Decizia civilă nr. 1118/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIE CIVILA Nr. 1118/2013
Ședința publică de la 16 octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE P. Urs
Judecător I. -M. L. Judecător A. -C. Ț. Grefier Ani-L. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurentul M. C. -N., DP L. împotriva sentinței civile nr.18746/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. privind și pe intimatul I. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Instanța constată că procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile, in temeiul disp.art.159¹ alin 4 C. pr. civila raportat la art. 2 pct.3, C. pr. civila de la 1865 este competenta material, general si teritorial sa soluționeze prezenta cale de atac și reține recursul in pronunțare față de actele de la dosar.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 18746/_ a Judecătoriei C. -N. a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petentul I. C., cu domiciliul în loc. C. -N., str.
G. B., nr. 29, ap. 5, jud. C. în contradictoriu cu intimatul M. C. -N. - DP
L., cu sediul în mun. C. -N., str. M., nr. 1-3, jud. C. și în consecință:
A fost înlocuită amenda contravențională în cuantum de 1000 lei, aplicată petentului prin procesul verbal contravențional nr. 294 încheiat la data de_ de către organul constatator M. C. -N. - DP L., cu sancțiunea avertismentului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. -N., la data de_, sub nr. de mai sus, formulată de petentul I. C. în contradictoriu cu intimatul M. C. -N. - DP
L., s-a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 294 încheiat la data de_ .
În motivarea plângerii, petentul a arătat în esență că, procesul verbal de constatare nu este semnat de acesta ori de un martor, nu a fost informat de obligațiile referitoare la refațadizarea și anveloparea imobilului, dificultatea punerii de acord de către toți proprietarii imobilului, efectuarea între timp a lucrărilor, existența unor numeroase cabluri de telefonie.
În drept plângerea nu a fost motivată.
În probațiune petentul a anexat în copie procesul-verbal de constatare și sancționarea a contravenției (f. 5).
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din
O.G. nr. 2/2001, fiind scutită de plata taxei de timbru, conform art. 36 din același act normativ.
Întrucât plângerea a fost depusă potrivit art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 la organul din care face parte agentul constatator, în temeiul art. 32 alin. 2 aceasta a fost înaintată instanței.
Intimatul, deși legal citat nu a formulat întâmpinare, dar la data de_ a depus o fotografie a fațadei imobilului menționat în procesul verbal (f. 20).
La data de_ petentul a depus o completare a plângerii prin care a arătat că în urma lucrările efectuate nu mai există obiectul sancțiunii.
În probațiune a depus copii după următoarele înscrisuri: adresă către intimat (f. 13), procesul verbal contestat (f. 14), contract de antrepriză (f. 15), fotografie (f. 16).
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către petent și intimat.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 294 încheiat la data de_, petentul a fost sancționat cu amendă în sumă de 1000 lei, reținându-se că, în urma controlului efectuat în data de_, ora 11:30, la imobilul din C. -N., str. G. B., nr. 29, ap. 5, aparținând de imobil în coproprietate s-a constata că petentul, în calitate de coproprietar nu a întreținut și reparat fațada imobilului, care se află în stare avansată de degradare, conform prevederilor H.C.L. nr. 191/2009.
Procesul verbal a fost încheiat în lipsa petentului.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În legătură cu absența unui martor la momentul încheierii procesului verbal, instanța a arătat că, în speță, agentul constatator a menționat motivul pentru care a întocmit procesul verbal în lipsa unui martor, motiv pentru care procesul verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 19 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit căruia, "în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod";.
Mai mult, instanța a reținut că, situațiile în care lipsa anumitor mențiuni sau elemente din procesul verbal atrag nulitatea absolută a acestuia sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/_ .
În raport de cele expuse, instanța arată că, absența unui martor de la fața locului este de natură a atrage nulitatea relativă în condițiile dovedirii unei vătămări, fapt ce, în speță, nu a fost probat de către petent.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța de fond a constatat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin prisma celor expuse, instanța arătat că, petentul nu făcut dovada unei stări de fapt contrare celei descrise de agentul constatator, acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia, astfel încât procesul verbal de contravenție îndeplinește condițiile de legalitate și temeinicie, neputându-se dispune anularea acestuia.
Dimpotrivă, instanța de fond a reține că, petentul a recunoscut fapta, însă a invocat diferite aspecte legate neaducerea la cunoștință a obligațiilor ce-i reveneau și dificultatea demarării lucrărilor, care însă nu pot fi luate în considerare de către instanță, având în vedere că nu întrunesc condițiile unei cauze exoneratoare de răspundere, prevăzute de art. 11 O.G. nr. 2/2001, drept dovadă fiind faptul că acesta a luat măsurile necesare remedierii situației.
În ceea ce privește susținerile petentului legate de lipsa obiectului sancțiunii, instanța arată că acestea sunt neîntemeiate, deoarece efectuarea lucrărilor de renovare, și deci respectarea obligațiilor legale, ulterior aplicării sancțiunii nu constituie un caz de înlăturare a răspunderii ori a însăși faptei săvârșite, după cum pretinde petentul.
Instanța a avut în vedere, însă, dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și faptul că, potrivit art. 21 alin. 3 din același act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea propusă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Sancțiunea avertismentului se aplică, potrivit art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care fapta este gravitate redusă, iar conform art. 7 alin. 3 din același act normativ, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. Față de aceste dispoziții legale, raportat la faptul că petentul a recunoscut fapta și a întreprins demersurile necesare pentru renovarea imobilului, instanța de fond a apreciat că aplicarea unei sancțiuni pecuniare nu se impune în cauză.
Pe baza criteriilor menționate anterior instanța de fond a apreciat că sancțiunea avertismentului prevăzută de art. 5, 6, 7 din OG nr. 2/2001 este suficientă pentru a atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite și pentru a preveni săvârșirea în viitor a unor fapte de același gen.
Prin urmare, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a respins cererea petentului privind anularea procesului verbal și a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei cu sancțiunea avertismentului.
În temeiul art. 7 alin. 1 din OG nr. 2/2001 instanța de fond a atras atenția petentului că în cazul săvârșirii unei fapte contravenționale de același gen i se va aplica o sancțiune mai aspră, recomandându-i ca pentru viitor să aibă un comportament ireproșabil în societate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M. C. -N., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, pentru motivul prevăzut de art. 304, pct.9 Cod procedură civilă, cu consecința respingerii plângerii contravenționale.
Consideră sentința civilă mai sus menționată, ca fiind nelegală deoarece sancțiunea contravențională a fost corect individualizată, raportat la faptul că procesul verbal de constatare a contravenției îndeplinește condițiile de legalitate și temeinicie și că petentul a recunoscut fapta.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr. 294 încheiat la data de_, petentul I. C. a fost sancționat cu amendă în sumă de 1000 lei, reținându-se că, în urma controlului efectuat în data de_, ora 11:30, la imobilul din C. -N., str. G. B., nr. 29, ap. 5, aparținând de imobil în coproprietate s-a constata că acesta în calitate de coproprietar, nu a întreținut și reparat fațada imobilului, care se află în stare avansată de degradare, conform prevederilor H.C.L. nr. 191/2009.
Trecând la verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal de constatare a contravenției, prima instanță reținut în mod just, că nu există nici o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia, procesul verbal fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OUG nr. 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, considerăm că instanța de fond a concluzionat în mod corect că starea de fapt reținută în procesul verbal este cea corespunzătoare realității iar petentul nu a făcut dovada unei stări de fapt contrare.
Pe de altă parte, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 coroborat cu art. 38 al. 3 din același act normativ care constituie dreptul comun în materia contravențională, instanța are posibilitatea să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată petentului, în ipoteza în care se constată legalitatea procesului-verbal contestat și existența contravenției în sarcina acesteia.
În acest context legal, instanța de fond a apreciat că sancțiunea aplicată este prea grea în raport cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și atitudinea petentului, care a recunoscut fapta comisă și a întreprins demersurile necesare renovarea imobilului.
Împărtășim acest punct de vedere, raportat la modalitatea concretă de săvârșire a contravenției, împrejurările în care s-a săvârșit, atitudinea de recunoaștere a petentului, sancțiunea avertismentului fiind suficientă pentru a constitui un avertisment asupra conduitei viitoare a acestuia.
Pentru aceste motive, tribunalul constată că prezentul recurs nu este fondat, sens în care în baza art.312 al. 1 C.p.civ. îl va respinge.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul M. C. -N. - DP L., cu sediul în C. -N., str. M. nr. 1-3, jud. C. împotriva sentinței civile nr. 18746/2.X.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16.X.2013.
Președinte, P. Urs | Judecător, I. -M. L. | Judecător, A. -C. Ț. |
Grefier, Ani-L. C. |
