Sentința civilă nr. 514/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 514/_
Ședința publică din data de 21 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. | -I. | I. |
GREFIER: D. | B. |
S-a luat spre examinare-în vederea pronunțării, acțiunea civilă promovată de reclamanta SC C. R. SRL PRIN ADMINISTRATOR J. CII M. L.
G. în contradictoriu cu pârâta A. N. DE A. F., având ca obiect contestație act administrativ fiscal Decizia nr. 75/2013 emisă de ANAF.
Curtea constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în Încheierea de ședință din data de_, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
C U R T E A :
Prin acțiunea înregistrată la data de 30 iulie 2013, reclamanta S.C. C.
R. S.R.L. prin administrator judiciar C.I.I. M. L. G., în contradictoriu cu pârâta A. N. DE A. F., a solicitat instanței anularea Deciziei nr. 75/_ emisă de pârâta A. N. de A. F. și obligarea pârâtei la soluționarea pe fond a contestației formulate în temeiul art.
205 și următoarele C.pr.fiscală împotriva Deciziei de impunere nr. F-CJ 2007/2012, emisă de D.G.F.P.C. .
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Decizia de impunere nr. F-CJ 2007/2012 emisă de D.G.F.P. C., în sarcina sa au fost stabilite obligații suplimentare de plată în cuantum de 11.125.084 lei, cu titlul de impozit pe profit, TVA și accesorii, pe care ulterior a contestat-o, dar prin Decizia nr.75/_ emisă de pârâtă, soluționarea contestației sale a fost suspendată în temeiul art.
214 al. 1 lit. a C.pr.fiscală. Pentru a decide astfel, organul de soluționare a contestației a reținut că organul care a efectuat activitatea de control a sesizat la data de_ Direcția N. Anticorupție cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă.
Reclamanta arată că textul legal invocat în Decizia nr. 75/_, art. 214 al. 1 lit. a C.pr.fiscală, prevede că măsura suspendării soluționării contestației este facultativă, iar pentru a se dispune o astfel de măsură prezintă relevanță, în primul rând, existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni, cu înrâurire hotărâtoare asupra soluției. Condiția esențială impusă de text se referă, indiscutabil, la justificarea acestei măsuri de interdependență dintre posibilul caracter penal al faptelor investigate și stabilirea corectă a creanței fiscale în sarcina contribuabilului contestator . În acest sens sunt și dispozițiile art. 214 alin. 4 C.pr.fiscală care reglementează opozabilitatea hotărârii penale definitive față de organul de soluționare a contestației, exclusiv sub aspectul cuantumului creanței fiscale.
În acest context, reclamanta a precizat că din perspectiva organului de inspecție fiscală, creanța fiscală este stabilită corect în sarcina sa, fapt ce rezultă indubitabil din emiterea deciziei de impunere, act administrativ-fiscal care a și fost pus în executare. Raportat la aceasta, reclamanta apreciază că în măsura în
care organul de inspecție fiscală ar fi avut dubii cu privire la consecințele fiscale ale faptelor reținute în sarcina sa, s-ar fi limitat la emiterea procesului verbal prevăzut de art. 108 C.pr.fiscală (care nu este titlu de creanță fiscală), ar fi sesizat organele de urmărire penală și, în funcție de soluția ce ar fi fost dată în procesul penal, ar fi emis decizia de impunere prin care ar fi stabilit creanța fiscală.
Pe de altă parte, reclamanta consideră că suspendarea soluționării contestației este de natură a întârzia în mod nejustificat accesul său la instanță, fapt ce contravine atât prev.art. 6 parag. 1 din Convenția Drepturilor Omului și art. 21 alin.3 din Constituție referitoare la un "proces echitabil și soluționarea cauzei "într-un termen rezonabil.
În aceste condiții, cum sesizarea organelor de urmărire penală la data de_ - adică de mai bine de șapte luni - nu a determinat până în prezent începerea urmăririi penale, cauza aflându-se în faza actelor premergătoare, reclamanta apreciază că în lipsa soluționării contestației pe fond, este privată de posibilitatea de a se adresa instanței de contencios administrativ cu o acțiune îndreptată împotriva deciziei de impunere și de a se apăra în fața unei instanțe specializate.
În sprijinul susținerilor sale, reclamanta a susținut că dispozițiile art. 214 alin. 1 lit. a C.pr.fiscală trebuie coroborate cu cele ale art. 28 al. 2 din Legea nr. 554/2004 în sensul că, din moment ce instanța de judecată este obligată să soluționeze acțiunea indiferent de incidența motivului de suspendare prevăzut de legea procesual civilă, și organul administrativ este obligat să soluționeze contestația dacă cel care se consideră vătămat insistă în acest sens și să îi permită astfel accesul la justiție.
Pârâta A. N. DE A. F. (A.N.A.F.) a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea acțiunii formulata de reclamanta SC C. R. SRL ca neîntemeiată.
În sprijinul poziție sale, pârâta a arătat că soluția pronunțata de către Direcția Generala de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de
A. F., prin Decizia nr. 75/_, a fost de suspendare a soluționării contestației formulate de reclamanta S.C. C. R. S.R.L împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F-CJ 2007/_, emisă de D.G.F.P. C. - Activitatea de I. F., pentru suma totală de 11.125.084 lei, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea cu caracter definitiv a motivului care a determinat suspendarea, în condițiile legii, conform celor reținute prin prezenta decizie.
Totodată s-a dispus transmiterea dosarului cauzei organelor de inspecție fiscală, urmând ca la încetarea motivului care a determinat suspendarea să fie înaintat organului competent, conform legii, pentru soluționarea cauzei în funcție de soluția pe latură penală.
În altă ordine de idei, a mai arătat pârâta, în ceea ce privește sumele contestate de reclamanta S.C. C. R. S.R.L, în cuantum total de 11.125.084 lei, cauza supusă soluționării a fost dacă A. N. de A. F. prin Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor se putea investi cu soluționarea pe fond a contestației, în condițiile în care constatările din Raportul de inspecție fiscală nr. F-CJ 1370/_, care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F- CJ 2007/_, contestată, fac obiectul Sesizării penale nr.979/_ înaintată Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial C., pentru a stabili existența sau inexistența elementelor constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.9 alin.(1) lit.b) și lit.c) din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, urmare inspecției fiscale ce a vizat perioada_ -_, organele de inspecție fiscală au constatat că, reclamanta S.C. C. R. S.R.L. a înregistrat în contabilitate achiziții de cafea de la diverși furnizori din țară, fără ca aceștia să declare livrările și fără a avea declarat obiectul de activitate specific activităților comerciale derulate. De asemenea s-a constatat că, reclamanta S.C.
C. R. S.R.L a făcut achiziții de cafea în baza unor documente susceptibile a fi false, în valoare de 20.064.404 lei cu TVA în sumă de 4.430.773 lei.
Având în vedere aceste neconcordanțe, echipa de control a recurs la procedura de control încrucișat, la societățile cu care reclamanta S.C. C. R.
S.R.L a avut relații comerciale în perioada verificată, respectiv: S.C. L. idas C. ing SRL B., S.C. Dream Star SRL Pantelimon, jud.Ilfov, S.C. Kardinal Top SRL B., S.C. Lypas Mouse SRL Afumați, jud.llfov, și S.C. Domenico Market Lot SRL Chitila, jud.llfov.
Din informațiile furnizate de baza de date a ANAF, organele de inspecție fiscală au constatat că S.C. Dream Star SRL a fost declarată ca societate inactivă de la data de_, iar S.C. Lypas Mouse SRL nu funcționează la sediul social declarat și a fost declanșată procedura de declarare ca inactivă și a acestei societăți. Totodată, organele de inspecție fiscală au constatat că, societățile comerciale ce au făcut obiectul controlului încrucișat nu aveau în obiectul de activitate declarat activități comerciale cu produse alimentare, respectiv cafea.
De asemenea, organele de inspecție fiscală au solicitat Inspectoratului Județean de Poliție C. - Serviciul de Investigare a Fraudelor relații despre asociații și administratorii societăților care figurează ca furnizori principali de cafea ai S.C. C. R. S.R.L în perioada verificată și s-a constatat că unii dintre aceștia nu au avut intrări sau ieșiri în/din țară în acea perioadă.
Urmare inspecției fiscale, s-a constatat că societățile verificate nu au depus Declarația informativă 394 în perioada verificată, dar figurează cu achiziții și
livrări declarate de alte entități, printre care livrări la S.C. C. R. S.R.L.
De asemenea, au fost solicitate informații de la Compartimentul de Schimb Internațional de Informații, cu privire la achizițiile intracomunitare ale reclamantei S.C. C. R. S.R.L, fiind verificate societățile la care valoarea tranzacțiilor a fost mai mare de 15.000 euro, respectiv: FGI Handelsges MBH Austria, NV Phoenix Trading Belgia, NV Molenbergnat IE Belgia, Caffe Import Campagne GMBH Germania, S. lj Trading Company SPA Italia, Pags GMBH Fiscale Eenheid H.Bouw Holding BV-Bijdendijk BV Olanda, Seda Solubles Spania, Daarnhouwer&CO BV Olanda.
Astfel, s-a constatat că, reclamanta S.C. C. R. S.R.L, în perioada verificată a efectuat achiziții intracomunitare, pe care nu le-a declarat, motiv pentru care organele de inspecție fiscală opinează că operațiunea care s-a derulat în fapt este achiziția intracomunitară nedeclarată și nu achizițiile de pe teritoriul României, pentru care societatea a înregistrat facturi aferente cărora se deducea TVA-ul de la societăți care nu au funcționat, nu au înregistrat sau declarat niciun impozit sau taxă către bugetul de stat.
În consecință, a opinat pârâta, organele de inspecție fiscală au considerat că, facturile reprezentând achiziții de cafea de la societățile supuse controlului încrucișat, sunt facturi care nu reflectă operațiuni economice reale, drept urmare organele de inspecție fiscală au stabilit impozit pe profit suplimentar în sumă totală de 1.759.961 lei și TVA suplimentar în sumă totală de 4.513.139 lei, potrivit dispozițiilor art.11 alin.(1) și art.21 alin.(4) lit.f) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare precum și accesoriile aferente, în conformitate cu dispozițiile art.119, art.120 și art.1201din
O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Față de considerentele de fapt expuse, pârâta consideră că aplicabile în prezenta speța sunt dispozițiile art. 214 alin.(1) lit.a) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora, organul de soluționare a contestației poate suspenda prin decizie motivată soluționarea cauzei atunci când, în speță, există indicii cu privire la săvârșirea unei infracțiuni care are o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă.
Astfel, între stabilirea obligațiilor fiscale constatate prin Raportul de inspecție fiscală nr. F-CJ 1370/_, în baza căruia s-a emis Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr. F-CJ 2007/_, contestată, și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite există o strânsă interdependență de care depinde soluționarea cauzei pe cale administrativă.
Această interdependență constă în faptul că în urma verificărilor efectuate, organele de inspecție fiscală au stabilit că, în speță se ridică problema nedeclarării obligațiilor la bugetul de stat, având drept consecință sustragerea de la plata impozitelor și taxelor, precum și existența de suspiciuni cu privire la realitatea unor operațiuni înregistrate în evidența contabilă, provocând astfel un prejudiciu la bugetul de stat, în sumă totală de 11.125.084 lei.
Astfel, organele de inspecție fiscală au înaintat Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial C. Sesizarea penală nr.979/_, prin care se solicită începerea cercetărilor în vederea stabilirii existenței sau inexistenței elementelor constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.9 alin.(1) lit.b) și c) din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările și completările ulterioare.
În raport de cele de mai sus, pârâta susține că organele administrative nu se puteau pronunța pe fondul cauzei înainte de a se finaliza soluționarea laturii penale, având în vedere principiul de drept "penalul ține în loc civilul", iar potrivit doctrinei, acțiunea penală are întâietate față de acțiunea civilă deoarece, pe de o parte, cauza materială unică a celor două acțiuni este săvârșirea infracțiunii sau existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni, iar, pe de altă parte, soluționarea acțiunii civile este condiționată de soluționarea acțiunii penale în privința existenței faptei. În acest sens sunt și deciziile nr. 449/_, nr.95/2011 și nr. 72/_ pronunțate de Curtea Constituțională, iar prezenta speță se circumscrie considerentelor acest decizii, ținând seama de faptul că D.G.F.P. C. a înaintat Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial C. Sesizarea penală nr.979/_ .
A proceda altfel, a opinat pârâta, ar însemna să fi ignorat cercetările organelor de urmărire penală efectuate în cauză, în condițiile în care organele de inspecție fiscală au sesizat organele de cercetare penală în temeiul art. 108 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, constatându-se indiciile săvârșirii unor infracțiuni, fapt ce ar fi putut conduce la o contrarietate între hotărârea penală și cea civilă, care ar fi determinat afectarea prestigiului justiției și a ordinii publice, cu consecințele ce ar fi putut decurge din această situație.
Având în vedere cele de mai sus, A. N. de A. F. prin Direcția generală de soluționare a contestațiilor nu se poate investi cu soluționarea pe fond a cauzei, procedura administrativă urmând a fi reluată în conformitate cu dispozițiile art.214 alin.(3) din O.G. nr.92/2003 privind C.pr.fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, corob. cu dispozițiile pct.10.1 din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de A. F. nr.2137/2011 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea titlului IX din
O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, potrivit cărora procedura
administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea, în speță până la rezolvarea cauzei penale.
Având în vedere cele precizate mai sus, pârâta a precizat că până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, s-a suspendat soluționarea contestației pentru suma de 11.125.084 lei reprezentând impozit pe profit și taxă pe valoarea adăugată împreună cu accesoriile aferente, procedura administrativă urmând a fi reluată în conformitate cu dispozițiile art. 214 alin.(3) din O.G. nr. 92/2003 privind C.pr.fiscală.
Reclamanta S.C. C. R. S.R.L., prin administrator judiciar C.I.I. M. L.
G., a depus răspuns la întâmpinarea
formulată de pârâtă prin care a reiterat cele susținute în cuprinsul acțiunii, solicitând respingerea tuturor apărărilor invocate de pârâtă.
Analizând actele dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin decizia de impunere nr. F-CJ2007 din_ emisă de DGFP C., s-a stabilit în sarcina reclamantei SC C. R. SRL obligația de plată a următoarelor sume: 1.759.961 lei, reprezentând impozit pe profit agenți economici, 1.603.073 lei, accesorii aferente impozitului pe profit, 4.513.139 lei, taxă pe valoare adăugată și 3.248.911 lei accesorii aferente taxei pe valoare adăugată.
Această decizie de impunere a fost emisă ca urmare a raportului de inspecție fiscală încheiat de inspecția fiscală din cadrul DGFP C. la data de_ care a verificat modul de aplicare de către reclamantă a dispozițiilor referitoare la impozitul pe profit și taxa pe valoare adăugată, în perioada 1 ianuarie 2006- 31 decembrie 2011.
În esență, echipa de inspecție fiscală a reținut că reclamanta a înregistrat în contabilitate facturi care nu reflectă operațiuni economice reale, concluzie desprinsă în urma procedurii de control încrucișat efectuată cu privire la societățile cu care reclamanta a avut relații comerciale în perioada verificată. În urma controlului s-a reținut că reclamanta a înregistrate în contabilitate achiziții de cafea de la diverși furnizori din țară fără ca aceștia să declare livrările și fără a avea declarat obiectul de activitate specific activităților comerciale derulate.
De asemenea pe baza informațiilor solicitate de la Compartimentul de Schimb Internațional de Informații, s-a conchis că reclamanta a realizat achiziții intracomunitare în perioada verificată, pe care nu le-a declarat. Această împrejurare a determinat organul fiscal să aprecieze că reclamanta nu a efectuat achiziții de la furnizori de pe teritoriul României, ci achiziții intracomunitare nedeclarate. În acest context se subliniază că reclamanta înregistra facturi pentru care deducea TVA de la furnizori care nu înregistrau și nu declarau nici un impozit sau taxă către bugetul de stat.
Reclamanta a contestat decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală sub aspectul modului de determinare a bazei de impozitare, criticând decizia organului fiscal referitoare la excluderea unor achiziții de mărfuri din categoria cheltuielilor deductibile precum și modul de calcul al penalităților de întârziere.
Prin Decizia nr. 75/_ Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul ANAF a dispus suspendarea soluționării formulate de către reclamantă împotriva deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F-CJ2007 din_ emisă de DGFP C., în temeiul prevederilor art. 214 alin. lit. a din Codul de procedură fiscală până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală.
Pentru a dispune în acest sens, organul fiscal a reținut că la data de_ a avut loc transmiterea unei sesizări penale către DNA- Serviciul Teritorial C. prin care s-a solicitat începerea cercetărilor în vederea stabilirii existenței sau
inexistenței elementelor constitutive ale faptei prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
În opinia organului fiscal între stabilirea obligațiilor fiscale suplimentare contestate în prezenta cauză și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite există o strânsă interdependență, desprinsă din nedeclararea obligațiilor la bugetul de stat și din suspiciunea cu privire la realitatea unor operațiuni înregistrate în evidența contabilă a reclamantei, existând indicii cu privire la săvârșirea unei infracțiuni care are o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a fi dată în procedura administrativă.
Reclamanta, prin cererea adresată instanței de contencios administrativ, a solicitat cenzurarea acestei decizii a organului administrativ jurisdicțional, susținând că suspendarea soluționării contestației este de natură a o împiedica să acceadă la o instanță care să-i analizeze apărările într-un termen rezonabil. Sub acest aspect s-a adăugat faptul că deși sesizarea organelor penale s-a realizat de mai bine de 7 luni cauza se află doar în etapa actelor premergătoare, fără a se dispune începerea urmăririi penale. Se mai arată că raportat la conduita organului fiscal care a procedat la punerea în executare a deciziei de impunere contestate, se poate conchide că acesta nu are dubii cu privire la consecințele fiscale ale faptelor reținute în sarcina reclamantei.
Textul de lege (art. 214 alin. lit. a din Codul de procedură fiscală ) pe care organul administrativ-jurisdicțional și-a fundamentat decizia de suspendare a soluționării contestației este redactat după cum urmează " Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă";.
Rezultă din aceste prevederi legale că procedura suspendării soluționării contestației este facultativă, iar pentru a se dispune o astfel de măsură prezintă relevanță existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni, cu înrâurire hotărâtoare asupra soluției. De asemenea trebuie să existe dovada înregistrării unei sesizări penale.
Cu privire la acest din urmă aspect, părțile admit că sesizarea organelor de urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale s-a realizat la data de_ .
Condiția esențială impusă de text se referă la justificarea măsurii de interdependență dintre posibilul caracter penal al faptelor investigate și stabilirea corectă a obligațiilor bugetare în sarcina contribuabilului.
Având în vedere că în contestația administrativă chestiunea litigioasă privește realitatea tranzacțiilor înregistrate în contabilitate de către reclamantă, împrejurare care urmează a fi verificată și în cadrul sesizării penale, Curtea validează teza organului administrativ-jurisdicțional privitoare la interdependență dintre posibilul caracter penal al faptelor investigate și stabilirea corectă a obligațiilor bugetare în sarcina reclamantei. Sub acest aspect, Curtea subliniază faptul că în cadrul cercetărilor penale urmează a se stabili realitatea tranzacțiilor, iar în funcție de aceasta organele de soluționare a contestației pot să stabilească care facturi ce atestă achiziții de cafea pot fi calificate documente justificative, împrejurare de natură a modifica impozitul pe profit datorat de societate și TVA- ul de plată.
De altfel este firesc ca, în virtutea principiului "penalul ține în loc civilul", procedura administrativă privind soluționarea contestației formulate împotriva actelor administrative fiscale să fie suspendată până la încetarea motivului care a
determinat suspendarea, dându-se astfel eficiență prevederilor art. 19 alin. 2 și art. 22 alin. 1 din Codul de procedură penală.
Curtea nu achiesează la teza reclamantei referitoare la îngrădirea dreptului de acces liber la justiție, de vreme ce prevederile art. 218 alin. 2 din Codul de procedură fiscală oferă contestatorului posibilitatea de a supune controlului instanței judecătorești inclusiv decizia de suspendare a soluționării contestației pe cale administrativă, prerogativă pe care reclamanta și-a exercitat-o în acest cadru procesual.
De asemenea având în vedere că în privința reclamantei a fost deschisă procedura insolvenței, orice măsură de executare silită s-a suspendat de drept în temeiul prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006. Așa fiind, nici teza referitoare la pretinsa vătămare a drepturilor reclamantei prin începerea executării silite în baza deciziei de impunere contestate nu poate fi validată.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 218 și art. 214 alin. lit. a din Codul de procedură fiscală, Curtea va respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC C. R. SRL, în contradictoriu cu pârâta A. N. DE A. F. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC C. R. SRL, cu sediul în comuna T., str. P., nr.29, jud. C., prin administrator judiciar CII M. L. G., cu sediul în C. -N., P-ța A. I., nr.15, jud. C., în contradictoriu cu pârâta A. N. DE A.
F.
cu sediul în B., str. A., nr.17, sector 5.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. I. I. D. B.
Red.M.I.I./_ .
Dact.H.C./2 ex.
