Decizia civilă nr. 11073/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ ***
DECIZIA CIVILĂ NR.11073/2013
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: V. G.
M. H.
G.: M. V. -G.
S-a luat | în examinare recursul declarat de recurenta- pârâtă D. | G. | |
R. | A F. | P. C. N. PRIN A. J. A F. P. M. | ( F. |
D. M. ), împotriva sentinței civile nr.2906 din_, pronunțată în dosarul nr._ *** al T. ui M., în contradictoriu cu intimata-reclamantă L.
L. C., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
Componența completului de judecată în prezentul dosar a fost modificat potrivit dispozițiilor art.98 alin. 6 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, conform procesului-verbal atașat la fila 22 din dosar.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă reprezentantul intimatei- reclamante L. L. C., avocat Ona D. M. din Baroul Maramureș, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată. Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei de timbru.
Intimata-reclamantă L. L. C. a depus întâmpinare. Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și scutit de la plata taxei de timbru.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul intimatei-reclamante L. L. C., avocat Ona D. M. susține pe larg motivele expuse în întâmpinare și solicită ca în urma analizării acestora să se dispună respingerea ca nefondat a recursului, cu consecința menținerii sentinței recurate ca temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.2906 din_, pronunțată în dosarul nr._
*** al T. ui M. s-a admis în parte acțiunile conexate formulate de reclamanta L. L. C. în contradictoriu cu pârâta D. G. a F.
P. a Județului M.
.
S-a anulat decizia de respingere nr. 23.124/_, precum și decizia nr.
241/_ emise de pârâtă.
S-a dispus pârâtei să o reintegreze pe reclamantă pe funcția publică de execuție consilier juridic asistent clasa I.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei începând cu data de 18 iulie 2011 și până la reintegrarea efectivă a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta.
S-au respins ca inadmisibile celelalte petite ale acțiunilor conexate.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 241 din_ emisă de Directorul executiv al pârâtei s-a dispus ca începând cu data de_, reclamantei, consilier juridic gr. II, gradația 2, angajată pe perioadă determinată în cadrul Compartimentului juridic al Administrației F. P. S. M., să îi înceteze contractul de muncă de drept ─ la expirarea termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată conform art. 55 lit. a) coroborat cu art. 56 alin 1 lit i) din Codul muncii ─ (fila 55 din dosar nr._ Secția I Civilă).
În actul administrativ atacat s-a reținut că nota nr. 938.551/_ Direcției Generale de Organizare și Resurse Umane din cadrul Agenției de Administrație Fiscală, din conținutul căreia rezultă că toate posturile de execuție vacante au fost reduse, precum și Ordinul președintelui ANAF nr. 2305/_ prin care s-a aprobat structura organizatorică și statul de funcții al Direcției Generale a F. P. M., impun necesitatea încetării de drept a contractului individual de muncă al reclamantei.
Contestația formulată de reclamantă a fost respinsă, comunicându-i-se reclamantei soluția de respingere prin adresa nr. 23.124 din 31 august 2011 (fila 65 din dosar nr._ Secția I Civilă).
Practic, adresa nr. 23.124 are valoarea unui act administrativ (răspuns la plângerea prealabilă) care poate fi cenzurat pe calea contenciosului administrativ, nefiind doar o simplă adresă de informare ci un act de autoritate prin care s-a confirmat decizia de încetare a contractului individual de muncă.
Motivele invocate în decizia de respingere au fost următoarele:
"
- prin nota Direcției Generale de Organizare și Resurse Umane din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 938.551/9 iunie 2011 au fost reduse posturile de execuție vacante existente la data de_ ;
- la solicitarea Direcției Generale a F. P. a Județului M. statul de funcții la data de 1 august 2011 a fost aprobat cu transformarea postului de conducere de șef administrație adjunct în funcție publică de execuție de consilier juridic asistent clasa I, acest post de execuție fiind prevăzut în lista funcțiilor publice vacante pusă la dispoziția funcționarilor publice ale căror funcții publice au fost supuse reorganizării; astfel, un funcționar public de execuție a optat pentru acest post, fiind numit în funcție începând cu data de 1 august 2011";.
Conform adresei nr. 30.726 din 4 octombrie 2012 a Biroului resurse umane și salarizare din cadrul Direcției Generale a F. P. M. (filele 11-12 dosar nr._ *** - în continuare prezentul dosar-), în anul 2008 în cadrul compartimentului juridic al AFP S. M. existau două funcții publice de execuție, una ocupată de domnul Mihali D. și una vacantă de consilier juridic clasa I, doamna L. L. C. fiind angajată pe perioadă determinată pe acest post vacant începând cu data de 1 mai 2008.
Se mai arată în respectiva adresă că domnul Mihali D. și-a încetat activitatea prin pensionare începând cu data de_, la Compartimentul
juridic existând astfel 2 posturi vacante, iar prin Nota Direcției Generale de
Organizare și Resurse Umane din cadrul ANAF nr. 938.551/9 iunie 2009 cel e
2 posturi vacante de consilier juridic au fost reduse, însă pentru a nu se bloca activitatea compartimentului juridic, fiind reduse ambele posturi, la solicitarea D. M., prin adresa nr. 17.897/27 iunie 2011(anexată),
statul de funcții l a data de 1 augus t 2011(reorganizare) a fost aprobat c u
transformarea pos tului de șef adm inistrație adjunct - Activitatea de
administrare a veniturilor statului în funcția pub lică de ex ecuție consilier
juridic asistent clasa I, această funcție fiind ocupată în prezent.
În fine, s-a precizat în adresa de mai sus că la reorganizarea din anul 2011, la AFP S. M., au fost desființate 9 posturi astfel: 1 post de consilier superior, 1 post de inspector principal clasa I, 1 post de inspector asistent clasa I, 4 posturi de referent superior clasa III și 2 posturi de consilier juridic asistent clasa I .
Conform răspunsului la interogatoriul propus de reclamantă, pârâta a precizat că postul scos la concurs în anul 2008 a fost de consilier juridic asistent clasa I, iar postul ocupat de reclamantă era prevăzut în statul de funcții ca funcție publică de execuție de consilier juridic asistent clasa I (filele 45- 49 din prezentul dosar).
Acțiunile conex ate formulate de reclamantă sunt întemeiate parțial
pentru următoarele considerente:
Problema esențială în speță este de a ști dacă reclamanta a avut calitatea de funcționar public sau de simplu salariat al pârâtei.
Conform art. 2 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală, administrația publică locală și autoritățile administrative autonome.
Funcționarul public este, conform alin. 2 al aceluiași articol, persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică.
Prin alin. 3 al art. 2 se enumeră limitativ activitățile prin intermediul cărora se realizează prerogative de putere publică.
Printre aceste activități este menționată la lit. g) și aceea de reprezentare a intereselor autorității sau instituției publice în raporturile acesteia cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din țară și străinătate, în limita competențelor stabilite de conducătorul autorității sau instituției publice, precum și reprezentarea în justiție a autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
S-a impus precizarea deosebit de importantă că toate atribuțiile stabilite de art. 2 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, ca modalități de concretizare a puterii publice, nu pot
fi ex ercitate decât de funcționar i pu blici și în niciun c az de salariații din
cadrul unei autorități sau instituții publice.
Așa se explică de ce art. 111 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici obligă autoritățile și instituțiile publice care au prevăzute în statele de funcții posturi de natură contractuală, care presupun exercitarea unor atribuții dintre cele prevăzute la art. 2 alin. 3, să stabilească funcții publice în condițiile art. 107.
Cu alte cuvinte, legea a instituit obligația transformării posturilor respective din posturi de natură contractuală în posturi cărora le sunt aferente funcții publice.
Pârâta a invocat în apărarea sa dispozițiile art. 9 alin. 2 din O.U.G. nr.
192/2002 privind reglementarea d ispozițiilor de na tură salarială ale
funcționarilor publici
(în acest sens, răspunsul la întrebarea nr. 11 formulată de reclamantă în cadrul interogatoriului administrat în cauză, fila 37 și fila 47 din prezentul dosar).
În schimb, T. nu a achiesat la teza pârâtei pentru simplul motiv că actul normativ invocat are aplicabilitate limitată în timp, neputând fi extins la alte situații neprevăzute.
Astfel, potrivit art.1 din actul normativ precitat, dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se aplică în anul 2003 funcționarilor publici din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau parțial de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale.
Pe de altă parte, o trăsătură caracteristică a funcției publice este legalitatea acesteia, art. 2 alin. 4 din Legea. nr. 188/1999 precizând că funcțiile publice sunt prevăzute în anexa la prezenta lege.
În anexa la Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cuprinzând lista funcțiilor publice, se regăsește la pct. I lit. c) subpunctul 1 și funcția publică de execuție de consilier juridic.
De asemenea, art. 14 alin 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici arată că sunt funcționari publici de execuție din clasa I, persoanele numite în următoarele funcții publice generale: consilier, consilier juridic, auditor expert, inspector, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acestora.
Prezintă relevanță în speța și jurisprudența Curții Constituționale a României, precum și a Înaltei Curți de C. și Justiție.
Astfel, prin Decizia nr. 167 din 26 februarie 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin (3) lit. g) teza finală din
Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici
, precum și ale art.
2 teza 1 și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, publicată în Monitorul Oficial nr. 204 din
17 martie 2008, Curtea Constituțională a statuat, printre altele, că
"
reglementarea cuprinsă în art. 2 alin (3) lit. g) teza finală din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici constă în definirea " funcției publice" în sensul că acesta "reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală, administrația publică locală și autoritățile administrative autonome";, precum și în enunțar ea
activităților desfășurate de funcționarii publici, care i mplică e xercitarea
prerogativelor de p utere publică
(s. n.), între care și cea prevăzută de teza finală a lit. g) - criticate ca fiind neconstituționale - și anume "reprezentarea în justiție a autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea". Din cuprinsul acestor dispoziții nu rezultă încălcarea obligației de a respecta Constituția și legile țării și nici nesocotirea prevederii constituționale potrivit căreia "Nimeni nu este mai presus de lege ". Curtea constată, de asemenea, că textul de lege criticat, care dispune, așa cum s-a arătat, în legătură cu o categorie de personal - funcționarul public
(s. n.), nu are incidență cu prevederile constituționale ale art.15 alin.1 referitor la drepturile și libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi de care beneficiază cetățenii. Pentru aceleași rațiuni nu se poate reține nici contrarietatea dintre textele din Constituție menționate și art. 2 teza I și art. 3 alin (1) din Legea 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic întrucât ele stabilesc posibilitatea numirii în funcție a consilierului juridic, în condițiile legii, care are statutul
funcționarului, potrivit funcției și categoriei acesteia";.
De asemenea, prin Decizia nr. 14 din 18 februarie 2008, pronunțată de jurisdicția supremă într-un recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial
nr. 853 din 18 decembrie 2008, s-a făcut o netă distincție între calitatea de funcționar public și cea de salariat:
"
Potrivit art. 2 alin (2) din Legea nr. 188/1999, funcționarul public este persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică.
Ca atare, funcționa rii publici nu își d esfășoară activitat ea în temeiul
unui contract de muncă
(s. n.), ei aflându - se în raporturi de serviciu rezultate din actul administrativ de numire în funcție
(…).
Ceea ce particularizează raportul de muncă al funcției publice de raportul de muncă al salariatului este faptul că funcționarul public este purtător al puterii publice, pe care o exercită în limitele funcției sale.
Actul de numire în funcție a autorității publice împreună cu cererea
și/sau acceptarea postului de către viitorul funcționar public formează acordul de voință
(s. n.), contractul administrativ.
Între raportul de muncă al funcționarului public și raportul de muncă al salariatului diferența specifică rezidă atât în modu l în care s e naște
raportul juridic în baza căruia se p restează munca , cât și în faptul că
funcționarul public este un agent al p uterii publice , în timp ce salariatul nu
(s. n.).
Funcționarul public este o instituție a dreptului public, pe când salariatul este o instituție a dreptului muncii.
Funcționarilor publici li se aplică normele speciale cuprinse în Constituție, în Legea nr. 188/1999, în alte reglementări de drept administrativ și doar în completare normele de drept al muncii, numai în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice
(s. n.).";
.
În plus, T. a observat că în speță sunt pe deplin aplicabile dispozițiile Cap. 6 - Cariera funcționarilor publici - din Legea nr. 188/1999 cu privire la ocuparea funcției publice (art. 55 - 57), perioada de stagiu (art. 60-61) și numirea funcționarilor publici (art. 62).
Astfel, reclamanta a ocupat postul de consilier juridic asistent clasa I pe baza concursului organizat în anul 2008 (filele 13- 29 din prezentul dosar, răspuns la întrebarea nr. 16 din interogatoriu, fila 48 din prezentul dosar), iar prin decizia nr. 231/_ a fost numită consilier juridic debutant la Compartimentul juridic al AFP S. M., post care nu putea fi ocupat, potrivit legii, decât de un funcționar public.
Faptul că reclamanta a semnat și un contract individual de muncă nu are altă semnificație decât aceea a exprimării consimțământului acesteia pentru ocuparea funcției publice, așa cum rezultă foarte clar din considerentele Decizia nr. 14 din 18 februarie 2008 pronunțată de ÎCCJ într-un recurs în interesul legii.
Pe de altă parte, T. a reținut și comportamentul culpabil al pârâtei, fără rigoare juridică și generator de neclarități sub aspectul statutului reclamantei, pârâta combinând dispoziții atât din Legea nr.188/1999 cât și din Codul muncii, creând astfel un lex tertia.
Astfel, în contractul individual de muncă s-a precizat la art. 2.3 din contract că acesta este pe perioadă determinată până la data de organizare a concursului inclusiv, iar art. 2.4. prevedea că la expirarea perioadei de stagiu persoana va susține un examen pentru titularizare pe post, iar în cazul promovării examenului, contractul de muncă devine contract de muncă pe o perioadă nedeterminată.
Este adevărat că, în mod excepțional, potrivit art. 4 alin. 3 lit. b) din Legea nr. 188/1999, funcțiile publice de execuție temporar vacante pe o perioadă de cel puțin o lună pot fi ocupate prin numire pe o perioadă determinată, prin concurs, în condițiile legii, în situația în care nu este posibilă redistribuirea.
Însă, după cum se observă, în decizia de numire nr. 231/2008 (act administrativ, conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 188/1999) nu se arată în concret care este perioada determinată în intervalul în care se va desfășura raportul de serviciu al reclamantei.
Iar sintagma "până la data de organizare a concursului inclusiv"; din contractul individual de muncă nu reprezintă o " precizare expresă a duratei pentru care se încheie" nici chiar în înțelesul art. 82 alin. 2 teza finală din Codul Muncii.
Mai mult, prin decizia nr. 498/2009 reclamanta a fost promovată în gradul profesional superior imediat debutantului, în baza referatului întocmit de îndrumător și a raportului de evaluare a perioadei de stagiu, urmându-se așadar procedura de evaluare a funcționarilor publici debutanți prevăzută de art. 86-101 din H.G. nr. 611/2008 privind aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici.
Or, în această situație, potrivit art. 61. alin. 1 lit. a) din Legea nr. 188/1999, la terminarea perioadei de stagiu, pe baza rezultatului evaluării realizate, funcționarul public debutant va fi numit funcționar public de execuție definitiv în clasa corespunzătoare studiilor absolvite în funcțiile publice prevăzute la art. 14, în gradul profesional existent.
În concluzie, reclamanta a avut calitatea de funcționar public (postul de consilier juridic presupune prerogative prin care se realizează puterea publică), iar raportul de serviciu s-a născut prin act administrativ de numire în care însă nu s-a precizat expres perioada în care se va exercita raportul de serviciu, nu prin contract individual de muncă, cum susține eronat pârâta.
Pe cale de consecință, așa cum a statuat ÎCCJ în decizia precitată, funcționarilor publici li se aplică normele speciale cuprinse în Constituție, în Legea nr. 188/1999, în alte reglementări de drept administrativ și doar în completare normele de drept al muncii, numai în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Calitatea de funcționar public definitiv a reclamantei atrage după sine o serie de consecințe juridice :
Prin Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010
referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I, pct. 1, art. I. pct. 6, art. I pct. 27 și ale art. I pct. 28 din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, publicată în Monitorul oficial al României nr. 291 din_, Curtea Constituțională a statuat ca valoare de principiu că, în temeiul art. 16 alin 3 din Constituția României revizuită, accesul / ocuparea efectivă a funcțiilor publice trebuie să se facă prin concurs și nu prin alte modalități ce ar ocoli această cerință constitu țională căci, în caz contrar, s-ar ajunge la situații de discriminare sub aspectul accesului la funcția publică.
Prin urmare, faptul că prin O.U.G. nr. 34/2009 ocuparea prin concurs a posturilor vacante a fost suspendată nu are relevanță juridică în speță câtă vreme în actul administrativ de numire nu s-a precizat care este perioada raportului de serviciu, iar, pe de altă parte, decizia de încetare a raportului de serviciu s-a făcut în contextul reorganizării din anul 2011 când trebuia să i se dea posibilitatea reclamantei să participe la concurs, dacă existau și alte opțiuni pentru postul respectiv.
Numai în acest fel principiul constituțional al departajării funcționarilor publici prin concurs nu era eludat.
Principiul ocupării/departajării funcțiilor publice prin examen (concurs) are și o consacrare legală.
Astfel, Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici prevede că în cazul reorganizării autorității sau instituției publice, dacă există mai mulți funcționari publici se organizează examen de către autoritatea sau instituția publică în cauză (art. 100 alin. 1 combinat cu alin.3 al aceluiași articol).
Aceste principii de ordin constituțional și legal au fost puse în practică
de Ordinul președintelui ANAF nr. 2180/2011 cu modificările și completările aduse prin Ordinele nr._ /_ ,_ /2011 și 2194/2011 (filele 35-54 din dosar nr._ Secția I civilă, filele 67-75 din prezentul dosar).
Astfel, în anexa nr. 2 la Ordinul 2180/2011 s-a aprobat Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională pentru funcționarii publici din cadrul unităților subordonate direcțiilor finanțelor publice județene care nu se mai regăsesc în anexa nr. 1 la prezentul ordin (f.68- 70 prezentul dosar).
În acest sens, art. 6 alin 3 din Regulament prevedea că în situația în care pentru funcțiile publice menționate la alin. 2 au optat doi sau mai mulți
funcționari publici, aceștia vor fi examinați în condițiile prezentului regulament, respectiv în condițiile art.7 prin susținerea unui examen scris și a unui interviu. Or, în speță, cele două posturi de execuție de consilier juridic din cadrul Compartimentului juridic al A.F.P. S. M. au fost reduse ─ pârâta invocând nota nr. 938.551/0_ emisă de ANAF - D. G. de Organizare și Resurse Umane care la rândul său se baza pe un proiect de hotărâre de guvern
(fila 33 din dosar nr._ Secția I civilă).
În acest context s-a impus precizarea că nota invocată este un simplu act cu caracter intern sau pregătitor (act îndrumător), care nu produce efecte juridice față de terți, iar nu un act administrativ în sensul art.2 alin.1 lit. c) din Legea nr.554/2004 care să fie de natură să o vatăme pe reclamantă și care fie cenzurat de instanța de contencios administrativ.
La data de_ se emite decizia nr. 214 de încetare de drept a contractului individual de muncă al reclamantei pentru ca apoi, pe baza adresei nr. 17897/_ emisă de pârâtă, să se transforme postul de șef administrație adjunct - Activitatea de metodologie și administrare a veniturilor statului din cadrul Administrației F. P. a municipiului S. -M. în consilier juridic clasa I (fila 30 din prezentul dosar).
Conform răspunsului la întrebarea nr. 13 din interogatoriu, un funcționar public de execuție a optat pentru postul nou înființat, fiind numit în funcție începând cu data de 1 august 2011 (fila 38, fila 47 prezentul dosar).
Se poate observa, cu ușurință, cum pârâta a încălcat în mod flagrant dispozițiile art. 100 alin. 5 din Legea 188/1999 potrivit cărora, în cazul reorganizării activității prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituția publică nu poate înființa posturi similare celor desființate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării.
Procedând astfel, pârâta a încălcat și principiul stabilității
funcționarului public
consacrat de art. 1 alin 2 din Legea nr. 188/1999, potrivit cu care funcționarilor publici nu le poate fi modificat raportul de serviciu decât în condițiile legii, iar suspendarea sau încetarea acestui raport va fi făcută doar pentru motivele prevăzute de lege.
Ocrotirea stabilității funcționarului public este importantă atât pentru funcționarea corespunzătoare a serviciului public cât și pentru funcționarul public care trebuie apărat de eventualele abuzuri la care ar putea fi supus și care ar putea consta în sancționarea transferului sau înlăturarea sa din funcție în mod abuziv.
De altfel, prin modalitatea de reorganizare aleasă de pârâtă s-au transgresat și dispozițiile art.100 alin.4 din Legea nr.188/1999 care
condiționează reducerea unui post de modificarea în proporție de peste 50% a atribuțiilor aferente acestuia sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii.
Logico - juridic era ca pârâta, ab initio, să reducă mai întâi funcția publică de conducere șef administrație adjunct, precum și un post de consilier juridic și să păstreze un post de consilier juridic asistent clasa I care și-a vădit necesitatea (având în vedere volumul mare de activitate al AFP S. M., așa cum rezultă din chiar afirmația pârâtei, răspuns la întrebarea nr. 12 din interogatoriu, fila 47 din prezentul dosar.
Numai în această situație nu erau eludate dispozițiile imperative ale art.
100 alin. 5 din legea nr. 188/1999.
În raport de aceste considerente, T., în temeiul art. 18 alin 1 din Legea nr. 554/2004, a anulat atât decizia de respingere cât și decizia de încetare de drept a contractului individual de muncă.
Constatând nulitatea actului administrativ prin care reclamanta a fost eliberată din funcția publică, T., în temeiul art. 106 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, a dispus pârâtei să o reintegreze pe reclamantă pe funcția publică de execuție consilier juridic asistent clasa I, conform art. 14 alin. 1 din Legea nr. 188/1999.
De asemenea, ca o consecință a anulării actului administrativ și a aplicării principiului repunerii în situația anterioară producerii încălcării, T., în temeiul art. 106 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, a obligat pârâta să plătească reclamantei despăgubiri materiale egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, calculate de la data încetării raportului de serviciu -_ - și până la reintegrarea efectivă.
Celelalte petite în constatare ale acțiunilor conexate sunt inadmisibile fiind incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate (art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004), reclamantei fiindu-i totodată recunoscut pe calea contenciosului administrativ dreptul pretins și reparată paguba ce i-a fost cauzată.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă de la 1865, T. a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de
judecată reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței depuse la dosar( fila 88 din prezentul dosar)
Așa fiind, T. a admis în parte acțiunile conexate, conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. R. A F. P. C. N. PRIN A. J. A F. P. M. (fosta
D. M. )
solicitând admiterea recursului; modificarea sentinței atacate in sensul respingerii acțiunii formulata de L. L. C. ; menținerea ca legala si temeinica a Deciziei nr.241/_ a D.G.F.P. M. .
Consideră sentința netemeinica si nelegala pentru următoarele considerente:
Intimata - reclamanta a fost angajata in funcția de consilier juridic debutant, pe perioada determinata conform Deciziei nr.231/_, incheindu-se Contractul individual de munca nr.1025/_ .
Conform contractului de munca reclamanta a fost angajata pe perioada determinata începând cu data de_ pana la organizarea concursului pe postul respectiv, neavand calitatea de funcționar public.
Prin Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2180/2011 (comunicat la data de_ ) s-a modificat Ordinul nr.375/2009 privind aprobarea structurii organizatorice a direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, noua
structura organizatorica intrând in vigoare la data de_, ulterior acest termen fiind prorogat prin O.P.A.N.A.F. nr.2289/_ pana la data de_ .
Potrivit O.P.A.N.A.F. nr.2180/2011, modificat prin O.P.A.N.A.F. nr.2365/2011:
"Dispozițiile art.99 alin.(1) fila), alin.(3), (4), (6) si (7) din Legea nr. 188/1999, republicata (2), cu modificările si completările ulterioare si, respective, ale art.65-67 si ale art.75-77 din Legea nr.53/2003, cu modificările si completările ulterioare, sunt direct aplicabile unităților subordonate ale direcțiilor generale ale finanțelor publice județene care isi încetează activitatea si nu se mai regăsesc in anexa menționata
O.P.A.N.A.F. nr.2180/2011 prevede obligația comunicării de către conducerile direcțiilor generale județene a statelor noi de funcții care urmează a fi aprobat de către conducerea A.N.A.F.
In aplicarea prevederilor O.P.A.N.A.F. nr.2180/2011 D. G. de Organizare si Resurse Umane din cadrul A.N.A.F. a comunicat Nota nr.938.551/0_ prin care se precizează faptul ca la întocmirea statelor de funcții care vor fi predate obligatoriu pana la data de_ nu se vor lua in calcul posturile de execuție vacante existente la acea data, posturile de execuție vacante fiind doar cele preluate de la unitățile desființate.
Rațiunea pentru care nu mai pot fi luate in considerare este aceea ca nu sunt bugetate si ca au fost reduse prin proiectul de Hotărâre a Guvernului pentru modificarea si completarea H.G. nr.109/2009 privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala, cu modificările si completările ulterioare.
Prin Ordinul Presedintelui A.N.A.F nr.2262/_ s-a aprobat numărul maxim de posturi pentru direcțiile generale ale finanțelor publice județene, posturile repartizate si aprobate pentru D.G.F.P. M. fiind in număr de 489, nefiind incluse si posturile vacante, ocupate pe perioada determinata de personal contractual.
Astfel, D.G.F.P. M., neavand posturile vacante in statul de funcții aprobat, acestea nefiind bugetate, nu mai are posibilitatea de a angaja personal (posturi inexistente in statul de funcții).
Astfel, având in vedere Nota nr.938.551/0_ la data de_ s-a acordat un preaviz de 20 zile lucratoare conform art.75 alin. (1) din Legea nr.53/2003 pentru personalul contractual:
"(1) Persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. c) și d), al art. 65 și 66 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucrătoare"
Concedierea reclamantei s-a făcut urmare reorganizării instituției, ocupând un post pe perioada determinata ( post vacant), neavand calitate de funcționar public, post vacant care nu a mai fost cuprins în noul stat de funcții, lista posturilor vacante fiind puse doar la dispoziția funcționarilor publici nu si a persoanelor încadrate pe perioada determinata conform prevederilor Codului muncii.
Potrivit art.65 alin.(1) din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii:
"(1) Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de munca determinata de desființarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legătura cu persoana acestuia."
Astfel, având in vedere reorganizarea instituției, faptul ca reclamanta a ocupat un post vacant (personal contractual) pe perioada determinata, acesta fiind desființat prin O.P.A.N.A.F. nr.2262/_, modificat ulterior prin
O.P.A.N.A.F. nr.2305/_, contractul individual de munca a încetat de drept, nefiind posibila reîncadrarea acesteia.
Face precizarea ca D.G.F.P. M. nu a procedat la aceste concedieri conform actelor normative mai sus invocate din proprie inițiativa. Instituția pârâtă a respectat prevederile Ordinelor Președintelui A.N.A.F. cu privire la reorganizarea direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, fiind impus un număr de posturi pe statul de funcții, excluzând posturile vacante existente la acea data.
Consideră ca simpla derulare a raporturilor de munca intre parti, dupa expirarea termenului maximal prevăzut de lege, nu transforma insa de drept contractul de munca cu durata determinata intr-un contract de munca cu durata nedeterminata. Acordul pârtilor - salariat, angajat - in derularea unui raport de munca este intr-adevar o prima condiție necesara pentru constatarea existentei unui contract de munca, aceasta nu este insa si suficienta.
Instanța de fond, in mod eronat s-a limitat a constata continuarea raporturilor de munca dupa expirarea termenului de 24 luni, apreciind aceasta condiție ca suficienta pentru a aprecia ca părțile au convenit la transformarea contractului de munca pe durata determinata intr-un contract de munca pe durata nedeterminata.
Încheierea contractului de munca in mod legal presupune mai mult decât un acord de voința, este deopotrivă necesar ca acest acord sa fie legal, adică sa nu eludeze prevederi imperative cuprinse in normele legale in vigoare in momentul încheierii sale.
Art.22 alin.1 din O.G nr.34/2009 cu privire ia rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale a dispus ca:
"începând cu data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta se suspenda ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din autoritățile si instituțiile publice prevăzute la art.21", interdicția fiind aplicabila si instituției pârâte, ca instituție publica a cărei finanțare se asigura de la bugetul de stat.
Numărul maxim de posturi in administrația publica este stabilit prin lege, iar prin art.lll alin.2 din OUG nr.229/2008 privind masuri pentru reducerea unor cheltuieli la nivelul administrației publice s-a dispus ca:
"autoritățile si instituțiile publice din administrația publica centrala si locala au obligația de a face modificările corespunzătoare in structura organizatorica si in statele de funcții, de a stabili numărul maxim de funcții publice de conducere si de execuție, cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor
i, in termen de 45 zile de la data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta"
Astfel, instanța de fond nu putea ignora aceste prevederi legale pentru a constata ca, in ciuda unor interdicții prevăzute in mod expres de lege, părțile ar fi convenit încheierea unui contract de munca pe durata nedeterminata. In condițiile in care ocuparea posturilor vacante nu se putea face nici prin concurs, cu atat mai puțin se poate admite ca ele puteau fi ocupate prin simplul acord de voința al pârtilor.
a de cele de mai sus solicită admiterea recursului si respingerea acțiunii reclamantei, intrucat postul ocupat anterior nu mai exista urmare reorganizării, nefiind bugetat si menținerea ca legala si temeinica a Deciziei nr.241/_ a
D.G.F.P. M. .
In drept, s-au invocat prevederile art.304 pct.9 Cod procedura civila, Legea nr.53/2003, O.P.A.NAF. nr.2180/2011, O.P.A.N.A.F. nr.2261/2011, O.P.A.NAF. nr.2262/2011, O.P.A.N.A.F. nr.2289/2011, O.P.A.N.A.F. nr.2290/2011, O.P.A.N.A.F. nr.2305/2011, O.P.A.N.A.F. nr.2365/2011, Nota nr.938.551/0_
.
Precizează ca potrivit art.11 alin.(3) din OUG nr.74/2013, HG nr.520/_ si a dispozițiilor art.2 alin(3) din Ordinul Președintelui ANAF nr.1500/_ D.
R. a F. P. C. N. se subroga in drepturile si obligațiile direcțiilor generale ale finanțelor publice.
Solicită instanței ca in temeiul art.87 pct.1 (art.155 aiin.(2) NCPC) din Cod procedura civila sa stabiliți sediul procesual la adresa Administrației Județene a
F. P. M. din B. M., A. S., nr.2A, jud M. .
Intimata, legal citată, a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Starea de fapt existentă în cauză și necontestată de părți vizează următoarele:
Prin decizia nr. 231 din 30 aprilie 2008 emisă de Directorul executiv al Direcției Generale a F. P. a Județului M. s-a dispus angajarea, pe perioadă determinată, a reclamantei în calitate de consilier juridic debutat,
începând cu_ la Compartimentul juridic al Administrației P. a municipiului S. M. .
În decizie s-a reținut că reclamanta a fost admisă la concursul organizat pentru ocuparea postului de consilier juridic asistent clasa I, pe perioadă determinată pe temeiul art. 80 - 82 din Codul muncii.
La aceeași dată s-a încheiat contractul individual de muncă nr. 1025 între
D. M., în calitate de angajator și reclamantă, începând cu data de 1 mai 2008 și până la data organizării concursului inclusiv.
Potrivit art. 2.4 din contractul individual de muncă, la expirarea perioadei de stagiu, persoana angajată va susține un examen pentru titularizarea pe post, iar în cazul promovării examenului, contractul de muncă va deveni contract de muncă pe o durată nedeterminată.
Prin decizia nr. 498 din_ emisă de Directorul coordonator al pârâtei s- a dispus ca începând cu data de_ reclamanta ─ consilier juridic debutant în cadrul Compartimentului juridic al AFP S. M. ─ să promoveze în gradul profesional imediat superior debutantului, adică de consilier juridic gr. IV.
Conform art. 12 din Codul muncii în forma în vigoare la momentul nașterii raporturilor de muncă ale reclamantei, contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată, aceasta fiind așadar regula fixată de legiuitor. Pe cale de excepție, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, contractul individual de muncă poate fi ocupat și pe durată determinată, în cazurile prevăzute de lege.
Termenul maxim pe durata căruia putea fi încheiat un contract de muncă pe durată determinată, termen legal, potrivit art. 82 Codul muncii, în forma în vigoare la momentul încheierii contractului, era de 24 luni pentru ca, prin L.40/2011, durată să fie extinsă la maxim 36 luni.
În speță, după cum rezultă din situația de fapt expusă mai sus, durata contractului individual de muncă al reclamantei nu putea depăși_ .Până la această dată nu s-a împlinit însă termenul condiție avut în vedere de părți la încheierea contractului și anume organizarea unui concurs.
Curtea notează, așa cum de altfel a mai făcut-o într-o situație de speță similară, că ,, simpla derulare a raporturilor de muncă între părți, după expirarea termenului maximal prevăzut de lege, nu transformă însă un drept contractual de muncă cu durată determinată într-un contract de muncă pe durată nedeterminată,, Durata contractului se prelungește, prin acord tacit, până la denunțarea lui de către una dintre părți, ceea ce în speță s-a și întâmplat. Acordul de voință al părților - angajat - angajator - este o primă condiție necesară dar nu suficientă pentru constatarea existenței unui contract de
muncă. Încheierea contractului de muncă în mod legal presupune mai mult decât un acord de voință, este deopotrivă necesar ca acest acord să fie legal, adică să nu eludeze prevederi imperative cuprinse în norme legale în vigoare momentul încheierii sale.
Art.22 alin.1 din O.G nr.34/2009 cu privire ia rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale a dispus ca:
"Începând cu data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta se suspenda ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din autoritățile si instituțiile publice prevăzute la art.21", interdicția fiind aplicabila si instituției pârâte, ca instituție publica a cărei finanțare se asigura de la bugetul de stat.
Numărul maxim de posturi in administrația publica este stabilit prin lege, iar prin art.111 alin.2 din OUG nr.229/2008 privind masuri pentru reducerea unor cheltuieli la nivelul administrației publice s-a dispus ca:
"Autoritățile si instituțiile publice din administrația publica centrala si locala au obligația de a face modificările corespunzătoare in structura organizatorica si in statele de funcții, de a stabili numărul maxim de funcții publice de conducere si de execuție, cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor
P. i, in termen de 45 zile de la data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta"
Concluzia ce se impune este aceea că, în condițiile in care ocuparea posturilor vacante nu se putea face nici prin concurs, cu atât mai puțin se poate admite ca ele puteau fi ocupate prin simplul acord de voința al pârtilor. Susținerea instanței de fond, că reclamanta este titulara unui raport de serviciu nu poate fi împărtășită de Curte, fiind semnat în cauză un contract de muncă pe durată determinată ale cărui clauze fac trimitere expresă la Codul muncii, fără nici o referire la L.188/1999. În aceeași ordine de idei, nu poate fi validat raționamentul avut în vedere de tribunal în sensul că: ,, Faptul că reclamanta a semnat și un contract individual de muncă nu are altă semnificație decât acela al exprimării consimțământului acesteia pentru ocuparea funcției publice..,,
Prin Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2180/2011 s-a modificat Ordinul nr.375/2009 privind aprobarea structurii organizatorice a direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, noua structura organizatorica intrând in vigoare la data de_, ulterior acest termen fiind prorogat prin O.P.A.N.A.F. nr.2289/_ pana la data de_ .
Potrivit O.P.A.N.A.F. nr.2180/2011, modificat prin O.P.A.N.A.F. nr.2365/2011:
"Dispozițiile art.99 alin.(1), alin.(3), (4), (6) si (7) din Legea nr. 188/1999, republicata (2), cu modificările si completările ulterioare si, respectiv, ale art.65-
67 si ale art.75-77 din Legea nr.53/2003, cu modificările si completările ulterioare, sunt direct aplicabile unităților subordonate ale direcțiilor generale ale finanțelor publice județene care isi încetează activitatea si nu se mai regăsesc in anexa menționata
O.P.A.N.A.F. nr.2180/2011 prevede obligația comunicării de către conducerile direcțiilor generale județene a statelor noi de funcții care urmează a fi aprobat de către conducerea A.N.A.F.
In aplicarea acestuia, D. G. de Organizare si Resurse Umane din cadrul A.N.A.F. a comunicat Nota nr.938.551/0_ prin care se precizează faptul ca la întocmirea statelor de funcții care vor fi predate obligatoriu pana la data de_ nu se vor lua in calcul posturile de execuție vacante existente la acea data, posturile de execuție vacante fiind doar cele preluate de la unitățile desființate. Având in vedere Nota nr.938.551/0_ la data de_ s-a acordat un preaviz de 20 zile lucrătoare conform art.75 alin. (1) din Legea nr.53/2003 pentru personalul contractual:
"(1) Persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. c) și d), al art. 65 și 66 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucrătoare"
Rațiunea pentru care nu mai pot fi luate in considerare este aceea ca nu sunt bugetate si ca au fost reduse prin proiectul de Hotărâre a Guvernului pentru modificarea si completarea H.G. nr.109/2009 privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala.
Prin Ordinul Presedintelui A.N.A.F nr.2262/_ s-a aprobat numărul maxim de posturi pentru direcțiile generale ale finanțelor publice județene, posturile repartizate si aprobate pentru D.G.F.P. M. fiind in număr de 489, nefiind incluse si posturile vacante, ocupate pe perioada determinata de personal contractual.
În mod corect susține recurenta că :,, Concedierea reclamantei s-a făcut urmare reorganizării instituției, ocupând un post pe perioada determinata ( post vacant), neavând calitate de funcționar public, post vacant care nu a mai fost cuprins în noul stat de funcții, lista posturilor vacante fiind puse doar la dispoziția funcționarilor publici nu si a persoanelor încadrate pe perioada determinata conform prevederilor Codului muncii.,,
Astfel, având in vedere reorganizarea instituției, faptul ca reclamanta a ocupat un post vacant de personal contractual pe perioada determinata, că acesta fiind desființat prin O.P.A.N.A.F. nr.2262/_, modificat ulterior prin O.P.A.N.A.F. nr.2305/_, contractul individual de munca a încetat de drept, nefiind posibila reîncadrarea acesteia.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod proced. civilă, Curtea va admite recursul declarat de D. G. R. A F. P. C. N. împotriva sentinței civile nr.2906 din_, pronunțată în dosarul nr._
*** al T. ui M. pe care o va modifica în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanta L. L. C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D. G. R. A F. P. C. N. împotriva sentinței civile nr.2906 din_, pronunțată în dosarul nr._
*** al T. ui M. pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta L. L. C. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, S. L. R. | JUDECĂTOR, V. G. | JUDECĂTOR, M. H. |
G. , M. V. -G. |
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: A. S.
