Decizia civilă nr. 528/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 528/R
Ședința publică din 10 Mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. P.
- judecător
JUDECĂTORI: M. H.
C. G.
G. ier: A. O.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta - contestatoare D.
M. PRIN A. F. P. B. M.
, cu sediul în B. M., A. S., nr. 2A, județul M., împotriva sentinței civile nr. 3223 din_ a J.
ecătoriei B. M.
, pronunțată în dosarul cu nr. mai sus indicat având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimata B. V., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat Rizea Aurelia, din B. M., str. Transilvaniei, nr. 6/5, județul M. .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsind părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța văzând actele și lucrările dosarului, constatând că s-a solicitat judecarea recursului și în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 pct. 2 cod procedură civilă, apreciind lămurită cauza o reține în pronunțare.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3223/_ pronunțată în dosarul nr._ al
Judecătoriei B. M. a fost admisă în parte cererea contestatoarei A. F.
P. B. M. împotriva intimatei B. V. cu privire la debitul principal de 3360 lei și dobânda legală aferentă acestui debit, s-a dispus anularea în parte a actelor de executare silită întocmite în dosarul execuțional nr. 247/2012 al executorului judecătoresc Ș. Attila cu privire la debitul principal de 3360 lei și dobânda legală aferentă acestui debit; s-a respins contestația la executare formulată de aceeași contestatoare cu privire la cheltuielile de judecată în cuantum de 1343,30 lei și la cheltuielile de executare în cuantum de 1210 lei; au fost menținute actele de executare silită întocmite în dosarul execuțional nr. 247/2012 al executorului judecătoresc S. Attila cu privire la cheltuielile de
judecată în cuantum de 1343,30 lei și la cheltuielile de executare în cuantum de 1210 lei. S-a respins capătul de cerere referitor la suspendarea executării silite.
In considerentele sentinței se reține că în data de_, s-a înregistrat la cabinet executor judecătoresc S. Attila, sub nr. 247, cerere de executare silită formulată de intimată, în temeiul titlului executoriu - Sentința civilă 6857/2011 a T. ui M. și Decizia civilă 8091/2012 a Curții de Apel
C., cerere prin care s-a solicitat pornirea urmăririi silite împotriva D. M.
- AFP B. M. și Administrației F. P. B. M. în vederea recuperării sumei de 3360 lei reprezentând taxă de poluare, dobânda aferentă acesteia și a sumei de 1343,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Executarea silită a fost încuviințată prin Încheierea civilă nr. 11175/_ a Judecătoriei B. M. .
În data de_, s-a emis somația de executare către A. F. P.
B. M. prin care aceasta era încunoștințată ca în termen de 6 luni să plătească sumele din cuprinsul titlului executoriu Sentința civilă nr. 6857/2011 a T. ui
și Decizia civilă 8091/2012 a Curții de Apel C. .
Prin această sentință, s-a constatat nelegalitatea încasării la bugetul pârâtei A. Fondului pentru Mediu a taxei de poluare în cuantum de 3360 lei, achitată în_ . A fost obligată pârâta A. Fondului pentru Mediu să restituie intimatei suma de 3360 lei, cu dobânda legală de la data achitării taxei și până la restituire.
Au fost obligate pârâtele D. M., A.F.P. B. M.
și A.Fondului pentru Mediu
să restituie intimatei din prezenta cauză cheltuielile de judecată efectuate de acesta, în cuantum de 1043,3 RON.
Prin decizia nr. 8091/2012 a Curții de Apel C., a fost menținută sentința civilă pronunțată de Tribunalul Maramureș și au fost obligate D. M. și A.F.P. B. M. la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Prin urmare, singura care a fost obligată la restituirea taxei de poluare și a dobânzii legale aferente a fost A. Fondului pentru Mediu.
F. P. B. M. a fost obligată doar la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1343,3 lei, împreună cu D. M. și A. Fondului pentru Mediu.
Aceasta înseamnă că numai A. Fondului pentru Mediu are calitatea de debitor al intimatei din prezenta cerere, cu privire la restituirea taxei de poluare.
F. P. B. M. și D. M. nu au calitatea de debitoare decât cu privire la cheltuielile de judecată, întrucât nu au fost obligate să restituie taxa de poluare și dobânda legală aferentă prin titlul executoriu.
Executarea silită poate fi pornită numai împotriva celor față de care există un titlu executoriu prin care se constată o creanță certă, lichidă și exigibilă. Numai aceștia au calitatea de debitori.
Or, A. F. P. B. M. față de care s-a emis somația din_ de către executorul judecătoresc, nu a fost obligată prin titlul executoriu să restituie intimatei B. V. taxa de poluare și dobânda legală, deci nu are calitatea de debitoare, decât cu privire la cheltuielile de judecată.
Având în vedere faptul că executorul judecătoresc a pornit executarea exclusiv față de contestatoare cu privire la suma de 3360 lei reprezentând taxă de poluare, instanța urmează să admită contestația la executare cu privire la acest aspect și, pe cale de consecință, va dispune anularea în parte a actelor de executare silită întocmite în dosarul execuțional 247/2012, cu privire la debitul principal și la dobânda legală aferentă acestui debit.
Cu privire la cheltuielile de judecată la care a fost obligată contestatoarea, instanța reține următoarele.
Potrivit art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la un proces echitabil, noțiunea de proces incluzând și faza de executare a hotărârii cu care s-a finalizat procesul, precum are dreptul și la judecarea cauzei sale într-un termen rezonabil.
Statul și instituțiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârile judecătorești de condamnare a lor, termenul rezonabil prevăzut de art. 6 fiind aplicabil și fazei de executare silită, astfel cum s-a statuat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Ruianu c. României, cauza Pini s.a. contra României, Șandor c. României, V. I. c. României, Sabin P. escu c. României). Curtea, în cauza Șandor, a reamintit că nu este oportun să ceri unei persoane care, în urma unei proceduri judiciare, a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție.
Cu alte cuvinte, refuzul autorităților de a efectua plata unei creanțe ce o are o persoana asupra statului, constituie și o atingere adusa dreptului prevăzut de art. I Protocolul I, Curtea statuând: "în consecință, statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor hotărâri irevocabile, lipsa fondurilor nefiind un motiv justificat pentru întârziere.";
Raportat la considerentele expuse, instanța reține că AFP B. M. are calitatea de debitor cu privire la cheltuielile de judecată, împreună cu DGFP M. și A. fondului pentru Mediu cu privire la suma de 1043,30 lei și împreună cu DGFP M. cu privire la suma de 300 lei. Pe cale de consecință, va privi ca neîntemeiate motivele invocate de contestatoare, în sensul că au fost încălcate dispozițiile legale invocate de aceasta, creditorul nefiind ținut să ceară mai întâi debitoarei realizarea creanței sale, concluzia fiind evidentă raportat la vechimea creanței creditorului.
Susținerea contestatoarei ca nu sunt necesare și utile cheltuielile de executare, nu va fi primită, debitoarea, prin pasivitatea sa, determinând efectuarea acestor cheltuieli în cuantumul înscris în cuprinsul somației a cărei anulare s-a cerut.
Somația referită s-a comunicat debitoarei conform art. 2-3 din OG nr. 22/2002, actul normativ evocat constituind fundamentul ei legal, comunicarea fiind necesară pentru curgerea termenului de plată de 6 luni, cu privire la care se reține că nu este un termen suspensiv de natură imperativă pentru debitoare.
Având în vedere cele expuse, instanța va respinge contestația la executare cu privire la cheltuielile de judecată și la cheltuielile de executare și va menține actele de executare silită întocmite în dosarul execuțional 247/2012 cu privire la aceste cheltuieli.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării silite, instanța constată că acesta a rămas fără obiect în condițiile în care, pe de o parte, actele de executare au fost anulate cu privire la debitul principal, iar, pe de altă parte, cu privire la cheltuielile de judecată și de executare, suspendarea executării ar fi operat până la pronunțarea hotărârii în condițiile art. 403 alin.1 Cod procedură civilă.
Având în vedere cele reținute, instanța a dispus conform dispozitivului. Impotriva sentinței a declarat recurs contestatoarea Direcția Generală a
F. P. M. solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii contestației la executare.
In cuprinsul motivelor de recurs se arată că, potrivit dispozițiilor art.371 indice 1 Cod procedură civilă, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie doar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită.
Se susține că, în situația de față, intimatul trebuia să se adreseze organului fiscal de la domiciliul fiscal în vederea încasării creanței stabilite prin titlu executoriu, astfel cum prevede Ordinul MFP nr. 1899 din_ pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal. Acesta nu a făcut dovada că s-a adresat mai întâi organului fiscal pentru restituirea creanței stabilite prin titlu executoriu sau că s-a depășit termenul de 45 de zile pentru soluționarea cererii de restituire, astfel încât, creditorul să fi fost pus în situația să procedeze la executarea creanței sale pe calea silită.
Recurenta susține că potrivit dispozițiilor art.2 din OG nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii "Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului";. De asemenea, conform art. 3 din OG nr. 22/2002 creditorul are posibilitatea promovării executării silite împotriva debitorului numai dacă acesta din urmă nu respectă termenul de plată prevăzut de lege, iar, în ce privește restituirea
dobânzii, organul fiscal trebuie să procedeze conform legii, adică cu respectarea Ordinului MFP nr. 1899/2004.
Se concluzionează că în situația de față atât cheltuielile de onorariu avocat în faza de executare silită, cât și cheltuielile onorariu executor nu sunt cheltuieli necesare și utile, reprezentând mai degrabă cheltuieli voluptorii făcute de creditor, mizând pe efectul juridic al actului de executare și nu pe necesitatea emiterii lui.
Examinând cererea de recurs și hotărârea recurată sub toate aspectele potrivit dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.371 ind.1 alin.1 Cod procedură civilă obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinirea de bunăvoie iar potrivit alin.2 în cazul în care debitorul nu execută obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, dacă legea nu prevede altfel. Înainte de a trece la executarea silită este necesar ca debitorul să fie încunoștințat despre pornirea executării, înștiințarea cuprinzând, în general invitația adresată debitorului de a executa de bunăvoie obligația sa înlăuntrul termenului prevăzut de lege și anunțarea că, în caz contrar, se va proceda la
executarea silită.
Încunoștințarea debitorului prin somație este prevăzută și în cazul executării obligațiilor de plată de către instituțiile publice, în situația de față, prin somația emisă în dosar execuțional nr.247/2012 fiindu-i acordat debitoarei un termen de 6 luni pentru plata sumelor datorate, potrivit dispozițiilor art.2 din OG 22/2002.
În situația de față, titlurile executorii în baza cărora s-a pornit executarea silită în dosar execuțional nr.247/2012 îl constituie sentința civilă nr.6857/_, pronunțată în dosarul nr._ prin care s-a stabilit obligația Administrației Fondului pentru Mediu de a restitui reclamantei suma de 3.360 lei încasată cu titlu de taxă de poluare, cu dobânda legală de la data achitării și până la achitarea integrală a sumei, au fost obligate Direcția Generală a F. P.
M., A. Fondului pentru Mediu și A. F. P. B. M. la plata sumei de 1043,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, precum și decizia nr.8091/_ pronunțată de Curtea de Apel C. prin care s-a stabilit în sarcina debitorilor plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
În faza de executare, a fost achitat onorariu avocat în sumă de 600 lei potrivit chitanței nr.44/_, s-a calculat un onorariu executor de 450 lei potrivit procesului verbal de cheltuieli aflat la fila 11 din dosar.
Potrivit dispozițiilor art.39 alin.4 din Legea nr.188/2000 privind executorii judecătorești, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, cu excepția în care creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de
executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a executat-o de bunăvoie. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat să își îndeplinească obligația, a executat-o de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
Sunt cheltuieli de executare: taxele de timbru necesare declanșării executării silite; onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; onorariul avocatului, în faza de executare silită; onorariul expertului și al interpretului; cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită; cheltuielile de transport; alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.
Principiul proporționalității fiind expres prevăzut prin dispozițiile art.39 alin.4 teza II pentru situația executării obligației după emiterea somației, el subzistă pentru întreaga activitate de executare silită fiind de neconceput ca, în măsura în care debitorul nu a executat de îndată sau în termenul acordat obligația, poate fi supus riscului de a suporta un onorariu stabilit în mod discreționar, al cărui cuantum nu se regăsește în complexitatea lucrărilor de executare.
În situația de față, cuantumul cheltuielilor de executare reprezentat de onorariul avocatului, în faza de executare silită, este excesiv și fără suport real în condițiile în care în dosarul execuțional a fost emisă o singură somație și avându-se în vedere că valoarea creanței nu este una semnificativă iar cheltuielile de judecată acordate de instanțe au o proporție însemnată față de întreaga miză a procesului pentru creditor, motiv pentru care instanța de recurs va diminua onorariul avocațial la nivelul sumei de 50 lei.
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc stabilit la nivelul sumei de 450 lei, instanța va calcula onorariul minimal pentru serviciile prestate de executorii judecătorești potrivit pct.3 din Anexa 1 la Ordinul Ministerului Justiției nr.2550/C/2006, în sensul că pentru creanțe de peste 1000 lei dar până la 50.000 inclusiv, onorariul minimal este de 75 lei plus un procent de 2% din suma care depășește 1.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite, situație în care, în situația de față, onorariul minimal este de 81,816 lei, prin rotunjire acesta va fi stabilit de instanța de recurs la nivelul sumei de 82 lei.
În ceea ce privește invocarea de către recurentă a procedurii de restituire reglementată de Ordinul MMP nr.1099/2004, reținem că și în faza executării silite își găsește aplicarea principiului disponibilității, situație în care rămâne la latitudinea creditorului de a opta și de a alege între formele de executare reglementate de dispozițiile legale, în situația de față, creditorul înțelegând să inițieze procedura executării silite reglementată de Codul de procedură civilă.
Pentru considerentele sus menționate în baza art.304 ind.1 coroborat cu art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recursul va fi admis iar hotărârea va fi
modificată în sensul admiterii în parte a contestației la executare promovată de contestatoarea DIRECȚIA GE. RALĂ A F. P. M., împotriva formelor de executare din dosar execuțional nr. 247/2012, și în consecință se va dispune îndreptarea formelor de executare din dosar execuțional nr. 247/2012 în sensul diminuării onorariului avocațial la suma de 50 lei și a onorariului executorului la suma de 82 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 3041Cod procedură civilă,
ADMITE
recursul declarat de contestatoarea Direcția Generală a F.
P. M., cu sediul în B. M., A. S. nr. 2A, împotriva sentinței civile nr. 3223/_ a Judecătoriei B. M., județul M., pe care o modifică în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, în sensul că:
Îndreaptă formele de executare silită în sensul reducerii onorariului executorului judecătoresc la suma de 82 lei și a onorariului avocatului în faza de executare silită la suma de 50 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi,_ .
Președinte, M. P. | J. ecător, M. H. | J. ecător, C. G. |
G. ier, A. O. |
Red. MP/ _
Tred. C.M.C /_ - 2ex.
J. ecător la fond: M. E. F. aș
