Decizia civilă nr. 10969/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10969/2013
Ședința publică de la 14 Noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R. -R. D.
G. M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de pârâta D. G. R. A F. P. C. N. PRIN A. J. A F.
P. M., împotriva sentinței civile nr. 4436/2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta SC T. S.
, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de_, reclamanta intimată a depus la dosar concluzii scrise.
Se constată totodată faptul că prin încheierea de ședință din data de_ s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4436 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., a fost admisă în parte acțiunea promovată de reclamanta SC
T. S. în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. M. și în consecință s-a anulat Decizia nr. 254/_ și anulează în parte Decizia de impunere nr. 470/_ emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr. 322/_ .
S-a anulat obligația de plată a sumei de 25.367 lei reprezentând TVA neadmis la rambursare și constată dreptul reclamantei de a deduce această sumă.
A fost obligată pârâta de a plăti reclamantei suma de 1.504,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Prin Decizia nr. 254/_ emisă de D. G. a F. P. M. a fost respinsă ca neîntemeiată contestația promovată de reclamanta SC T. S. împotriva deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F-MM 470/_, emisă în baza raportului de inspecție fiscală încheiat în data de_, având ca obiect suma de 25.367 lei, reprezentând taxa pe valoarea adăugată respinsă la rambursare.
În considerentele deciziei susmenționate s-a reținut că SC T. S. a dedus taxa pe valoarea adăugată aferentă materialelor de construcții care au fost utilizate la construirea în regie proprie a casei de locuit P+M și a unui atelier de țesut covoare și magazie de produse finite plus extindere atelier sticlărie în baza autorizațiilor de construcție nr. 182/_ și nr. 49/_ emise de Consiliul Județean M. .
Conform balanței de verificare, la data de_ clădirile enumerate mai sus în valoare totală de 236.455 lei sunt înregistrate în contul 231 "Imobilizări corporale în curs";.
Luând în considerare valoarea casei de locuit de 104.125 lei și valoarea totală a celor două obiective de investiții de 232.872 lei, organele de inspecție fiscală au stabilit ponderea valorii casei de locuit în total valoare obiective de 44,7
%.
Având în vedere valoarea contabilă a investițiilor în curs de 236.455 lei, ponderea valorii casei de locuit în total valoare obiective de 44,7 % și cota de TVA de 24 % organele de inspecție fiscală au determinat taxa pe valoarea adăugată aferentă casei de locuit în suma de 25.367 lei.
Organele de inspecție fiscală au stabilit ca fiind nedeductibilă taxa pe valoarea adăugată în suma de 25.367 lei aferenta investițiilor efectuate la imobilul care are destinația "casa de locuit P+M"; conform Autorizației de construire, deoarece aceste investiții nu sunt destinate realizării de operațiuni taxabile.
Biroul de Soluționare a Contestațiilor a concluzionat că reclamanta nu avea dreptul de a deduce taxa pe valoare adăugată în sumă de 25.367 lei aferentă materialelor de construcție deoarece acestea nu au fost utilizate pentru realizarea de operațiuni taxabile, ci pentru construirea în regie proprie a unei case de locuit, fapt ce reiese din cuprinsul autorizației de construire nr. 182/_ emisă de Consiliul Județean M. .
În sensul celor menționate anterior, au fost invocate dispozițiile art. 145 alin. 2 lit. a din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, republicată, care prevăd următoarele: "(2) Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni:
a) Operațiuni taxabile;";
În situația de față, ulterior emiterii deciziei contestate, reclamanta a obținut autorizația de construire nr. 1/_ (file 135) - pentru "Schimbare de destinație din Casa de Locuit în Sediu Firmă";, fiind emisă și adeverința nr. 1344/_ din care rezultă că în Registrul Agricol reclamanta figurează cu construcții printre care "sediu firmă nefinalizat";.
Din depoziția martorului P. I. (filele 146-147) persoana care în trecut a deținut calitatea de contabil în cadrul societății reclamante, reiese că intenția asociaților a fost de a edifica o construcție care să aibă destinație de sediu al societății, în autorizație de construire, din eroare s-a menționat "casă de locuit";, motiv pentru care s-au făcut demersuri pentru îndreptarea acestei erori, imobilul neavând această destinație, fiind amenajat ca și un sediu de firmă, acesta deținând și două camere de oaspeți pentru cazarea reprezentanților societății asociate din Franța.
Această stare de fapt este confirmată și de fotografii depuse la dosar cu întregul complex (filele 148-153).
În condițiile în care din întregul material probator administrat în cauză reiese că în situația de față clădirea avea destinația de sediu firmă și nu casă de locuit apreciem că în mod greșit s-a considerat că reclamanta nu are dreptul de a deduce TVA aferent clădirii în sumă de 25.367 lei, motiv pentru care actele administrativ fiscale contestate vor fi anulate potrivit dispozitivului.
În baza art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, raportat la complexitatea cauzei și munca îndeplinită de avocat, instanța a redus suma solicitată cu titlu de onorariu de avocat de la 3.000 lei la 1.500 lei, aspect sub care acțiunea a fost admisă în parte, sens în care s-a avut în vedere și faptul că o parte din înscrisurile depuse în probațiune în baza cărora s-a pronunțat prezenta
sentință au fost obținute ulterior pronunțării deciziei contestate. Pârâta a fost obligată și la plata sumei de 4 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru, respectiv a sumei de 0,30 lei reprezentând timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D. G. A F. P. C. -
N. prin A. J. A F. P. M.
, solicitând admiterea recursului, menținerea deciziei nr. 254/_ a deciziei de impunere nr.470/_ și a raportului de inspecție fiscala nr. 322/_, anularea cheltuielilor de judecata.
În motivare arată că prin acțiunea introductiva reclamanta a solicitat instanței sa dispună anularea Deciziei nr. 254/_ Deciziei de impunere nr. 470/_ și a raportului de inspecție fiscala nr. 322/_ .
În baza Raportului de inspecție fiscala nr.322/_ s-a emis Decizia de impunere nr.470/_ și Dispoziția nr.2872/_ privind masurile stabilite de inspecția fiscala prin care s-au stabilit obligații fiscale în suma de 25.367 lei TVA de plata neadmis la rambursare pentru SC T. S. .
Reclamanta deși recunoaște existenta unei "erori" și implicațiile acesteia, referindu-se la denumirea " casa de locuit " care apare atât în proiect cat și în autorizația de construcții, susține ca solicitantul autorizației de construcție poate fi orice persoana fizica sau juridica, conform adresei nr.5749/53/_ a Consiliului Județean, susținere care nu are legătura cu obiectul cauzei.
Dreptul de proprietate al terenului înscris în CF 2229 Salsig, nr. topo 817, 818, 819 al SC T. S. și implicit al construcției nu poate "modifica" destinația clădirii din proiect și autorizația de construcție, respectiv "casa de locuit" destinație vădit dorita de către SC T. S. încă de la început.
Pentru a se obține autorizația de construcție proiectul clădirii trebuie sa aibă specificata foarte clar destinația acesteia, fiind întocmit pe baza unor normative și standarde specifice, clasificarea facondu-se funcție de destinația clădirii.
Mai mult, demersurile pentru obținerea autorizației de construcție presupun depunerea unei documentații tehnice " DT " în care se tine cont și de masuri specifice pentru protecția mediului, stabilite prin act administrativ al autorității competente pentru protecția mediului și care nu pot fi modificate nici măcar prin procedura de autorizare ori prin autorizația de construcție, conform OUG 214/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1991 privind autorizarea și executarea lucrărilor de construcții.
Destinația inițiala a clădirii poate fi verificata tocmai prin aceste normative, standarde aplicate precum și avize emise de autorități competente și nu se poate modifica doar pe baza susținerilor ca a fost doar o eroare de denumire.
SC T. S. a dedus taxa pe valoarea adăugata aferenta materialelor de construcții care au fost utilizate la construirea în regie proprie a casei de locuit P+M și a unui atelier de țesut covoare și magazie de produse finite plus extindere atelier sticlărie în baza autorizațiilor de construcție nr.182/_ și nr.49/_ emise de către Consiliul Județean M. .
Conform balanței de verificare la data de_ clădirile enumerate mai sus în valoare totala de 236.455 lei sunt înregistrate în contul " 231 " - Imobilizări corporale în curs.
Luând în considerare valoarea casei de locuit de 104.125 lei și valoarea totala a celor doua obiective de investiții de 232.872 lei, organele de inspecție fiscala au stabilit ponderea valorii casei de locuit în total valoare obiective de 44,7
%.
Având în vedere valoarea contabila a investițiilor în curs de 236.455 lei, ponderea valorii casei de locuit în total valoare obiective de 44,7% și cota TVA de
24 %, organele de inspecție fiscala au determinat taxa pe valoarea adăugata aferenta casei de locuit în cuantum de 25.367 lei, stabilind ca aceasta suma este
nedeductibila, deoarece aceste investiții nu sunt destinate realizării de operațiuni taxabile.
Organele de inspecție fiscala au mai constatat ca fiind nedeductibila taxa pe valoare adăugata în suma de 704 lei, suma pe care SC T. S. nu o contesta
.
Astfel din taxa pe valoare adăugata solicitata la rambursare în cuantum total de 52.629 lei, organele de inspecție fiscala au respins la rambursare suma de 26.071, reprezentând total intre 25.367 lei și 704 lei și au admis rambursarea sumei de 26.558 lei.
Mai arată că societatea nu a condus evidenta contabila analitica pe fiecare obiectiv în parte și nu a întocmit situații de lucrări din care sa reiasă valoarea defalcata a acestora, organele de inspecție fiscala stabilind TVA dedus casei de locuit, prin metoda ponderii în total valoare investiții autorizate .
Documentația tehnica PAC/PAD, vizata spre neschimbare, împreuna cu avizele și acordurile obținute, fac parte integranta din autorizația de construcție, iar nerespectarea întocmai a documentației, vizata în acest sens, constituie contravenție în temeiul Legii nr.50/1991 cu modificările și completările ulterioare, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
Din textul Autorizației de Construcție, reiese în mod expres obligativitatea titularului autorizației de a păstra autorizația de construire și documentația vizata spre neschimbare pentru a le prezenta la control, potrivit legii, pe toata perioada executării lucrărilor.
În consecința susținerile reclamantei potrivit căreia din eroare s-ar fi trecut alta destinație pe autorizația de executare a lucrărilor de construire nr.182/_ și anume casa de locuit și nu sediu de firma, sunt inadmisibile atâta vreme cat pentru a se obține autorizația de construcție proiectul clădirii trebuie sa aibă specificata foarte clar destinația acesteia, fiind întocmit pe baza unor normative și standarde specifice, clasificarea făcându-se funcție de destinația clădirii, iar documentația și avizele obținute sunt supuse verificărilor pe tot parcursul executării lucrărilor de construcție pentru respectarea acestora.
F. a de cheltuielile de judecata dispuse prin sentința civila atacata, recurenta este o instituție publica și nu are prevăzute fonduri pentru astfel de plați. Mai mult potrivit srt.274 alin.1 cod procedura civila "partea care cade în pretenții va fi obligata, la cerere, sa plătească cheltuieli de judecata", însă prin aceasta trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle în culpa procesuala sau prin atitudinea sa în cursul derulării procesului sa fi determinat aceste cheltuieli. Arată faptul că, nici una din aceste condiții nu este îndeplinita, actele administrative contestate de reclamanta fiind legale și temeinice.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 21 octombrie 2013 reclamanta SC
S. B. M.
, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului cu obligarea recurentei la cheltuieli de judecata în recurs.
În motivare arată că prin recursul declarat de D.G.R.F.P C. -N. prin AJ.F.P. M. împotriva sentinței civile atacate recurenta nu invoca vreunul din motivele de modificare a hotărârii atacate, mărginindu-se să reia starea de fapt și motivarea reținuta în apărare la fondul cauzei.
Recurenta nu precizează în mod expres care ar fi motivele pentru care hotărârea atacata nu este legala și temeinica, de altfel nici nu solicita modificarea hotărârii ci numai admiterea recursului și menținerea actelor administrative ce au fost atacate de subscrisa, respectiv Decizia 254/_, Decizia de impunere nr. 470/_ și Raportul de inspecție fiscala nr. 322/_ .
Apreciază că instanța de fond în mod corect a dispus anularea Deciziei nr. 254/_ și a Deciziei de impunere nr. 470/_ emisa în baza Raportului de inspecție fiscala nr. 322/_ întrucât în baza probelor administrate la fondul
cauzei a reieșit faptul ca clădirea la care au fost realizate investițiile pentru care s-a solicitat rambursarea de TVA nu a avut niciodată destinația de casă de locuit ci de sediu firmă.
Textul de lege invocat de către reprezentanții F. P. in motivarea deciziilor, text reținut si de către instanța a fost 145 alin. 2 lit. a) din Codul fiscal potrivit căruia " orice persoana impozabila are dreptul sa deducă taxa aferenta achizițiilor daca acestea sunt DESTINATE utilizării in folosul următoarelor operațiuni...". Din chiar acest text de lege se deduce faptul ca primează DESTINAȚIA CONSTRUCȚIEI SI NICIDECUM SIMPLA DENUMIRE A ACESTEIA DIN AUTORIZAȚIA DE CONSTUCTIE.
Așa cum a susținut si dovedit la fondul cauzei, in nici un moment nu s-a dorit de către reprezentanții societății T. S. realizarea unei case de locuit in beneficiul persoanelor fizice asociați ai societății ci a unei construcții cu destinația de sediu firma, respectiv birouri, spatii pentru expoziție si alte spatii destinate desfășurării altor activități decât cele de producție, dar care sa aibă si spatii de cazare pentru reprezentanții societății SARL ARTE FABRICA FRANȚA, societate care deține 33,33% din capitalul social al societății T. S., asa cum rezulta si din istoricul societății emis de ORC M. cu nr. 19522/_ pe care l-am depus la dosar. S-a avut in vedere schimbarea sediului societății din B. M. in Salsig, sediul social inițial, asa cum rezulta din același istoric, fiind in apartamentul proprietatea administratorului societății Tataran V. . - in B. M.
, C. T. nr. 4A ap. 17.
Se poate observa ca in documentele prin care a fost solicitata autorizația de construcție, Tataran D. nu solicita autorizația in nume propriu ci in calitate de reprezentant al SC T. S. ca si beneficiar.
Este adevărat ca in proiect si in autorizație clădirea apare cu denumirea
"casa de locuit" - nu putem nega acest lucru câtă vreme rezulta cu evidenta din toate înscrisurile care vizează aceasta clădire. Însă numai denumirea construcției, din documentele aferente, nu poate sa constituie singurul motiv pentru respingerea de la rambursare a sumei de 25.367 lei TVA.
Reprezentanții recurentei au fost la fata locului, la momentul controlului (așa cum a arătat si martorul P. V., contabilul societății la acel moment), când li s-a explicat situația de fapt si au putut constata in mod personal care este destinația clădirii, in contextul întregului complex imobiliar proprietatea societății din Salsig.
Am depus in probațiune si un set de fotografii cu întregul complex dar si cu interiorul clădirii denumite "sediu" care încă nu este finalizat dar din care se poate deduce ca clădirea in discuție nu are deloc destinația de casa de locuit ci de clădire sediu administrativ, dar care sa includă, așa cum a confirmat si martorul, spatii de cazare pt. reprezentanții societății asociate din Franța.
Reprezentanții societății nu au anticipat, la momentul emiterii autorizației ce implicații ar putea sa aibă împrejurarea ca pe autorizația de construcție clădirea apare cu denumirea "casa de locuit". Abia după controlul efectuat si respingerea rambursării de TVA, reprezentanții societății T. au întreprins demersuri pentru corectarea erorii din documentație si autorizație. In acest sens s-au adresat
Consiliului Județean, emitentul autorizației inițiale, insa de acolo au fost îndrumați la Primăria Salsig, în raza căreia se afla clădirea pentru eliberarea unei noi autorizații în care sa apară denumirea corecta a clădirii, lucru ce s-a și întâmplat, astfel ca în baza unei documentații suplimentare Primăria Salsig a eliberat autorizația nr. 8 din_ unde clădirea apare cu denumirea "SEDIU FIRMA". De asemenea a fost emisa și adeverința nr. 1344 din 0_ din care
rezulta faptul ca în Registrul Agricol societatea T. S. figurează cu construcții printre care "sediu firma nefinalizat".
Totodată, în timpul derulării procesului au fost obținute, Certificatul de Urbanism nr. 9 din_ și Autorizația nr. 1 din_ pentru "Schimbare de destinație din casa de locuit în sediu firma",
Așadar, clădirea a avut și are și în continuare destinația de sediu firma și nu de casa de locuit iar faptul ca în mod eronat apare cu denumirea de "casa de locuit P+M" apreciem ca nu poate sa constituie motiv pentru respingerea rambursării sumei de 25.367 lei TVA aferent clădirii sediu firma.
Pentru aceste motive apreciază hotărârea atacata ca fiind temeinica și legata și pe cale de consecința solicitam respingerea recursului cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Conform art. 145 alin. 2 lit. a) din Codul fiscal aplicabil în speță, în cadrul sferei de aplicare a dreptului de deducere a TVA, se reține că orice persoană impozabilă are dreptul să deducă TVA aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile.
Din cele ce preced rezultă că pentru a opera deducerea TVA asupra cheltuielilor cu achizițiile trebuie demonstrat că acestea au fost făcute cu ocazia achizițiilor unor bunuri sau servicii necesare operațiunilor taxabile.
În speță, se pune problema dacă cheltuielile de achiziție a unor bunuri și servicii realizate de o persoană impozabilă (o societate constituită conform Legii nr. 31/1990) pentru edificarea unei case de locuit proprietate privată a altor persoane se poate constitui în premisa textului legal analizat.
Este evident și rezultă din probele dosarului că cheltuielile inițiale chiar făcute de operatorul economic nu au fost destinate unei operațiuni taxabile, dobândirea dreptului de proprietate asupra unei clădirii care să facă parte din patrimoniul persoanei impozabile și să servească îndeplinirii obiectului de activitate al acesteia, ci s-a urmărit practic ca cu fondurile acesteia să se edifice o casă de locuit care nu are nicio tangență cu activitatea autorizată a persoanei impozabile.
Or, din acest punct de vedere, independent de faptul că persoana impozabilă a fosta sau nu în eroare, dreptul de deducere nu poate fi recunoscut.
Chiar dacă am accepta că ulterior din punct de vedere fiscal se poate reține o atare eroare aceasta nu înlătură concluzia de mai sus căci acționează principiul de drept consacrat de adagiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
Trebuie reținut apoi în contextul stării de fapt din speță că intimata a dedus TVA aferentă materialelor de construcții care au fost utilizate la construirea în regie proprie a casei de locuit P+M și a unui atelier de țesut covoare și magazie de produse finite plus extindere atelier sticlărie în baza autorizațiilor de construire nr. 182/_ și nr. 49/_ emise de Consiliul Județean M. .
Conform balanței de verificare la data de_ clădirile edificate, enumerate mai sus, au valoarea totală de 236.455 lei și sunt înregistrate contabil în contul 231-Imobilizări corporale în curs. Ținând seama de valoarea casei de locuit de 104.125 lei și valoarea totală a celorlalte obiective de investiții de 232.872 lei, organele de inspecție fiscală au calculat și stabilit corect ponderea valorii casei de locuit în total de 44,7 % din valoarea tuturor obiectivelor.
Raportând procentul de 44,7% la valoarea contabilă a investițiilor în curs s- a calculat TVA aferentă casei de locuit în valoare de 25.367 lei stabilindu-se în mod corect că aceasta nu este deductibilă, deoarece aceste investiții, așa cum s-a
arătat mai sus, nu sunt destinate realizării operațiunilor taxabile. La suma respectivă inspecția fiscală a mai stabilit și suma de 704 lei TVA nedeductibil sumă necontestată astfel că suma totală de 26.071 lei a fost respinsă în mod corect de la rambursare.
Dintr-un alt unghi de vedere, concluzia conform căreia TVA-ul disputat în speță nu este deductibil mai rezultă și din maniera în care persoana impozabilă și-a condus evidența contabilă și a reflectat operațiunile în contabilitate.
Astfel, inspecția fiscală a constatat în plus că persoana impozabilă nu a condus evidența contabilă pentru fiecare obiect de investiție și nici nu a întocmit situații de lucrări din care să rezulte clar valoarea defalcată a acestora, TVA-ul aferent casei de locuit fiind stabilit de organele de inspecție prin metoda ponderii
în total valoare investiții autorizate.
Față de cele ce precedă, Curtea reține că îndreptarea așa zisei erori cu privire la destinația clădirii ori titularul acesteia nu conduce implicit și la modificarea stării de fapt fiscale cu atât mai mult cu cât aceste operațiuni de modificare s-au obținut cu mult după efectuarea investiției, respectiv Certificatul de Urbanism a fost emis sub nr. 9 din_ iar Autorizația de Construire a fost emisă în la aceeași dată sub nr. 1/_ în condițiile în care ața cum rezultă din Raportul de I. Fiscală societatea a dedus TVA aferent materialelor de construcție care au fost utilizate la construirea casei de locuit în baza Autorizației de construire emisă cu mult timp înainte, respectiv la data de_ (f. 56-59 dos fond). Așa cum rezultă din acest act administrativ unilateral cu caracter individual acesta a fost emis pentru extinderea lucrărilor de construire pentru casă de locuit cu două niveluri P+M în valoare de 104.125 lei beneficiarul fiind persoana fizică Tăuțan D. chiar dacă acesta a menționat în cerere că este reprezentantul persoanei impozabile. Dacă ar societatea ar fi fost beneficiara acestei clădiri ar fi trebuie să fi fost menționat explicit acest lucru și atunci ar fi avut un alt impact sau efecte pe teren fiscal achizițiile de materiale pentru edificarea acestei construcții.
Autorizația de construire nu reprezintă o simplă stare de fapt ci este un act administrativ unilateral care produce consecințe juridice, inclusiv pe teren fiscal.
Împrejurarea că ulterior, după mai bine de 8 ani actul administrativ este modificat în sensul că schimbării destinației construcției și a beneficiarului acestuia nu mai poate produce efecte pe teren fiscal, deoarece chiar dacă am privi autorizația de construire nr. 277 din_ ca un act de revocare ori modificare parțială a AC nr. 182/_ aceasta nu poate produce efecte decât pentru viitor și nu și pentru trecut, prin urmare nu poate modifica starea de fapt fiscală constatată în mod corect de către organul de inspecție fiscală.
Față de cele ce precedă, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o soluție susceptibilă de modificare prin efectul art. 304 pct. 9 din codul de procedură civilă de la 1865, aplicabil în speță prin prisma art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012. Conform art. 84 C.pr.civ. Curtea a recalificat în drept intentarea recursului de către recurentă prin prisma dispozițiilor de drept tranzitoriu prevăzute la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012.
Din această perspectivă, Curtea urmează ca în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312 C.pr.civ. va admite recursul, va modifica sentința în sensul respingerii acțiunii în contencios fiscal exercitată de reclamanta intimată SC T. S.R.L. B. M. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. C. -N. prin A. J. A F. P. M., împotriva sentinței civile nr. 4436 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta SC T. S.R.L. B. M. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
L. U. | M. | D. | R. -R. D. |
G. ,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_ Jud.fond. M. P.
