Sentința civilă nr. 7159/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 7159/2013Ședința publică din data de 22 aprilie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: A. G. C. Grefier L. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei în Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul B. R. M. și pe pârâtele A. F. P. A M. C. N. și
D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantului, av. Petcu Olga Vasilisia, lipsă fiind reprezentantul pârâtei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 15 aprilie 2013 pârâta a depus prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii, respectiv respingerea cererii de anulare a Deciziei nr.35/_ privind soluționarea contestației administrative emisă de D.G.F.P. C. și respingerea cererii de exonerare a reclamantului de la plata sumei de 257.482 lei, reprezentând penalități, ca nefondată.
Instanța pune în discuție exc epția inadm isibilității m otivelor noi inv ocat e direct în in stanță
excepție invocată de pârâtă pe cale de întâmpinare.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea excepției.
Văzând dispozițiile art. 218 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, instanța admite excepția inadmisibilității invocată de pârâtă, apreciind că nu se pot aduce argumente noi în sprijinul nelegalității deciziei de impunere, direct în fața instanței de judecată, fără ca acestea să fi fost cuprinse în contestația administrativă. Cererile și motivele de fapt și de drept care nu au fost deduse spre analiză în contestația prevăzută de art. 205 și urm. nu pot fi supuse direct, omisso medio, în faza de control judecătoresc, iar aceasta cu atât mai mult cu cât aspectele indicate de reclamant puteau fi formulate la momentul contestației, neexistând impedimente de natură obiectivă în acest sens. Argumentele suplimentare nu au reieșit din motivarea deciziei de soluționare a contestației sau din împrejurări ulterioare momentului de depunere a contestației administrative, și de aceea nu există nicio justificare pentru extinderea analizei instanței dincolo de contestația formulată în procedura prealabilă.
Reprezentanta reclamantului solicită în probațiune emiterea unei adrese către pârâta
A.F.P. mun. C. -N. cu solicitarea de a depune la dosar calculul accesoriilor și în funcție de răspuns își va exprima punctul de vedere cu privire la calculul lor.
Deliberând, instanța respinge cererea în probațiune ca nefiind concludentă pentru soluționarea cauzei, întrucât modalitatea de calcul nu a fost contestată de reclamant decât în fața instanței de judecată, și de aceea și acest motiv este înlăturat ca urmare a admiterii excepției inadmisibilității.
Reprezentanta reclamantului arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat, împrejurare față de care instanța, în baza art. 167 Cod procedură civilă încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind legală, pertinentă și utilă, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri pe fond.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost precizată și extinsă, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de_, reclamantul B.
R. -M. a formulat in contradictoriu cu intimata Agenția Naționala de Administrare Fiscala, Agenția C. contestație împotriva Deciziei nr.1. /_ și a solicitat anularea deciziei prin care a fost obligat la plata accesoriilor in cuantum de 257.482 lei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin decizia penala nr.1960/R/_ pronunțata in dosarul nr._ de Curtea de Apel C. a fost obligat la plata sumei de
425.440 lei reprezentând despăgubiri civile in favoarea intimatei, sumă ce se compune din
192.348 lei debit si 233.092 lei accesorii, decizie ce a fost anulata prin decizia nr. 1/H1/_ pronunțata in dosarul nr._ de Curtea de Apel, care a admis contestația in anulare ce a fost formulata de reclamant si, rejudecand cauza, Curtea de Apel C. a pronunțat decizia nr. 520/R/_ prin care a fost obligat la plata sumei de 425.440 lei. Astfel, intimata a emis decizia referitoare la accesorii calculate la suma de 425.440 lei, in cuantum de 257.482 in data de 31 martie 2012 lei, fără a tine cont de faptul ca decizia penala din 2 decembrie 2011 a fost anulata si s-a pronunțat o alta hotărâre in_ care a rămas irevocabila. Apoi, suma la care a fost obligat prin decizia penala reprezintă impozit pe profit si TVA datorate de S.C.Squadra B. SRL., care prin încheierea nr.14596/_ pronunțata de Oficiul Registrului Comerțului de pe langa Tribunalul Cluj si-a schimbat denumirea in S.C.Papides
S.R.L. iar prin sentința comerciala nr.2049/C/2009 pronunțata in dosarul nr._ de Tribunalul Comercial Cluj, rămasa irevocabila prin decizia nr.3021/2009 pronunțata de Curtea de Apel C. - Secția comerciala si de contencios administrativ si fiscal, s-a inchis procedura de faliment declanșată de A. C. si s-a dispus radierea societății din evidentele Oficiului Registrului Comerțului de pe langa Tribunalul Cluj. Codul de procedura fiscala actualizat prevede la art.122, paragraf 1 ca după radierea unei societăți comerciale nu se mai calculează accesorii la nici o obligație fiscala născuta anterior datei radierii societății lucru confirmat de altfel prin dispozitivul deciziei penale nr.520/R/_ a Curții de Apel care spune "In baza art.14, 346 Cod pr.penala, art.1357 cod civil obliga pe subsemnatul la plata sumei de 425..440 lei cu accesoriile prevăzute de lege- art.119 si urm. Din OG 92/2003.
La data de_, reclamantul a formulat precizare de acțiune, prin care a arătat că susține petitul formulat în cererea introductivă de instanță în contradictoriu cu A. F.
P. a municipiului C. -N. (fila 34).
Apoi, la data de_, reclamantul B. R. M. a formulat completare a cererii introductive, solicitând anularea Deciziei nr. 35/_ emisă de D. G. a F. P. a județului C., deoarece este emisă în baza unei hotărâri judecătorești penale anulate, precum și pentru că nu respectă legislația în vigoare fiind astfel nelegală și exonerarea de la plata sumei de 257.482 lei reprezentând accesorii la suma de 425.440 lei (filele 38- 40).
În motivare, se mai arată că la data de 10 mai 2012 se cunoștea conținutul noii decizii penale, dar această situație tot nu acoperă nelegalitatea emiterii titlului de creanță
fiscală, organul fiscal fiind obligat să se conformeze și să emită o decizie în baza deciziei penale nr.520/R/_ . Chiar dacă decizia penală nr. 520/R/2012 stabilește ca și debit de bază aceeași sumă, hotărârea penală din_ are efect asupra accesoriilor, care nu sunt în cuantumul stabilit de către organul fiscal, ba chiar trebuie anulate în totalitate și recalculate eventual pe perioada 21 decembrie 2007 -_ . Mai arată reclamantul că organul fiscal i-a respins contestația în mod cu totul nejustificat, ignorând prevederile legale, respectiv Legea nr. 324/2009 pentru aprobarea OUG nr. 46/2009 privind îmbunătățirea procedurilor fiscale și diminuarea evaziunii fiscale publicată în M.Of. nr. 713/2009, precum și Circulara
M.F.P. nr. 836820/2010 privind soluționarea unor spețe în ceea ce privește atragerea răspunderii solidare și calculul majorărilor de întârziere. Astfel, conform art. I pct 10 din OUG nr. 46/2009, la art. 1222 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală se prevede că în ceea ce privește majorările de întârziere pentru creanțele fiscale născute anterior sau ulterior datei înregistrării hotărârii de dizolvare a contribuabilului la registrul comerțului, acestea nu se mai datorează și nu se mai calculează începând cu această dată. De asemenea, la calculul accesoriilor organul fiscal trebuia să țină cont și de faptul ca firma S.C.
"Squadra Basseti" S.R.L devenită prin schimbare de denumire S.C. Tapides" SRL a intrat in insolvență și ulterior radiată de la ORC C., la_, astfel cum rezultă din istoricul furnizat de către ORC C., după această dată nemaicurgând dobânzi și penalități. Creanțele fiscale - în cazul de față TVA și impozit pe profit - sunt stabilite prin Codul fiscal și chiar dacă obligația de plată provine dintr-un raport civil sau dintr-o cauză penală ele nu pot fi calculate diferit, modalitatea de calcul fiind aceeași. Reclamantul consideră că este discriminat și i se aplică abuziv legea prin calcularea unor sume cu titlu de accesorii care nu i s-ar fi impus cu siguranță dacă era obligat să le plătească în urma unui raport de natură civilă și dacă i se cerea de către AFP C. atragerea răspunderii personale în calitate de fost administrator al firmei intrate în procedură de faliment și radiată. Or, A.F.P.C. nu a formulat o cerere în baza art.138 din Legea nr.85/2006, legea insolvenței. Debitul de bază, dacă se apreciază că nu poate fi contestat pe calea contenciosului fiscal, deoarece rezultă dintr-o hotărâre judecătorească, accesoriile trebuie reapreciate deoarece trebuie avute în vedere textele legale aplicabile în materie.
La data de_, pârâta D. G. a F. P. a județului C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de anulare a Deciziei nr.35/_ privind soluționarea contestației administrative emisa de D.G.F.P.C. și respingerea cererii de exonerare a reclamantului de la plata sumei de 257.482 lei, reprezentând penalități (filele 74- 77). În ceea ce privește accesoriile in suma de 82 lei din Decizia referitoare la obligațiile de plata accesorii nr.1. /_ înscrise la codul 55 - impozit pe venituri din cedarea folosinței bunurilor pentru perioada_ -_ aferente debitului de 1.003 lei, pârâta a arătat că reclamantul a achitat la data de_ atât debitul in suma de 1.003 lei (532 lei+360 lei+111 lei) cat si accesoriile aferente neinstituite (nestabilite) la acea data in cuantum de 82 lei. Astfel, reclamantul datora conform art. 120 alin.1 din O.G. nr. 92/2003 accesoriile in cuantum de 82 lei insa la data plații lor nu erau stabilite de organul fiscal. Chiar daca reclamatul a plătit in data de_ suma de 82 lei, aceasta suma deși nu era stabilita la data de_ era datorata. A fost alegerea reclamantului sa plătească si accesoriile in suma de 82 lei la data de_ deși acestea nu erau instituite (stabilite) de organul fiscal. Nu are relevanta faptul ca accesoriile au fost calculate ulterior plații lor de către organul fiscal atâta vreme cat acestea au fost calculate pe perioada_ -_, deci pana la data la care a fost achitat si debitul principal in suma totala de 1.003 lei. Cu toate ca reclamantul nu datorează la data emiterii Deciziei suma de 82 lei, accesoriile trebuie sa fie stabilite de către organul fiscal trimestrial printr-un titlu de creanța. In alta ordine de idei, organul fiscal a avut temei legal sa emită Decizia referitoare la obligațiile de plata accesorii nr.1. /_
(titlu de creanța) trimestrial conform pct.1 din Anexa 1 la Ordinul nr.2889/_, chiar daca plata accesoriilor a fost făcuta anterior. Mai menționează pârâta ca organul fiscal nu a efectuat nici un act de executare pentru suma de 82 lei ulterior plații.
În ceea ce privește accesoriile in cuantum de 257.400 lei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibila raportat la motivele care privesc invocarea de către reclamant a stării de dizolvare si a stării de insolventa a SC Squadra B. SRL (devenita SC Papides SRL) deoarece obiectul acțiunii în contencios administrativ fiscal nu poate fi altul decât cel care se circumscrie motivelor invocate și pe calea contestației administrative. In mod similar, raportat la toate celelalte motive invocate de reclamant care nu au fost invocate pe cale administrativa, inclusiv cele cu privire la modalitatea de calcul a accesoriilor, solicita respingerea ca inadmisibila a acțiunii in contencios administrativ fiscal formulata impotriva Deciziei nr.35/_ privind soluționarea contestației administrative emisa de D.G.F.P.C. . Pe fond, pârâta solicita respingerea cererii întrucât reclamantul nu se poate prevala de starea de insolventa a SC Squadra B. SRL (devenita SC Papides SRL) deoarece Decizia penala nr.520/R/_ si Decizia nr.1. /_ referitoare la obligațiile de plata accesorii privește pe reclamant (debitor obligat in solidar) si nu pe societate. In alta ordine de idei, faptul ca o societate a fost in dizolvata, in insolenta (in imposibilitate de plata ) si radiata nu ii profita reclamantului si nu ii poate exonera de la plata sumei stabilita in sarcina sa prin Decizia penala nr.520/R/_ si a accesoriilor aferente.
În ședința publică de astăzi, instanța a admis excepția inadmisibilității motivelor noi de anulare, invocate de reclamant direct în instanță, pentru considerentele expuse în practicaua hotărârii.
În cauză, instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Decizia referitoare la obligațiile de plata accesorii nr. 1. emisă de pârâta
A. F. P. a municipiului C. -N. la data de_ s-a stabilit în sarcina reclamantului B. R. M. obligația de plată a accesoriilor în cuantum total de 257.482 lei, dintre care suma de 82 lei reprezentând accesorii aferente impozitului pe venituri din cedarea folosinței bunurilor iar suma de 257.400 lei accesorii aferente altor venituri (fila 28). Cu respectarea art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, reclamantul a formulat contestație împotriva acestui act administrativ fiscal (fila 26), respinsă prin Decizia nr. 35/_ a Direcției Generale a F. P. a județului C. (filele 42-47), iar acum
atacă în contencios administrativ decizia de soluționare a contestației.
Prin contestația formulată, reclamantul s-a prevalat de faptul că suma de 82 lei a fost achitată în cursul lunii februarie 2012, iar suma de 257.400 lei nu o datorează întrucât prin decizia penală nr. 1960/R/_ pronunțata in dosarul nr._ de Curtea de Apel C. a fost obligat în solidar la plata sumei de 425.440 lei reprezentând despăgubiri civile, sumă ce se compune din 192.348 lei debit si 233.092 lei accesorii, însă această decizie a fost anulata prin Decizia penală nr. 1/H1/_ pronunțata in dosarul nr._ de Curtea de Apel, care a admis contestația în anulare ce a fost formulata de reclamant.
Prin cererea introductivă de instanță și prin completarea motivelor depusă ulterior, reclamantul aduce argumente suplimentare în sprijinul demersului său, respectiv că suma la care a fost obligat prin decizia penala reprezintă impozit pe profit si TVA datorate de S.C. Squadra B. S.R.L., care ulterior și-a schimbat denumirea în S.C. Papides S.R.L. iar prin Sentința comercială nr. 2049/C/2009 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul Comercial Cluj, rămasa irevocabila prin Decizia nr. 3021/2009 pronunțata de Curtea de
Apel C., Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, s-a închis procedura de faliment declanșată de A. C. si s-a dispus radierea societății din evidentele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj. Or, art. 122 par. 1 din Codul de procedură fiscală actualizat prevede că după radierea unei societăți comerciale nu se mai calculează accesorii la nicio obligație fiscală născută anterior datei radierii societății.
Reclamantul mai invocă prevederile Legii nr. 324/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 46/2009 privind îmbunătățirea procedurilor fiscale și diminuarea evaziunii fiscale și Circulara M.F.P. nr. 836820/2010 privind soluționarea unor spețe în ceea ce privește atragerea răspunderii solidare și calculul majorărilor de întârziere în sprijinul poziției sale procesuale și solicită stabilirea corectă a modalității de calcul și a perioadei pentru care trebuie să curgă accesoriile.
Ca urmare a admiterii excepției inadmisibilității motivelor noi invocate de reclamant direct în instanță, cu nerespectarea etapei obligatorii a contestației administrative, tribunalul se va pronunța strict asupra argumentelor deduse spre analiză organului fiscal, verificate și soluționate prin Decizia de soluționare a contestației.
În acest sens, se observă că situația juridică de care se prevalează reclamantul, respectiv radierea societății comerciale Papides S.R.L., s-a petrecut în anul 2009, înainte de formularea contestației administrative, neexistând astfel un impediment obiectiv care să-l fi oprit pe reclamant să invoce acest aspect prin contestație.
Cât privește suma de 82 lei reprezentând accesorii aferente impozitului pe venituri din cedarea folosinței bunurilor, tribunalul reține că D. G. a F. P. a județului C. nu s-a pronunțat asupra acestui aspect prin decizia de soluționare a contestației, cu toate că reclamantul a arătat că suma fost achitată.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta confirmă faptul că reclamantul B.
R. M. a achitat la data de_ atât debitul în sumă de 1.003 lei (532 lei+360 lei+111 lei) cât și accesoriile aferente neinstituite la acea dată, în cuantum de 82 lei. Reclamantul datora conform art. 120 alin.1 din O.G. nr. 92/2003 accesoriile în cuantum de 82 lei însă la data plății lor nu erau stabilite de organul fiscal.
Cu toate acestea, pârâta pretinde că accesoriile trebuie sa fie stabilite de organul fiscal trimestrial printr-un titlu de creanță, conform pct. 1 din Anexa 1 la Ordinul nr. 2889/_, și aceasta chiar dacă plata accesoriilor a fost făcută anterior.
Instanța nu poate valida această optică a organului fiscal, în condițiile în care art. 88 lit. c raportat la art. 87 din Codul de procedură fiscală stabilește în mod neechivoc faptul că deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii cuprind, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), și suma datorată bugetului general consolidat. Or, pârâta însăși confirmă că la data emiterii titlului de creanță reclamantul nu datora suma indicată prin acesta.
De asemenea, art. 111 alin. 2 fixează termenul de plată în funcție de data comunicării deciziilor de impunere, iar la expirarea termenului de plată titlul de creanță devine titlu executoriu (art. 141 alin. 2) și este lipsit de relevanță faptul că organul fiscal nu a efectuat niciun act de executare pentru suma de 82 lei, atâta vreme cât are posibilitatea de a demara executarea silită a titlului în cadrul termenului general de prescripție de 5 ani.
Referitor la suma de 257.400 lei cuprinsă în Decizia nr.1. /_, aceasta este formată din dobânzi de întârziere în cuantum de 228.548 lei și penalități de întârziere în cuantum de 28.852 lei, aferente despăgubirilor datorate de reclamant.
Astfel, prin Decizia penală nr. 1960/R/_ pronunțata de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, reclamantul B. R. M. a fost obligat în solidar cu inculpata Mitre M. C. la plata sumei de 425.440 lei și a majorărilor de întârziere calculate conform art. 119 și urm. din O.G. nr. 92/2003 începând cu data de_ și până la plata efectivă a impozitului pe profit și TVA către A., D. G. a F. P. a județului
C. (filele 4-8).
Această decizie a fost anulată prin Decizia penală nr. 1/H1/_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ prin care s-a admis contestația în anulare formulată de reclamant (filele 9-10), însă prin Decizia penală nr. 520/R/_ pronunțată ca urmare a rejudecării dosarului nr._, Curtea de Apel C. i-a obligat din nou în solidar pe inculpați la plata sumei de 425.440 lei, cu accesoriile prevăzute de art. 119 și urm. din O.G. nr. 92/2003 începând cu data de_ și până la plata efectivă a impozitului pe profit și TVA către partea civilă A., D. G. a F. P. a județului C. (filele 11-19).
Cât privește decizia referitoare la obligațiile de plata accesorii, deși aceasta a fost emisă de pârâta A. F. P. a municipiului C. -N. la data de _ , deci în intervalul de timp cuprins între desființarea primei decizii penale și momentul pronunțării celei de-a doua decizii, confirmarea de primire de la fila 64 din dosar atestă că decizia a fost comunicată reclamantului doar la data de _ , ulterior pronunțării Deciziei penale nr. 520/R/_ .
Or, art. 45 din Codul de procedură fiscală prevede expres că "Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii
";,
iar "Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic
";.
Astfel, chiar dacă la data emiterii titlului de creanță reclamantul B. R. M. nu era ținut la plata despăgubirilor în sumă de 425.440 lei și a majorărilor de întârziere aferente, acesta le datora la momentul la care decizia de calcul a accesoriilor a început să producă efecte juridice (adică la momentul comunicării deciziei) și de aceea în mod legal titlul de creanță cuprinde accesoriile datorate de reclamant conform art. 119 și urm. din O.G. nr. 92/2003, începând cu data de_, potrivit dispozițiilor deciziei penale definitive.
Pentru toate aceste aspecte, în temeiul art. 218 alin. 2 Cod de procedură fiscală raportat la art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanța va admite în parte cererea și va anula parțial decizia de soluționare a contestației și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii, doar în ceea ce privește accesoriile aferente impozitului pe venituri din cedarea folosinței bunurilor în cuantum de 82 lei.
Ca urmare a admiterii excepției, se va respinge ca inadmisibilă cererea reclamantului, cât privește motivele noi invocate față de contestația administrativă depusă.
În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se ia act că părțile nu au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. R.
,
domiciliat în C. -N., str. Al. P. I., nr. 44, jud. C., în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. a municipiului C. -N.
și D. G. a F. P. a județului C.
, ambele cu sediul în C. -N., P. A. I. nr. 19, jud. C., astfel cum a fost precizată și extinsă.
Anulează în parte Decizia nr. 35/_ emisă de pârâta D. G. a F. P. a județului C., privind soluționarea contestației reclamantului.
Anulează în parte Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr.1. emisă de A. F. P. a municipiului C. -N. la data de_, cât privește accesoriile aferente impozitului pe venituri din cedarea folosinței bunurilor în cuantum de 82 lei.
Respinge ca inadmisibilă cererea reclamantului, cât privește motivele noi invocate față de contestația administrativă depusă.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 22 aprilie 2013.
Președinte,
G. C.
Grefier,
L. C.
Red.AGC/Tehnored.VAM_ /5 ex.
