Decizia civilă nr. 1076/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1076/R
Ședința publică din 08 Noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H.
J. ecător C. G.
J. ecător M. P.
G. ier C. M. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-intimat I. DE P. AL J. M. cu sediul în B. M., str.22 D. nr.37 împotriva sentinței civile nr. 1583/_ în contradictoriu cu intimata-petentă D. I., domiciliată în C., str.Ș. nr.11A, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul- intimat inspector principal M. Paul, iar pentru intimata-petentă se prezintă avocat Costenar S. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: Reprezentanții ambelor părți nu au de formulat cereri în probațiune,
solicitând cuvântul asupra recursului de față.
Instanța, văzând actele și lucrările dosarului, constatând că alte chestiuni prealabile nu mai sunt de formulat, trece la dezbaterea cauzei și dă cuvântul asupra recursului de față, reprezentanților părților.
Reprezentantul recurentului-intimat, inspector principal M. Paul, solicită admiterea recursului, modificare hotărârii atacate în sensul respingerii plângerii contravenționale și pe cale de consecință menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind temeinic și legal, pentru motivele formulate în scris, motive pe care le susține și oral, azi, în fața instanței.
Reprezentanta intimatei-petente, avocat Costenar S., solicită respingerea recursului ca nefondat și pe cale de consecință menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Deliberând asupra recursului față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1583 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare a admis, în parte, plângerea contravențională formulată de petentul D.
I.,
cu domiciliul în C., str. Ș., nr.11A, județul M., în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL J. M.,
cu sediul în localitatea B.
M., str. 22 D., nr.37, județul M. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției seria P.A., nr. 0004519, încheiat la data de_, de un agent constatator din cadrul intimatului a dispus modificarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției seria P.A., nr. 0004519, încheiat la data de_, în sensul schimbării sancțiunii contravenționale principale aplicate în cuprinsul acestuia din "Amendă în cuantum de 2.000 lei"; în "Avertisment"; a menținut celelalte prevederi ale procesului verbal atacat și a atras atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite privind transportul materialelor lemnoase fără avizele de însoțire ori fără documentele comunitare echivalente acestora, prevăzute de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare și îi recomandă ca pe viitor să respecte dispozițiile Legii nr. 171/2010, privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, precum și pe cele ale H.G. nr.966/2008, pentru aprobarea Normelor referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund.
În considerentele sentinței prima instanță reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor P.A., nr. 0004519, încheiat la data de_ de un agent constatator din cadrul intimatului, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum 2000 lei, dispunându-se totodată și sancțiunea complementară a confiscării cantității de lemn transportată.
Pentru a se aplica această sancțiune, s-a reținut că au fost încălcate de acesta dispozițiile art. 19 alin.1 lit. b din Legea nr.171/2010 în sensul că a transportat fără avizele de însoțire prevăzute de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare.
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii aplicate prin același act.
Referitor la legalitatea procesului verbal, instanța a verificat îndeplinirea cerințelor legale în raport cu forma procesului verbal, precum si pe cele în raport cu fondul acestuia.
Verificând forma procesului verbal de contravenție din perspectiva criticilor petentului, instanța a reținut ca potrivit art. 42 alin. 1 din Legea nr.
171/2010, contravențiile silvice se constată de agenții constatatori prin procese- verbale de constatare a contravenției silvice, încheiate în 3 exemplare pe formulare tipizate cu regim special, care circulă astfel: exemplarul 1 la contravenient, exemplarul 2 la organul fiscal teritorial competent în vederea executării silite, dacă nu au fost achitate în termen amenda și eventualele despăgubiri, iar exemplarul 3 rămâne la instituția din care face parte agentul constatator iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol "modelul și conținutul formularului tipizat de proces-verbal de constatare a contravenției silvice sunt prevăzute în anexa nr. 1.";
Referitor la critica petentului privind încheierea procesului-verbal de contravenție pe un alt formular decât cel prevăzut de lege anexa nr. 1 la legea mai sus menționată, instanța a apreciat că aceasta practică a organului constatator de a folosi un alt formular decât cel prevăzut de lege îl poate vătăma pe petent numai ca urmare a mențiunilor suplimentare pe care formularul prevăzut de lege le are față de formularul folosit de agentul constatator, în speța fiind vorba de mențiunii suplimentare privind bunurile confiscate și obligația la plata contravalorii materialelor lemnoase, conform unei calculații anexate.
Aceste exigente sunt îndeplinite în cauză, în cuprinsul procesului-verbal de contravenție fiind menționată cantitatea de material lemnos confiscată și cui aparține aceasta, lipsind doar o calculație a valorii acesteia.
Astfel, având în vedere conținutul procesului verbal întocmit, prin raportare la ceea ce trebuie să conțină formularul de proces verbal prevăzut în Anexa nr. 1 la Legea nr. 171/2010, instanța a înlăturat ca nefondata critica petentului referitoare la nerespectarea modelului anexa ne. 1, dreptul sau la apărare nefiind vătămat prin neutilizarea acestui formular.
Sub aspectul legalității, instanța a reținut că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16, 17 si 19 din O.G. nr. 2
/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
În consecință, în opinia instanței procesul verbal atacat a fost legal întocmit.
Referitor la temeinicie, instanța a reținut că agentul constatator a întocmit actul sancționator în urma activității desfășurate de acesta pe teren, fapta fiind constatată direct de acesta.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a procedat la analiză din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului. Conform art.20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului prevăzute în normele legale interne.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, Anghel vs România), instanța a constatat că domeniul contravențional, astfel cum este
reglementat prin norma cadru O.G. nr. 2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiile art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident este datoare să analizeze prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.
Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție.
Această prezumție privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea cauzei cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal, instanța a reținut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuia să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
În acest sens era de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragr. 28).
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deși din probele administrate de "acuzare"; instanța nu poate fi convinsă de vinovăția
"acuzatului";, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În cazul analizat, instanța a apreciat că petentul, prin probatoriul solicitat a fi administrat în cauză, nu a reușit să facă dovada contrarie aspectelor menționate în procesul verbal de contravenție, și să înlăture astfel, prezumția relativă de legalitate și temeinicie de care se bucură acest proces verbal, ba, mai mult, aceasta a recunoscut săvârșirea faptei, însă a solicitat schimbarea sancțiunii contravenționale aplicate din amendă în avertisment.
Instanța a reținut că, potrivit art.5 alin.5 din O.G. nr.2/2001, sancțiunea stabilită trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar conform art.21 alin.3 din același act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Sancțiunea avertismentului se aplică, potrivit art.7 alin.2 din O.G. nr.2/2001, în cazul în care fapta este de gravitate redusa, iar conform art.7 alin.3 din același act normativ, avertismentul se poate aplica și în cazul în care
actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune.
La aprecierea gradului de pericol social al faptelor instanța a ținut cont de împrejurarea că acestea nu au produs urmări grave și au adus o atingere minimă ordinii și valorilor sociale ocrotite prin sancționarea contravenției.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale contravenientului, instanța va ține cont de atitudinea sa și de comportarea sinceră în fața instanței de judecată, de faptul că acesta a recunoscut fapta imputată și că se află la prima abatere, dar, mai ales, de faptul că acesta a că acesta a transportat cantitatea de material lemnos în calitate de deservent al tractorului deținut de
"ASOCIAȚIA CRESCĂTORILOR DE animale GUTINUL C. "; la solicitarea
persoanelor din cadrul respectivei asociații, cu care nu avea însă încheiat contract de muncă sau alt înscris doveditor a relației de colaborare dintre părți, în sarcina acesteia din urmă revenind practic obligația de a-i înmâna avizele de însoțire a mărfii transportate prevăzute de dispozițiile H.G. nr.966/2008, pentru aprobarea Normelor referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund. Așa fiind, aspectele enunțate sunt în măsură de a determina mai mult clemență în aprecierea raportului de proporționalitate între gradul de pericol social al faptelor și sancțiunea aplicată.
Având în vedere cele mai sus menționate, apreciind ca fiind necesară o noua reindividualizare a sancțiunii contravenționale principale a amenzii aplicate pentru fapta săvârșită, în care aplicarea unei sancțiuni pecuniare nu se impune, aplicarea sancțiunii avertismentului fiind suficientă, pentru atenționarea petentului asupra conduitei sale viitoare, instanța, în baza dispozițiilor art.34 din O.G. nr.2/2001, a admis în parte, plângerea contravențională formulată, și în consecință, a dispus modificarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat în sensul schimbării sancțiunii contravenționale aplicate în cuprinsul acestuia din "Amendă în cuantum de 2.000 lei"; în "Avertisment";.
Întrucât nu există alte motive de modificare a procesului verbal, instanța a menținut celelalte prevederi ale acestuia.
Totodată, a atras atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite privind transportul materialelor lemnoase fără avizele de însoțire ori fără documentele comunitare echivalente acestora, prevăzute de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare și îi recomandă ca pe viitor să respecte dispozițiile Legii nr. 171/2010, privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, precum și pe cele ale H.G. nr.966/2008, pentru aprobarea Normelor referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund.
Potrivit prevederilor art. 274 Cod proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, la baza obligației de restituire stând tocmai culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții.
Instanța a reținut că, în cauză, părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată motiv pentru care va lua act de acest fapt prin dispozitiv.
Intimatul IPJ M. a formulat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței și respingerea în tot a plângerii.
În motivarea recursului se invocă greșita aplicare a legii de către prima instanță care a apreciat că intimatul petent fiind un deservent al tractorului deținut de către Asociația crescătorilor de animale C. nu avea obligația de a deține documente de însoțire ori dispoziția legală încălcată respectiv art.19 alin.1 lit.b din Legea 171/2010 prevede:Constituie contravenții silvice și se sancționează cu amendă de la 2000 lei până la 5000 lei și confiscarea materialelor lemnoase în cauză următoarele fapte:expedierea sau transportul materialelor lemnoase fără proveniență legală.
La momentul opririi intimatului petent de către agentul constatator, acesta nu avea asupra sa documentul privind proveniența legală a materialului lemnos transportat, deci în acel moment fapta reținută s-a consumat.
Instanța de fond în mod greșit a apreciat că raportat la poziția sinceră a intimatului-petent și la lipsa antecedentelor contravenționale, fapt nedovedit la instanța de fond, sunt incidente dispozițiile art.21 alin.3 din OG 2/2001.
Consideră că raportat la pericolul social al faptei și la faptul că agentul constatator a aplicat intimatului petent minimul prevăzut de lege, instanța de fond trebuia să respingă plângerea.
În drept se invocă art.304 pct.9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă
1865.
Intimatul-petent D. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat
respingerea recursului ca nefondat întrucât din circumstanțele faptei confirmate cu martorii audiați rezultă că materialul lemnos a constat de fapt în resturi rezultate din toaletarea pășunii pe care asociația o are închiriată de la Primăria Cavinc.
Întrucât între contravenient și asociație nu a existat, la data constatării contravenției și nici ulterior, un raport de muncă, transporturile efectuate cu tractorul proprietatea asociației fiind ocazionale, iar transportul efectuat nu viza de fapt material lemnos așa cum acesta este definit în lege.
În mod corect s-a reținut că fapta contravențională nu a produs urmări grave, aducând o atingere minimă ordinii și valorilor sociale ocrotite prin sancționarea acestei contravenții, astfel încât se poate aplica în speță sancțiunea avertisment, potrivit art.7 alin.2 din OG nr.2/2001, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune (art.7 alin.3 din OG nr.2/2001).
Sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate, astfel încât este legală și corectă aplicarea sancțiunii avertisment.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și probele de la dosar prin prisma motivelor de recurs conform art.304 pct.9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865, T. constată următoarele:
Prima instanță a făcut o legală și corectă apreciere a legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție atacat prin prisma probațiunii administrate în cauză, cenzurând în exercitarea prerogativelor conferite de art.34 din OG nr.2/2001 inclusiv legalitatea aplicării sancțiunii.
Criteriile de individualizare prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 au fost legal aplicate în cauză în raport de circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei și de urmarea produsă, materializată în cantitatea redusă de 1,86 mc de material lemnos transportată în mod efectiv de către intimatul- petent.
Pentru aceste considerente în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă 1865, T. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul-intimat IPJ M. împotriva sentinței civile nr.1583/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul de mai sus.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 08 Noiembrie 2013.
Președinte, M. H. | J. ecător, C. G. | J. ecător, M. P. |
G. ier, C. M. C. |
Red. / M.H.-_
Tred. C.C. /_ /2 ex.
J. ecător la fond:D. Ș.
