Decizia civilă nr. 9079/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9079/2013
Ședința publică de la 27 Septembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B.
Judecător M. -I. I. Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurent D. G. A F.
P. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 6648 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., privind și pe intimat SC E. G. 2. S., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic O.
C. Dobi în reprezentarea intereselor intimatei, lipsă fiind recurenta. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La data de 23 septembrie 2013 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.
Se constată că, prin întâmpinare, intimata a invocat excepția nulității recursului declarat de pârâtă.
Fiind pusă în discuție excepția invocată, reprezentanta intimatei solicită admiterea acesteia, întrucât recursul a fost introdus împotriva unei societăți radiate, fiind formulat cu nesocotirea dispozițiilor art. 3021C.pr.civ.
Cutea, după deliberare, respinge excepția nulității, reținând că cererea de recurs cuprinde mențiunile evocate de dispozițiile art. 3021lit. b, c, d C.pr.civ., inclusiv în ce privește numele recurentei și datele de identificare, numele intimatei și sediul său, eroarea strecurată cu privire la codul fiscal și numărul de înregistrare în Registrul Comerțului circumscriindu-se sferei de aplicare a erorilor materiale la care se face referire în cuprinsul art. 282 și art. 132 alin 2 C.pr.civ.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe ca temeinică și legală, conform argumentelor expuse prin întâmpinare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 6.648 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C. s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. E. G. 2. S.R.L. C. -N., în contradictoriu cu pârâta D.
G. A F. P. A J. C. , și în consecință, s-a anulat Decizia nr. 512/_ privind soluționarea contestației reclamantei și totodată s-a anulat în parte Decizia nr. 207/_ referitoare la obligațiile de plată accesorii, respectiv în ceea ce privește dobânzile aferente impozitului pe profit, în cuantum de 714 lei.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 207 emisă de pârâta D.
G. a F. P. a județului C. la data de_ s-au stabilit în sarcina reclamantei S.C. E. G. 2. S.R.L. obligațiile de plată accesorii în cuantum total de 725 lei, dintre care suma de 714 lei reprezentând dobânzile aferente impozitului pe profit (f. 23-24).
Cu respectarea art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei de impunere (f.11-14), respinsă prin Decizia nr.512/_ (filele 6-9), iar acum se îndreaptă în contenciosul administrativ împotriva deciziei de soluționare a contestației.
În fapt, a reținut instnața de fond că S.C. E. G. 2. S.R.L., cu sediul în C.
-N., Calea Turzii, nr. 110, a fost radiată la data de_, ca urmare a divizării, potrivit Sentinței comerciale nr. 1795/2011 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr._ (f.15-22).
Reclamanta S.C. E. G. 2. S.R.L., cu sediul în C. -N., b-dul M., nr.18, jud. C., CUI 28946506, este succesoarea de drept a acestei societăți.
Prin Declarația 101 nr. 689495478/_, reclamanta a declarat impozitul pe profit în cuantum de 99.189 lei aferent lunii august 2011, sumă care a și fost achitată integral prin OP nr. 117/_ (f.26, 60-62).
Cu toate acestea, organul fiscal a constatat că obligația declarată de reclamantă (preluată de la societatea radiată) avea termenul scadent la data de_ și a fost achitată cu întârziere, la data de_ ; pe cale de consecință, s-a procedat la calculul dobânzilor aferente impozitului pe profit și la emiterea deciziei acum contestate.
După cum se subliniază prin decizia de soluționare a contestației, data scadenței a fost indicată de chiar societatea petentă prin Declarația 101, în cuprinsul căreia este menționat că "Prezenta declarație reprezintă titlu de creanță și produce efecte juridice ale înștiințării de plată de la data depunerii acesteia, în condițiile legii. Sub sancțiunile aplicate faptei de fals în acte publice, declar că datele din această declarație sunt corecte și complete";.
Conform art. 85 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, "Impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel:
a) prin declarație fiscală, în condițiile art. 82 alin. (2) și art. 86 alin. (4)";, iar art. 86 alin. 4 prevede expres că "Declarația fiscală întocmită potrivit art.82 alin. (2) este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, și produce efectele juridice ale înștiințării de plată de la data depunerii acesteia";.
Astfel, a reținut instanța de fond, declarația fiscală depusă de reclamantă nu putea produce efectele înștiințării de plată de la o dată anterioară celei la care a fost depusă la organul fiscal, după cum se pretinde în speță. Chiar dacă este asimilată cu o decizie de impunere, în cazul declarației fiscale termenul de plată nu începe să curgă decât de la data depunerii acesteia. De aceea, plata făcută de reclamantă în aceeași zi nu este purtătoare de dobânzi.
Pe de altă parte, dispozițiile privind obligația contribuabililor de a declara și plăti trimestrial impozitul pe profitul realizat în trimestrul de raportare până la data de 25 a lunii următoare nu sunt aplicabile și în cazul societăților radiate, care au obligația de a depune declarația anuală de impozit pe profit și să plătească impozitul pe profit până la data depunerii situațiilor financiare la
Oficiul Registrul Comerțului unde sunt înregistrate, însă organul fiscal nu a justificat calculul dobânzilor prin raportare la această din urmă dată, ci referindu-se la regula generală în materie.
Pentru acestea, tribunalul a apreciat că prezenta cerere de chemare în judecată este întemeiată, sens în care a admis-o în temeiul art. 218 din Codul de procedură fiscală raportat la art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și a dispune anularea Deciziei nr.512/2012 de soluționare a contestației și anularea în parte a Deciziei nr. 207/2011, în ceea ce privește dobânzile aferente impozitului pe profit. Împotriva acestei sentințe, pârâta D. G. A F. P. C. a declarat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate în
sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale incidente în cauză. Astfel, deși în cuprinsul hotărârii instanța de fond a reținut incidența dispozițiile art. 85 alin. 1 C.pr.fiscală, corob. cu art. 86 alin. 4 din același act normativ, nu a făcut în mod concret trimitere la vreo dispoziție legală, considerând că dispozițiile privind obligația contribuabililor de a declara și plăti impozitul pe profit realizat în trimestrul de raportare până la data de 25 a lunii următoare nu se aplică în cazul societăților radiate. Procedând în această manieri, pârâta consideră că instanța de fond distinge acolo unde legiuitorul nu a distins, "adăugând astfel la lege";.
Pentru a combate aspectele reținute de către instanța de fond, pârâta a făcut trimitere la pct. 10 din H.G. nr. 44/2., potrivit cărora, în cazul dizolvării urmată de lichidarea contribuabilului, perioada impozabilă încetează la data depunerii situațiilor financiare la registrul unde a fost înregistrată, conform legii, înființarea acestuia.
Prin urmare, opinează pârâta, prin culpa sa, reclamanta a înregistrat la organul fiscal o cerere prin care anunța că își încetează activitatea la o dată anterioară, respectiv declarația nr. 101/2011 înregistrată sub nr. 689495478/_ .
În aceste condiții, pârâta susține că accesoriile au fost calculate în mod legal având în vedere prev. art. 119 alin. 1 și art. 120 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003/R privind C.pr.fiscală.
Așa fiind, cum debitul în sumă de 99.189 lei impozit pe profit, cu termen scadent la_, a fost achitat de reclamantă la data de_, cu o întârziere de 18 zile, se reține că în mod corect și legal organul fiscal a stabilit în sarcina reclamantei suma de 714 lei cu titlu de dobânzi, luând în considerare obligația declarată în evidența pe plătitor și plățile efectuate de societate.
Reclamanta intimată S.C. E. G. 2. S.R.L. C. -N. a depus întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului în baza art. 312 C.pr.civ. și păstrarea în tot a sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
În primul rând reclamanta a solicitat a se constata nulitatea recursului, deoarece este introdus împotriva unei societăți radiate, respectiv la data de _
, fiind astfel nesocotite dispozițiile art. 3021C.pr.civ.
Pe fond, reclamanta a arătat că în cazul societăților radiate nu se aplică regula generală în materie, astfel că plata pe care a efectuat-o nu este purtătoare de dobânzi deoarece scadența obligației este data depunerii declarației 101, adică_, neputând fi incidente dispozițiile art. 119 alin. 1 C.pr.fiscală.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Probele administrate în fața primei instanțe relevă caracterul legal și temeinic al soluției pronunțate de către judecătorul fondului.
Astfel, așa cum a reținut în mod întemeiat prima instanță, reclamanta S.C.
G. 2. S.R.L., cu sediul în C. -N., B-dul M., nr.18, jud. C., CUI 28946506, în calitate de succesoare în drepturi a S.C. E. G. 2. S.R.L., cu sediul în C. -N., Calea Turzii, nr. 110, CUI 12760689, a cărei personalitate juridică a încetat în urma unei proceduri de divizare urmată de radiere, a înregistrat la recurentă Declarația 101 nr. 689495478/_, prin care a declarat un impozit pe profit în cuantum de 99.189 lei aferent lunii august 2011, sumă achitată integral prin OP nr. 117/_ ( (f. 59-62 dosar fond).
În opinia recurentei, intimata datorează dobânzi în sumă de 714 lei deoarece obligația de plată a impozitului pe profit era scadentă la_, iar plata s-a făcut cu o întârziere de 18 zile, respectiv la_ . Își întemeiază susținerile referitoare la împlinirea scadenței obligației de plată a impozitului pe profit la data de_ pe împrejurarea că această dată a fost inserată de către reclamanta-intimată în formularul Declarației 101 și pe dispozițiile pct.10 din HG 44/2004.
Potrivit acestui text de lege, perioada impozabilă se încheie, în cazul divizărilor sau fuziunilor care au ca efect juridic încetarea existenței persoanelor juridice prin dizolvare fără lichidare la data înregistrării în registrul comerțului a noii societăți sau a ultimei dintre ele, în cazul constituirii uneia sau mai multor societăți noi. În cazul dizolvării urmată de lichidarea contribuabilului, perioada impozabilă încetează la data depunerii situațiilor financiare la registrul unde a fost înregistrată, conform legii, înființarea acestuia.
Curtea apreciază că în mod întemeiat a reținut prima instanță că obligația de plată a impozitului pe profit nu a devenit scadentă la data inserată în Declarația 101 deoarece aceasta nu putea produce efectele înștiințării de plată de la o dată anterioară celei la care a fost depusă la organul fiscal.
Chiar dacă este asimilată cu o decizie de impunere, în cazul declarației fiscale termenul de plată nu începe să curgă decât de la data depunerii acesteia. Creanța fiscală devine scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege, acest aspect nefiind lăsat de legiuitor la latitudinea contribuabilului.
De altfel, legiuitorul a stabilit la art. 34 alin 12 din Codul fiscal că persoanele juridice care încetează să existe în cursul anului fiscal au obligația să depună, prin excepție de la prevederile art. 35 alin. (1), declarația anuală de impozit pe profit și să plătească impozitul până la data depunerii situațiilor financiare la registrul comerțului, dispoziție legală ignorată de către recurentă.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 6.648 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 septembrie 2013.
PREȘEDINTE,
S. AL H.
JUDECĂTOR,
M. B.
JUDECĂTOR,
-I. I.
GREFIER,
B.
Red.M.I.I./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.Fond: A.G.C. .
