Sentința civilă nr. 396/2013. Suspendare executare act administrativ

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 396/2013

Ședința publică de la 10 Iulie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: F. T. GREFIER: M. T.

S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC C. SRL, în contradictoriu cu pârâtul O. I. PENTRU

P. O. S. DEZVOLTARE RESURSE U. REGIUNAE NORV V. (O. NV), având ca obiect Contencios administrativ și fiscal - suspendare executare act administrativ - PV de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare pentru programele operaționale nr. 403/CCSN/2013 emis de O. NV.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru reclamantă, avocat Costaș Cosmin Flavius, cu delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care Curtea, în temeiul art.

131 NCPC pune în discuția părții prezente competența de a statua asupra prezentei cauze.

Reprezentantul reclamantei arată că, fiind vorba de un litigiu porivitor la fonduri europene, competența generală aparține Curții de Apel C. .

Curtea, după deliberare constată în conformitate cu dispozițiile OUG nr. 66/2011, a legii 554/2004, că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

Se constată totodată faptul că în prezenta cauză a fost derulată procedura prevăzută de art. 200 și 201 NCPC și, în conformitate cu dispozițiile art. 238 NCPC, Curtea pune în vedere reprezentantului reclamantei să precizeze durata estimativă a prezentului litigiu.

Reprezentantul reclamantei apreciază că prezenta cauză poate fi soluționată la acest termen de judecată.

Curtea, după deliberare, raportat la dispozițiile art. 238 NCPC și la faptul că reclamanta nu solicită administrarea de probe, că procedura este una urgentă, fundamentată pe dispozițiile art. 14 din legea nr. 554/2004, apreciază că prezenta cauză poate fi judecată la acest termen.

Curtea, după deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 237, 248 NCPC pune în discuția părții prezente excepția invocată de către pârâtă prin întâmpinarea depusă la data de_, referitoare la insuficienta timbrare a acțiunii.

Reprezentantul reclamantei solicită respingerea excepției, precizând că cererea este legal timbrată, iar în procedura de regularizare instanța nu i-a pus în vedere reclamantei achitarea vreunei diferențe la taxa judiciară de timbru.

Curtea, după deliberare, reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 146/1997, cerere de suspendare se timbrează cu suma de 10 lei, taxă

judiciară de timbru, iar la dosarul cauzei se află colaționată chitanța reprezentând taxa judiciară de timbru achitată în cuantumul mai sus menționat,

astfel încât, constatând faptul că sub aspectul timbrajului instanța este regulat sesizată, urmează a respinge excepției insuficientei timbrări.

Curtea, după deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 237, 248 NCPC pune în discuția părții prezente petitul din întâmpinare, referitor la inadmisibilitatea acțiunii.

Față de acest aspect, reprezentantul reclamantei arată că a parcurs întâmpinarea pe etape și nu îi este foarte clar sub ce aspect se invocă inadmisibilitatea cererii, solicitând respingerea acestei excepții.

Curtea apreciază că pârâta a invocat inadmisibilitatea cererii sub aspectul lipsei cauțiunii sau/și privitor la faptul că se solicită anularea adresei, care nu are caracterul unui act administrativ.

Raportat la inadmisiiblitatea pentru lipsa dovezii de consemnare a cauțiunii, reprezentantul reclamantei solicită respingerea excepției, motivat de faptul că la dosar se află colaționată dovada achitării sumei de 18.163,38 lei, cu titlu de cauțiune, la dispoziția instanței.

În situația în care inadmisibilitatea vizează contestarea adresei se arată de către reprezentantul reclamantei faptul că a contestat nota de debit, deoarece, adresa era favorabilă reclamantei, neputând deci, solicita anularea acesteia, motiv pentru care solicită respingerea excepției inadmisibilității și sub acest aspect.

Curtea, după deliberare, urmează a respinge excepția inadmisibilității pentru lipsa cauțiunii, în condițiile în care reclamanta a depus la dosar dovada consemnării sumei cu titlu de cauțiune, în cuantumul învederat de instanță, în procedura regularizării.

Cât privește excepția inadmisibilității ca urmare a solicitării de către reclamantă a anulării adresei, Curtea apreciază că reclamanta nu a înțeles să solicite anularea adresei, ci anularea notei de constatare și a notei de debit, urmând a respinge excepția inadmisibilității și sub acest aspect.

Nemaifiind alte cereri de solicitat, sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvîntul în susținerea cererii.

Reprezentantul reclamantei solicită admiterea cererii de suspendare așa cum a fost formulată, cu consecința suspendării executării procedului-verbal de constatare nr. 403/CCSN/_ și a notei de debit nr. 174/_, până la soluționarea litigiului pe fond. Cheltuielile de judecată urmează a le solicita pe cale separată.

Arată că sunt îndeplinite atât condițiile tehnice de admisibilitate - procedura administrativă și plata cauțiunii, cât și cele necesare pentru a opera suspendarea - paguba iminentă și cazul bine justificat.

Curtea învederează reprezentantului reclamantei faptul că din cuprinsul demersului reiese faptul că ar fi emisă o altă adresă prin care se validau sumele plătite, iar prin întâmpinarea depusă la dosar se face referire la existența unui audit al Curții de Conturi, sens în care pune în vedere părții prezente să precizeze dacă deține acel raport de audit al Curții de Conturi.

Reprezentantul reclamantei arată că acel raport de audit nu se referă la SC

C. SRL, ci vizează activitatea O. ui I., prin urmare reclamanta este terț față de acel raport. Arată că raportul de audiat a avut loc la data de_, iar procedura a fost finalizată la data de_ .

Curtea pune în vedere reprezentantului reclamantei să preciezez care este in opinia sa modalitatea de recuperare a sumelor de bani.

Reprezentantul reclamantei arată că în opinia Curții de Conturi, dispozițiile emise de acest organism sunt obligatorii, însă în dreptul intern există consacrată și răspunderea personală, aplicabilă acelor persoane care nu aplică legea. De asemenea se subliniază de către acesta, diferența existentă între controlul

financiar și controlul fiscal. Se arată că nu au existat elemente noi, care să justifice prima procedură. Nu sunt îndeplinite elementele formale. Suspendarea s-ar putea dispune și doar pentru motive procedurale, iar dincolo de aceste aspecte rămâne de analizat caracterul eligibil al cheltuielilor.

Curtea învederează reprezentantului reclamantei faptul că prin întâmpinarea depusă la dosar se invocă de pârât faptul că imobilul respectiv a fost utilizat pentru derularea mai multor proiecte.

Reprezentantul reclamantei arată că fiecare proiect trebuie să aibă una sau mai multe locații de implementare, corespunzătoare fazelor de derulare a proiectului, cheltuielile pe proiecte sunt ținute separat, si reclamanta are inclusiv o contabilitate defalcată a cheltuielilor pe fiecare locație de implementare, iar cererile de rambursare se fac raportat la locațiile de desfășurare a activităților.

Se prezintă reprezentantul pârâtului, d-l consilier juridic Igna N. R., care depune delegația de reprezentare la dosar.

În continuare se arată de către reprezentantul reclamantei faptul că cheltuielile din cererea de finanțaree nu se referă la amenajarea sediului social, ci vizează amenajarea locației de implementare a Proiectului1, locație care la acest moment are și rolul de sediu social.

Întrebat fiind de către instanță, reprezentantul reclamantei arată că la acest moment nu este promovat un litigiu pe fond, decizia nefiind comunicată.

Prezent fiind și reprezentantul O. ui I., Curtea pune în vedere acestuia să precizeze sub ce aspect a invocat excepția inadmisibilității cererii.

Reprezentantul pârâtului arată că excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinare, vizează lipsa cauțiunii, precizând că la momentul depunerii întâmpinării nu avea cunoștință de existența dovezii de achitare a cauțiunii, la dosar.

Pe fondul cererii de suspendare, reprezentantul pârâtului solicită respingerea acesteia, precizând că reclamanta are obligația de a notifica orice schimbare a sediului social, sens în care contractul inițial se modifică printr-un act adițional, sau printr-o notificare, în raport de cât de substanțială este modificarea adusă. Arată că la momentul semnării contractului între cele două părți, imobilul, situat pe strada F. L., la nr. 12, era o clădire în "roșu";, iar ulterior semnării contractului această clădire a fost finisată și amenajată. În accepțiunea contractului/proiectului, amenajarea nu înseamnă finisarea clădirii, ci utilarea sa cu aparatura necesară derulării proiectului. Prin urmare, cheltuielile utilizate în acest sens nu sunt eligibile.

Curtea pune în discuția reprezentantului pârâtului adresa O. ui I.

, prin care se subliniază eligibilitatea cheltuielilor cu excepția unora, care nu au putut fi reținute cu acest titlu.

Reprezentantul pârâtului arată că activitatea de control se finalizează printr-un proces-verbal care este adus la cunoștința părții.

Curtea pune în vedere reprezentantului pârâtului să precizeze care era rolul adresei mai sus menționată.

Acesta din urmă arată că între etapa de verificare și etapa finală s-a considerat oportun de către pârât să comunice reclamantei, prin intermediul acelei adrese, opinia O. ui I. . La acel moment se cunostea opinia autorității de audit.

Curtea pune în vedere reprezentantului pârâtului să precizeze cum anume aduce la îndeplinire O. I., măsurile dispuse de către Curtea de Conturi.

1Proiectul POSDRU/81/3.2/S/54673, Metode online de promovare a sănătății mintale la locul de muncă și de armonizare a activității profesionale cu viața de familie.

Se arată de către reprezentantul pârâtei faptul că în respectarea măsurilor dispuse de către Curtea de Conturi, O. I. emite procese-verbale de regularizare, aceasta fiind unica modalitate de soluționare a recomandărilor emise de autoritatea de audit.

În situația existenței unei opinii separate a entității auditate față de autoritatea de audit, se apelează la metoda concilierii, prin expunerea și susținerea ambelor puncte de vedere, precizând că au fost situații când opinia Curții de Conturi a fost schimbată.

Reprezentantul reclamantei solicită ca partea adversă să precizeze care sunt textele legale care susțin o asemenea procedură.

Curtea învederează reprezentantului reclamantei faptul că partea adversă a relevat care a fost poziția O. ui I. .

Reprezentantul reclamantei arată că partea adversă a precizat faptul că la momentul emiterii adresei, O. I. avea cunoștință despre concluziile raportului de audit, sens în care solicită ca reprezentantul pârâtei să precizeze care este temeiul de drept al emiterii procesului-verbal.

Reprezentantul pârâtului arată că activitatea O. ui se fundamentează pe prevederile regulemantelor europene, iar Codul de procedură fiscală reglementează forma actelor emise de către O. I. .

Curtea pune în vedere reprezentantului pârâtei să precizeze care ar fi temeiul juridic care dă dreptul O. ui la efectuarea unei reverificări și dacă ar fi aplicabile dispozițiile art. 105 C. Fiscal pentru efectuarea reverificării.

Reprezentantul părâtului arată că pentru a se efectua reverificarea este nevoie de un element de noutate, iar acel element l-a constituit discuția în contradictoriu purtată cu autoritatea de audit. Se arată că procedura de reverificare se finalizează printr-un proces-verbal, astfel încât, având în vedere faptul că acea etapă nu a fost finalizată, nu s-a putut trece la etapa următoare, fiind emisă adresa la care a făcut referire instanța. Momentul încheierii procesului-verbal a coincis cu momentul încheierii etapei de control. Controlul a fost extins pe o perioadă mai mare de 90 zile.

Se arată de către reprezentantul pârâtului faptul că reclamanta nu a adus argumente sub aspectul eficienței utilizării fondurilor europene. Spațiul utilizat ca locației de implemetare putea foarte bine să facă obiectul unui contract de închiriere. Solicită ca reclamanta să precizeze dacă mai derulează vreun alt proiect POSDRU în acel spațiu.

Curtea învederează reprezentantului pârâtului faptul că a pus în discuție acest aspect reprezentantului reclamantei iar acesta nu a negat existența vreunui alt proiect.

Reprezentantul pârâtului arată că reclamanta nu a comunicat acest aspect

O. ui I. .

Curtea rămâne în pronunțare asupra cererii.

CURTEA

Constată că prin cererea înregistrată la data de_ sub nr._, reclamanta S.C. C. SRL în contradictoriu cu O. I. pentru P.

O. S. Dezvoltare Resurse U. Regiunae Norv V. (O. NV) a solicitat instanței suspendarea executării procesului verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanței bugetare pentru programele opționale în cadrul obiectivului convergența nr.403/CCSN/_ și a notei de debit nr.174/_ până la

soluționarea pe fond a litigiului având ca obiect anulare proces verbal și nota debit; obligarea O. NV la plata cheltuielilor de judecată.

În susținerea celor solicitate reclamanta a arătat că în cauză sunt întrunite cerințele cerute de dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004 respectiv declanșarea procedurii prealabile, existența unui caz bine justificat, necesitatea prevenirii unei pagube iminente, plata cauțiunii fixate de instanța. Astfel în privința cazului bine justificat se arată că acesta rezultă din aceea că emiterea procesului verbal a fost făcută cu încălcarea prevederilor legale care impuneau un termen maxim iar acest termen de 90 de zile de la data verificărilor a fost depășit. Mai mult verificările realizate au avut la baza un raport de audit incheiat de autoritatea de audit si înregistrat la_ sub nr.6327 astfel că procesul verbal ar fi trebuit emis în termen de 60 de zile ceea ce evident nu a fost cazul. Consecința acestui aspect este nulitatea, sancțiunea impunându-se în considerarea că aceste regulile sunt imperative.

Un alt aspect arată reclamanta îl constituie faptul că OUG nr.66/2011 stabilește expres că evaluarea situației și stabilirea faptului dacă anumite cheltuieli neeligibile au fost efectuate se face pe baza constatărilor iar punctului de vedere al celui controlat este necesar.

Odată ce aceste verificări au fost realizate O. NV decide sancțiunile ce se impun . Prin adresa nr.7978/_ au fost finalizate verificările și s-a decis ca SC C. nu a încălcat prevederile legale și ale proiectului.

Aceste norme se completează cu prevederile art.105 alin.3 C.pr.fiscală în sensul că verificarea se poate face excepțional dacă au apărut elemente necunoscute.

Norma prevede expres că emiterea procesului verbal în condițiile în care adresa fusese deja emisă este posibilă numai în cauzei speciale. Practic adresa ar fi putut fi înlocuită cu procesul verbal numai dacă între timp au apărut date suplimentare necunoscute. Din documentele emise rezultă nu numai că nu au apărut modificări dar procesul verbal este identic cu proiectul propus inițial și care nu a mai fost emis fiind soluționat prin adresa . Or acest aspect reprezintă o încălcare a normelor ce atrag nulitatea.

Tot astfel arată reclamanta un alt aspect îl constituie încălcarea principiului securității raporturilor juridice. Cu alte cuvinte contribuabilul trebuie să aibă în primul rând acces la reglementările ce îi sunt aplicabile iar pe de altă parte legea trebuie să fie previzibilă. Sub acest aspect autoritatea are obligația de a-și defini în mod clar exigențele și de a-și respecta angajamentele luate. În jurisprudență s-a decis ca "după ce administrația fiscală a acceptat caracterul probant al unor documente contabile, ia nu poate reveni asupra acestei soluții fără a aduce atingere principiilor generale de bună administrare juridică " și ca

"cetățeanul trebuie să aibă încredere în ceea ce n-ar putea percepe altfel decât o regulă fixă de conduită a administrației, serviciile publice fiind ținute să analizeze previziunile justificate cărora le-au dat naștere ele însele";. Principiul securității juridice, al încrederii legitime a fost recunoscut și consacrat pe cale jurisprudențială la nivel european - CJE, cauza 70/83; C-325/85, C-237/86, afacerea C-255/02 Holifax și alții, cauza C-112/77 Topfer s.a .

Adresa nr.7978/_ prin care s-a decis faptul că C. SRL nu are obligația de a restitui cu titlu de cheltuieli neeligibile suma de 181.633,87 lei produce efecte juridice în continuare. Atâta vreme cât această adresă nu a fost revocată în mod expres iar condițiile în care s-a emis nu s-au modificat este evident că adresa nu avea cum să-și înceteze aplicarea.

Totodată arată recurenta că sunt și o serie de neregularități de fond. Cheltuielile au fost declarate de O. NV ca fiind neeligibile pe argumentul că imobilul unde s-au desfășurat activități ale proiectului a fost achiziționat după

depunerea cererii de finanțare și aprobare. Este neclar pe ce argumente s-au bazat autoritățile.

Imobilul a fost dobândit potrivit contractului la data de_ și prin urmare se afla în proprietate la data aprobării cererii. Se încearcă apoi să se justifice de autoritate caracterul neeligibil prin aceea că cheltuielile de amenajare nu au legătură cu activitățile proiectului însă prin cererea de finanțare a fost indicat expres realizarea unor cheltuieli de reamenajare spații sub titulatura lucrări de amenajare/modernizare a spațiilor utilizate pentru formarea personalului.

Mai arată reclamanta O. NV că notificarea schimbării sediului s-a făcut după efectuarea cheltuielilor de amenajare însă schimbarea sediului s-a făcut exclusiv din considerentul schimbării sediului de corespondență al firmei și nu din alte motive. Această schimbare nu a afectat în nici un fel activitățile proiectului și nici nu a adus atingere modului de implementare.

Tot astfel arată reclamanta că autoritatea încearcă să acrediteze ideea că cheltuielile de amenajare sunt neeligibile datorită faptului că schimbare imobil nu a fost notificată ca și locație de implementare a proiectului la cererea de rambursare însă în aceasta a fost indicată locația de implementare unde s-au realizat activitățile proiectului pentru care s-a solicitat rambursarea. Astfel activitatea A3 de achiziții prin care se înțelege suma tuturor proceselor de planificare a priorităților, organizare, publicitate și implementare a procedurilor de achiziții s-a desfășurat în Piața 14 Iulie nr.18 locație de implementare menționată în anexa 1 - lista din CRI. În CRI nu s-a indicat ca și locație imobilul din Frantz L. nr.12 deoarece aici urma a se efectua lucrări de amenajare, modernizare a spațiilor utilizate pentru formarea personalului spațiul urmând a fi amenajat pentru utilizarea în activitățile legate de grupul țintă.

Cât privește condiția pagubei iminente arată reclamanta aceasta este reprezentată de un prejudiciu material viitor. Cu alte cuvinte exista o pagubă nu numai dacă este înregistrată o pierdere contabilă în patrimoniul societății ori o scădere a activității, o acumulare de datorii ci va exista o pagubă iminentă ori de câte ori acel beneficiu care este cert că ar fi fost atribuit de o societate în condiții normale de piață nu va mai putea fi atribuit ca urmare a dispozițiilor unui act administrativ nelegal. În aceste circumstanțe efectele procesului verbal și notei de debit afectează activitatea curentă și buna desfășurare a programelor de investiții realizate de acesta.

Impactul economic este grav în condițiile în care activitatea este perturbată va fi necesară suplimentarea bugetului din fonduri pentru continuarea proiectului Odată afectată implementarea există riscul că dacă Cognitom SRL nu va suplimenta bugetul să nu poată continua implementarea proiectului. Dacă proiectul nu este implementat în continuare cu prevederile sale C. SRL nu numai că va pierde din fonduri nerambursabile pe care ar trebui să le primească pe perioada rămasă dar va avea obligația să restituie toate sumele încasate dacă proiectul nu este finalizat. Având în vedere că proiectul se află în ultimul an de implementare dacă procesul verbal și nota nu vor fi suspendate vor determina un efect de dominare aproape imposibil de controlat. Mai mult se arată în ceea ce privește prevenirea pagubei de la data la care actele produc efecte vor curge dobânzi și penalități iar raportat la situație activitatea curentă este serios afectată.

În plus trecerea la executarea silită ar duce la înstrăinarea bunurilor aflate în proprietate care ulterior după o anulare a deciziilor ar fi greu de recuperat.

Răspunzând celor invocate prin întâmpinare pârâtul a invocat excepția anulării cererii ca netimbrată și respingerea ca inadmisibilă a cererii.

În susținerea celor solicitate se arată că în conformitate cu art.17 alin.2 demersul având ca obiect un contract administrativ, trebuia taxat la valoare.

Privitor la fond arată pârâta că în urma recomandărilor de recuperare menținut în raportul de audit au fost întreprinse verificări, opinia în ceea ce privește cuantumul sumelor constatate ca neeligibile fiind consemnate în adresa nr.7978/_ .

În urma întâlnirilor realizate cu reprezentanții părților unde s-a discutat despre modul de interpretare s-a concluzionat că recomandarea din raportul de audit este neimplementată deoarece se susține că suma cheltuită pentru renovarea spațiului este neeligibilă.

Recomandările autorității de audit prin raportul de audit sunt obligatorii conform hotărârii Curții de conturi nr.130/2010 iar nerespectarea nerecomandărilor potrivit Legii nr.94/1992 constituie infracțiune astfel că în această situație O. NV este ținut de prevederile imperative ale legii.

În ceea ce privește susținerile reclamantei se arată că termenele la care se face referire nu sunt termene de decădere putând fi apreciate termene de recomandare și trebuie apreciate prin raportare la complexitatea investigațiilor. În dinamica situației se poate observa că principiile la care se face referire nu au fost afectate de așa natură să pericliteze elementul de noutate ce a venit și justificat reținerea acțiunii de recuperare a sumelor cuprinse în procesul verbal este dialogul cu membrii comisiei de audit și argumentarea pe care pârâta a susținut-o cu această ocazie. În această situație chiar dacă conținutul procesului verbal este identic cu cel anterior motivele de fond care susțin reemiterea acestuia sunt diferite și țin exclusiv de punctul de vedere al autorității de audit.

În ceea ce privește adresa se arată că aceasta nu este un act administrativ fiind un act de corespondență cu rol de informare al beneficiarului reprezintă o operațiune administrativă. Chiar dacă a exprimat o altă opinie raportat la eligibilitatea sumelor ce fac obiectul procesului verbal poziția menționată a autorității este cea care a determinat reinițializarea procesului verbal de recuperare a creanțelor. Analiza documentelor ce au stat la baza actelor contestate a dus la constatarea că suma reprezentând cheltuieli de reamenajare este neeligibilă din următoarele considerente: lucrările s-au efectuat la sediul social și ca modificarea sediului social și a locației de implementare a proiectului să fie notificata organismului intermediar; în imobil se desfășoară și alte activități înafara celor prevăzute în proiect inclusiv un alt proiect finanțat din fonduri europene. Prin nerespectarea cadrului normativ au fost lezate prevederile art.1 lit.d, art.2(1) din HG nr.759/2007, art.16 (1), art.4 din contractul de finanțare.

Privitor la paguba generată se arată că chiar dacă din punct de vedere economic orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului ceea ce nu se impută actelor contestate.

În acest sens este și recomandarea R(89)8 a Comitetului Miniștrilor Consiliului Europei la_ deoarece măsura aplicată nu constituie prin ea însăși o dovadă a iminenței producerii unei pagube dificil de remediat în cazul anulării actului administrativ.

Față de cele invocate la data de_ după punerea în discuție a excepțiilor conform celor consemnate in practica acestea au fost respinse în considerarea că obiectul acestuia îl constituie suspendarea executării unui act administrativ iar raportat la dispozițiile art.3 din Legea nr.146/1997 cererea este corect timbrată.

Trecând așadar și la analiza cererii de suspendare, Curtea reține următoarele:

În urma verificărilor efectuate reținând că prin actul de audit cheltuielile de reamenajare și modernizare a imobilului situat în strada Frantz L. nr.12 C. -

N. au fost considerate neeligibile întrucât la data la care au început lucrările locației acesta nu era sediul reclamantei, iar schimbarea, modificarea acestuia și locației de implementare a fost notificat organismul intermediar de implementare al proiectului la_ autoritatea a stabilit în sarcina reclamantei creanțe bugetare în sumă de 1. ,82 lei.

Cele stabilite au fost contestate reclamanta relevând aceleași aspecte din cererea de suspendare: nerespectarea termenelor de emitere a actelor, lipsa datelor care să justifice reevaluarea situației stabilite anterior prin adresa nr.7978/_, încadrarea eronată a cheltuielilor s.a.

Intimata referitor la cerințele suspendării a susținut că termenele sunt de recomandare; adresa nu este un act administrativ în sensul legii; lucrările s-au făcut la sediul social și schimbarea nu a fost notificată autorității; paguba nu este dovedită iar suma nu ar fi dificil de recuperat în cazul anulării actului.

Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 pe care se fundamentează cererea de suspendare prin art.14 prevede că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente…persoana vătămată poate cere instanței competentă să dispună suspendarea executării actului unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

În sensul legii paguba iminentă este definită ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau după caz perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public iar cazul justificat este definit ca fiind "împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului.

Din normele enunțate reiese că măsura suspendării este condiționată de întrunirea cumulativă a două condiții: îndoiala asupra legalității o aparenta de nelegalitate care atestă "un caz bine justificat"; și un prejudiciu material viitor previzibil ce relevă o "pagubă iminentă";.

Cu alte cuvinte în analiza cererii de suspendare se verifică sumar situații ce crează îndoiala precum aspecte sumare vizând procedura de desfășurare a controlului, de individualizare/ determinare a obligației în raport de prevederile legale ce crează o aparenta de nelegalitate - deci un caz bine justificat și un prejudiciu material previzibil - precum blocarea conturilor, neonorarea obligațiilor asumate ce relevă o pagubă iminentă.

Împrejurările evocate de reclamantă referitoare la nerespectarea termenelor,la neemiterea actului în condițiile unei verificări anterioare a aceleiași situații, la greșita determinare a obligației în contextul emiterii anterioare a unei comunicări cu privire la cheltuielile neeligibile prin adresa nr.9798/2012 pot fi aprecia ca un caz bine justificat o aparenta de nelegalitate dată de modalitatea de emitere a actului, de nedeterminare a obligației în raport cu situația.

Și cerința prejudiciului poate fi întrunită în contextul în care

indisponibilizarea unor sume ar pune societatea în situația de a nu mai presta serviciul asumat în realizarea proiectului. Nu mai puțin punerea în executare a actelor înainte de soluționarea contestației (în condițiile economice actuale) raportat la valoarea semnificativă a creanței afectează negativ patrimoniul reclamantei.

Așadar față de cele arătate în baza art.14, art.18 din Legea nr.554/2004 Curtea va admite acțiunea și va dispune suspendarea actelor până la pronunțarea instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Admite cererea formulată de reclamanta S.C. C. SRL în contradictoriu cu O. I. PENTRU P. O. S. DEZVOLTARE RESURSE U.

R. N. V. .

Dispune suspendarea executării procesului verbal de constatare a neregulilor nr. 403/CCSN/_ și a notei de debit nr. 174/_ .

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE GREFIER

F. T. M. T.

Red.F.T./S.M.D.

2 ex./_

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 396/2013. Suspendare executare act administrativ