Decizia civilă nr. 10712/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 10712/2013
Ședința publică de la 08 Noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător C. I.
Judecător M. -I. I. Grefier N. T.
Componența completului de judecată 5R a fost modificată în acord cu prevederile art. 98 alin 6 și 7 din R.O.I., conform procesului verbal atașat la dosar.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurent SC Z. SS împotriva Sentinței civile nr. 2507/2012 pronunțată de Tribunalul B. -N., privind și pe intimat A. N. S. V. ȘI PENTRU SA ,
intimat DS V. ȘI PENTRU SA B. -N., având ca obiect anulare act administrativ constatare nulitate acord.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat D. Șerban în reprezentarea intereselor recurentei și consilier juridic Mutu Ionela N. în reprezentarea pârâtei D.S.V.S.A. B. -N. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, recursul este legal timbrat.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ..
Curtea comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantului recurentei.
Reprezentanții părților litigante învederează instanței faptul că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond asupra recursului promovat.
Reprezentantul recurentei solicită instanței admiterea recursului și, în principal, casarea sentinței și reținerea cauzei spre rejudecare, instanța competentă material pentru judecarea pe fond fiind Curtea de Apel C., iar în subsidiar, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii formulate, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată a intimatei. Susține oral toate motivele evocate și în scris prin motivarea recursului
Reprezentanta intimatei D.S.V.S.A. B. -N. solicită instanței respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate pentru motivele evocate în scris și susținute oral în fața instanței.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.2507 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N. s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A. N. S. V. și pentru S.
A. .
S-a respins acțiunea în contencios administrativ, ulterior completată, formulată de reclamanta SC Z. SS, în contradictoriu cu pârâtele A. N.
S. V. și pentru SA , și DS V. și pentru S.
A. a jud. B. -N., ca nefondată.
S-a respins, în consecință cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Examinând cu prioritate, conform art.137 alin.1 C.pr.civ., excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A. N. S.
V. și pentru SA ,
tribunalul a dispus respingerea acesteia ca neîntemeiată, în condițiile în care prin "completarea de acțiune"; depusă la fila 16 dosar, reclamanta SC Z. SS a solicitat, pe lângă obligarea pârâtei A.
N. Sanitar V. și pentru SA la executarea contractului de concesiune până la împlinirea termenului stabilit între părți -_ și constatarea nulității absolute a acordului nr.5975/_ emis de A. N. Sanitar V. și pentru SA , fiind evident că există identitate între persoana acestei pârâte și cea despre care se afirmă că ar fi obligată în raportul juridic dedus judecății, în plus impunându-se soluționarea cauzei și în contradictoriu cu această autoritate ca emitentă a actului menționat și a cărui anulare se solicită.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține, pe fond,
că între M. Agriculturii și Alimentației, în calitate de concedent și SC Z. S.
S., în calitate de concesionar, s-a încheiat Contractul de concesionare nr.544/_ având ca obiect concesionarea activității sanitare veterinare de interes public național din cadrul Circumscripției Sanitare Veterinare L., conform pct. II art. 1 alin.1( file 36-41 dosar nr._ ).
Acest contract a fost urmat de actul adițional încheiat la data de_ între reclamantă și Agenția Domeniilor Statului, ca urmare a predării de către M. Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, prin protocolul de predare-primire nr.153348/_, respectiv nr.800/_, a activității sanitar veterinare publice de interes național Agenției Domeniilor Statului, care a devenit astfel concedent al activității sanitare veterinare din com. L. (file 42-43).
Ulterior, a intervenit un nou act adițional nr.2/_ ( file 44-46), urmare a preluării de la Agenția Domeniilor Statului de către A. N. S. V. și pentru SA a contractelor de concesiune vizând activitățile sanitar- veterinare publice de interes național, prin încheierea protocoalelor nr.5209/_ și 1692/_, context în care s-a prevăzut în mod expres că, finalmente, părțile din contractul de concesionare nr.544/_ sunt: A. N. S. V. și pentru SA, prin DS V. și pentru SA a jud. B.
-N., în calitate de concedent
și SC Z. S., în calitate de concesionar
, cu mențiunea că redevența se va achita începând cu anul 2006 în contul Direcției Sanitare Veterinare și pentru SA a jud. B. N., conform art.4.
Prin referatul nr.372/J/_ al Direcției Sanitare Veterinare și pentru S.
A. a jud. B. N. - S. iciul de Sănătate Animală, s-a apreciat necesitatea rezilierii contractului de concesionare nr.544/_, deoarece în urma controalelor efectuate și a notelor de control întocmite în cursul anilor 2008 și 2009, respectiv 2010 s-au constatat deficiențe majore în realizarea acțiunilor sanitar veterinare din Programul strategic pe anii 2008 și 2009( file 47-52 dosar nr._ ).
În acest context, s-a solicitat acordul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru SA pentru rezilierea contractului de concesionare nr.544/_, acord exprimat prin adresa nr.5975/_, făcându-se referire și la aspectul că nefiind în discuție și bunuri imobile proprietate privată a statului aflate în administrarea ADS, nu se impune a se solicita și acceptul acestei instituții, fiind de necontestat că acest "acord"; nu verifică cerințele impuse de art. 2 alin.1 lit. c din Legea nr.554/2004 pentru actul administrativ - "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice";, înscris ce reprezintă un act prealabil, premergător( deoarece nu creează o situație juridică nouă) emiterii deciziei nr.178/_ a Direcției Sanitare Veterinare și pentru SA a jud. B. -N. ( prin care, începând cu data de_, s-a dispus rezilierea unilaterală a contractului de concesionare nr.544/_ ). Așa fiind, adresa nr.5975/_ se circumscrie conceptului de "forme procedurale prealabile actului administrativ";, supuse controlului judecătoresc numai odată cu decizia nr.178/_, în contextul
incidenței art.18 alin.2 din Legea nr.554/2004.
Prin decizia nr.178/_ emisă de DS V. și pentru S.
A. a jud. B. -N. - art.1 și 2, s-a menționat: "concedentul A.N.S.V.S.A. prin D.S.V.S.A. jud. B. -N., dispune rezilierea unilaterală a contractului de concesionare nr. 544/_ - având ca obiect concesionarea activităților sanitare veterinare de interes public național de la C.S.V.A. L., jud. B. -N., contract încheiat între A.N.S.V.S.A. prin intermediul D.S.V.S.A. jud. B. -N. și SC Z. SS L. - cu sediul în loc L., str. Principală nr. 385, jud. B.
N. ";, începând cu data de 31 august 2010, în temeiul prevederilor art.35 din Legea nr.219/1998 privind regimul concesiunilor și art.9 alin.1 și art.10 din contract, ca urmare a constatării neîndeplinirii de către concesionar a obligațiilor prevăzute la cap. VII, art.7 din contract, pentru motivele expuse în preambulul deciziei, cu mențiunea că, în prealabil, a fost notificată și societatea concesionară, prin executor judecătoresc - adresa nr.4458/F/192/_, despre iminența rezilierii.
Față de situația de fapt expusă, este în afara oricărui dubiu că, în urma protocoalelor intervenite între instituțiile publice concedente și menționate mai sus, raporturile contractuale s-au legat, finalmente, între DS V. și pentru SA a jud. B. -N. și SC Z. SS, un argument în plus fiind acela că redevența s-a achitat începând cu anul 2006 în contul Direcției Sanitare Veterinare și pentru SA a jud. B. -N., conform art.4 din actul adițional nr.2/_, cu mențiunea că potrivit anexei 2 pct.I.4. din HG nr.130/2006 printre unitățile care funcționează în subordinea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru SA, ca și ";instituții publice finanțate din subvenții acordate de la bugetul de stat și din venituri proprii, cu personalitate juridică"; sunt și direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene …";. Mai mult, art.18 din Hotărâre nr.130 din 29 ianuarie 2006 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru S.
A. și a unităților din subordinea acesteia, prevedea clar :"; contractele-tip pentru efectuarea unor activități sanitar-veterinare publice, î nche iate de d irecț iil e sanitar-ve ter in are ș i pen tru s igur anț a al imen telor județene și a municipiului B.
cu med ic ii ve ter in ar i de l iber ă pr ac tic ă î mpu tern ic iț i, se aprob ă pr in ord in al
președ in telu i Au tor ităț ii"; .
Conform aceleași hotărâri de guvern, publicată în Monitorul Oficial nr. 90 din 31 ianuarie 2006, art.1 alin.1 și 3, reieșea că "A. N. S. V. și pentru SA, …, se organizează și funcționează ca organ de
specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, autoritate de reglementare în domeniul sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor, în subordinea Guvernului și în coordonarea ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale";, fiind reprezentată la nivel județean de direcțiile sanitar- veterinare și pentru siguranța alimentelor, fără a se putea trage concluzia că parte a actului adițional nr.2/_, încheiat tocmai ca urmare a intrării în vigoare a HG nr.130/2006, ar fi A. N. S. V. și pentru SA
, menționarea acestei autorități impunându-se prin prisma atribuțiilor sale principale în domeniul sanitar-veterinar( art.3. A.: "1. organizează activitățile sanitar-veterinare publice pe întregul teritoriu al țării, după o concepție unitară, pentru asigurarea sănătății animalelor, sănătății publice, protecției animalelor, protecției mediului și a siguranței alimentelor; 13. organizează și concesionează, prin direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, activitățile sanitar-veterinare publice de interes național și controlează efectuarea acestora de către medicii veterinari de liberă practică împuterniciți";).
De asemenea, Hotărârea nr.1415 din 18 noiembrie 2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru S.
A. și a unităților din subordinea acesteia, în vigoare la data emiterii deciziei unilaterale de reziliere( forma din data de 8 iunie 2010), la art.1 alin.1 și 3, cuprinde în esență aceleași aspecte: "A. N. S. V. și pentru S.
A. funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, autoritate de reglementare și control în domeniul sanitar- veterinar și pentru siguranța alimentelor,
în subordinea Guvernului și în coordonarea primului-ministru";, fiind reprezentată la nivel județean de direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, organizând pe întregul teritoriu al țării, după o concepție unitară, conform legii, prin direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene și a municipiului B., activitățile sanitar- veterinare publice de interes național, care controlează și răspund de efectuarea acestora de către medicii veterinari de liberă practică împuterniciți
";.
Așadar, dat fiind că s-a statuat asupra calității părților legate obligațional prin contractul de concesiune modificat conform actului adițional nr.2/_, este evident că apărările reclamantei privind necompetența emiterii deciziei de reziliere din_ de către directorul executiv al Direcției Sanitare Veterinare și pentru SA a jud. B. -N., nu pot fi primite, competența fiind întărită și de dispozițiile Ordinului nr.101/2005- anexa 2 pct.3 emis de președintele Autorității Naționale Sanitar V. și pentru SA ( file 44-48 dosar).
Referitor la nelegalitatea rezilierii unilaterale, prin prisma prevederilor art.70 din HG nr.216/1999, tribunalul reține că art.35 din Legea nr.219/1998, în vigoare la data încheierii Contractului de concesionare nr.544/_ ( act normativ ce stă la baza definitivării contractelor în curs de executare, date fiind cele statuate de art.298 a OUG nr.34/2006), ulterior abrogată de art.305 din OUG nr.34/2006, stipulează că " Încetarea contractului de concesiune poate avea loc în următoarele situații: a) la expirarea duratei stabilite în contractul de concesiune; b) în cazul în care interesul național sau local o impune, prin denunțarea unilaterală de către concedent, cu plata unei despăgubiri juste și prealabile în sarcina concedentului; c) în cazul nerespectării obligațiilor contractuale de către concesionar, prin rezilierea unilaterală de către concedent, cu plata unei despăgubiri în sarcina concesionarului";, practic cea din urmă ipoteză fiind inserată în cuprinsul contractului în speță la art.9 alin.1 lit. c, raporturile dintre părți fiind guvernate deci de dispozițiile contractuale - legea părților.
Hotărârea nr.216 din 25 martie 1999 pentru aprobarea Normelor metodologice-cadru de aplicare a Legii nr. 219/1998 privind regimul
concesiunilor, publicată în Monitorul Oficial nr.140 din 6 aprilie 1999, reglementa într-adevăr la Cap. 3 - "Încetarea contractului de concesiune"; - art. 69, în sensul în care concedentul poate denunța unilateral contractul de concesiune în condițiile art. 35 lit. b) din lege, cu notificarea intenției de a denunța unilateral contractul de concesiune și indicarea motivelor ce au determinat această măsură, părțile urmând a stabili cuantumul despăgubirilor datorate concesionarului și modul de plată a acestora, în caz de dezacord, stabilirea lor revenind instanței judecătorești sau, după caz, instanței arbitrale precizată prin contract; respectiv art. 70 - " În cazul nerespectării din culpă a obligațiilor asumate de către una dintre părți prin contractul de concesiune sau al incapacității îndeplinirii acestora, cealaltă parte este îndreptățită să ceară instanței judecătorești sau, după caz, celei arbitrale să se pronunțe cu privire la rezilierea contractului, cu daune-interese";, însă în nici un caz un act normativ precum cel indicat anterior, de o forță juridică inferioară nu poate modifica sau adăuga la lege, astfel încât să se poată trage concluzia că rezilierea putea fi dispusă doar de instanță, în cazul neîndeplinirii obligațiilor asumate de către una dintre părțile contractante. Mai mult, așa cum s-a relevat în aliniatul precedent, dispozițiile contractuale sunt cele care reprezintă legea părților, deci temeiul de drept consacrat de legea nr.219/1998 a fost corect invocat și aplicat prin decizia atacată.
În ceea ce privește aprecierea netemeiniciei rezilierii unilaterale prin prisma existenței doar a unor "mici scăpări"; în derularea programelor, inerente, în opinia contestatoarei, în contextul permanentelor modificări ale cerințelor Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru SA și deci, nesemnificative sub aspectul gravității, pentru a se aplica o sancțiune așa de gravă precum rezilierea, nedetaliate decât parțial și ulterior( doar ca urmare a cererii de efectuare a expertizei - cu obiective sumare, fila 85, fiind indicate, la solicitarea instanței, motivele de netemeinicie, file 90, 91 dosar), se apreciază că întregul material ce a precedat emiterea deciziei din august 2010: procesele verbale de contravenție încheiate în perioada_ -_, notele de control din_ și nr.44/_, fișa de inspecție nr.271/J/_, nota de control nr.273/J/_, toate semnate fără inserarea unor obiecțiuni, mai puțin fișa de verificare nr.170/_ ce a fost refuzată a fi semnată( file 53 - 83 dosar nr._
), vin să contureze și să susțină cele pe larg descrise în referatul nr.3036/F/148/_ înaintat Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru SA în justificarea solicitării acordului pentru rezilierea contractului de concesiune nr.544/_, exprimat prin adresa nr.5975/_, act premergător ce nu se subscrie, după cum s-a mai arătat, noțiunii de act administrativ în sensul art. 2, lit. c din Legea nr. 554/2004.
Astfel, din înscrisurile menționate mai sus și care se referă la anii 2008, 2009 și 2010, s-a confirmat susținerile intimatei D.S.V.S.A. a jud. B. -N. privind aplicarea unui număr ridicat de sancțiuni contravenționale pentru deficiențe privind nevaccinarea antirabică, nevaccinarea antipestoasă a porcilor, supraveghere boli la bovine, neținerea evidenței la medicamente și produse medicamentoase, nerealizarea programului de profilaxie, supraveghere și combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om pe raza com. L., neefectuarea decât parțial sau deloc, a acțiunilor de vaccinare anticărbunoasă la speciile bovine, ovine, caprine și cabaline, de supraveghere a paratuberculozei la berbeci și țapi, de supraveghere a brucelozei la ovine, de supraveghere a bolilor la albine, a leptospirozei la porcine, a dermatozelor și dermatomicozelor produse de paraziți, ori neefectuarea de teste de sanitație, sau realizarea într-un mic procent a acțiunilor de dezinfecție, dezinsecție și deratizare din program și necesar( a se vedea pct.1 -8 din referatul
nr.3036/F/148/_, precum și din decizia de reziliere). Totodată, chiar sentința civilă nr.952/_ a Judecătoriei Beclean( fila 79 dosar), irevocabilă prin respingerea recursului, subliniază că în mod corect s-a reținut săvârșirea faptei de nerealizare a programului de profilaxie, supraveghere și combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om și de protecție a mediului, cu referire la nota de control nr.273/J/_, dar sancțiune a fost aplicată unei persoane care nu avea calitate de subiect al contravenției.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a apreciat ca nefondată acțiunea în contencios administrativ, ulterior completată, formulată de reclamanta SC Z.
SS în contradictoriu cu pârâtele A. N. S. V. și pentru S.
A. și DS V. pentru SA B. -N. , pe care a respins-o ca atare, raportat la temeiurile de drept invocate.
În temeiul art.274 C.pr.civ., s-a respins și cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată, în condițiile în care pretențiile sale nu au determinat căderea pârâtelor în pretenții.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC Z. S. solicitând admiteți recursul formulat și în consecință, c
asarea sentinței atacate și reținerea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii formulate, cu cheltuieli de judecată.
În motivele de recurs se arată că prin acțiunea formulată și ulterior precizată, a solicitat constatarea nulității acordului pârâtei ANSVSA pentru rezilierea contractului de concesiune nr. 544/1999, ca nelegal și netemeinic; constatarea nulității deciziei nr. 178/2010 a D.S.V.S.A. B. - N. ca nelegală și netemeinică și obligarea pârâtei A. N. Sanitar V. și pentru S.
A. la executarea Contractului de concesiune până la împlinirea termenului stabilit între părți, de_ și obligarea reprezentantului în teritoriu al concedentului, DS V. și pentru siguranța A. a județului B.
-N. la punerea în executare a atribuțiilor legale care îi revin. Instanța de fond a respins acțiunea ca nefondată.
Raportat la obiectul cauzei (anularea unui act emis de o autoritate centrală) astfel cum a fost precizat pentru termenul din_, și la petitul formulat prin completarea de acțiune competența de soluționare nu revenea Tribunalului B.
. Competența revenea Curții de Apel C., având în vedere faptul că autoritatea contractantă care avea conform legii atribuțiile legale de a lua o decizie de orice natură privitor la contractul de concesiune în discuție, este ANSVSA.
Art. 2 din Actul Adițional nr. 2 din_, în vigoare și în prezent în raporturile dintre părți, precizează expres faptul că numai A. N.
Sanitar V. și pentru SA se subrogă în toate drepturile și
obligațiile Agenției Domeniilor Statului, fostul concedent, fără nici un fel de referire, expresă sau implicită, la DS V. și pentru siguranța A. a județului B. -N., aspect ce reiese și din art. 1, referitor la părțile din contract, unde figurează că parte contractantă A. N. Sanitar V. și pentru SA, precizată ca atare, reprezentată la încheierea contractului prin DS V. și pentru siguranța A. a județului B. -N. . Coroborarea cu prevederile art. 2 conduce cu certitudine la această concluzie, singura posibilă atât logic cât și juridic. Pe de o parte doar în ce privește A.
N. se precizează în completarea art. 1 la art. 2 că se subrogă în toate drepturile și obligațiile, iar pe de altă parte, practica contractuală constantă și netăgăduită atribuie formulării persoana juridică 1 prin persoana juridică 2 semnificația de reprezentare a subiectului de drept 1 prin intermediul subiectului de drept doi, așa cum este cazul și în speță.
Apreciază că în mod greșit a aplicat legea, instanța de fond atunci când a analizat problema raporturilor contractuale dintre părți, în condițiile în care H.G. nr. 130/2006, reținută ca temei al faptului că parte în contract ar fi DS
V. și pentru siguranța A. a județului B. -N. nu cuprind nici un fel de referire la vreo modificare a contractelor de concesiune în curs de derulare. Dimpotrivă, dispozițiile legale în vigoare la data încheierii Actului Adițional, art. 1 al. 3 din H.G. nr. 130/1996, identice cu prevederile art. 1 al. 3 din H.G. nr. 1415/2009, în vigoare atât la data emiterii actelor administrative atacate, cât și în prezent, care statuează: "A. este reprezentată la nivel județean de direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor", text legal de principiu care stabilește faptul că la nivel județean organul central acționează prin intermediul reprezentanților Direcțiile Sanitar-veterinare, care acționează, în baza legii, în numele si pe seama organului central.
Prin urmare dispozițiile referitoare la încheierea pentru viitor a unor noi contracte de altă natură cu medici veterinari, sau faptul că instituția mandatată a făcut plăți în numele mandantului, conform unor prevederi bugetare apărute ulterior nu pot modifica contractele încheiate anterior în lipsa unor dispoziții legale exprese sau a unor Acte Adiționale în acest sens.
Irelevante sunt și dispozițiile H.G. nr. 331/2009 și ale H.G. nr. 1492/2009, privitoare la planurile de acțiune în domeniul sanitar veterinar nu pot fi aplicate retroactiv unui Act Adițional încheiat în anul 2006, cu trei ani înainte de intrarea în vigoare a acestora.
Actul emis de către A. N. Sanitar V. și pentru SA
, intitulat Acord, are valoarea juridică a unui act administrativ, care produce efecte juridice prin aceea că împuternicește pe mandatarul său, DS V. și pentru siguranța A. a județului B. -N. să treacă la procedurile de reziliere a contractului de concesiune. Faptul că în mod greșit mandatarul, în loc să demareze procedurile legale de reziliere a contractului prevăzute de art. art. 70 din H.G. nr. 216/1999, art. 8 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și anume procedurile
judiciare a decis să emită un act cu aparența de act administrativ nu modifică, în opinia noastră, natura juridică a actului emis inițial de către autoritatea care deține conform legii și contractului dintre părți calitatea de concedent, A. N. Sanitar V. și pentru SA . Emitentul actului subsecvent nu a făcut decât să pună în executare ceea ce a decis titularul dreptului, concedentul, prin manifestarea sa de voință, care nu putea fi cenzurată de către reprezentant. De asemenea petitul din completarea de acțiune, așa cum a fost formulat, nu putea atrage decât competența materială a Curții de Apel C. .
Pentru aceste motive, consideră că este competentă material pentru soluționarea cauzei pe fond Curtea de Apel C., astfel că sentința atacată s-a dat cu încălcarea competenței de ordine publică.
Hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu greșita interpretare și aplicare a legii, întrucât, cu toate că instanța de fond reține faptul că prin "actul adițional nr. 2/_, urmare a preluării de la Agenția Domeniilor Statului de către A. N. S. V. și pentru SA a contractelor de concesiune vizând activitățile sanitar-veterinare publice de interes național, prin încheierea protocoalelor nr. 5209/_ și 1692/_, s-a prevăzut expres că finalmente părțile din contractul de concesiune nr.554/_ sunt ANSVSA în calitate de concedent și SC Z. S. în calitate de concesionar", instanța ajunge totuși la concluzia că "raporturile contractuale s-au legat finalmente între DSVSA
B. N. și SC Z. S. ". Pentru a ajunge la acesta concluzie, intanța se prevalează de prevederile HG 130/2006 care statuează (pe lângă faptul că DSVSA este reprezentanta ANSVSA la nivel județean), la art 18, faptul că "contractele-tip încheiate de direcțiile sanitar-veterinare cu medicii veterinari, se aprobă prin
ordin al președintelui Autorității". Prevederile invocate dovedesc exact cele susținute de reclamantă și anume faptul că parte contractantă nu poate fi în situația de față decât A., care aprobă încheierea contractului prin ordin emis de către reprezentantul său legal, și in nici un caz D., aceasta din urmă acționând în calitate de mandatară a celei dintâi, pentru că altfel, în cazul în care s-ar încheia contractele în nume propriu, de ce ar mai avea nevoie D. de aprobarea Autorității pentru încheierea contractelor?
În consecință consideră clarificat faptul că parte contractantă este, conform legii și contractului, A. N. Sanitar V. și pentru SA, iar pârâta de rândul doi, DS V. și pentru siguranța A. a
județului B. -N. are calitatea de reprezentant/mandatar al acesteia în ceea ce privește executarea contractului de concesiune din speță.
Prin urmare, emiterea unui act administrativ care să aibă ca obiect rezilierea contractului de concesiune nu poate să provină decât de la autoritatea contractantă, A.N.S.V.S.A. în atare condiții este complet nelegală înlăturarea de către instanța de fond a apărărilor privind necompetența emiterii deciziei de reziliere din 20.08.201 Ode către directorul executiv al DSVSA B. -N. .
Indiferent de interpretarea dată naturii juridice a actelor atacate, acestea sunt emise cu încălcarea dispozițiilor art. 70 din H.G. nr. 216/1999, aplicabile contractului din speță conform art. 298 din OUG nr. 34/2006, care stipulează cu caracter de principiu faptul că rezilierea contractelor de concesiune în cazul neexecutării culpabile a obligațiilor de către una dintre părți se poate face doar pe cale judecătorească în lipsa unor pacte comisorii exprese. (în același sens sunt și dispozițiile art. 58 din H.G. nr. 168/2007 în vigoare la data emiterii actelor atacate). Referirile din cuprinsul hotărârii cu privire la o pretinsă contradicție cu dispozițiile art. 35 din Legea nr. 219/1999 sunt neavenite, deoarece acest text nu se află în contradicție cu Nomele de aplicare, ci vizează sancțiunea de principiu aplicabilă, adică rezilierea unilaterală în sensul comun juridic de "la cererea uneia dintre părți", cerere care, conform Normelor de aplicare, trebuie să urmeze o procedură judiciară.
Nici argumentul că dincolo de prevederile legale denunțarea unilaterală ar fi permisă prin voința părților nu este temeinic, în speță, deoarece contractul încheiat între părți nu cuprinde nici un pact comisoriu expres funcțional, care să prevadă expres în cadrul pactelor comisorii, prevederea din contract fiind doar una generică, echivalentă prevederilor generale din Codul civil, care reclamă intervenția Instanței.
Menționează că instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la petitul din completarea de acțiune, prin care am solicitat obligarea pârâtei A. N. Sanitar V. și pentru SA, la executarea Contractului de concesiune până la împlinirea termenului stabilit între părți, de_ . Nicăieri în cuprinsul motivării nu se face nici o referire, nici măcar indirectă, cu privire la acest petit cu care a fost investită instanța.
Finalmente, sentița atacată este netemeinică, întrucât încălcările contractului invocate ca motiv de reziliere, pe de o parte nu sunt reale, fiind contestate în cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei Beclean, unde instanța de fond a anulat Procesul Verbal de contravenție soluția fiind menținută în recurs, iar pe de altă parte, acele mici scăpări care există în derularea programelor, inerente în contextul permanentelor modificări ale cerințelor Autorității Naționale, nu au un caracter esențial în ansamblul contractului nu au o gravitate semnificativă și nu sunt de natură să ducă la rezilierea unui contract derulat în bune condiții timp de peste 10 ani.
Intimata prin întâmpinarea formulată s-a opus admiterii acțiunii:
Deliberând curtea reține următoarele:
Între M. Agriculturii și Alimentației, în calitate de concedent și SC Z.
SS, în calitate de concesionar, s-a încheiat Contractul de concesionare nr.544/_ având ca obiect concesionarea activității sanitare veterinare de interes public național din cadrul Circumscripției Sanitare Veterinare L., conform pct. II art. 1 alin.1( file 36-41 dosar nr._ ).
Acest contract a fost urmat de actul adițional încheiat la data de_ între reclamantă și Agenția Domeniilor Statului, ca urmare a predării de către M. Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, prin protocolul de predare-primire nr.153348/_, respectiv nr.800/_, a activității sanitar veterinare publice de interes național Agenției Domeniilor Statului, care a devenit astfel concedent al activității sanitare veterinare din com. L. (file 42-43).
Ulterior, a intervenit un nou act adițional nr.2/_ ( file 44-46), urmare a preluării de la Agenția Domeniilor Statului de către A. N. S. V. și pentru SA a contractelor de concesiune vizând activitățile sanitar- veterinare publice de interes național, prin încheierea protocoalelor nr.5209/_ și 1692/_, context în care s-a prevăzut în mod expres că, finalmente, părțile din contractul de concesionare nr.544/_ sunt: A. N. S. V. și pentru SA, prin DS V. și pentru SA a jud. B.
-N., în calitate de concedent
și SC Z. S., în calitate de concesionar
, cu mențiunea că redevența se va achita începând cu anul 2006 în contul Direcției Sanitare Veterinare și pentru SA a jud. B. N., conform art.4.
Prin referatul nr.372/J/_ al Direcției Sanitare Veterinare și pentru S.
A. a jud. B. N. - S. iciul de Sănătate Animală, s-a apreciat necesitatea rezilierii contractului de concesionare nr.544/_, deoarece în urma controalelor efectuate și a notelor de control întocmite în cursul anilor 2008 și 2009, respectiv 2010 s-au constatat deficiențe majore în realizarea acțiunilor sanitar veterinare din Programul strategic pe anii 2008 și 2009( file 47-52 dosar nr._ ).
În acest context, s-a solicitat acordul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru SA pentru rezilierea contractului de concesionare nr.544/_, acord exprimat prin adresa nr.5975/_, făcându-se referire și la aspectul că nefiind în discuție și bunuri imobile proprietate privată a statului aflate în administrarea ADS, nu se impune a se solicita și acceptul acestei instituții, fiind de necontestat că acest "acord"; nu verifică cerințele impuse de art. 2 alin.1 lit. c din Legea nr.554/2004 pentru actul administrativ - "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice";, înscris ce reprezintă un act prealabil, premergător( deoarece nu creează o situație juridică nouă) emiterii deciziei nr.178/_ a Direcției Sanitare Veterinare și pentru SA a jud. B. -N. ( prin care, începând cu data de_, s-a dispus rezilierea unilaterală a contractului de concesionare nr.544/_ ). Așa fiind, adresa nr.5975/_ se circumscrie conceptului de "forme procedurale prealabile actului administrativ";, supuse controlului judecătoresc numai odată cu decizia nr.178/_, în contextul
incidenței art.18 alin.2 din Legea nr.554/2004.
Prin decizia nr.178/_ emisă de DS V. și pentru S.
A. a jud. B. -N. - art.1 și 2, s-a menționat: "concedentul A.N.S.V.S.A. prin D.S.V.S.A. jud. B. -N., dispune rezilierea unilaterală a contractului de concesionare nr. 544/_ - având ca obiect concesionarea activităților sanitare veterinare de interes public național de la C.S.V.A. L., jud. B. -N., contract încheiat între A.N.S.V.S.A. prin intermediul D.S.V.S.A. jud. B. -N. și SC Z. SS L. - cu sediul în loc L., str. Principală nr. 385, jud. B.
N. ";, începând cu data de 31 august 2010, în temeiul prevederilor art.35 din Legea nr.219/1998 privind regimul concesiunilor și art.9 alin.1 și art.10 din contract, ca urmare a constatării neîndeplinirii de către concesionar a obligațiilor prevăzute la cap. VII, art.7 din contract, pentru motivele expuse în preambulul deciziei, cu mențiunea că, în prealabil, a fost notificată și societatea concesionară, prin executor judecătoresc - adresa nr.4458/F/192/_, despre iminența rezilierii.
În urma protocoalelor intervenite între instituțiile publice concedente și menționate mai sus, raporturile contractuale s-au legat, finalmente, între DS
V. și pentru SA a jud. B. -N.
și SC Z. SS,
redevența fiind achitată începând cu anul 2006 în contul Direcției Sanitare Veterinare și pentru SA a jud. B. -N., conform art.4 din actul adițional nr.2/_, cu mențiunea că potrivit anexei 2 pct.I.4. din HG nr.130/2006 printre unitățile care funcționează în subordinea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru SA, ca și ";instituții publice finanțate din subvenții acordate de la bugetul de stat și din venituri proprii, cu personalitate juridică"; sunt și direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene …";.
Mai mult, art.18 din Hotărâre nr.130 din 29 ianuarie 2006 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru SA și a unităților din subordinea acesteia, prevedea clar :"; contractele-tip pentru efectuarea unor activități sanitar-veterinare publice, înche iate de direcț iile s an itar -
ve ter in are ș i pen tru s igur anț a al ime n telo r județene și a municipiului B. cu
me d ic ii ve ter in ar i de l iber ă pr ac tic ă î mpu tern ic iț i, se aprob ă pr in ord in al
președ in telu i Au tor ităț ii"; .
Conform aceleași hotărâri de guvern, publicată în Monitorul Oficial nr. 90 din 31 ianuarie 2006, art.1 alin.1 și 3, reieșea că "A. N. S. V. și pentru SA, …, se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, autoritate de reglementare în domeniul sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor, în subordinea Guvernului și în coordonarea ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale";, fiind reprezentată la nivel județean de direcțiile sanitar- veterinare și pentru siguranța alimentelor, fără a se putea trage concluzia că parte a actului adițional nr.2/_, încheiat tocmai ca urmare a intrării în vigoare a HG nr.130/2006, ar fi A. N. S. V. și pentru SA
, menționarea acestei autorități impunându-se prin prisma atribuțiilor sale principale în domeniul sanitar-veterinar( art.3. A.: "1. organizează activitățile sanitar-veterinare publice pe întregul teritoriu al țării, după o concepție unitară, pentru asigurarea sănătății animalelor, sănătății publice, protecției animalelor, protecției mediului și a siguranței alimentelor; 13. organizează și concesionează, prin direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, activitățile sanitar-veterinare publice de interes național și controlează efectuarea acestora de către medicii veterinari de liberă practică împuterniciți";).
De asemenea, Hotărârea nr.1415 din 18 noiembrie 2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru S.
A. și a unităților din subordinea acesteia, în vigoare la data emiterii deciziei unilaterale de reziliere( forma din data de 8 iunie 2010), la art.1 alin.1 și 3, cuprinde în esență aceleași aspecte: "A. N. S. V. și pentru S.
A. funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, autoritate de reglementare și control în domeniul sanitar- veterinar și pentru siguranța alimentelor,
în subordinea Guvernului și în coordonarea primului-ministru";, fiind reprezentată la nivel județean de direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, organizând pe întregul teritoriu al țării, după o concepție unitară, conform legii, prin direcțiile sanitar-veterinare și
pentru siguranța alimentelor județene și a municipiului B., activitățile sanitar- veterinare publice de interes național, care controlează și răspund de efectuarea acestora de către medicii veterinari de liberă practică împuterniciți
";.
Ținând cont de aceste considerente, apărările reclamantei privind necompetența emiterii deciziei de reziliere din_ de către directorul executiv al Direcției Sanitare Veterinare și pentru SA a jud. B. -N. au fost corect invalidate de prima instanță.
Referitor la nelegalitatea rezilierii unilaterale, prin prisma prevederilor art.70 din HG nr.216/1999, Curtea reține că art.35 din Legea nr.219/1998, în vigoare la data încheierii Contractului de concesionare nr.544/_ ( act normativ ce stă la baza definitivării contractelor în curs de executare, date fiind cele statuate de art.298 a OUG nr.34/2006), ulterior abrogat de art.305 din OUG nr.34/2006, stipulează că " încetarea contractului de concesiune poate avea loc în următoarele situații: a) la expirarea duratei stabilite în contractul de concesiune; b) în cazul în care interesul național sau local o impune, prin denunțarea unilaterală de către concedent, cu plata unei despăgubiri juste și prealabile în sarcina concedentului; c) în cazul nerespectării obligațiilor contractuale de către concesionar, prin rezilierea unilaterală de către concedent, cu plata unei despăgubiri în sarcina concesionarului";, practic cea din urmă ipoteză fiind inserată în cuprinsul contractului în speță la art.9 alin.1 lit. c, raporturile dintre părți fiind guvernate deci de dispozițiile contractuale - legea părților.
Hotărârea nr.216 din 25 martie 1999 pentru aprobarea Normelor metodologice-cadru de aplicare a Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, publicată în Monitorul Oficial nr.140 din 6 aprilie 1999, reglementa într-adevăr la Cap. 3 - "încetarea contractului de concesiune"; - art. 69, în sensul în care concedentul poate denunța unilateral contractul de concesiune în condițiile art. 35 lit. b) din lege, cu notificarea intenției de a denunța unilateral contractul de concesiune și indicarea motivelor ce au determinat această măsură, părțile urmând a stabili cuantumul despăgubirilor datorate concesionarului și modul de plată a acestora, în caz de dezacord, stabilirea lor revenind instanței judecătorești sau, după caz, instanței arbitrale precizată prin contract; respectiv art. 70 - " În cazul nerespectării din culpă a obligațiilor asumate de către una dintre părți prin contractul de concesiune sau al incapacității îndeplinirii acestora, cealaltă parte este îndreptățită să ceară instanței judecătorești sau, după caz, celei arbitrale să se pronunțe cu privire la rezilierea contractului, cu daune-interese";, însă în nici un caz un act normativ precum cel indicat anterior, de o forță juridică inferioară nu poate modifica sau adăuga la lege, astfel încât să se poată trage concluzia că rezilierea putea fi dispusă doar de instanță, în cazul neîndeplinirii obligațiilor asumate de către una dintre părțile contractante. Mai mult, așa cum s-a relevat în aliniatul precedent, dispozițiile contractuale sunt cele care reprezintă legea părților, deci temeiul de drept consacrat de legea nr.219/1998 a fost corect invocat și aplicat prin decizia atacată.
În calitate de concedent, DSVSA B. -N. a emis decizia nr. 178/_ dată fiind nerespectarea obligațiilor contractuale de către concesionara SC Z. S.
S. .
Raportul contractul a încetat prin emiterea acestei decizii și nicidecum ca urmare a acordului ANSVSA B. exprimat prin adresa nr. 5975/_ care a avut doar un rol consultativ.
Actul producător de efecte juridice(decizia nr. 178/_ ) este un act care emană de la o autoritate administrativă locală, nu centrală,iar raportat la prevederile art. 2 lit. d, art. 3 pct.1 din codul de procedură civilă competența de soluționare a cauzei revenea Tribunalului B. -N. .
În ceea ce privește aprecierea netemeiniciei rezilierii unilaterale prin prisma existenței doar a unor "mici scăpări"; în derularea programelor, inerente, în opinia contestatoarei, în contextul permanentelor modificări ale cerințelor Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru SA și deci, nesemnificative sub aspectul gravității, pentru a se aplica o sancțiune așa de gravă precum rezilierea, nedetaliate decât parțial și ulterior( doar ca urmare a cererii de efectuare a expertizei - cu obiective sumare, fila 85, fiind indicate, la solicitarea instanței, motivele de netemeinicie, file 90, 91 dosar), tribunalul a apreciat în mod corect că întregul material ce a precedat emiterea deciziei din august 2010: procesele verbale de contravenție încheiate în perioada_ -_
, notele de control din_ și nr.44/_, fișa de inspecție nr.271/J/_, nota de control nr.273/J/_, toate semnate fără inserarea unor obiecțiuni, mai puțin fișa de verificare nr.170/_ ce a fost refuzată a fi semnată( file 53 - 83 dosar nr._ ), susțin cele pe larg descrise în referatul nr.3036/F/148/_ înaintat Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru SA în
justificarea solicitării acordului pentru rezilierea contractului de concesiune nr.544/_, exprimat prin adresa nr.5975/_, act premergător ce nu se subscrie, după cum s-a mai arătat, noțiunii de act administrativ în sensul art. 2, lit. c din Legea nr. 554/2004.Înscrisurile menționate mai sus și care se referă la anii 2008, 2009 și 2010, confirmă susținerile intimatei D.S.V.S.A. a jud. B. -N. privind aplicarea unui număr ridicat de sancțiuni contravenționale pentru deficiențe privind nevaccinarea antirabică, nevaccinarea antipestoasă a porcilor, supraveghere boli la bovine, neținerea evidenței la medicamente și produse medicamentoase, nerealizarea programului de profilaxie, supraveghere și combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om pe raza com. L., neefectuarea decât parțial sau deloc, a acțiunilor de vaccinare anticărbunoasă la speciile bovine, ovine, caprine și cabaline, de supraveghere a paratuberculozei la berbeci și țapi, de supraveghere a brucelozei la ovine, de supraveghere a bolilor la albine, a leptospirozei la porcine, a dermatozelor și dermatomicozelor produse de paraziți, ori neefectuarea de teste de sanitație, sau realizarea într-un mic procent a acțiunilor de dezinfecție, dezinsecție și deratizare din program și necesar( a se vedea pct.1 -8 din referatul nr.3036/F/148/_, precum și din decizia de reziliere). Totodată, chiar sentința civilă nr.952/_ a Judecătoriei Beclean( fila 79 dosar), irevocabilă prin respingerea recursului, subliniază că în mod corect s-a reținut săvârșirea faptei de nerealizare a programului de profilaxie, supraveghere și combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om și de protecție a mediului, cu referire la nota de control nr.273/J/_, dar sancțiunea a fost aplicată unei persoane care nu avea calitate de subiect al contravenției.
Prin urmare, decizia de denunțare unilaterală a contractului administrativ a fost motivată, nefiind expresia unui exces de putere.
Principiul revocabilității actelor administrative apare ca un efect firesc al trăsăturii administrației publice și al rațiunii însăși de a fi a actelor administrative.
Contractelor administrative li se aplică un regim juridic comandat de dreptul public, derogatoriu de la dreptul comun, denunțarea lor unilaterală de către autoritatea administrativă, pentru rațiuni ce țin de protejarea interesului public ori în scopul amendării unui comportament culpabil al beneficiarului, fiind permisă. Revocarea actelor administrative este o instituție care se află la confluența două principii ale dreptului: principiul legalității și principiul securității actelor juridice. Întinderea dreptului de revocare de care beneficiază
autoritățile administrative este mai extinsă sau mai redusă, în funcție de raportul existent între cele două principii.
De principiu, atât securitatea juridică și încrederea legitimă pe de o parte, cât și legalitatea pe de altă parte, se conjugă pentru a asigura menținerea actului. Regula nu este însă absolută, existând anumite împrejurări care pot genera o restrângere sau chiar anihilare a aplicabilității principiului securității juridice.
Revocarea actelor legale favorabile, datorită comportamentului beneficiarului actului respectiv, constituie una dintre aceste excepții
.
Principiul securității juridice nu poate proteja comportamentul culpabil al beneficiarului actului.
Iată de ce pot
fi oricând revocate actele administrative legale pe parcursul executării cărora particularul dă dovadă de un astfel de comportament: de exemplu, destinatarul actului nu respectă legislația aplicabilă, schimbă natura activității sale, permisă de actul favorabil în cauză, nu îndeplinește condițiile care i-au fost impuse prin actul administrativ.
În aceste situații, administrația sancționând comportamentul beneficiarului, poate pronunța revocarea cu efecte ex nunc actului administrativ respectiv.
În speță, soluția pronunțată de prima instanță este legală întrucât, prin denunțarea unilaterală a contractului administrativ, autoritatea competentă a sancționat recurenta pentru neîndeplinirea condițiilor impuse prin actul administrativ.
Așa fiind, în baza art. 312 C.proc.civ curtea va respinge recursul declarat de SC Z. SS împotriva sentinței civile nr.2507 din 2 octombrie 2012, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului BN pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC Z. SS împotriva sentinței civile nr.2507 din 2 octombrie 2012, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului BN pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||||
S. | AL H. | C. | I. | M. | I. I. N. | T. |
red.S.Al H./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.L. D.
