Sentința civilă nr. 2106/2013. Suspendare executare act administrativ

Decizii și sentințe contencios/fiscal - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B. -N.

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2106/2013

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2013

Tribunalul format din: PREȘEDINTE: D. E. L.

GREFIER: M. DP

Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta SC K. SS în contradictoriu cu D. G. R. a F. P. C. -Napoca, care s-a subrogat în drepturile și obligațiile procesuale ale pârâtei D. G. a F. P. B. -N., conform prevederilor OUG nr.74/2013 și HG nr.520/2013, având ca obiect suspendare executare act administrativ.

Cauza s-a judecat în fond la data de 12 noiembrie 2013, concluziile reprezentantului reclamantei fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Deliberând constată;

T R I B U N A L U L

Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta SC K. SS, în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. B. -N., a solicitat suspendarea executării actelor administrative: Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala nr. F-__, Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscala nr. 261/_ și Raportul de inspecție fiscală nr. F-BN 227 din_, până la pronunțarea instanței de fond asupra contestației având ca obiect anularea actelor administrative a căror suspendare o solicită.

În motivare s-a arătat că in perioada_ -_ s-a efectuat o inspecție fiscala de către inspectori din cadrul Direcției Generale a F. P. B. -N., perioada supusă verificării fiind cuprinsă între_ -_ .

In urma efectuării inspecției fiscale s-a întocmit Raportul de inspecție fiscală nr. F-BN 227 din_ înregistrat la D. G. a F. P. B. -N. sub nr.2071 din_ .

Pe baza raportului de inspecție fiscală susmenționat s-a întocmit Decizia de impunere privind obligațiile fiscal suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F-BN 325 din_ si Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 261/_ . Împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala nr. F-__, a dispoziției privind masurile stabilite de organele de inspecție fiscala nr. 261/_ și a raportului de inspecție fiscala nr. F-BN 227 din_ reclamanta a formulat contestație înregistrată la D. G. a F. P. B. -N. .

Prin contestația formulată a solicitat anularea actelor administrativ - fiscale atacate în ceea ce privește următoarele sume: Taxa pe valoare adăugata in suma de 37158 lei, Dobânzi/majorări de întârziere aferente TVA stabilite suplimentar în sumă de 4923 lei din care se scade suma ce reprezintă dobânzi/majorări aferente TVA neadmis la deductibilitate în sumă de 3213 lei, impozit pe profit în sumă de 24773 lei, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 4282 lei din care se scade suma ce reprezintă dobânzi/majorări de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar in suma de 2141 lei, penalități de întârziere în sumă de 4037 lei din care se scade suma ce reprezintă penalități de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar în sumă de 2141 lei.

Nu a contestat obligația de plată impusă suplimentar reprezentând TVA in suma de 3213 lei precum si a dobânzilor/majorărilor de întârziere calculate la suma de 3213 lei și nici obligația de plată impusă suplimentar de plata reprezentând impozit pe profit în sumă ele 2141 lei precum si a dobânzilor/majorărilor si penalităților de întârziere aferente sumei de 2141 lei.

Evident că această contestație formulată a vizat și măsurile dispuse de inspecția fiscală.

Prin contestația depusă a prezentat detaliat aspectele cu privire la starea de fapt și de drept care sunt evidente și de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității celor trei acte contestate, reiterând in cele ce urmează argumentele pe care se întemeiază contestația noastră:

Cu privire la TVA stabilit suplimentar de plata contestat:

Motivele de fapt invocate de organele de inspecție fiscala pentru stabilirea TVA suplimentar de plată:

Organele de inspecție fiscala nu au dat drept de deductibilitate la TVA în sumă de 37158 lei aferent achizițiilor de la SC Prestcon Next Grup S. si de la SC Olimpstar Grup S., deoarece bunurile trecute pe facturi ca fiind achiziționate nu au putut fi susținute de documente justificative încălcând pe aceasta cale prevederile art. 146 alin 1 lit. a din Codul fiscal "persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiții: a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-ar fi fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-ar fi fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul sau de către o persoană impozabilă să dețină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155".

Se mai invoca "S-au înregistrat facturi care nu conțin toate elementele de siguranța precum si din informațiile primite de la alte instituții respectiv prezentate in anexa 3 la procesul verbal de constatare a Gărzii Financiare secția B. -N., organele de inspecție fiscală din cadrul Direcției Generale a F. P. a Municipiului București, Activitatea de inspecție Fiscala, Serviciul I. Fiscala - Persoane juridice nu au putut efectua control la Sc Prestcon Next Grup S. București si la SC Olimpstar Grup S. deoarece contribuabilii nu au fost găsiți si nici nu s-a putut lua legătura cu reprezentanții legali ai contribuabililor, fapt care ar conduce la tranzacții care s-au efectuat cu scopul de a diminua obligațiile de plata la bugetul consolidat al statului."

Din actele contabile ale agentului economic verificat rezulta ca in perioada_ -_ a achiziționat piese auto de la SC Prestcon Next Grup S. in baza a 23 facturi la valoarea fără TVA de 122.877 lei cu TVA aferent in suma de 29490 lei sub valoarea de 5000 lei, care nu au înscrise toate elementele necesare de siguranța si anume nu se înscrie in facturi contul bancar la cumpărător, adresa completa la cumpărător iar la furnizor diferă conturile bancare si localitatea si totodată nu exista la facturi atașate foi de transport de unde se transporta marfa. Facturile au fost achitate in numerar.

Având in vedere aspectele prezentate mai sus organele de inspecție fiscala nu au luat in considerare aceste tranzacții deoarece SC K. SS U. a evidențiat in actele contabile achiziții care nu au la bază documente justificative.

Așadar așa cum se prezintă facturile acestea nu reprezintă documente justificative încălcând pe aceasta cale prevederile art. 146 alin.1 lit. a) din Codul fiscal "persoana impozabila trebuie sa îndeplinească următoarele condiții: a) pentru taxa datorata sau achitata, aferenta bunurilor care i-au fost ori urmează sa ii fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează sa ii fie prestate in beneficiul sau de către o persoana impozabila să dețină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155"

Totodată, potrivit art. 155 alin 5 litera d) si f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal "factura cuprinde in mod obligatoriu următoarele informații: [...] denumirea/numele, adresa si codul de înregistrare în scopuri de TVA sau după caz, codul de identificare fiscala ale persoanei impozabile care emite factura".

Organele de inspecție fiscala au analizat situația fiscala a societății SC K. SS in conformitate cu art. 14 alin 2 din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala care prevede ca "situațiile de fapt relevante din punct de vedere fiscal se apreciază de organul fiscal după conținutul lor economic" precum si conform art. 11 din Codul Fiscal "la stabilirea unui impozit sau a unei taxe in înțelesul prezentului cod, autoritățile fiscale pot sa nu ia in considerare o tranzacție care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției".

Din actele contabile ale agentului economic verificat rezultă că în perioada_ -_ a achiziționat piese auto de la SC Olimpstar Grup S. in baza a 8 (facturi) la valoarea fără TVA de 31948 lei cu TVA aferent în sumă de 7668 lei sub valoarea de 5000 lei, care nu au înscrise toate elementele necesare de siguranța si anume nu se înscrie in factura nr. avizului de însoțire a mărfii, respectiv contul bancar la cumpărător, adresa completa la cumpărător.

Având în vedere aspectele prezentate mai sus organele de inspecție fiscală nu au luat in considerare aceste tranzacții deoarece SC K. SS U. a evidențiat în actele contabile achiziții care nu au la baza documente justificative.

Așadar așa cum se prezintă facturile acestea nu reprezintă documente justificative încălcând pe aceasta cale prevederile art. 146 alin.1 lit. a) din Codul fiscal ""persoana impozabila trebuie să îndeplinească următoarele condiții: a) pentru taxa datorată sau achitată, aferenta bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate in beneficiul sau de către o persoană impozabilă să dețină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155"

Totodată, potrivit art. 155 alin 5 litera d) si f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal "factura cuprinde in mod obligatoriu următoarele informații: [...] denumirea/numele, adresa si codul de înregistrare in scopuri de TVA sau după caz, codul de identificare fiscală ale persoanei impozabile care emite factura".

Temeiul de drept invocat de organele de inspecție fiscala pentru stabilirea TVA suplimentar de plata: art. 11 alin 1si alin. 1 ind.2 din Legea nr. 571/2003; art. 146 alin 1 litera a) din Legea nr. 571/2003; art. 155 lit. d si f din Legea nr. 571/2003;

Reclamanta a efectuat achiziții de piese de schimb de la SC Prtestcon Next Grup S. București in perioada_ -_ si de la SC Olimptar Grup S. București in perioada_ -_ ;

Facturile emise de furnizorii acestor mărfuri conțin toate elementele impuse de art. 155 din Codul fiscal, fiind evident din analiza acestora ca reprezintă documente justificative perfect legale si întocmite corespunzător cerințelor legii.

Reclamanta a efectuat recepția mărfurilor achiziționate prin aceste facturi fiscale si a făcut dovada si a utilizării acestor mărfuri in cadrul activității sale.

Reclamanta a achitat in întregime valoarea acestor facturi, implicit si a taxei pe valoare adăugata conținuta in acestea, constatare făcuta si de către organele de inspecție fiscala.

La datele efectuării tranzacțiilor SC Prtestcon Next Grup S. București si SC Olimptar Grup

S. erau societăți înmatriculate legal si oficial la Registrul Comerțului si Ministerul Finanțelor Publice, nu erau declarate ca inactive, nu erau dizolvate, erau înregistrate la ANAF ca fiind societăți plătitoare de TVA.

Achizițiile au avut ca si obiect piese de schimb si consumabile pentru autovehicule, iar reclamanta deținea si deține si la aceasta data in balanța de verificare a mijloacelor fixe mai multe autovehicule si vehicule pentru efectuarea de transporturi agabaritice. Pentru aceste vehicule este evident ca societatea are o nevoie permanenta de piese de schimb si consumabile, fiind vehicule care transporta bunuri cu mase agabaritice de peste 80 de tone si pe distante de mii de kilometrii, defecțiunile si necesitatea reparațiilor si întreținerii fiind una dintre problemele curente in cadrul unei asemenea activități.

Așadar, operațiunile au avut indubitabil un scop economic, de altfel nici organele de inspecție fiscala nu au consemnat in actele întocmite nici un motiv temeinic, real si concret pentru a invoca si pentru a considera ca tranzacțiile in speța nu au caracter economic, menționând doar textul de lege (art. 11 din Legea nr. 571/2003).

In aceasta situație nu este permis si nu este explicabil din punct de vedere legal si logic ca organele de inspecție fiscala sa considere ca tranzacțiile in speța nu au scop economic pentru activitatea societății.

Facturile recunoscute si menționate in actul raportul de inspecție fiscala - care potrivit legii sunt documente justificative cuprind si oferă elementele impuse de lege, conferind siguranța tranzacțiilor efectuate, ceea ce ne face sa ne aflam in opinia noastră in fata unui abuz in serviciu sau

cel puțin a unei neglijente grave in serviciu din partea organelor de inspecție fiscala, in accepțiunea cărora lipsa elementelor legale obligatorii in cazul acestor facturi fiscale constituie motiv de fapt pentru care nu au dat drept de deductibilitate a taxei pe valoarea adăugată.

Nu există prevederi legale care să nu permită deducerea taxei pe valoare adăugată in cazul in care " [...] organele de inspecție fiscala din cadrul Direcției Generale a F. P. a Municipiului București, Activitatea de inspecție Fiscala, Serviciul I. Fiscala - Persoane juridice nu au putut efectua control la SC PRESTCON NEXT GRUP S. București si la SC OLIMPSTAR GRUP S. deoarece contribuabilii nu au fost găsiți si nici nu s-a putut lua legătura cu reprezentanții legali ai contribuabililor" si "nu au putut efectua controlul".

Faptul că organele de inspecție fiscală nu au reușit să facă controlul la furnizorii reclamantei, că aceștia nu si-au înregistrat facturile in contabilitatea proprie, că nu și-au achitat datoriile față de stat ori ca nu și-au depus declarațiile fiscale la termenele prevăzute de lege nu este o culpă sau un temei legal care să poată fi pusă în sarcina reclamantei și utilizată ca probă legală pentru stabilirea ca sume suplimentare de plata reprezentând TVA, impozit pe profit, inclusiv majorări si penalități de întârziere.

Atitudinea și maniera nelegala a furnizorilor de a-și conduce evidenta contabila si de a respecta obligațiile impuse de lege este chiar o culpă care cade chiar în sarcina organelor de inspecție fiscala, care deși așa cum se înscrie in Raportul de inspecție fiscala ("Din baza de date a ANAF situația societății se prezintă astfel: - nu a depus nici un decont de TVA, - nu a depus declarația informativa 394 ") aveau informații că aceste societăți nu își îndeplinesc obligațiile legale au lăsat să treacă mult timp fără a lua măsura declarării ca inactive a acestor societăți, pentru ca acestea să nu mai poată îndeplinii tranzacții comerciale.

In plus, chiar dacă pentru unele dintre facturi ar fi considerate incomplete anumite elemente (oricum nu lipsesc denumirea, codul fiscal, si oricum nu ale furnizorului), organele de inspecție fiscala au luat in considerare doar art. 155 din Codul fiscal, fără să îl coroboreze cu art. 151 ind. 2 din Codul fiscal care prevede situația in care se impune răspunderea solidară a părților unei tranzacții pentru plata taxei pe valoare adăugată.

Astfel, trebuie observat că art. 155 este completat de "art. 151 ind. 2 Răspunderea individuală și în solidar pentru plata taxei, potrivit căruia: (1) Beneficiarul este ținut răspunzător individual și în solidar pentru plata taxei, în situația în care persoana obligată la plata taxei este furnizorul sau prestatorul, conform art. 150 alin. (1), dacă factura prevăzută la art. 155 alin. (19): a) nu este emisă; b) cuprinde date incorecte/incomplete în ceea ce privește una dintre următoarele informații: denumirea/numele, adresa, codul de înregistrare în scopuri de TVA al părților contractante, denumirea sau cantitatea bunurilor livrate ori serviciilor prestate, elementele necesare calculării bazei de impozitare; c) nu menționează valoarea taxei sau o menționează incorect. (2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), dacă beneficiarul dovedește achitarea taxei către persoana obligată la plata taxei, nu mai este ținut răspunzător individual și în solidar pentru plata taxei."

In ceea ce privește facturile referitoare la achizițiile de bunuri de la SC Prestcon Next Grup

S. București si la SC Olimpstar Grup S. acestea au fost achitate in întregime, inclusiv TVA cuprinsa in acestea, fapt constatat si de organele de inspecție fiscala, deci in mod cu totul nelegal s-a stabilit in sarcina societății noastre suma suplimentara de plata privind TVA aferenta acestor facturi si implicit si a majorărilor de întârziere.

Se mai invoca că facturile au valori sub 5000 lei si ca au fost achitate in numerar pentru a simula plata.

Nu există prevedere legală care să menționeze că nu se pot efectua aceste plăți sau nu pot fi recunoscute.

Dacă legiuitorul ar considera la fel cu organele de inspecție fiscală ar interzice total plățile in numerar si nu ar mai fi nici un dubiu in a încadra ca fiind legale sau nelegale sau ca indiciu de

"plata simulata" asemenea plați, ori pana in prezent nu exista o asemenea dispoziție legala.

Cu privire la impozit pe profit stabilit suplimentar de plată:

Motivele de fapt invocate de organele de inspecție fiscala pentru stabilirea impozitului pe profit suplimentar de plata: - nu s-a dat drept de deductibilitate la calculul profitului impozabil la cheltuieli totale in suma de 154.831 lei, calculând un impozit pe profit de 24.773 lei aferent achizițiilor de la SC Prestcon Next Grup S. București si de la SC Olimpstar Grup S. București, deoarece bunurile trecute pe facturi ca fiind achiziționate nu au putut fi susținute cu documente

justificative încălcând pe aceasta cale prevederile art. 21 alin 4 litera f din Legea nr. 571/2003 cheltuielile înregistrate in contabilitate, care nu au la baza un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării in gestiune, după caz, potrivit normelor sunt nedeductibile din punct de vedere fiscal.

S-au înregistrat facturi care nu conțin toate elementele de siguranța precum si din informațiile primite de la alte instituții respectiv prezentate in anexa 3 la procesul verbal de constatare a Gărzii Financiare secția B. -N. organele de inspecție fiscala din cadrul Direcției Generale a F. P. a Municipiului București, Activitatea ele inspecție Fiscala, Serviciul I. Fiscala - Persoane juridice nu au putut efectua control la SC Prestcon Next Grup S. București si la SC Olimpstar Grup S. București deoarece contribuabili nu au fost găsiți si nici nu s-a putut lua legătura cu reprezentanții legali ai contribuabililor, fapt care ar conduce la tranzacții care s-au efectuat cu scopul de a diminua obligațiile de plata la bugetul consolidat al statului;

Temeiul de drept invocat de organele de inspecție fiscala pentru stabilirea impozitului pe profit suplimentar de plata: art. 21 alin 4 lit. f din Legea nr. 571/2003; art. 21 alin 4 lit. r din Legea nr. 571/2003; art.14 alin 2 din OG nr. 92/2003; art. 155 lit. d si f din Legea nr. 571/2003;

Reclamanta a efectuat achiziții de piese de schimb de la SC Prtestcon Next Grup S. București in perioada_ -_ si de la SC Olimptar Grup S. București in perioada_ -_ .

Reclamanta a efectuat recepția mărfurilor achiziționate prin aceste facturi fiscale si a făcut dovada si a utilizării acestor mărfuri in cadrul activității sale.

La datele efectuării tranzacțiilor SC Prtestcon Next Grup S. București si SC Olimptar Grup

erau societăți înmatriculate legal si oficial la Registrul Comerțului si Ministerul Finanțelor Publice, nu erau declarate ca inactive, nu erau dizolvate, erau înregistrate la ANAF ca fiind societăți plătitoare de TVA.
Nu exista prevederi legale care sa nu permită deducerea cheltuielilor legal efectuate si înregistrate in cazul si pentru motivul ca "[...] organele de inspecție fiscala din cadrul Direcției Generale a F. P. a Municipiului București, Activitatea de inspecție Fiscala, Serviciul I. Fiscala - Persoane juridice nu au putut efectua control la SC Prestcon Next Grup S. București si la SC Olimpstar Grup S. deoarece contribuabilii nu au fost găsiți si nici nu s-a putut lua legătura cu reprezentanții legali ai contribuabililor" si "nu au putut efectua controlul";
Conform art. 21 din Legea nr.571/2003 privind codul fiscal alin. 4 litera f nu sunt deductibile fiscal cheltuielile înregistrate in contabilitate care nu au la baza un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării in gestiune, după caz, potrivit normelor.
Facturile recunoscute si menționate in actul Raportul de inspecție fiscala - care potrivit legii sunt documente justificative cuprind si oferă elementele impuse de lege, conferind siguranța tranzacțiilor efectuate, ceea ce ne face sa ne aflam in opinia noastră in fata unui abuz in serviciu sau cel puțin a unei neglijente grave in serviciu din partea organelor de inspecție fiscala, in accepțiunea cărora lipsa elementelor legale obligatorii in cazul acestor facturi fiscale constituie MOTIV DE FAPT pentru care nu au dat drept de deductibilitate cu titlu de cheltuieli a valorii cuprinse in acestea; Fata de aceste erori grave avem intenția de a îndeplinii proceduri de alta natura pentru atragerea răspunderii individuale a persoanelor care au efectuat controlul fiscal.
Organele de inspecție fiscala au procedat așa cum le-a fost mai simplu si mai confortabil, dar si complet abuziv si in afara legii, in sensul ca daca contribuabilul (in speța SC Prestcon Next Grup S. si SC Olimpstar Grup S. ) nu a înregistrat, nu a calculat, nu a declarat si nu a achitat datoriile fiscale fata de bugetul de stat si mai ales daca "nu poate fi contactat" se impune de plata cumpărătorului de buna credința care deține documente justificative si înregistrează tranzacțiile in evidenta contabila, sumele datorate de către vânzător.
Achizițiile au avut ca si obiect piese de schimb si consumabile pentru autovehicule iar subscrisa deținea si deține si la aceasta data in balanța de verificare a mijloacelor fixe mai multe autovehicule si vehicule pentru efectuarea de transporturi agabaritice. Pentru aceste vehicule este evident ca societatea are o nevoie permanenta de piese de schimb si consumabile, fiind vehicule
care transporta bunuri cu mase agabaritice de peste 80 de tone si pe distante de mii de kilometrii, defecțiunile si necesitatea reparațiilor si întreținerii fiind una dintre problemele curente in cadrul unei asemenea activități.
In temeiul art. 13 din Codul de procedura fiscala "Interpretarea legii" organele de inspecție fiscala trebuia sa interpreteze reglementările fiscale astfel încât să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimata de lege si nu după bunul lor plac, după constatările Gărzii Financiare sau mai grav după ordinele verbale dictate de șefii ierarhici ori după obiceiul si constrângerile de a efectua controalele fiscale in așa fel încât in urma lor sa se impună sume suplimentare de achitat de către contribuabili chiar daca nu exista probe sau constatări proprii fata de aceștia.
Cele trei acte a căror suspendare a fost solicitată prin prezenta cerere întrunesc elementele definitorii ale actelor administrative fiscale, elemente prevăzute de art. 41 din Codul de procedura fiscala.
Este evident ca din conținutul actelor a căror suspendare se solicita rezulta fără echivoc consecința aplicării legislației privind stabilirea, respectiv modificarea drepturilor si obligațiilor fiscale ale reclamantei.
Mai mult decât atât, însăși organul fiscal emitent al acestor acte consemnează in cuprinsul lor calea de atac prevăzuta de art. 205, 207 din OG nr. 92/2003, act normativ care reglementează procedura soluționării contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ fiscale.
Îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de suspendare:
1. Cazul bine justificat:

Potrivit art. 2 alin 1 litera "t" din Legea nr. 554/2004 sunt considerate cazuri bine justificate împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;

Prin contestația depusa precum si prin prezenta cerere a prezentat detaliat aspectele cu privire la starea de fapt si de drept care sunt de natura sa creeze o îndoială serioasă asupra legalității actelor contestate. Astfel, a arătat și dovedește si cu înscrisurile anexate că sunt lipsite de temei legal obligațiile suplimentare stabilite de inspecția fiscală cu privire la sumele contestate.

Inspecția fiscala nu a luat in considerare documentele justificative înregistrate in contabilitatea reclamantei care au făcut dovada existentei si realității operațiunilor comerciale si a caracterului deductibil a cheltuielilor realizate si TVA - ului.

Decizia de impunere a sumelor suplimentare de plata nu a fost motivată pe baza de probe așa cum impun dispozițiile art. 65 aliniatul 2 din Codul de procedură fiscală.

Facturile de achiziții mărfuri sunt documente justificative care îndeplinesc cerințele prevăzute de art. 6 din Legea nr. 82/1991 precum si cele prevăzute de codul fiscal.

Mai mult prin efectuarea plății sumelor cuprinse în aceste facturi conform art. 151 ind. 2 din Codul fiscal se acoperă si se elimina orice îndoială sau răspundere a beneficiarului, ori s-a dovedit achitarea integral a sumelor cuprinse in facturile fiscale.

In mod greșit s-a reținut de către inspecția fiscala ca cheltuielile înregistrate in contabilitate nu au la baza documente justificative potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării in gestiune, câtă vreme deține facturi fiscale corect întocmite, mărfurile au fost recepționate și achitate mai mult fiind date și în consum prin bonuri interne de lungul timpului.

Inspecția fiscala nu a ținut seama de prevederile art. 46 din Codul comercial, potrivit cărora "Obligațiunile comerciale si liberațiunile se probează cu acte autentice, cu acte sub semnătura privata, cu facturi acceptate [...]"

Prin urmare existența unei operațiuni comerciale se poate proba în condițiile reglementate de art. 46 din Codul comercial, iar reclamanta a făcut dovada în condițiile textului de lege menționat a existentei operațiunilor comerciale și înregistrării in evidentele contabile a acestor operațiuni.

Drept urmare in mod cu totul nelegal s-au stabilit sumele suplimentare de plată impuse prin actele administrative a căror suspendare a solicitat-o.

Un alt motiv lipsit de temei legal este si acela invocat de organele de inspecție fiscala referitor la imposibilitatea efectuării controlului la furnizori "deoarece contribuabilii nu au fost găsiți si nici nu s-a putut lua legătura cu reprezentanții legali ai contribuabililor".

Nu există prevedere legală care să nu permită deducerea cheltuielilor in scopul calculului impozitului pe profit ori in cazul deducerii TVA in situația in care se înregistrează facturi privind

mărfuri sau servicii achiziționate de la societăți ai căror administratori nu pot fi identificați de organele fiscale la o data ulterioara realizării operațiunilor comerciale.

Agentul economic nu poate fi sancționat pentru activitatea organelor fiscale, fiindcă nu are atribuții de identificare a administratorilor si nici nu răspunde in situațiile în care, la un interval de timp după realizarea operațiunilor comerciale, organele fiscale nu-i identifica ori afirmă că nu-i identifică pe administratorii unor societăți comerciale.

In consecință sunt lipsite de temei legal obligațiile de plata constând în TVA și impozit pe profit suplimentare, precum și a majorărilor și penalităților de întârziere stabilite de organele de inspecție fiscală.

Inconsecventele de raționament ale organului fiscal in ceea ce privește caracterul nedeductibil al unor cheltuieli, constituie o împrejurare suficientă pentru a concluziona existența cazului bine justificat, existența lor putând fundamenta convingerea instanței că susținerile reclamantei, precum și argumentele juridice prezentate și sumar probate prin actele contestate, sunt de natură a crea o îndoială asupra legalității actelor administrativ-fiscale contestate.

Este îndeplinită si condiția privind prevenirea unei pagube iminente:

Prin recomandarea nr. R (89) 8 din_ a Comitetului de Miniștrii a Consiliului Europei cu privire la protecția juridica provizorie in materie administrativa, se solicita autorității jurisdicționale competente ca, atunci când executarea unei decizii administrative este de natura sa provoace daune grave, dificil de reparat, persoanelor particulare cointeresate de aceasta decizie - sa ia masuri de protecție in limitele competentei sale și fără ca astfel să influențeze în vre-un fel soluția asupra fondului, cu atât mai mult atunci când există argumente juridice valabile în raport cu elementele de legalitate ale actului administrativ contestat.

In acord cu dispozițiile art. 11, 20 alin 2, art. 148 alin 2si 4 din Constituția României si cu Recomandarea nr. R (89) 8 din_ a Comitetului de Miniștrii al Consiliului Europei legiuitorul a prevăzut posibilitatea suspendării executării actelor administrative in cazul in care sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute la art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 111 alin 2 litera b din Codul de procedura fiscala creanțele fiscale stabilite suplimentar prin actele întocmite urmare inspecției fiscale sunt scadente la data de 20 a lunii următoare, in situația in care data comunicării acestora este cuprinsa intre 16 - 31 din luna.

In cazul de față, actele administrativ fiscale au fost comunicate în data de_, astfel că începând cu data de_ obligațiile stabilite în aceste acte devin scadente, cu riscul iminent de a se începe executarea silită împotriva reclamantei.

Executarea actelor administrativ fiscale atacate cu contestație este de natură să producă grave prejudicii nu doar pentru SC K. SS ci si pentru alții, deoarece poprirea sumelor existente în cont ori a celor care vor intra în conturile societății va conduce la imposibilitatea onorarii obligațiilor de plata către partenerii contractuali, fapt care va genera multiple consecințe negative.

Cu titlu de exemplu arată ca SC K. SS efectuează transporturi agabaritice pe rute internaționale din UE si din Asia, iar in baza angajamentelor cu partenerii contractuali trebuie să ajungă la destinație (încărcări pe vapoare sau avioane de marfa) la termene bine stabilite.

In cazul in care nu va putea utiliza banii din conturile bancare ale societății nu va putea achita autorizațiile speciale de transport pentru mărfuri agabaritice si astfel nu va putea efectua transporturile la care s-a angajat.

Mai mult, conducătorii auto ai reclamantei nu vor mai putea utiliza cardurile bancare pentru alimentarea cu combustibil a autovehiculelor aflate în trafic internațional, fiind nevoiți astfel sa întrerupă efectuarea serviciilor de transport.

Practic executarea silită ar determina încetarea activității societăți cu consecința nerealizării veniturilor din care se plătesc impozite si taxe către bugetul de stat si bugetele locale, context in care, in mod direct vor fi afectate si veniturile Statului Roman.

Prin urmare paguba iminentă nu se produce doar in patrimoniul reclamantei, ci si in bugetul

de stat.

Interesul social si fiscal este ca o societate să funcționeze, să genereze venituri și să

plătească impozitele si taxele prevăzute de lege, fiindcă încetarea activității unei societăți comerciale produce pierderi pe termen îndelungat, pierderi care depășesc efectele care ar decurge

din executarea silita mai înainte ca autoritățile statului ori instanțele de judecată să se pronunțe asupra legalității actelor contestate.

Executarea actelor contestate ar genera consecințe negative si asupra persoanelor care lucrează ca salariați in cadrul SC K. SS . Aceste persoane si-ar pierde locul de munca, nu ar realiza venituri din care să-si întrețină familiile, nu ar plăti obligațiile care derivă din veniturile realizate, devenind consumatori de drept ai fondurilor sociale.

Efectele executării actelor administrative contestate s-ar propaga către partenerii contractuali ai contestatoarei generând reacție în lanț, fiindcă imposibilitatea de a-și onora obligațiile s-ar transmite fiecărui agent economic cu care direct sau indirect are raporturi comerciale.

In concluzie, executarea acestor acte, mai înainte ca instanța să judece cererea privind anularea lor, este evident că sunt de natură să cauzeze un prejudiciu material concret, în condițiile in care, la o analiza aparente, a prezentat concludent existența îndoielii serioase cu privire la legalitate. Este evident că poprirea iminentă pe data de_ a conturilor bancare ale reclamantei, coroborată cu valoarea considerabilă a creanței supuse executării, raportată la obligațiile contractuale si la obligațiile vizând plata drepturilor salariale ale angajaților va produce un blocaj al activității societății, cu consecințe în planul declanșării procedurii insolventei. Si astfel dintr-o societate comercială care nu avea datorii la bugetul de stat din cauza executării actelor

administrative contestate va putea deveni o societate în prag de faliment.

Daca instanța nu ar suspenda actele menționate in prezenta cerere s-ar institui un dezechilibru intre păstrarea actelor posibile ca fiind nelegale si gradul de afectare al SC K. S.

S. prin producerea efectelor acestor acte administrative.

In sensul celor de mai sus trebuie avut in vedre aceeași recomandare nr. (89) 8 adoptata la data de 13 septembrie de CMCE la care s-a făcut trimitere in cele ce preced si care considera ca este de dorit sa fie asigurata persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie si ca autoritățile administrative acționează in diferite domenii iar activitățile lor sunt de natura a afecta drepturile, libertățile si interesele persoanelor.

Recomandarea sus amintita a apreciat ca executarea imediată si integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, in anumite circumstanțe cauza persoanelor un real prejudiciu ireparabil si pe care echitatea ii impune ca fiind de evitat in măsura posibilului.

In acest context, recomandarea anterior citata, pe deplin aplicabila României membru al Uniunii Europene, arata ca instanțele chemate sa decidă masuri de protecție provizorie vor ține seama de ansamblul circumstanțelor si intereselor prezentate, asemenea masuri putând fi acordate mai ales atunci când executarea actului administrativ este de natura a cauza pagube grave, dificil de reparat si când există un argument juridic valabil față de nelegalitatea actului administrativ.

Concluzionând, cum punerea în executare a actelor administrative a căror suspendare a solicitat-o ar avea un impact negativ asupra drepturilor reclamantei si chiar a unor terți, se solicită instanței să dispună suspendarea executării actelor administrative în măsura sumelor cu privirea la care acestea au fost contestate.

Pârâta D. G. a F. P. B. -N.

a depus la dosar întâmpinare,

prin care, în principal, a invocat excepția inadmisibilității capetelor de cerere vizând suspendarea executării Raportului de inspecție fiscală F-BN nr. 227/_ și a Dispoziției nr. 261/_

, iar în subsidiar a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.

În motivare s-a arătat că temeiul juridic de drept ce reglementează suspendarea executării unui act prin cerere separata (nu prin acțiune principala), este art.14 si 15 din Legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ, care stipulează :

Art. 14alin.(1) Legea nr.554/2004: " (1) în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond."

Art. 15 alin.(1) Legea nr.554/2004: ,,(1)Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. In acest caz, instanța va putea dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de

suspendare se poate formula o data cu acțiunea principala sau printr-o acțiune separata, pana la soluționarea acțiunii in fond."

Dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ prevăd: "(1) înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente. în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea. în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există."

Art.205 alin.(1) C.procedura fiscala,reglementează cu privire la contestarea titlurilor de creanța si împotriva altor acte administrativ fiscale, astfel: ,,(1) împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.

Titlul de creanța bugetara reprezintă actul juridic prin care se stabilește întinderea obligației de plata ce revine persoanei fizice sau juridice care are calitatea de contribuabil.

Titlul de creanță se întocmește sau se confirmă de către organele ce compun aparatul fiscal al statului si cărora le revine competenta de a calcula impozitele si taxele datorate bugetului de stat.

Titlul de creanță fiscală, ca act juridic unilateral, dă naștere unui drept de creanță al statului având ca obiect sumele de bani pe care contribuabilul le datorează bugetului general consolidat, precum si obligației ce revine contribuabilului de a plați aceste sume in cuantumul si la termenele stabilite

Dispozițiile art. 109 alin.(1) si (2) C. procedura fiscala stipulează: (1) Rezultatul inspecției fiscale va fi consemnat într-un raport scris, în care se vor prezenta constatările inspecției din punct de vedere faptic și legal. (2) La finalizarea inspecției fiscale, raportul întocmit va sta la baza emiterii deciziei de impunere care va cuprinde și diferențe în plus sau în minus, după caz, față de creanța fiscală existentă la momentul începerii inspecției fiscale. în cazul în care baza de impunere nu se modifică, acest fapt va fi stabilit printr-o decizie privind nemodificarea bazei de impunere."

In lumina dispozițiilor legale mai sus antecitate, raportat la modul in care reclamanta a înțeles să-și formuleze cererea de suspendare, respectiv vis- a -vis de actele administrative a căror suspendare la executare se solicita se desprind următoarele:

actul administrativ fiscal prin care au fost constatate, stabilite si individualizate in sarcina reclamantei obligațiile fiscale suplimentare, urmare a inspecției fiscale realizate, este Decizia de impunere F-BN nr.325/_ ;
Deciziei de impunere F-BN nr.325/_ este titlu de creanța fiscala ce poate fi contestat potrivit dispozițiilor art.205 C. procedura fiscala (titlu care de altfel a si fost contestat in calea administrativa de atac);
Decizia de impunere F-BN nr.325/_ este actul administrativ fiscal pe care reclamanta l-a considerat a fi vătămător drepturilor si intereselor sale, acesta producând efecte juridice si fiscale;
Sesizarea administrativa la care face referire art.14 din Legea contenciosului administrativ, condiție obligatorie pentru admisibilitatea cererii de suspendare, a fost realizata de către reclamanta cu privire la Deciziei de impunere F-BN nr.325/_, fiind titlul de creanța prin care au fost stabilite obligațiile de plata in sarcina reclamantei;
Raportul de I. Fiscala F-BN nr.227/_, Dispoziția nr.261/_ privind masurile stabilite de organele de inspecție fiscala emise de către Activitatea de I. Fiscala, nu sunt acte administrative-fiscale (titluri de creanța), prin care sa se fi constatat, stabilit si individualizat in sarcina reclamantei obligații bugetare suplimentare si nici nu pot deveni titluri executoriu in condițiile legii astfel încât să poată fi puse in executare, respective să poată fi solicitat pe calea instanței suspendarea executării lor.

Pe fondul cauzei, se arată următoarele:

Este intr-adevăr cunoscut și legal faptul ca potrivit art.14 alin.(1) si 15 alin.1 din Legea nr.554/2004, suspendarea executării actului administrativ poate fi solicitata de reclamant, in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente fie prin cererea adresata instanței competente pentru anularea in tot sau in parte a actului atacata,fie prin cerere separata formulata pana la soluționarea acțiunii in fond, suspendarea putând dăinui până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a cauzei. Prin urmare, suspendarea actelor administrative poate fi dispusă de către instanța până la soluționarea cererii, in cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.

In speță se apreciază că cerințele de admisibilitate a cererii de suspendare instituite de legiuitor prin dispozițiile legale mai sus amintite nu sunt îndeplinite, cererea reclamantei neînscriindu-se în sfera cazurilor bine justificate întrucât pe de o parte reclamanta nu motivează cazul bine justificat si nici paguba iminentă, simplele îndoieli asupra legalității deciziei de impunere, respectiv a sumelor stabilite prin aceasta decizie nu sunt suficiente si pertinente să justifice suspendarea executării actului administrativ fiscal, respectiv a Deciziei de impunere F-BN nr.325/_, respectiv a Raportului de I. Fiscala F-BN nr.227/_ si a Dispoziției nr.261/_ privind masurile stabilite de organele de inspecție fiscala, emise de către Activitatea de I. Fiscala .

Mai mult, raportat la motivele invocate de către reclamanta in susținerea cererii de suspendare, se impune a sublinia faptul că, așa cum a statuat si Înalta Curte de Casație si Justiție prin Decizia nr.2090/2007, nu pot fi subsumate condiției cazului bine justificat, aprecierile reclamantei referitoare la nelegalitatea actului, acceptarea unui asemenea raționament echivalând cu o prejudiciere a fondului care privește examinarea legalității actului acestuia.

In acest sens nu se poate reține nici un element de fapt sau de drept care să determine îndoiala serioasă în privința legalității actului administrativ de natura a justifica suspendarea lui.

Cazul bine justificat care determină luarea măsurii suspendării actului administrativ trebuie să îl vizeze pe reclamant și poate fi analizat doar în raport cu situația concreta a celui care afirmă în fața instanței de contencios că este in prezenta unui astfel de caz care sa justifice măsura solicitata.

Se apreciază că împrejurarea invocata de către reclamanta referitoare la îndeplinirea condițiilor referitoare la existenta cazului bine justificat rămâne doar la nivel declarativ si nedovedit ca urmare nu poate fi reținută de către instanță existenta unui caz bine justificat.

Cât privește prevenirea unei pagube iminente se apreciază că nici această cerință legală nu este îndeplinită.

Susținerile reclamantei potrivit cărora punerea în executare a actului administrativ fiscal a cărui suspendare la executare se solicită ar avea consecințe negative asupra societății in sensul blocării activității, pierderea locurilor de munca a salariaților etc., nu sunt întemeiate.

Se consideră că modul in care reclamanta a înțeles să-și motiveze condiția producerii pagubei iminente si aceasta rămâne doar la nivel declarativ ea nefiind susținuta de o argumentație si o probațiune care să releve situația reclamată.

Se consideră că actul administrativ-fiscal se bucură de prezumția de legalitate si veridicitate astfel că determina principiul executării acestuia din oficiu.

Suspendarea executării actelor administrative constituie prin urmare o situație de excepție care intervine când legea o prevede, in limitele și condițiile anume reglementate.

In drept, se invocă art.205-208 C. procedură civilă și toate actele normative și normele juridice enunțate in text.

Reclamanta SC K. SS

a depus la dosar "răspuns la întâmpinare

";, prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității cererii de suspendare îndreptate împotriva Raportului de inspecție fiscal A nr. F-BN 227/_ si a Dispoziției de masuri nr. 261/_ si mai apoi sa se dispună suspendarea executării actelor administrative: decizie de impunere privind obligațiile fiscal suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala nr. F-__, dispoziție privind masurile stabilite de organele de inspecție fiscala nr. 261/_ si raport de inspecție fiscala nr. F-BN 227 din_ pana la pronunțarea instanței de fond asupra contestației având ca obiect anularea actelor administrative a căror suspendare o solicită.

Față de excepția inadmisibilității se arată că toate cele trei acte a căror suspendare a solicitat- o prin cererea de chemare in judecata întrunesc elementele definitorii ale actelor administrative fiscale, elemente prevăzute de art. 41 din Codul de procedura fiscala.

Este evident că din conținutul actelor a căror suspendare se solicită rezultă fără echivoc consecința aplicării legislației privind stabilirea, respectiv modificarea drepturilor si obligațiilor fiscale ale societății noastre.

Mai mult decât atât, însăși organul fiscal emitent al acestor acte consemnează in cuprinsul lor calea de atac prevăzută de art. 205, 207 din OG nr. 92/2003, act normativ care reglementează procedura soluționării contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ fiscale.

In ceea ce privește fondul cauzei se consideră că a arătat si dovedit îndeplinirea condițiilor impuse de lege pentru admiterea cererii de suspendare a actelor administrative fiscale.

Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, condițiile impuse de lege pentru admisibilitatea unei cereri de suspendare a actului administrative fiscal sunt: existența cazului bine justificat; prevenirea unei pagube iminente.

Ambele aceste condiții le-a arătat prin cererea formulate și a dovedit existența si îndeplinirea acestora raportat la situația de fapt.

Existenta cazului bine justificat:

Prin contestația depusa la organul fiscal precum si prin cererea de suspendare a prezentat detaliat aspectele cu privire la starea de fapt si de drept care sunt de natura sa creeze o îndoială serioasa asupra legalității actelor contestate.

Astfel a arătat si a dovedit si cu înscrisurile anexate că sunt lipsite de temei legal obligațiile suplimentare stabilite de inspecția fiscala cu privire la sumele contestate.

Inspecția fiscala nu a luat in considerare documentele justificative înregistrate in contabilitate care au făcut dovada existentei si realității operațiunilor comerciale si a caracterului deductibil a cheltuielilor realizate si TVA - ului.

Decizia de impunere a sumelor suplimentare de plata nu a fost motivata pe baza de probe așa cum impun dispozițiile art. 65 aliniatul 2 din Codul de procedura fiscala

Facturile de achiziții mărfuri sunt documente justificative care îndeplinesc cerințele prevăzute de art. 6 din Legea nr. 82/1991 precum si cele prevăzute de codul fiscal.

Mai mult prin efectuarea plații sumelor cuprinse in aceste facturi conform art. 151 ind. 2 din Codul fiscal se acoperă si se elimina orice îndoială sau răspundere a beneficiarului, ori a dovedit achitarea integral a sumelor cuprinse in facturile fiscale.

In mod greșit s-a reținut de către inspecția fiscala ca cheltuielile înregistrate in contabilitate nu au la baza documente justificative potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării in gestiune, câta vreme deține facturi fiscale corect întocmite, mărfurile au fost recepționate si achitate mai mult fiind date si in consum prin bonuri interne de lungul timpului.

Prin urmare existența unei operațiuni comerciale se poate proba in condițiile reglementate de art. 46 din Codul comercial, iar reclamanta a făcut dovada in condițiile textului de lege menționat a existentei operațiunilor comerciale si înregistrării in evidentele contabile a acestor operațiuni.

Drept urmare in mod cu totul nelegal s-au stabilit sumele suplimentare de plata impuse prin actele administrative a căror suspendare a solicitat-o.

Un alt motiv lipsit de temei legal este si acela invocat de organele de inspecție fiscala referitor la imposibilitatea efectuării controlului la furnizorii "deoarece contribuabilii nu au fost găsiți si nici nu s-a putut lua legătura cu reprezentanții legali ai contribuabililor".

Nu există prevedere legală care să nu permită deducerea cheltuielilor in scopul calculului impozitului pe profit ori in cazul deducerii TVA in situația in care se înregistrează facturi privind mărfuri sau servicii achiziționate de la societăți ai căror administratori nu pot fi identificați de organele fiscale la o dată ulterioară realizării operațiunilor comerciale.

Agentul economic nu poate fi sancționat pentru activitatea organelor fiscale, fiindcă nu are atribuții de identificare a administratorilor si nici nu răspunde in situațiile in care, la un interval de timp după realizarea operațiunilor comerciale, organele fiscale nu-i identifica ori afirmă că nu-i identifică pe administratorii unor societăți comerciale.

In consecința sunt lipsite de temei legal obligațiile de plata constând in TVA si impozit pe profit suplimentare, precum și a majorărilor și penalităților de întârziere stabilite de organele de inspecție fiscala.

Inconsecventele de raționament ale organului fiscal in ceea ce privește caracterul nedeductibil al unor cheltuieli, constituie o împrejurare suficienta pentru a concluziona si a se observă fără îndoiala existența cazului bine justificat, existenta lor putând fundamenta convingerea

instanței ca susținerile reclamantei, precum si argumentele juridice prezentate si sumar probate prin actele contestate, sunt de natura a crea o îndoiala asupra legalității actelor administrativ-fiscale contestate.

Este îndeplinită și condiția privind prevenirea unei pagube iminente:

Așa cum s-a arătat pagubele si consecințele negative care se vor produce cu siguranța in cazul in care nu ar fi suspendata acțiunea actelor administrativ fiscale sunt evidente:

imposibilitatea alimentarii conturilor de card de firma pe care le dețin șoferii plecați in curse în toata Europa si Asia;
lipsa disponibilităților de pe cardurile atașate contului de firma va conduce la rămânerea șoferilor fără combustibil in diferite tari;
nu se vor mai putea achita autorizațiile de transport agabaritic pentru transporturile efectuate, documente pe care noi le achitam zilnic in funcție de sectoarele de traseu pe unde se deplasează vehiculele;
restricționarea contului bancar ca urmare a executării silite va conduce la imposibilitatea achitării de către șoferi a taxelor de autostrada la intrarea si ieșirea pe aceste sectoare de drumuri;
staționarea forțată a mașinilor cu încărcătura și neajungerea lor la destinație îi va cauza prejudicii prin neîncasarea prețului de la client si mai ales prin aplicarea de penalități de întârziere sau chiar daune interese pentru întârzierea in port la plecarea vaporului care transporta mai departe marfă.

Prin recomandarea nr. R (89) 8 din_ a Comitetului de Miniștrii a Consiliului Europei cu privire la protecția juridica provizorie in materie administrativa, se solicita autorității jurisdicționale competente ca, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave, dificil de reparat, persoanelor particulare cointeresate de aceasta decizie - sa ia măsuri de protecție în limitele competentei sale și fără ca astfel să influențeze in vre-un fel soluția asupra fondului, cu atât mai mult atunci când există argumente juridice valabile în raport cu elementele de legalitate ale actului administrativ contestat.

In cazul de fata, actele administrativ fiscale au fost comunicate in data de_, astfel că începând cu data de_ obligațiile stabilite in aceste acte devin scadente, cu riscul iminent de a se începe executarea silită împotriva reclamantei.

Executarea actelor administrativ fiscale atacate cu contestație este de natura sa producă grave prejudicii nu doar pentru SC K. SS, ci si pentru alții deoarece:

P. rirea sumelor existente in cont ori a celor care vor intra in conturile societății va conduce la imposibilitatea onorarii obligațiilor de plata către partenerii contractuali, fapt care va genera multiple consecințe negative.

In cazul in care nu va putea utiliza banii din conturile bancare ale societății nu va putea achita autorizațiile speciale de transport pentru mărfuri agabaritice si astfel nu vom putea efectua transporturile la care ne-am angajat.

Mai mult, conducătorii auto nu vor mai putea utiliza cârdurile bancare pentru alimentarea cu combustibil a autovehiculelor aflate in trafic internațional, fiind nevoiți astfel sa întrerupă efectuarea serviciilor de transport.

Practic executarea silita ar determina încetarea activității societăți cu consecința nerealizării veniturilor din care se plătesc impozite si taxe către bugetul de stat si bugetele locale, context in care, in mod direct vor fi afectate si veniturile Statului Roman.

Prin urmare paguba iminenta nu se produce doar in patrimoniul reclmantei, ci si in bugetul

de stat.

Interesul social si fiscal este ca o societate sa funcționeze, sa genereze venituri si sa

din executarea silita mai înainte ca autoritățile statului ori instanțele de judecata sa se pronunțe asupra legalității actelor contestate.

In concluzie, executarea acestor acte, mai înainte ca instanța să judece cererea privind anularea lor, este evident ca sunt de natura sa cauzeze un prejudiciu material concret, in condițiile in care, la o analiza aparente, a prezentat concludent existenta îndoielii serioase cu privire la legalitate. Este evident ca poprirea iminentă pe data de_ a conturilor bancare, coroborată cu valoarea considerabila a creanței supuse executării, raportata la obligațiile contractuale si la obligațiile vizând plata drepturilor salariale ale angajaților va produce un blocaj al activității societății, cu consecințe in planul declanșării procedurii insolventei. Si astfel dintr-o societate comercială care nu avea datorii la bugetul de stat din cauza executării actelor administrative

contestate va putea devenii o societate in prag de faliment.

Daca instanța nu ar suspenda actele menționate in prezenta cerere s-ar institui un dezechilibru imens intre păstrarea actelor posibile ca fiind nelegale si gradul de afectare al subscrisei SC K. SS prin producerea efectelor acestor acte administrative.

Astfel, la data de_ a si primit deja somația de începere a executării silite împotriva societății si titlul executoriu emis in baza acestor acte administrative a căror suspendare o solicită.

In sensul celor de mai sus trebuie avut in vedre aceeași recomandare nr. (89) 8 adoptata la data de 13 septembrie de CMCE la care s-a făcut trimitere in cele ce preced si care considera ca este de dorit sa fie asigurata persoanelor o protecție jurisdicționala provizorie si ca autoritățile administrative acționează in diferite domenii iar activitățile lor sunt de natura a afecta drepturile, libertățile si interesele persoanelor.

Recomandarea sus amintita a apreciat ca executarea imediata si integrala a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, in anumite circumstanțe cauza persoanelor un real prejudiciu ireparabil si pe care echitatea ii impune ca fiind de evitat in măsura posibilului.

In acest context, recomandarea anterior citata, pe deplin aplicabilă României membru al Uniunii Europene, arată că instanțele chemate să decidă măsuri de protecție provizorie vor ține seama de ansamblul circumstanțelor și intereselor prezentate, asemenea măsuri putând fi acordate mai ales atunci când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic valabil față de nelegalitatea actului administrativ.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

In urma inspecției fiscale desfășurată la societatea reclamantă în perioada_ -_ de către inspectori din cadrul Direcției Generale a F. P. B. -N., perioada supusă verificării fiind cuprinsă între_ -_, s-a întocmit Raportul de inspecție fiscală nr. F-BN 227 din_ ( file 115-141), raport de inspecție care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F-BN 325 din_ pentru sumele de 40.371 lei - TVA, 4.923 lei - Dobânzi/majorări de întârziere aferente TVA; impozit pe profit în sumă de 26.194 lei, dobânzi/majorări de întârziere aferente acestui impozit - 4.282 lei, penalități de întârziere pentru impozitul pe profit - 4.037 lei( file 102-106), decizie ce incontestabil constituie, potrivit prevederilor art. 41 C.pr.fiscală, act administrativ fiscal, respectiv a Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 261/_ ( file 113-114).

Împotriva celor trei acte, reclamanta a formulat contestația înregistrată la D. G. a F.

P. B. -N. sub nr.14477/_, solicitând anularea actelor în ceea ce privește următoarele sume: TVA în suma de 37.158 lei, Dobânzi/majorări de întârziere aferente sumei de 37.158 lei TVA, impozit pe profit în sumă de 24.773 lei, dobânzi/majorări de întârziere aferente acestui impozit.

Analizând excepția inadmisibilității invocată de pârâta D. G. a F. P. B. -

N., în conformitate cu prevederile art.248 alin.1 C.pr.civ,

tribunalul o găsește întemeiată doar în

ceea ce privește solicitarea de suspendare a executării Raportului de inspecție fiscală nr. F-BN 227/_ și, în consecință, va respinge sub acest aspect acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta SC K. SS în contradictoriu cu D. G. R. a F.

P. C. -Napoca, ca inadmisibilă, în considerarea faptului că acest raport, chiar dacă poate fi calificat din perspectiva prevederilor art. 41 C.pr.fiscală, drept act administrativ fiscal, ce poate fi contestat în condițiile art.209 din OG nr.92/2003, constituie un act ce a stat la baza emiterii deciziei de impunere și a dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală, singurele acte care dau naștere unor obligații fiscale în sarcina reclamantei, de natură a o prejudicia.

Pe fondul speței deduse judecății

, tribunalul subliniază că orice act administrativ se bucură de prezumția de autenticitate, în sensul că actul emană în mod real de la cine se afirmă că emană, de prezumția de veridicitate, în sensul că actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă și prezumția de legalitate, în sensul că actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, fiind el însuși titlul executoriu în baza căruia se inițiază procedura executării silite cu obligația corelativă a adresanților de a respecta și pune în aplicare dispozițiile acestuia.

Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului. În acest sens, suspendarea executării actelor administrative reprezintă un eficient instrument procedural aflat la îndemâna chiar a autorității emitente sau a instanței de judecată pentru a sigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atât timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, să existe posibilitatea ca acestea să nu-și producă efectele asupra celor vizați.

În considerarea celor două principii incidente în materie - al legalității actului și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie însă o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege. În acest sens, conform art. 14 Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, astfel cum a fost modificată și completată, măsura suspendării actelor administrative poate fi dispusă numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, prin îndeplinirea cumulativă a celor două condiții. Prin caz bine justificat se înțelege, potrivit art.2 alin.1 lit. t din Legea nr.554/2004, împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar prin pagubă iminentă, în sensul art.2 lit. ș din același act normativ, prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Pe de altă parte, procedura specială instituită de art.14 din Legea nr.554/2004, aplicabilă în speța de față date fiind dispozițiile art. 215 al. 2 Cod procedură fiscală, potrivit cărora "dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările ulterioare";, impune analiza îndeplinirii condițiilor impuse de art.14 numai în cadrul unei cercetări sumare a aparenței dreptului, în condițiile în care în cadrul procedurii de suspendare a executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Astfel, existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actului administrativ, cu mențiunea că prima cerință nu poate fi argumentată prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare.

În speță, reclamanta a invocat ca și motiv de nelegalitate, în esență, că facturile evidențiate de organele fiscale satisfac pe deplin cerințele impuse de art.155 coroborat cu art.151 ind.2, respectiv art.21 alin.4 lit. f din Codul fiscal, dovedind realitatea tranzacțiilor, dar analiza argumentelor prezentate, identice pe fondul problemei cu cele din cuprinsul contestației administrative, nu se poate realiza la nivel de aparență, echivalând practic cu o tranșare definitivă a acestor chestiuni, împrejurare ce este incompatibilă cu limitele legale ale cadrului procesual trasat de dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004, impunându-se a se sublinia că motivele de nelegalitate nu sunt identice cu cele care reprezintă un caz bine justificat, acestea din urmă trebuind să fie indicii de nelegalitate evidente, care să răstoarne prezumția de legalitate, condiții în care motivele invocate

de reclamantă nu pot fi apreciate ca împrejurări legate de starea de drept sau de fapt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului.

În ceea ce privește paguba iminentă, deși reclamanta relevă o serie de consecințe ale actului administrativ a cărui suspendare o solicită, se constată că acestea sunt pur ipotetice și speculative, cu atât mai mult cu cât în justificarea îndeplinirii condiției pagubei iminente nu pot fi pur și simplu invocate efectele actului. De asemenea, din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin raportare la alineatele următoare și la definiția dată de art. 2 lit. ș) din lege, rezultă că măsura suspendării, astfel cum a fost avută în vedere de legiuitor, reclamă un caracter urgent în ceea ce privește prejudicierea persoanei fizice/juridice, însă, din această perspectivă, reclamanta nu a făcut dovada că riscul invocat este unul actual sau iminent, ci doar eventual, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada veniturilor, cheltuielilor pe care este ținută a le face și care o aduce în situația de a intra în incapacitate de plată, iar profitul impozabil aferent anilor 2011 și 2012, relevat de inspectorii fiscali( fila 219 dosar) a fost de 265.294 lei, respectiv 847.984 lei.

Pentru considerentele relevate, se va respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. F-BN 325/_ și a Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr.261/_ emise de D. G. a F. P. B. -N., ca neîntemeiată.

Dată fiind soluția adoptată, în temeiul art.453 C.pr.civ., se va respinge și cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

Admite excepția inadmisibilității invocată de D. G. R. a F.	P.	C. -
Napoca, care s-a subrogat în drepturile și obligațiile procesuale ale pârâtei D.	G.	a F.

P. B. -N., conform prevederilor OUG nr.74/2013 și HG nr.520/2013,

prin Administrația Județeană a F. P. B. -N., în ceea ce privește solicitarea de suspendare a executării Raportului de inspecție fiscală nr. F-BN 227/_ și, în consecință, respinge sub acest aspect în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta SC K. SS în contradictoriu cu D.

G. R. a F. P. C. -Napoca, ca inadmisibilă.

Respinge acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta SC K. S.

S.,

cu sediul în loc. U., str. P., nr. 320A, jud. B. -N., Nr. ORC J/_, CUI 25982253, în contradictoriu cu D. G. R. a F. P. C. -Napoca

, prin Administrația Județeană a F. P. B. -N., cu sediul procesual ales în B., str. 1 D., nr. 6-8, jud. B. -N.

, având ca obiect suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-BN 325/_ și a Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr.261/_ emise de D. G. a F.

P. B. -N., ca neîntemeiată.

Respinge, în consecință, cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Tribunalul B. -N., sub sancțiunea nulității, conform art.490 alin.1 din Codul de procedură civilă.

Pronunțată astăzi, 19 noiembrie 2013, prin punerea soluției la dispoziția părților, conform art.396 alin.2 Codul de procedură civilă.

PREȘEDINTE,			GREFIER,
D. E. L.	M.	D.	P.

Red/dact: DEL/HVA/_ /2 ex

Sentința civilă nr. 2106/2013. Suspendare executare act administrativ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 2106/2013. Suspendare executare act administrativ