Decizia civilă nr. 11207/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 11207/2013
Ședința publică din data de 20 Noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta SC M. E. G.
S. împotriva sentinței civile nr. 12563 din data de_, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta A. N. DE A. F. - D. G. A F. P. C., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta- reclamantă prin avocat Bochis T., în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 10 din dosar, lipsind intimata-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
P. edura de citare este legal îndeplinită.
De la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferent recursului promovat.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004, art. 218 din OG 92/2003, și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentantul recurentei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 6 lei și timbru judiciar de 0,60 lei, căruia Instanța îi comunică un exemplar al întâmpinării depusă de partea adversă.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentantul recurentei-reclamante solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 12563 din data de_, pronunțată de Tribunalul Cluj, modificarea hotărârii recurate în sensul admiteri în întregime a cererii de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost formulată și precizată, pentru motivele evocate în memoriul de recurs.
Susține apărătorul recurentei că instanța de fond și-a însușit în totalitate punctul de vedere exprimat de către organul fiscal, considerând că tranzacțiile efectuate între societatea reclamantă și SC ARMTESH SMAR S. nu au avut scop economic, dat fiind că partenerul contractual nu și-a declarat veniturile obținute ca urmare a derulării relațiilor comerciale dintre cele două societăți, aferente perioadei 2008-2010. Practica organelor fiscale este absurdă și nelegală întrucât nu se poate califica o tranzacție ca având sau nu scop economic în funcție de modalitatea î care partenerul contractual înțelege să-și gestioneze activitatea și indiferent de împrejurarea că societatea reclamantă și-a dovedit buna credință
atât în relațiile cu partenerul contractual cât și cu organul fiscal. Prin actele depuse la dosar s-a dovedit că tranzacțiile au scop economic pentru societatea recurentă.
Având în vedere cele două componente ale activităților desfășurate cu partenerul SC ARMTESH SMAR S., respectiv activitatea de livrare de bunuri și activitatea de prestări servicii, reclamanta a admis că în ceea ce privește activitatea de prestări de servicii organul fiscal are dreptate, datorită faptului că acele cheltuieli ar fi putut fi înlăturate pentru lipsa unor acte legate de prestările de servicii. În privința activității de livrare de bunuri s-a făcut dovada că acestea au legătură cu activitatea societății reclamante, cheltuielile aferente achiziționării de bunuri au avut venituri corespunzătoare.
Față de aceste considerente și pentru motivele detaliate în memoriul de recurs solicită admiterea recursului, astfel cum acesta a fost formulat și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 12.563 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios fiscal formulată și precizată de reclamanta SC M. E. G. S. C. -N., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A JUDEȚULUI C. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Decizia nr.313/_ privind soluționarea contestației formulate de reclamanta SC M. E. G. S., emisă de D. G. a F. P. a Județului C., s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr.F-CJ 401/_ pentru suma de 225.976 lei, formată din: 58.462 lei impozit pe profit, 18.737 lei majorări de întârziere impozit pe profit, 8.889 lei penalități de întârziere, 92.118 lei TVA, 33.953 lei majorări de întârziere TVA și 13.817 lei penalități de întârziere.
Problema juridică de dezlegat în această spetă este dacă operațiunile desfășurate de reclamată cu partenerul Armtech Smart S. București reflectă scopul real economic în ce privește activitatea de livrare de bunuri și de prestări servicii, consultanță și management.
Partenerul reclamantei, Armtech Smart S. București a emis în perioada anilor 2008 - 2010111 facturi fiscale in sumă de 548.366 lei, sumă care nu a fost luată în considerate de către organul fiscal pentru aplicarea deducerii.
In fapt, reclamanta susține în legătură cu activitatea comercială de livrare de bunuri, că aceasta a fost unica activitate comercială desfășurată între cele două societăți până la momentul încheierii contractului de prestări servicii nr. 14/_ și că în acest caz nu sunt aplicabile prevederile art.21 alin.4 lit.(m) din Codul fiscal.
In raportul de inspecție fiscală contestat, instanța de fond a reținut că partenerul reclamantei, SC Armtech Smart S. București, pentru perioada anilor 2008 - 2010 nu a cuprins în declarațiile fiscale livrarile care reclamanta susține că le-a primit. In bilanțul aferent anilor 2008, 2009 aceasta a declarat în formularul 20 cifra zero, iar în perioada anilor 2008 -2010 aceasta nu a depus declarația 394. De asemenea, instanța a reținut și faptul că SC Armtech Smart S. București nu are înregistrați în sectorul fiscal angajați care ar fi putut presta serviciile pe care reclamanta susține că le-a primit.
Așa cum se prevede in conținutul art.11 alin 1 din Codul fiscal, la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înțelesul Codului fiscal, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al acesteia.
Expertiza tehnica realizată în cauza răspunde doar ipotezei în care instanța validează conținutul economic al operațiunilor desfășurate de reclamantă cu partenerul Armtech Smart S. București.
Așadar, sub imperiul acestor prevederi ale art.11 al 1 din Codul fiscal, se exercită dreptul de apreciere al organului fiscal, care în limitele și competențele ce îi revin, atestă relevanța stărilor de fapt fiscale și adoptă soluția admisă de lege, pe bază de constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză. În context, poate fi evidențiat faptul că, în condițiile exercitării dreptului de apreciere, organul de inspecție fiscală la stabilirea obligațiilor fiscale în sarcina contribuabilului supus verificării nu ia în considerare o tranzacție, care nu are un scop economic sau reîncadrează forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al acesteia.
În definitiv, pe baza informațiilor selectate și reliefate anterior, în prealabil, contribuabilul este în măsură să le analizeze și astfel să determine "costul fiscal"; generat de luarea în considerare a lor, prin ignorarea stărilor de fapt fiscale, pe care le atestă, în realitate. Legat de acest "cost fiscal";, trebuie să reținem că este dat atât de obligația fiscală principală, cât și de accesoriile datorate (dobânzi și penalități de întârziere), în cazul neachitării la scadență.
În ceea ce privesc serviciile achiziționate, legiuitorul a condiționat caracterul deductibil al cheltuielilor si TVA aferenta, de prestarea efectiva a serviciilor, și care putea fi probată doar prin documente justificative întocmite in acest sens, care sa conțină date certe pentru dovedirea realității si necesității acestora.
In ce privește operațiunea de deducere a TVA, instanța de fond a precizat că se impune îndeplinirea condiției legale din perspectiva destinației bunurilor. Astfel, persoanele impozabile au dreptul sa deducă TVA aferenta/bunurilor serviciilor achiziționate doar in situația in care acestea sunt utilizate in scopul desfășurării activității economice, respectiv in folosi operațiunilor sale taxabile.
In concluzie, operațiunile comerciale facturate in perioada 2008-2010, nu reflecta realitatea prin documente justificative în sensul ca, aferent acestora nu s-a înregistrat si declarat nici un venit, si totodată nu s-a declarat si achitat la bugetul de stat nici o obligație fiscala, in schimb, petiționara a beneficiat de pe urma acestor tranzacții, respectiv, prin înregistrarea operațiunilor a avut ca rezultat obținerea la deducere, fara drept atât a cheltuielilor la calculul profitului impozabil, cu consecința fiscala de diminuare a impozitului pe profit, cat si a TVA deductibil, cu consecința fiscala de diminuare a TVA colectat sau de rambursare a TVA, după caz.
Prin urmare, fata de cele expuse, ținând seama si de regula generala de calcul a profitului impozabil precum si de condiția impusa pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA, in cazul unor astfel de operațiuni fara scop economic, instanța de fond a constatat că petiționara nu poate beneficia de deductibilitatea fiscala pentru cheltuielile in suma de 456.248 lei si a TVA aferenta in suma de 92.118 lei. Argumentele invocate de reclamantă, fără a fi susținute cu documente justificative nu combat și nici nu înlătură constatările organelor de inspecție fiscală, motiv pentru care decizia nr. 1313/_ este temeinică și legală.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta S.C. M. E. G. S.R.L. C. -N. a declart recurs
, prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii
recurate în sensul admiterii în întregime a acțiunii sale, cu consecința anulării Deciziei nr. 313/_ emisă de pârâta D.G.F.P. C., respectiv anularea parțială a Deciziei de impunere nr.F-CJ 401/_ emisă de pârâtă, în ceea ce privește obligarea reclamantei la suma de 58.462 lei, cu titlu de impozit pe profit, cu majorările de întârziere aferente, suma de 19.139 lei cu titlu de impozit pe profit, cu majorările de întârziere aferente, suma de 18.482 lei cu titlu de impozit pe profit, cu majorările de întârziere aferente, suma de 20.841 lei cu titlu de impozit pe profit, cu majorările de întârziere aferente și suma de 92.118 lei cu titlu de TVA dedus, cu majorările de întârziere aferente în baza facturilor emise de S.C. Armtech Smart S.R.L. București, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 3041și art. 312 pct. 3 C.pr.civ.. reclamanta a arătat că atitudinea fiscală a terțului contractant nu îi poate fi imputată, cu atât mai mult cu cât bunurile și serviciile au fost efectiv plătite în integralitate.
Susține recurenta că fiecare contribuabil trebuie să-și asume responsabilitatea veniturilor declarate organelor fiscale, nefiind normal ca recurenta să plătească pentru atitudinea culpabilă a partenerului contractual.
Arată că din facturile existente rezultă că activitatea comercială s-a desfășurat între cele două societăți, pe două componente, respectiv o activitate de livrare de bunuri și o activitate de prestări servicii, consultanță și management.
În ceea ce privește activitate comercială de livrare de bunuri, susține recurenta că toate produsele achiziționate de la partenerul contractual au legătură cu activitatea comercială a reclamantei și îi sunt necesare pentru desfășurarea acestei activități.
Susține aceasta că sunt îndeplinite cerințele art. 11 alin. 1 C.fiscal, tranzacțiile comerciale având un scop economic, iar bunurile cumpărate au fost achitate integral.
În privința efectuării plăți în numerar, recurenta arată că aceasta s-a realizat la solicitarea expresă a reprezentanților terțului partener comercial, care a susținut că are conturile bancare poprite, nefiind de acord cu plata prin virament bancar.
Referitor la cel de-al doilea aspect, respectiv activitatea comercială de prestări servicii, consultanță și management, recurenta a arătat că această activitate a fost prestată de către S.C. Armtech Smart S.R.L. în baza contractului de prestări servicii nr. 14/_ .
Susține că în privința acestei activități nu sunt aplicabile dispozițiile art. 21 alin. 4 lit. m din Codul fisc al întru-cât există contract încheiat între părți, iar aceste servicii au fost efectiv prestate către reclamantă și extrem de necesare activității acesteia.
Astfel, arată recurenta, că activitatea de training s-a desfășurat la Păltiniș, la sfârșitul lunii sept 2010, iar reprezentanții S.C.Armtech Smart S.R.L. au asigurat atât trainingul general pe partea de vânzări cât și training-ul pentru partea se service, fiind emise facturi în acest sens.
În privința activității de implementare a noului program de gestiune centralizată, a arătat recurenta că acest program a fost achiziționat de la S.C Transart S.R.L., conform contractului depus și vizează gestiunea centralizată a activității comerciale pentru toate punctele de lucru ale societății printr-un sever central securizat, cu posibilitatea verificării de la sediul central a vânzărilor efectuale de la punctele de lucru.
Se arată că implementarea efectivă a programului s-a realizat prin intermediul S.C. Armtech Smart S.R.L. datorită relațiilor comerciale anterioare.
Susține că facturile emise în baza contractului de prestări servicii nr. 14/_ au fost achitate integral, astfel încât se poate reține scopul economic al tranzacțiilor comerciale efectuate.
S-au formulat apărări și în privința obligației de plată a T.V.A.-ului aferent facturilor emise de S.C. Armtech Smart S.R.L.
Pârâta D. G. A F. P. C. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului (f.14).
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente
:
Principalul aspect reținut de către organul fiscal în determinarea obligațiilor de plată suplimentare stabilite în sarcina reclamantei este că terțul partener comerciale al acesteia nu a înregistrat și declarat un venit și nici nu a declarat și achitat către bugetul de stat obligații fiscale.
Curtea reține că nu există dubii cu privire la caracterul de documente justificative a facturilor emise de către S.C.Armtech Smart S.R.L. și nu se poate reține din argumentul prezentat de către organul fiscal că operațiunile menționate în acele facturi nu ar avea valoarea de documente justificative.
Atitudinea culpabilă a terțului partener contactul nu poate să producă consecințe față de reclamantă în privința căreia nu se poate reține vreo culpă referitoare la faptul că partenerul comercial nu a îndeplinit obligațiile cu caracter fiscal prevăzute de lege.
Acțiunile sau inacțiunile partenerului comercial al reclamantei vor putea atrage doar răspunderea fiscală sau de altă natură a acestuia în relația cu organul fiscal fără a avea implicații asupra reclamantei.
Curtea reține și împrejurarea că nu se poate reține față de S.C. Armtech Smart S.R.L. că nu ar avea posibilitatea să emită înscrisuri ce au calitatea de documente justificative deoarece nu s-a făcut dovada că ar fi în insolvență sau că și-ar fi suspendat pe timp limitat activitatea.
Tratamentul fiscal echitabil impune ca o tranzacție comercială validă să fie analizată cu aceeași unitate de măsură în privința obligațiilor fiscale pe care le produce și care îi privesc fie pe vânzători fie pe cumpărători.
Din această perspectivă sunt incidente în cauză dispozițiile art. 11 și art.
21 din C.fiscal, neputând fi reținute argumentele invocate acolo referitoare la lipsa de calitate de documente justificative a înscrisurilor doveditoare.
Astfel, se reține existența facturilor în privința livrărilor de bunuri efectuate de către terț față de reclamantă, iar instanța din cuprinsul acestora reține calitatea lor de documente justificative (f.297-354).
Referitor la serviciile prestate de S.C. Armtech Smart S.R.L. în baza contractului nr. 14/_, Curtea reține următoarele:
Potrivit acestui contract, terțul partener contractual s-a obligat să efectueze pentru reclamantă consultanță tehnică, training, evaluare și examinare personal firmă (f.35).
Organul fiscal a avut în vedere, în urma analizării documentelor reclamantei, că activitatea desfășurată de partenerul comercial a privit două aspecte, respectiv activitate de training și activitatea de implementare a programului de gestiune centralizată.
Referitor la activitatea de training, Curtea reține că s-au depus în vederea dovedirii realității operațiunilor efectuate facturi de achitare a serviciilor de cazare și masă din localitatea Păltiniș, respectiv facturile nr. 552 și 553 emise de către S.C. Perla Păltinișului (f.97,vol.I).
De asemenea, pentru serviciile prestate în baza contractului S.C. Armtech Smart S.R.L. a emis către reclamantă factura nr. 138/_ reprezentând
evaluare și examinare echipe precum și factura nr. 136 din 29.09.201 reprezentând training echipe (f.310-311, vol.I).
Analizând conținutul acestor facturi, având în vedere și celelalte înscrisuri depuse, Curtea reține că s-a dovedit realitatea efectivă a activităților cu conținut economic desfășurate de reclamantă în relația contractuală cu terțul S.C. Armtech Smart S.R.L.
Referitor la implementarea programului de gestiune centralizată, Curtea reține că s-a depus contractul încheiat de către reclamantă cu terțul S.C. Transart S.R.L. având ca obiect cesionarea către reclamantă a dreptului de utilizare a unor pachete de module ale sistemului integrat pentru managementul resurselor firmelor "B-Org"; precum și stabilirea condițiilor de acordare a garanției și a serviciilor de asistență tehnică.(f.98,vol.I)
Reclamanta a afirmat în privința acestui contract că S.C.Transart S.R.L. a livrat doar bunurile necesare, iar punerea în funcțiune a sistemului de operare s-a realizat ulterior de către S.C. Armtech Smart S.R.L. în baza contractului de prestări servicii menționat anterior.
Curtea reține că la dosar s-au depus facturile nr. 13.001 din_ și nr.
13.010 din_ cuprinzând instalare pachet Armtech și software Armtech (f.355, 356,vol.I).
Aceste înscrisuri dovedesc faptul că activitățile desfășurate de reclamantă în baza contractului încheiat au valoare economică.
Curtea reține că nu prezintă relevanță împrejurare că plata facturilor s-a realizat în numerar și nu prin virament bancar, atât timp cât această modalitate de plată, cea în numerar, este permisă de legislația fiscală.
Se reține și împrejurarea că inacțiunea terțului în privința propriilor sale obligații fiscale, nu are relevanță în privința obligațiilor fiscale ale reclamantei.
Înscrisurile întocmite cu prilejul desfășurării relațiilor comerciale îndeplinesc cerințele legale pentru a avea calitatea de documente justificative.
În consecință, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ., art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, sub aspect procedural și în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior de drept substanțial, Curtea va admite recursul declarat de reclamanta
S.C. M. E. G. S.R.L. C. -N. și va modifica hotărârea recurată în sensul că va admite acțiunea precizată și va dispune anularea în parte a deciziei de soluționare a contestației nr. 313/_ și a deciziei de impunere nr. 401/_ și, în consecință, va exonera reclamanta de plata sumei de 58.462 lei, cu titlu de impozit pe profit cu majorările de întârziere aferente și 92.118 lei cu titlu de TVA, cu majorările de întârziere aferente.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ. Curtea va obliga pârâta D.G.FP. C., aflată în culpă procesuală, să plătească reclamantei S.C. M. E. G.
S.R.L. C. -N. suma de 6,45 lei cheltuieli de judecată la fond și în recurs reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamanta S.C. M. E. G. S.R.L. C. -
N. împotriva sentinței civile nr. 12.563 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o modifică în sensul că admite acțiunea precizată și dispune anularea în parte a deciziei de soluționare a contestației nr. 313/_ și anularea în parte a deciziei de impunere nr. 401/_ și în consecință exonerează reclamanta de plata sumei de 58.462 lei, cu titlu de
impozit pe profit cu majorările de întârziere aferente și 92.118 lei cu titlu de TVA, cu majorările de întârziere aferente.
Obligă pârâta D. G. A F. P. C. să achite reclamantei 6,45 lei cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, D. M. | JUDECĂTOR, F. T. | JUDECĂTOR, M. H. |
GREFIER, D. C. |
Red.D.M./_ .
Dact.H.C./2 ex.
Jud.fond: A. R. lescu.
