Decizia civilă nr. 10793/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
DECIZIA CIVILĂ NR.10793/2013
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. G. JUDECĂTORI: S. L. R.
R. -R. D. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul- reclamant B. L. împotriva încheierii civile din_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. N. S. V. ȘI PENTRU SA, având ca obiect suspendare executare act administrativ ordin nr.550/_ .
Componența completului de judecată în prezentul dosar a fost modificat potrivit dispozițiilor art.98 alin. 6 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, conform procesului-verbal atașat la fila 56 din dosar.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă recurentul- reclamant B. L.
, lipsă fiind intimata-pârâtă A. N. S. V. și pentru SA
.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată. Procedura de citare este îndeplinită.
Intimata-pârâtă a depus întâmpinare și Ordinul 550 din_ .
Recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat și scutit de la plata taxei de timbru.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe excepția nulității recursului, raportat la dispozițiile art.489 alin.2 N.C.P.C., invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare și a recursului.
Recurentul- reclamant B. L. solicită respingerea excepției.
În ceea ce privește recursul formulat, susține pe larg motivele expuse în cererea de recurs și răspunsul la întâmpinare și solicită ca în urma analizării acestora să se dispună admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza să se dispună admiterea cererii de suspendare a Ordinului nr.550 din_ emis de pârâtă, până la soluționarea definitivă a acțiunii privind anularea actului administrativ atacat, apreciind că sunt îndeplinite cele două condiții cumulativ pentru suspendarea Ordinului 550 din_, respectiv cazul bine justificat și cazul pagubei iminente.
C U R T E A :
Prin Încheierea fără număr din data de 0_ al Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr._ s-a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul B. L. în contradictoriu cu pârâta A. N. S. V. ȘI PENTRU SA privind suspendarea Ordinului 550/_ .
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, prin cererea formulată de reclamantul B. L. în contradictoriu cu pârâta A.
N. S. V. ȘI PENTRU SA s-a solicitat a se dispune în baza art.14 și 15 din L.554/2004 suspendarea actului administrativ atacat până la soluționarea definitivă a cauzei. Consideră că suspendarea ar preveni o pagubă iminentă în condițiile în care în prezent este lipsit de orice venituri și în 3 luni i s-au aplicat 3 sancțiuni disciplinare.
Pârâta A. N. S. V. ȘI PENTRU SA a depus
întâmpinare în care a solicitat respingerea acestei cereri deoarece în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.
În cauză nu există, nici o împrejurare care să creeze vreo îndoială în privința legalității Ordinului 5550/2013 și nici nu există argumente juridice referitoare la ilegalitatea emiterii lui.
Asupra acestei cereri de suspendare instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.15 din L.554/2004,, Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.";
Conform art.14 alin.1 ,,În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.
Prin caz bine justificat L.554/2004 a avut în vedere potrivit art.2 lit. t împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ iar paguba iminentă a fost definită de art.2 litera ș ca fiind prejudiciu material viitor și previzibil.
Raportat la dispozițiile legale mai sus amintite suspendarea executării actului administrativ este o operațiune de întrerupere temporară a efectelor unui act administrativ care intervine la cererea părții interesate . Aceasta este o măsură de excepție care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul ar fi ulterior anulat de o hotărâre judecătorească.
s-a arătat că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite nici una dintre aceste condiții.
În ce privește paguba iminentă instanța constată că reclamanta nu a făcut dovada producerii pagubei așa cum este ea definită de art. 2 litera ș din L.554/2004. Aspectele invocate de reclamantă constând în aceea că prin executarea actului administrativ i se creează un prejudiciu material fiind-i
afectată situația financiară nu sunt denatură să ducă la suspendarea actului administrativ .În situația în care în cadrul acțiunii de fond se constată că actele sunt nelegale, reclamanta are dreptul la repararea pagubei.
Referitor la cazul bine justificat instanța constată că motivele invocate de reclamantă vizează fondul cauzei și nu pot fi analizate în cadrul cererii de suspendare întrucât aplicarea dispozițiilor art.14 din L.554/2004 nu trebuie să ducă la examinarea pe fond a legalității actelor administrative a căror suspendare se solicită.
Având în vedere că nu sunt îndeplinite prevederile art.14 și 15 din L.554/2004, instanța a respins cererea de suspendarea formulată.
Pe fondul cauzei instanța a acordat un nou termen de judecată pentru comunicării întâmpinării și administrare de probe.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul recurent B.
L.
solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate si in rejudecarea cauzei, admiterea cererii privind suspendarea Ordinului nr. 550 din_ emis de parata, pana la soluționarea definitiva a acțiunii privind anularea actului administrativ atacat.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj a solicitat constatarea nulității Ordinului nr.550 din_ emis de parata privind sancționarea recurentului cu destituire din funcția publica, conform art. 77 alin. 3, lit. e din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici; reîncadrarea acestuia in funcția publica deținuta; obligarea paratei sa plătească subsemnatului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat daca nu ar fi fost destituit, de la data de_ pana la reincadrarea in funcție, reactualizate cu rata inflației pana la achitarea efectiva a acestora.
Totodată, a solicitat, in baza art. 14 si a art. 15 din Legea nr. 554/2004, solicitând dispunerea suspendării actului administrativ atacat pana la soluționarea definitiva a cauzei.
Cererea a fost respinsa cu motivarea ca suspendarea actului administrativ este o măsura de excepție care se justifica numai daca actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat in ipoteza in care ar fi ulterior anulat de o hotărâre judecătoreasca. Instanța de fond arata apoi ca nu s-a făcut dovada producerii pagubei iar daca aceasta s-a produs, in situația in care se va constata ca actul este nelegal, reclamantul are dreptul la repararea pagubei.
Instanța de fond nu a analizat daca exista un caz bine justificat, considerând ca aceasta analiza se va face in cadrul judecării cauzei in fond.
Încheierea atacata a fost data cu aplicarea greșita a normelor de drept material, respectiv a art. 14 si a art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, "Suspendarea actului administrativ unilateral poate fi solicitata de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14 si prin cererea adresata instanței competente pentru anularea, in tot sau in parte a actului atacat. In acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacata pana la soluționarea definitiva si irevocabila a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principala sau printr- o actiune separata, pana la soluționarea acțiunii in fond".
Conform art. 14 alin .1 din Lege nr. 554/2004 "In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, in condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau autorității ierarhic superioare, persoana vătămata poate sa ceara instanței competente sa dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral pana la pronunțarea instanței de fond".
Cazul bine justificat, potrivit art.2 lit. "t" din Legea 554 are in vedere împrejurări legate de starea de fapt si de drept care sunt de natura sa creeze o îndoială serioasa in privința legalității actului administrativ iar paguba iminenta este definita de art. 2 lit. "s" ca fiind un prejudiciu material viitor si previzibil. Legea 571/2004 privind protecția personalului din autoritățile publice, instituțiile publice si din alte unități care semnalează încălcări ale legii reglementează unele masuri privind protecția persoanelor care au reclamat sau au sesizat încălcări ale legii săvârșite de către persoane cu funcții de conducere sau de execuție din instituțiile publice si din celelalte unități bugetare.
Reclamantul a avut funcția publica de director executiv adjunct al DSVSA Sălaj, funcție ocupata prin concurs. In aceasta calitate, a sesizat mai multe ilegalități comise de directorul executiv.
Astfel, la data de_ reclamantul a sesizat intimatei abuzurile directorului executiv Martin Mircea. La data de_ a fost sesizata Comisia de disciplina cu privire la fapte de dare si luare de mita de către persoane din Corpul de Control al ANSVSA. In data de_ a fost sesizat Președintele ANSVSA despre aceste fapte.
Aceste aspecte au fost sesizate si la IPJ Sălaj, dosarul aflandu-se in cercetări la DNA CLUJ-Dosar 16/2013.
Prin Ordinul nr. 380 din_ reclamantul a fost sancționat cu retrogradarea din funcția publica de conducere de director executiv adjunct al DSVSA Sălaj in funcția publica de consilier, grad profesional superior la DSVSA Sălaj, sancțiune prevăzuta de art. 77 alin. 3 lit. d, pentru " nerespectarea si aplicarea deficitara a atribuțiilor de serviciu prevăzute in Regulamentul de organizare a Direcțiilor sanitar veterinare si pentru siguranța alimentelor județene, aprobat prin Ordinul președintelui ANSVSA nr. 1209/2011, precum si a Ordinului președintelui ANSVSA 79/2008 pentru aprobarea Normei sanitar- veterinara pentru notificarea interna si declararea oficiala a unor boli transmisibile ale animalelor".
Actul administrativ de sancționare este contestat in instanța.
Prin Ordinul nr. 493 din_ emis de parata reclamantul a fost sancționat cu suspendarea dreptului de avansare in gradele de salarizare, sau dupa caz, de promovare in funcția publica pe o perioada de trei ani, conform art. 77 alin. 1, alin. 2 lit. c si alin. 3 lit. c din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pentru aceea ca "nu a respectat in mod repetat programul de lucru si nu si-a motivat situația constatata in zilele de_ ,_ si_ ", cand a lipsit din instituție o ora, dua ore respectiv 4 ore, fapt ce a produs "instabilitate si disfunctionalitate la nivelul DSVSA Sălaj".
Si acest act administrativ de sancționare este contestat in instanța.
Toate aceste sancțiuni au fost aplicate reclamantului la sesizarea directorului executiv al DSVSA Sălaj, cu privire la care reclamantul a reclamat incalcari ale legii.
Conform art. 9 alin. 1 din Legea nr. 571/2004 "In litigiile de munca sau cele privitoare la raporturile de serviciu instanța poate dispune anularea sancțiunii disciplinare sau administrative aplicate unui avertizor, daca sancțiunea a fost aplicata ca urmare a unei avertizări in interes public, făcuta cu buna credința".
Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, "Instanța verifica proporționalitatea sancțiunii aplicata avertizorului pentru o abatere disciplinara, prin comparararea cu practica sancționării sau cu alte cazuri similare din cadrul aceleiași autorități, instituții publice sau unități bugetare, pentru a înlatura posibilitatea sancționării ulterioare si indirecte a actelor de avertizare in interes public, protejate prin prezenta lege".
Din inscrisurile depuse la dosar rezulta faptul ca sancțiunea aplicata reclamantului prin actul a cărui suspendare se solicita este urmare a faptului ca reclamantul a sesizat incalcari ale legii de către directorul executiv al autorității si de către reprezentanții ANSVSA ce au efectuat cercetarea disciplinara.
De asemenea, sancțiunea aplicata pentru faptele pentru care reclamantul a fost cercetat disciplinar este disproportionala cu practica sancționării sau cu alte cazuri similare din aceiași instituție.
Considera ca aceste aspecte duc la concluzia ca exista un caz bine justificat, in sensul prevăzut de art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004, împrejurările invocate fiind denatura sa creeze o îndoiala serioasa in privința legalității actului administrativ.
De asemenea, suspendarea actului administrativ atacat se impune si pentru prevenirea unei pagube iminente, prejudiciul creat reclamantul fiind viitor si previzibil, sancțiunea aplicata fiind de natura a influenta negativ starea matertiala, statutul social si profesional al reclamantului.
Considera ca instanța de fond a făcut o greșita aplicare a normelor de drept material, atunci cand a verificat indeplinirea condițiilor legale privind suspendarea actului administrativ, motiv pentru care solicita admiterea recursului, casarea incheierii atacate si in rejudecarea cauzei, admiterea cererii reclamantului privind suspendarea actului administrativ atacata pana la soluționarea definitiva a cauzei.
Intimatul pârât A. N. S. Ă V. ȘI PENTRU SA ( ANSVSA)
a depus întâmpinare la fila 20 solicitând respingerea recursului formulat de către recurentul-reclamant B. L., împotriva încheierii din 5 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Sălaj - Secția Civilă în dosarul nr._ și menținerea acesteia ca temeinică și legală.
În dezvoltarea motivelor întâmpinării se solicită a se constata nulitatea recursului, raportat la dispozițiile art. 489 alin. (2) din N.C.P.C., întrucât criticile invocate de către"~recurentul-reclamant nu se încadrează în niciunul din motivele de casare prevăzute la art. 488 din N.C.P.C.
Cu alte cuvinte, această cerere de recurs este nestructurată, conținând simple nemulțumiri ale recurentului-reclamant față de modul în care a decurs judecata în fața instanței de fond.
Din noua formă a textului, a dispărut prevederea conform căreia indicarea greșită a motivelor de casare nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea lor face posibilă încadrarea într-unui din motivele de recurs, eliminarea acestei prevederi fiind menită să aducă un plus de rigoare în exercitarea recursului.
Așa fiind, instanța de recurs, constatând că asemenea critici nu constituie motive de recurs și echivalând imposibilitatea încadrării acestora în dispozițiile art. 488 din N.C.P.C. cu nemotivarea recursului, urmează să constate nulitatea acestuia.
Dacă se va trece de această solicitare, solicită respingerea ca nefondat recursul declarat de către recurentul-reclamant B. L., împotriva încheierii din 5 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Sălaj - Secția Civilă în dosarul nr._ și menținerea acesteia ca temeinică și legală, din următoarele considerente:
Prin încheierea recurată, instanța fondului a respins cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 550/_ emis de Președintele A.N.S.V.S.A., constatând că, în speță, nu sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de art.
14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, nici în ceea ce privește cazul bine justificat, nici sub aspectul pagubei iminente.
Se precizează instanței de recurs, că prin Ordinul nr. 550/_ emis Președintele A.N.S.V.S.A. s-a dispus sancționarea disciplinară a recurentului- reclamant cu destituirea din funcția publică, conform art. 77 alin. (1), alin. (2) lit. e), g) și j) și alin. (3) lit. e) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată (r2), cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 47 alin. (1) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 1344/2007 privind normele de organizare și funcționare a Comisiilor de disciplină, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a se dispune astfel, s-a avut în vedere Raportul nr. 2083/_ al Comisiei de disciplină din cadrul A.N.S.V.S.A., aprobat de Președintele Autorității Naționale S. e Veterinare și pentru SA, întocmit în dosarul nr. 14/2012.
Se mai menționează că dosarul nr. 14/2012 s-a constituit în baza sesizării înregistrată la Comisia de Disciplină din cadrul A.N.S.V.S.A. cu nr. 1634V_, formulată de domnul Martin Mircea A., în calitate de director executiv al Direcției S. e Veterinare și pentru SA Sălaj, împotriva
funcționarului public B. L., director executiv adjunct al Direcției S. e Veterinare și pentru SA Sălaj la care a fost conexată sesizarea nr. 1674/_, formulată de domnul V. Cosmin D., director general al Direcției Generale de Inspecții, Controlul și Coordonare PIF, împotriva funcționarului public B. L., director executiv adjunct al Direcției S. e Veterinare și pentru SA Sălaj.
Concret, Comisia de disciplină a fost sesizată cu privire la următoarele fapte săvârșite de funcționarul public B. L., director executiv adjunct al Direcției S. e Veterinare și pentru SA Sălaj: Încălcarea prevederilor H.G. nr. 114/2011, respectiv Ordinul președintelui A.N.S.V.S.A. nr. 17/2011; H.G nr. 341/2012, respectiv Ordinul președintelui A.N.S.V.S.A. nr. 43/2012, în sensul în care domnul B. L., în calitatea sa de director executiv adjunct al Direcției S. e Veterinare și pentru SA Sălaj, trebuia să vegheze la modul în care se respectă aceste prevederi, dar în mod direct a încălcat aceste prevederi în ceea ce privește efectivele de animale deținute de aceștia.- intervenții sau stăruințe pentru soluționarea unor cereri: a) pentru eliberarea de documente sanitare veterinare pentru animalele deținute de reclamant, fără ca emitentul- medicul veterinar de liberă practică împuternicit, dr.Ciupe G. să fie prezent pentru examinarea clinică a animalelor;b)
solicitarea doamnei Vulcu M. din cadrul Compartimentului înregistrarea exploatațiilor și identificarea animalelor, pentru înregistrarea în B.N.D. a transferului unor ovine pe care nu le poate efectua decât medicul veterinar împuternicit, inclusiv pentru efectuarea unor modificări în B.N.D. în folosul reclamantului; c) efectuarea de presiuni asupra S.C. ROMVAC COMPANY S.A. pentru eliberarea vaccinului anticărbunos cu încălcarea prevederilor Ordinului nr. 41/2012 al președintelui A.N.S.V.S.A.; d) Efectuarea de presiuni asupra medicilor veterinari de liberă practică împuterniciți de a efectua mișcări fictive de animale din exploatații (dr.Vegh Gherasim) încălcând astfel prevederile Ordinului președintelui A.N.S.V.S.A. nr. 40/2010 și O.U.G. nr. 23/2010; e) utilizarea calității oficiale (funcție publică de conducere, respectiv director executiv adjunct) în efectuarea de acțiuni sanitare veterinare concesionate, în absența medicului veterinar de liberă practică împuternicit teritorial; f) obstrucționarea exercitării atribuțiilor stabilite prin lege pentru reprezentanții D.S.V.S.A. Sălaj, respectiv Serviciul de Inspecții.
In urma probelor administrate în dosar, comisia de disciplină a propus sancționarea recurentului-reclamant cu destituirea din funcția publică conform prevederilor art. 77, alin. (3), lit.e), coroborat cu prevederile art. 77, alin. (4) din
Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu prevederile art. 47, alin.(2), lit.f) din Hotărârea Guvernului nr. 1344/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină.
Ca urmare, a fost emis Ordinul nr. 550/_ prin s~a dispus sancționarea disciplinară a recurentului-reclamant cu destituirea din funcția publică, conform art. 77 alin. (1), alin. (2) lit. e), g) și j) și alin. (3) lit. e) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată (r2), cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 47 alin. (1) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 1344/2007 privind normele de organizare și funcționare a Comisiilor de disciplină, cu modificările și completările ulterioare.
Recurentul-reclamant critică sentința primei instanțe, arătând că aceasta
"nu a analizat dacă există un caz bine justificat, considerând că această analiză se va face în cadrul judecării cauzei de fond. "
După cum se poate observa, "criticile" aduse de către recurentul-reclamant sentinței primei instanțe constau în reluarea argumentelor invocate în fața primei instanțe prin cererea de chemare în judecată, neinvocând motive de nelegalitate și netemeinicie a sentinței recurate.
Recurentul-reclamant se limitează la a susține că "instanța de fond a făcut o greșită aplicare a normelor de drept material, atunci când a verificat
îndeplinirea condițiilor legale privind suspendarea actului administrativ ", fără a indica probele administrate în cauză din care ar rezulta că, în speță, este îndeplinită condiția cazului bine justificat, probe pe care prima instanță le-ar fi omis.
In motivele de recurs, recurentul-reclamant a arătat că "din înscrisurile depuse la dosar, rezultă faptul că sancțiunea aplicată reclamantului prin actul a cărui suspendare se solicită este urmare a faptului că reclamantul a sesizat încălcări ale legii de către directorul executiv și de către reprezentanții A.N.S.V.S.A. ce au efectuat cercetarea disciplinară."
O primă observație care se impune este aceea că aceste "motive" nu au fost invocate de către recurentul-reclamant în fata instanței de fond, în cererea de chemare în judecată, acesta aducând drept argumente pentru existența cazului bine justificat "toate cele expuse " de acesta în argumentarea nelegalității actului contestat, fiind practic singura motivare a recurentului-reclamant cu privire la cazul bine justificat.
O dovadă în acest sens este și împrejurarea că recurentul-reclamant anexează, o dată cu cererea de recurs, "înscrisuri care dovedesc că reclamantul a semnalat încălcări ale legii de către persoane cu funcții de conducere în autoritatea publică", probă pe care, vă rugăm să o respingeți.
In al doilea rând, se învederează instanței de recurs că din înscrisurile depuse de recurentul-reclamant la dosarul cauzei nu rezultă în niciun fel că sancțiunea aplicată prin actul administrativ contestat este urmare a faptului că acesta "a sesizat încălcări ale legii de către directorul executiv și de către reprezentanții A.N.S.V.S.A. ce au efectuat cercetarea disciplinară", în calitatea acestuia de avertizor în temeiul Legii nr. 571/2004.
Așa cum s-a arătat și s-a dovedit în fața instanței fondului, sancțiunea aplicată prin ordinul contestat este urmarea săvârșirii de către recurentul- reclamant a unor fapte care constituie abatere disciplinară, fapte pe care le-am enumerat chiar în prezenta întâmpinare.
Așa fiind, susținerea recurentului-reclamant, în sensul că sancțiunea aplicată acestuia prin Ordinul nr. 550/_ emis de A.N.S.V.S.A., este urmare a faptului că, în calitatea acestuia de avertizor în temeiul Legii nr. 571/2004, "a sesizat încălcări ale legii de către directorul executiv și de către reprezentanții
A.N.S.V.S.A. ce au efectuat cercetarea disciplinară", este neîntemeiată și trebuie respinsă.
Suspendarea executării actului administrativ constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate: doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea producerii unei pagube iminente.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:"1) In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. în cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate."
Conform art. 15 alin. (1) din același act normativ:"Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art.14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. In acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond."
Din redactarea acestor dispoziții legale, rezultă ca cele două condiții (a cazului bine justificat și a pagubei iminente) trebuie îndeplinite cumulativ.
Se învederează instanței de recurs că recurentul-reclamant nu dovedește nici cazul bine justificat și nici paguba iminentă, împrejurări care ar justifica suspendarea actului administrativ.
Măsura suspendării actului administrativ se justifică dacă actul administrativ conține dispoziții care, dacă ar fi aduse la îndeplinire mai înainte de exercitarea de către instanță a controlului de legalitate, ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat în cazul anulării actului, dispoziții pe care recurentul-reclamant nu le invocă.
Așa fiind, reținerea instanței de fond în sensul că "în cauză nu există, nicio împrejurare care să creeze vreo îndoială în privința legalității Ordinului nr. 550/2013 și nici nu există argumente juridice referitoare la ilegalitatea lai", este temeinică și legală.
In ceea ce privește paguba iminentă, instanța fondului, în mod temeinic și legal a reținut că recurentul-reclamant nu a făcut dovada producerii acesteia, aspectele invocate de recurentul-reclamant, în sensul că prin executarea actului administrativ i se creează un prejudiciu material, fiindu-i afectată situația financiară, nu sunt de natură să ducă la suspendarea actului administrativ.
Recurentul-reclamant critică sentința recurată, arătând că "prejudiciul creat reclamantului fiind viitor și previzibil" este de natură să "influențeze negativ starea materială, statutul social și profesional al reclamantului. "
Și această critică a recurentului-reclamant este neîntemeiată, o dovadă în acest sens fiind și practica judecătorească, constantă în a decide că simpla susținere a părții referitoare la paguba creată-pierderea salariului-nu este nici suficientă și nici concludentă pentru a se putea aprecia că sunt întrunite cerințele legale ce se impun pentru a suspenda executarea unui act administrativ, a cărui prezumție de legalitate nu a fost cu nimic răsturnată. (Decizia nr. 1377/2007 a I.C.C.J.)
In considerarea celor expuse mai sus, rezultă că, în speță nu sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării Ordinului nr. 550/_, astfel încât sentința pronunțată de prima instanță, prin care a fost respinsă
cererea recurentului-reclamant de suspendare a executării acestuia este temeinică și legală.
Recurentul-reclamant B. L.
a depus răspuns la întâmpinarea depusă de intimat la fila 33.
În dezvoltarea răspunsului la întâmpinarea depusă de intimat la dosarul cauzei se arată de recurent că, sunt îndeplinite cele două condiții cumulative pentru suspendarea Ordinului ANSVSA 550/_, respectiv cazul bine justificat ce reiese din faptul că acesta a fost sancționat prin ordinul ante menționat pentru unele fapte pe care le-a comis in calitatea lui de crescător de animale.
Pentru toate aceste fapte a fost sancționat contravențional din dispoziția Directorului Executiv al DSVSA Sălaj împreună cu alte două persoane care au devenit victime colaterale ale abuzurilor lui Martin Mircea A. cu 9 (nouă) amenzi în valoare totală de 2. (două miliarde douăzeci de milioane lei vechi), amenzi, care au fost anulate de instanță în dosarele, după cum urmează: Dosar_ ,_ ,_, amenzi care mi-au fost aplicate în valoare de 80400
Ron, Dosar_ ,_ ,_ ,_ ," amenzi aplicate lui Kiss losif, în valoare de 81200 Ron, Dosar_ ,_, amenzi aplicate lui Zay G.
, care a primit numai două amenzi în valoare de 40400, datorită faptului că inspectorii speciali a lui Martin Mircea au observat doar după două sancțiuni drastice că nu este crescător de animale și nu deține animale.
Se mai menționează de către recurent că toate aceste sancțiuni au fost anulate de instanță, majoritatea cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată de către DSVSA, iar în unele cazuri s-a ajuns si la executarea silită a conturilor DSVSA Sălaj conform adresei atașate.
Un alt motiv bine justificat pentru suspendarea Ordinului 550/2013 este faptul că inspectorii ANSVSA Manea R. și Dulgheriu Angel Constantin din cadrul Corpului de Control al Președintelui ANSVSA în perioada 17-20 când au fost solicitați de către Martin Mircea să-i numere oile, au pretins și au obținut mită de la directorul executiv al DSVSA Sălaj, așa cum reiese din Ordonanța Parchetului de pe Lângă Tribunalul Sălaj din data de_ din dosarul 220/P/2012, care momentan se află în soluționare la Direcția N. Anticorupție Serviciul Teritorial C., în dosarul 16/P/2013.
Așa cum reiese din Ordonanța atașată există indicii serioase asupra faptului că inspectorii ANSVSA sunt acuzați de luare de mită în formă continuată, iar recurentul a fost sancționat pe constatarea acestor inspectori si pe baza sesizării directorului executiv al DSVSA Sălaj, asupra cărora planează acuzații grave de corupție, cum ar fi darea, luarea de mită în formă continuată, abuz în serviciu, etc. Este interesant faptul că chiar în perioada când au fost inspectorii ANSVSA la numărat de oi (17-20 iulie 2012) care sunt momentan cercetați penal, directorul executiv a ordonanțat plăți ilegale unei societăți apropiate de dânsul, în valoare de peste 30000 lei, pe niște deconturi justificative ilegale și refuzate de la plată, așa cum a constatat și Procurorul Criminalist conform Ordonanței atașate. Este de neimaginat cum apără ANSVSA prin întâmpinarea depusă personalul cu atribuții de control asupra cărora planează aceste acuzații grave cu privire la comiterea unor infracțiuni sau cum e posibil ca ANSVSA să ia în considerare Nota 95/2012 întocmită de acești inspectori, în baza căruia recurentul a fost destituit din funcția publică iar sesizarea acestuia nu a fost luată în considerare, ba mai mult inspectorul în cazul căruia există indicii serioase că a primit mită a fost promovat în funcție.
Consideră că pierderea locului de muncă din cauzele enumerate anterior este un prejudiciu iminent, având în vedere că recurentul are în întreținere doi copii minori, iar dacă nu a fost de acord cu scurgerea banului public pe
răspunderea lui, care a fost și motivul conflictului dintre mine și directorul executiv.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea de A. ajunge la următoarele constatări:
Prin cererea formulată de reclamantul B. L. în contradictoriu cu pârâta
A. N. S. V. ȘI PENTRU SA se solicită a se dispune în baza art.14 și 15 din L.554/2004, suspendarea actului administrativ atacat până la soluționarea definitivă a cauzei. Consideră că suspendarea ar preveni o pagubă iminentă în condițiile în care în prezent este lipsit de orice venituri și în 3 luni i s-au aplicat 3 sancțiuni disciplinare.
Pârâta A. N. S. V. ȘI PENTRU SA depune în întâmpinare solicitând respingerea acestei cereri deoarece în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții . respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.
În cauză nu există, nici o împrejurare care să creeze vreo îndoială în privința legalității Ordinului 5550/2013 și nici nu există argumente juridice referitoare la ilegalitatea emiterii lui.
Cererea de suspendare a fost analizată de instanța de fond care prin Încheierea fără număr din data de 0_ a respins cererea de suspendare reținând corect că, nu sunt îndeplinite prevederile art.14 și 15 din L.554/2004.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul recurent B.
L.
solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate si in rejudecarea cauzei, admiterea cererii privind suspendarea Ordinului nr. 550 din_ emis de parata, pana la soluționarea definitiva a acțiunii privind anularea actului administrativ atacat, recurs ce a fost amplu motivat în condițiile arătate mai sus.
Intimatul pârât A. N. S. Ă V. ȘI PENTRU SA ( ANSVSA)
a depus întâmpinare la fila 20 solicitând respingerea recursului formulat de către recurentul-reclamant B. L., împotriva încheierii din 5 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Sălaj - Secția Civilă în dosarul nr._ și menținerea acesteia ca temeinică și legală.
În dezvoltarea motivelor întâmpinării se solicită a se constata nulitatea recursului, raportat la dispozițiile art. 489 alin. (2) din N.C.P.C., întrucât criticile invocate de către"~recurentul-reclamant nu se încadrează în nici unul din motivele de casare prevăzute la art. 488 din N.C.P.C.
Astfel, s-a susținut că, cerere de recurs este nestructurată, conținând simple nemulțumiri ale recurentului-reclamant față de modul în care a decurs judecata în fața instanței de fond.
Curtea a analizat aspectul invocat de intimat, constatând că recursul este motivat, recurentul prezentând structurat aspectele considerat de el a fi nelegale în soluția dată de instanța de fond, antamând și unele aspecte ce țin de fondul cauzei și probele din dosar, împrejurare ce nu poate conduce la ideea că recursul nu este motivat și constatarea nulității acestuia.
Analizând fondul recursului declarat, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a respins cererea de suspendare formulată de B. L., reținând că, potrivit art.15 din L.554/2004,,suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.";
Conform art.14 alin.1 ,,În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a
emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.
Instanța de fond a mai reținut că, prin caz bine justificat L.554/2004 a avut în vedere potrivit art.2 lit. t împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ iar paguba iminentă a fost definită de art.2 litera ș ca fiind prejudiciu material viitor și previzibil.
Curtea consideră că, suspendarea executării actului administrativ este o operațiune de întrerupere temporară a efectelor unui act administrativ care intervine la cererea părții interesate, că, este o măsură de excepție care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul ar fi ulterior anulat de o hotărâre judecătorească.
Recurentul a considerat că instanța de fond nu a făcut corecta aplicare a prevederilor art.14 și 15 din Legea nr.554/2004, precum și dispozițiile legale ce definesc instituția cazului bine justificat, care potrivit art.2 lit. "t" din Legea 554 are in vedere împrejurări legate de starea de fapt si de drept care sunt de natura sa creeze o îndoiala serioasa in privința legalității actului administrativ, iar paguba iminenta este definita de art. 2 lit. "s" ca fiind un prejudiciu material viitor si previzibil. Legea 571/2004 privind protecția personalului din autoritățile publice, instituțiile publice si din alte unități care semnalează încălcări ale legii reglementează unele masuri privind protecția persoanelor care au reclamat sau au sesizat încălcări ale legii săvârșite de către persoane cu funcții de conducere sau de execuție din instituțiile publice si din celelalte unități bugetare.
Totodată, recurentul a mai arătat că,din înscrisurile depuse la dosar rezulta faptul ca sancțiunea aplicata acestuia prin actul a cărui suspendare se solicita este urmare a faptului ca reclamantul a sesizat încălcări ale legii de către directorul executiv al autorității si de către reprezentanții ANSVSA ce au efectuat cercetarea disciplinara.
De asemenea, sancțiunea aplicata pentru faptele pentru care reclamantul a fost cercetat disciplinar este disproporționala cu practica sancționării sau cu alte cazuri similare din aceiași instituție.
Considera ca aceste aspecte duc la concluzia ca exista un caz bine justificat, in sensul prevăzut de art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004, împrejurările invocate fiind denatura sa creeze o îndoiala serioasa in privința legalității actului administrativ.
De asemenea, a mai arătat că, suspendarea actului administrativ atacat se impune si pentru prevenirea unei pagube iminente, prejudiciul creat reclamantul fiind viitor si previzibil, sancțiunea aplicata fiind de natura a influenta negativ starea materiala, statutul social si profesional al reclamantului.
Curtea analizând sentința recurată, precum și motivele de recurs și aspectele cuprinse în răspunsul la întâmpinare, constată că, în prezenta cauză nu sunt îndeplinite nici una dintre condițiile suspendării actului administrativ.
Astfel, în ce privește paguba iminentă, constată că reclamantul nu a făcut dovada producerii pagubei așa cum este ea definită de art.2 litera ș din L.554/2004, iar aspectele invocate de reclamantă constând în aceea că prin executarea actului administrativ i se creează un prejudiciu material fiind-i afectată situația financiară, nu sunt de natură să ducă la suspendarea actului administrativ .
În mod corect instanța de fond a apreciat că, în situația în care în cadrul acțiunii de fond se constată că actele sunt nelegale, reclamantul are dreptul la repararea pagubei.
Critica recurentului-reclamant legat de iminentul prejudiciu, este neîntemeiată, o dovadă în acest sens fiind și practica judecătorească, constantă în a decide că simpla susținere a părții referitoare la paguba creată-pierderea salariului-nu este nici suficientă și nici concludentă pentru a se putea aprecia că sunt întrunite cerințele legale ce se impun pentru a suspenda executarea unui act administrativ, a cărui prezumție de legalitate nu a fost cu nimic răsturnată - Decizia nr. 1377/2007 a I.C.C.J.
Referitor la cazul bine justificat, Curtea reține că, motivele invocate de reclamant în acțiunea introductivă și în recursul declarat, privind probele dosarului, vizează fondul cauzei și nu pot fi analizate în cadrul cererii de suspendare întrucât aplicarea dispozițiilor art.14 din L.554/2004 nu trebuie să ducă la examinarea pe fond a legalității actelor administrative a căror suspendare se solicită.
Probele depuse de recurent în susținerea recursului, vor fi analizate de instanța fondului, care se va pronunța asupra concludenței acestora.
În consecință, Curtea constată legalitatea și temeinicia încheierii civile atacate, motiv pentru care în baza art.312 Cod pr.civilă, va respinge recursul declarat de B. L. împotriva încheierii civile din_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de B. L. împotriva încheierii civile din _
, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Noiembrie 2013
Președinte, V. G. | Judecător, S. L. R. | Judecător, R. -R. D. |
Grefier, M. V. -G. |
Red. V.G./M.N.
2 ex.
