Decizia civilă nr. 6907/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6907/2013
Ședința publică de la 13 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R. -R. D. Grefier M. T.
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursurile formulate de pârâții C. LOCAL AL C. C. și de către A. C. DE B. B.
C. M., respectiv A. C. DE B. T., împotriva încheierii din data de_ pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta A. E. P. V. și pârâta P. C. PRIN
P., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 11, respectiv_, recurentul C. Local al comunei C. a depus la dosar concluzii scrise. La data de_, reclamanta intimată A. E. P. verde a depus concluzii scrise, iar la data prezentei, recurentele A. C. DE B. B. C. M., respectiv A. C. DE B. T. au depus la dosar, de asemenea concluzii scrise.
Se constată totodată faptul că prin încheierea de ședință din data de_ s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin încheierea din data de_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Cluj s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. E.
P. V. .
S-a dispus suspendarea parțială a executării contractelor de concesiune nr. 1020 și nr.1021 încheiate în data de_ între C. Local al comunei C. și
A. C. de B. T. C., respectiv A. C. de B. B.
C. M., în ceea ce privește suprafețele cuprinse în programul de împădurire aprobat prin H.C.L. C. nr. 60/2007, până la pronunțarea instanței de fond.
S-a amânat judecarea fondului cauzei la data de_, pentru când reclamanta are termen în cunoștință și se vor cita pârâții cu mențiunea de a indica solicitările lor în probațiune.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin prezenta cerere de chemare în judecată, astfel cum a fost extinsă, reclamanta A. E. P. V. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții P.
C., C. local al comunei C., A. crescătorilor de bovine B. C. M. și A. crescătorilor de bovine T. C. să se dispună în principal anularea în parte a contractelor de concesiune nr. 1020 și nr. 1021 încheiate în data de_ între C. Local al comunei C. și A. C. de B. T. C.
, respectiv A. C. de B. B. C. M., în ceea ce privește
suprafețele cuprinse în programul de împădurire aprobat prin H.C.L. C. nr. 60/2007.
Potrivit art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. _";, iar motivele la care se face referire sunt cazul bine justificat și prevenirea unei pagube.
Potrivit definiției legale, sunt cazuri bine justificate "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ";, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil (art. 2 alin. 1 lit. t și ș din Legea nr. 554/2004).
Examinând sumar cauza, fără a fi posibilă antamarea fondului în aceasta etapă a procedurii, instanța a apreciat că este întrunită cerința cazului bine justificat impusă de lege raportat la situația de fapt expusă de reclamantă și necontestată de pârâți, și anume că prin Hotărârea nr. 60/2007 C. local al comunei C. a aprobat ca terenul identificat în perimetrul de ameliorare din pășunea comunală să fie împădurit prin grija ITRSV Cluj în vederea stopării alunecărilor de teren din zona respectivă (fila 8). Cu toate acestea, prin Hotărârile nr. 13 și 14/_ (filele 9, 10), același Consiliu a aprobat concesionarea pășunilor comunale în favoarea pârâtelor A. crescătorilor de bovine B. C.
M. și A. crescătorilor de bovine T. C., cu care au fost încheiate contractele de concesiune nr. 1020 și nr. 1021/_ .
Îndoiala serioasă cu privire la aceste contracte de concesiune (asimilate actelor administrative prin dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c din Legea contenciosului administrativ) decurge și din proiectele de hotărâre inițiate de P. ul comunei C. privind modificarea acestor contracte, prin reducerea corespunzătoare a suprafețelor atribuite cu suprafețele cuprinse în programul de împădurire aprobat prin H.C.L. nr. 60/2007. Deși aceste proiecte au fost respinse prin H.C.L. nr. 13 și 14/_, același C. local al comunei C. a emis anterior către cele două asociații notificările privind modificarea contractelor menționate nr.965 și 966/_ (filele 13, 14).
Toate aceste aspecte sunt de natură a convinge instanța că reclamanta A.
E. P. V., desemnată executant al lucrărilor de împădurire prin contractul de lucrări nr. 7/_, a ridicat suficiente suspiciuni pentru a ne afla în ipoteza legală a cazului bine justificat, care permite suspendarea executării silite a actelor administrative.
Pe de altă parte, instanța a apreciat că este îndeplinită și condiția de prevenire a unei pagube iminente, existând riscul producerii de alunecări de teren în lipsa împăduririi suprafețelor în discuție, iar acest prejudiciu fiind imediat și previzibil. Pregătirea suprafețelor de teren în vederea executării lucrărilor se poate realiza doar prin punerea la dispoziție în mod efectiv a acestora.
Pentru toate aceste considerente, considerând că solicitarea reclamantei întrunește condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, instanța a dispus suspendarea executării contractelor de concesiune nr. 1020 și nr.1021/_, până la pronunțarea instanței de fond. Cu toate acestea, suspendarea nu poate fi decât parțială, respectiv în ceea ce privește suprafețele cuprinse în programul de împădurire aprobat prin H.C.L. C. nr.60/2007, deoarece și fondul litigiului privește doar acest aspect.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C. LOCAL AL
C. C.
solicitând, in baza prevederilor art.304 pct.9 cod procedura civila, modificarea in tot a acesteia, in sensul respingerii cererii de suspendare a Contractele de concesiune nr.1020 si 1021.
A arătat recurentul că instanța a dat eficienta unui text de lege abrogat, respectiv art.118 al.2 cod procedura civila, care reglementa, anterior intrării in vigoare a Legii nr.219/2005, sancțiunea nedepunerii intampinarii in termenul legal.
În mod nelegal a fost admisă excepția tardivității si motivat de faptul ca acțiunea a suferit modificări si extinderi, din motive neimputabile pârâtului, astfel incat soluția pronunțata in cauza este vădit nelegala.
In conformitate cu prevederile Legii nr.554/2004, instanța trebuia sa soluționeze in primul rand excepția de inadmisibilitate, ridicata de pârât, excepție de fond ce trebuia analizata cu prioritate.
Ori, asa cum arăta in intampinarea depusa la termenul din_, o solicitare, in sensul prevăzut de lege, nu a fost inregistrata, iar indeplinirea cerinței minime obligatorii reprezintă o condiție de admisibilitate impusa chiar in cuprinsul art.14 din lege, care reglementează suspendarea executării actului administrativ pe cale judecătoreasca.
Extinderea de acțiune care vizează anularea contractelor de concesiune nu i-a fost comunicata niciodată, ca sa poată pregăti apărarea fata capătul de cerere principal, iar instanța de fond, procedând la judecarea petitului subsidiar de suspendare, fara a pune in vedere reclamantului ca are obligația de a depune actele de care intelege sa se folosească in probatiune si fara a comunica insasi acțiunea, a comis o grava eroare, in sensul prev. de art. 112-114 cod procedura civila.
Procedând intr-un mod superficial, instanța a dat eficienta unui text de lege abrogat, astfel incat hotărârea pronunțata in cauza este nelegala.
De asemenea, trebuia sa se aiba in vedere si restul argumentelor ce țineau de durata de timp de la adoptarea HCL 60/2007, pana la data la care ITRSV Cluj a făcut demersurile necesare realizării operațiunilor de impadurire
In drept, s-au invocat dispozițiile art.art.304 pct.9 cod procedura civila.
Împotriva aceleiași hotărâri au declarat recurs pârâtele A. crescătorilor de taurine T. C. și A. crescătorilor de bovine B.
C.
solicitând să se admită recursul pe care înțeleg să-l formuleze împotriva încheierii din 12 XI 2012 pronunțată în ședință publică de Tribunalul Cluj -Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosar nr._, să se modifice în tot încheierea pronunțată, și rejudecând cererea de suspendare provizorie pe fond, să se respingă cererea reclamantei, ca nefondată și nelegală.
Solicită cheltuieli de judecată, constând din onorariu avocat, justificate cu chitanțele avocațiale anexate.
Critică încheierea pentru esențială și vădită nelegalitate, în cauză fiind incidente prevederile art. 304 punctul 9 Cod Procedură Civilă și art. 304 indice 1
C. pr Civilă.
l.Este nelegală admiterea excepției tardivității depunerii întâmpinării reținută de instanța de fond.
Instanța de fond era obligată să constate că reclamanta nu le-a comunicat acțiunea sa inițială și completarea de acțiune; că în cauză s-a comunicat doar un script intitulat "extindere de acțiune", la care s-a atașat contractul de lucrări invocat de către reclamantă. în întâmpinarea depusă la termenul din 12 X 2012 arătau că nu le-a fost comunicată acțiunea în integralitatea ei, și nici înscrisurile anexate acesteia și necomunicarea acțiunii inițiale formulată de reclamant, astfel că necunoscând acțiunea inițială le este imposibil să se pronunțe asupra întregului obiect al acțiunii dedusă judecății de acesta, și implicit, o pronunțare temeinică și în deplină cunoștință de cauză, asupra cererii de suspendare a contractelor noastre de concesiune. In acest fel li se încalcă dreptul la apărare,
deoarece sunt obligați să se pronunțe și să se apere fără a cunoaște întreaga acțiune a reclamantei.
Or, inainte de orice, existând această cerere justificată a pârâtelor de a li se comunica acțiunea în integralitatea ei, precum și toate înscrisurile doveditoare - necomunicare de altfel cunoscută de judecătorul cauzei care la termenul din 3 XII 2012 a susținut în ședință publică că acțiunea inițială a reclamantei și următoarea cerere a acesteia, se regăsesc în scriptul denumit "cerere de extindere"-, nici nu puteau să-și pregătească apărarea.
Este dreptul pârâtului de a i se comunica de către reclamant acțiunea în integralitatea ei și toate înscrisurile doveditoare pe care acesta își întemeiază acțiunea. In acest sens sunt dispozițiile imperative prevăzute de 112-113 Cod procedură civilă, precum și cele ale art. 114 C Pr Civ. Abia după ce acțiunea în integralitatea ei și înscrisurile anexate sunt comunicate pârâtului, și este fixat termenul de judecată, doar după îndeplinirea obligației de comunicare a acțiunii și înscrisurilor anexate, se poate discuta cu privire la obligația de a se depune întâmpinarea. Or, pârâtele au formulat cerere, au solicitat complinirea lipsurilor, comunicarea acțiunii în întregul său și a tuturor înscrisurilor. Nici până azi reclamantul nu a fost obligat să comunice pârâtelor acțiunea sa în întregul său și înscrisurile doveditoare. Deci, obligația pârâtelor de a depune întâmpinare pe fondul cererii și respective a cauzei, nici nu a început să curgă datorită acestor lipsuri. Instanța era obligată să pună în vedere reclamantei sub sancțiunea prevăzută de art 155 indice 1 C pr Civilă să procedeze la comunicarea cu pârâtele a acțiunii în întregul său și a tuturor înscrisurilor doveditoare.
Cât privește sancțiunea decăderii din dreptul de a depune întâmpinare, consideră că este nelegală cât timp nu există o asemenea sancțiune în codul de procedură civilă.
Instanța de fond este în eroare atunci când întemeiază în drept sancțiunea decăderii din dreptul de a se depune întâmpinare pe prev. art. 109 alin 3 C pr Civilă. Normele de procedură civilă simt de strictă interpretare, iar art. 109 alin 3 C Pr Civilă se referă la posibilitatea dată de lege pârâtului de a invoca prin
întâmpinare lipsa procedurii prealabile; dacă nu a invocat excepția lipsei procedurii prealabile prin întâmpinare, atunci pentru această excepție este decăzut din dreptul a o mai susține și formula; dar este vorba de o excepție și nu de întâmpinare.
Actualul cod de procedură civilă nu prevede sancțiunea decăderii din dreptul de a formula întâmpinarea, iar nerespectarea termenului de a se depune întâmpinarea cu 5 zile înainte de termenul acordat nu este sancționată. De aceea se primesc întâmpinările și la termenul fixat și se comunică părții adverse; singura sancțiune este că se acordă un termen pentru studiul întâmpinării, la cererea celui interesat.
Neexistând sancțiune pentru nedepunerea întâmpinării cu 5 zile anterior termenului fixat, depunerea întâmpinării la termen nu decade pârâtul din dreptul de a invoca excepții și apărări, dacă le-a înscris în întâmpinare.
Deci, instanța de fond, admițând excepția tardivității depunerii întâmpinării și aplicând și sancțiunea din dreptul de a se depune întâmpinare, nici măcar nu a mai studiat scriptul depus de pârâte, prin care arătau imposibilitatea de a-și formula apărarea în lipsa comunicării acțiunii în întregime.
Dat fiind obiectul acțiunii, nulitate parțială contracte de concesiune, imobile situate în arondismentul Tribunalului A., cum față de aceste contracte de concesiune reclamantul este un terț, competența materială și teritorială aparținea Tribunalului A. -secția a II-a civilă (fosta secție de comercial).
Pe fond, nu sunt îndeplinite cerințele prev de lege în cazul cererilor de suspendare provizorie; pârâtele au contracte de concesiune asupra pășunilor din
din anul 2007; de atunci și până în prezent (inclusiv anul 2012) au beneficiat de subvenții din fonduri europene nerambursabile pentru ameliorarea și întreținerea pășunilor; APIA A. a efectuat în fiecare an controale pentru a verifica starea pășunii și modul în care s-au utilizat la fața locului (deci pe pășuni) fondurile europene; întreaga suprafață concesionată are destinația de pășune și după 5 ani de ameliorări și îmbunătățiri nu se pune problema de a exista teren degradat.
In încheiere s-a făcut referire la o Hotărâre nr 60/2007: pârâtele au solicitat Primăriei C. să le comunice hotărârea sau hotărârile de Consiliu Local care ar fi putut să stea la baza contractului de lucrări al reclamantei. Până în prezent nu le-au fost comunicate. Nici reclamanta nu le-a comunicat Hotărârea nr 60/2007.
Dar, dacă din 2007 și până în 2012 au existat în fiecare an 2 Hotărâri de Consiliu Local prin care pășunea ne era nouă atribuită, iar aceea Hotărâre din 2007 nu a produs efecte 5 ani, pe lângă faptul că a rămas caducă, cât timp asupra aceluiași teren C. Local a hotărât apoi concesionarea în favoarea pârâtelor, în cauză nu este îndeplinită cerința urgenței (dacă 5 ani s-a stat în pasivitate și pe nimeni nu a interesat așa zisul teren degradat, atunci nu există îndeplinită cerința urgenței.
Cu privire la cazul bine justificat, instanța de fond îl reține în mod nelegal; arată că există două hotărâri de Consiliu Local: nr. 13 și 14 /_ (pe care pârâtele nu le dețin, instanța de fond a apreciat că pârâtele nu au nevoie nici de acțiunea reclamantei, nici de înscrisurile anexate de aceasta, nici de întâmpinarea C. ui Local nici de înscrisurile depuse de acesta) prin care proiectele de împădurire au fost respinse. Atunci care mai este cazul bine justificat: avem o hotărâre nr 60/2007 (dacă ea există, pârâtele nu o dețin) care 5 ani nu a produs nici un fel de efecte, și care a fost revocată tacit prin adoptarea altor hotărâri cu privire la același teren, hotărâri care au intrat în circuitul civil, s-au încheiat contractele de concesionare, au beneficiat de subvenții pentru întreaga suprafață de pășune, au ameliorat și întreținut pășunea.
În drept, s-au invocat dispozițiile: art. 304 punctul 9 și art 304 indice 1 C pr Civilă.
Pentru aceste considerente, solicită să se admită recursul pârâtelor, și să fie obligată intimata reclamantă la plata cheltuielilor de judecată.
Asupra recursului declarat de C. Local al com. C., analizând cu prioritate excepțiile invocate, Curtea va reține următoarele:
În ceea ce privește excepția de inadmisibilitate a recursului, Curtea urmează să o respingă, raportat la împrejurarea, detaliată cu ocazia acordării cuvântului recurentei pe această excepție, potrivit căreia a înțeles să recureze soluția vizând suspendarea contractului administrativ.
Or, potrivit dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, hotărârea prin care se soluționează o cerere de suspendare a unui act administrativ este susceptibilă de recurs, astfel încât excepția inadmisibilității va fi respinsă.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art.306 alin.1 Cod procedură civilă ";recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.";
Analizând, însă, excepția nulității recursului, prin prisma dispozițiilor art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă de la 1865 aplicabil în cauză, Curtea constată că, în speță, deși pârâta a declarat recurs în termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii, nu a indicat niciun motiv concret de nelegalitate a hotărârii atacate, sub aspectul soluției date pe cererea de suspendare.
Afirmațiile formulate în termeni generali nu pot genera reformarea hotărârii deoarece nu relevă niciun aspect de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii atacate.
Prin urmare, față de aspectele reținute, Curtea consideră că pârâta nu s-a conformat obligației prevăzute de art.303 alin.1 Cod procedură civilă de a-și motiva recursul ";prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs";, fiind lipsită de relevanță în raport de dispozițiile legale citate, simpla enumerare a unor dispoziții legale, care nu fac posibilă identificarea unui motiv de recurs.
În raport de aceste dispoziții legale, constatând și că nu există motive de ordine publică care să fie invocate din oficiu, în condițiile art.306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va constata nulitatea recursului declarat de pârâtă.
Recursul declarat de A. C. de Taurine T. și A. C. de B. B. sunt întemeiate
, din perspectiva motivului de ordine publică pus în discuția contradictorie a părților la termenul de judecată din data de_ .
Astfel, potrivit art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executări unui act administrativ unilateral poate fi dispusă pentru motivele prevăzute la art. 14, respectiv în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Rezultă din dispozițiile legale citate anterior că nu pot face obiectul suspendării decât actele administrative unilaterale.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. c fraza a II-a, sunt asimilate actelor administrative din Legea nr. 554/2004, sunt asimilate actelor administrative și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, astfel cum este situația de față, dar contractele administrative sunt asimilate cu actele administrative, nu și cu cele individuale.
Astfel, în cazul contractelor administrative nu sunt aplicabile dispozițiile art. 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ, privitoare la suspendarea executării actului administrativ pe perioada judecării acțiunii care vizează anularea lui, aceste prevederi legale referindu-se exclusiv la actele administrative cu caracter individual.
Prin urmare, pentru toate considerentele expuse anterior, constatând că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 14, 15, fiind în prezența unui contract administrativ, Curtea apreciază ca fiind întemeiat recursul, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 312 rap. la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, îl va admit și va dispune în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge excepția inadmisibilității.
Admite recursul declarat de A. C. DE B. B. C. M. și A.
C. DE B. T. C., împotriva încheierii din data de_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în sensul că respinge cererea de suspendare ca inadmisibilă.
Constată nulitatea recursului C. LOCAL AL C. C. . Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, L. U. | Judecător, M. D. | Judecător, R. -R. D. |
Grefier, M. T. |
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: A. G. C.
