deoarece nu s-a stabilit de către parate, potrivit dispozițiilor legale, o astfel de pretenție.
In prezent raportat la situația financiara a unitatii școlare nu va fi niciodată în posibilitatea de a achita suma pretinsa, deoarece pe parcursul încasării sumelor din închirieri acestea au fost folosite de către reclamant pentru acoperirea cheltuielilor curente si achiziționarea de mijloace de invatamant, iar prin bugetul aprobat anual prin hotărâre de consiliu local, acesta le asigura doar un nivel minim de subzistenta, fara a dispune de fonduri suplimentare pentru a achita suma pretinsa.
Pe langa cele arătate mai sus este de reținut si faptul ca unitatea reclamantă, pana in luna mai 2010 nu a avut in organigrama serviciul contabilitate facand parte din central de execuție bugetara B. M., care coordona intreaga activitate financiar-contabîla. Camera de conturi Maramureș a efectuat ultimul control la acest centru bugetar in luna noiembrie 2009, pentru anul bugetar 2008, intocmind procesul verbal nr. 887 si decizia nr. 39/2009, depuse la dosar. Verificandu-se bugetul de venituri si cheltuieli nu s-a reținut ca ar fi incalcat dispozițiile legale privind reținerea in totalitate a sumelor obținute din inchiriei si nici modul de utilizare a acestora. Abia din luna mai 2010 unitatea școlara prin serviciul contabilitate înființat, tinand evident contabila, a preluat de la central bugetar modalitatea de încasare sî utilizare a sumelor obținute cu titlu de chirie.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, din următoarele considerente:
Consideră recurenta că erau incidente dispozițiile Legii nr. 84/1995, respectiv cele ale art. 166 alin. 6, potrivit cărora terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea unitățile de învățământ pot fi închiriate de către acestea în conformitate cu prevederile legale, precum și cele ale Ordinului nr. 3320/1996 emis de Ministrul Învățământului, potrivit cărora (art. 20) veniturile realizate din activitatea de închiriere vor fi folosite de unitățile de învățământ pentru acoperirea cheltuielilor curente și pentru achiziționarea de mijloace de învățământ.
Contrar susținerilor recurentei, Curtea constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 16 alin. 1 și 2 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, potrivit cărora sumele încasate din închirierea sau din concesionarea bunurilor proprietate se fac, după caz, venit la bugetul de stat sau la bugetele locale, iar în cazul în care contractul de închiriere este încheiat de către titularul dreptului de administrare, acesta are dreptul să încaseze din chirie o cotă parte între 20-50% stabilită prin hotărâre a consiliului local prin care s-a aprobat închirierea.
Or, așa cum corect a reținut și instanța de fond, Curtea constată că în perioada ianuarie 2007-30 iunie 2011 nu exista o hotărâre de consiliu local prin care să se aprobe închirierea bunurilor administrate de către recurentă și cota parte pe care aceasta o poate reține din veniturile încasate cu titlu de chirie, HCL nr. 107/2005 invocat prin recurs referindu-se exclusiv la închirierea sălilor de sport, nefiind incident în cauză.
Prin urmare, în această perioadă recurenta nu avea dreptul să își însușească sumele de bani obținute din închirierea bunurilor aflate în administrarea sa.
Faptul că, cu ocazia controlului efectuat, Curtea de Conturi nu ar fi constatat nelegalitatea însușirii de către recurentă a acestor sume de bani, nu are nici o relevanță, față de textele legale anunțate anterior actele contestate fiind legale și temeinice, după cum nu are relevanță nici modalitatea în care acestea vor putea fi puse în executare.
Prin urmare, pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea constată că recursul formulat este neîntemeiat, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de L. T. "E. R. ";, împotriva sentinței civile nr. 3954/_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 noiembrie 2013.
Președinte, L. U. | Judecător, M. D. | Judecător, R. -R. D. |
G. , M. T. |
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: V. I.
