Decizia civilă nr. 11077/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.11077/2013
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: V. G.
M. H. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta- pârâtă A. J. A F. P. B. -N. împotriva sentinței nr.463 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., în contradictoriu cu intimatul- reclamant A. M. I., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Componența completului de judecată în prezentul dosar a fost modificat potrivit dispozițiilor art. 98 alin. 6 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, conform procesului-verbal atașat la fila 11 din dosar.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată. Procedura de citare este îndeplinită. Recursul este scutit de la plata taxei de timbru. Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și scutit de la plata taxei de timbru.
Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 469/_, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr._, s-a admis contestația în contencios fiscal formulată de reclamantul A. M. I., în contradictoriu cu intimata D. G. a F.
P. B. -N. și, în consecință:
A fost anulată Decizia nr. 17/2012 emisă de DGFP BN-Biroul de soluționare a contestațiilor și a fost dispusă obligarea intimatei D. G. a F.
P. B. -N. să soluționeze pe fond, conform procedurii instituite de prevederile art. 205 și urm. Cod proc. fiscală, contestația formulată de reclamant împotriva Deciziei de impunere nr. 549/2010 emisă de DGFP B. -N. - Activitatea de I. Fiscală.
Pentru a dispune în acest sens, tribunalul a reținut că prin acțiunea sa, reclamantul A. M. I. în contradictoriu cu pârâta D. G. a F.
P. B. -N. a formulat plângere împotriva deciziei nr. 17/_ emisă de
pârâtă, prin care a solicitat anularea deciziei atacată întrucât aceasta este netemeinică și nelegală.
În motivare s-a arătat că prin Decizia nr. 17/_ organul jurisdicțional a respins "ca fiind nedepusă în termen" contestația sa formulată împotriva Deciziei de impunere privind taxa pe valoarea adăugată stabilită de inspecția fiscală la persoane fizice care realizează venituri impozabile din activități economice nedeclarate organelor fiscale nr. 549/_ și a Raportului de inspecție fiscală nr. 486/_ . Contestația reclamantului este înregistrată la registratura intimatei sub nr. 1247/_ .
In contestație, a arătat organului de soluționare că atât Decizia de impunere nr. 549/_, cât și raportul de inspecție fiscală nr. 486/_, au fost înmânate reclamantului abia după ce a solicitat expres acest lucru prin adresa nr. 29869/_ . Ca urmare a demersului său, în data de_ a fost chemat pentru a ridica actele solicitate, acestea fiind atașate la adresa Activității de I. Fiscala B-N nr. 6075/_ . Cu aceeași ocazie i-a fost prezentată și o copie a unei dovezi poștale de comunicare a acestor acte, care are data ștampilei poștale_ . Cu privire la acest act, a arătat organului jurisdicțional că la rubrica "semnătura destinatarului" exista o semnătură care nu îi aparține, deși la rubrica "calitatea primitorului" este consemnat "dest" - adică destinatar.
Cu toate acestea în data de_ a primit prin poștă Decizia nr. 17/_ prin care contestația sa este respinsă ca tardivă.
La luarea acestei hotărâri organul jurisdicțional a stabilit, el singur, cu de la sine putere și fără a fi competent în acest sens că, semnătura de pe dovada poștală este "...a unui membru din familie";, respectiv soția lui A. M. .
Astfel, chiar daca semnătura este a soției sale, acest lucru nu eliberează organul fiscal de obligația prevăzută la art. art. 44 alin. 1, teza I din cp. fiscala "Comunicarea actului administrativ fiscal".
Afirmă acest lucru arătând că în speță sunt aplicabile dispozițiile legii speciale adică a prevederilor art. 44, alin. 1, teza I din C.p. fiscala și nu dispozițiile cadrului general reprezentat de art. 92, alin 3 din C.p. civilă. Este de notorietate faptul că, cadrul general - reprezentat în speță de C.p. civilă, se aplică doar dacă cadrul special nu prevede nimic în acest sens. Ori în cazul de față avem o prevedere expresă și anume art. 44 (1) care ne spune fără nici un dubiu cui se va comunica actul.
Voința legiuitorului este de a stabili pentru actele fiscale un regim special, in caz contrar la art. art. 44 "Comunicarea actului administrativ fiscal", era suficient să se precizeze că sunt aplicabile prevederile C.p. civilă, sau pur și simplu să nu includă acest articol, consecința fiind aplicarea cadrului general reprezentat de C.p. civilă.
Mai mult, potrivit prevederile art. 45 "Opozabilitatea actului administrativ fiscal din C.p. fiscala, concluzia se consolidează. Astfel, această normă juridică spune: "(1) Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. (2) Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic".
In final arată că nu are nici o responsabilitate cu privire la faptul că, prestatorul de servicii poștale a invitat și/sau a acceptat ca altcineva să se semneze în locul destinatarului - deci o substituire a titularului de drept subiectiv nepatrimonial fără o împuternicire în acest sens, nu este problema sa, atâta timp cât nu poate fi făcut responsabil de alegerea prestatorului de servicii poștale, sau de neinstruirea lui.
În drept s-au invocat disp. Legii nr. 544/2004, art. 112-114 și art. 242 C.pr.civ., actele normative și normele juridice indicate în text.
Pârâta D. G. a F. P. B. -N. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că prin Decizia 17/_, DGFP- Biroul soluționare contestații a respins contestația formulată de A. M. I. pentru suma de 94633 lei, reprezentând taxa pe valoare adăugată în cuantum de 47746 lei și majorări de întârziere în cuantum de 46887 lei, ca fiind nedepusă în termen, pe cale de consecință menținerea măsurilor dispuse prin Decizia de impunere 549/_ emisă de AIF BN.
În contestația depusă împotriva Deciziei 17/_, reclamantul aduce critici în ceea ce privește soluționare contestației pe cale administrativă, raportându-se în fapt la prevederile art.44, alin. 1 din Codul de procedură fiscală. În susținerea afirmațiilor sale reclamantul invocă faptul că în speță sunt aplicabile dispozițiile legii speciale, adică art. 44 Cod procedură fiscală și nu prevederile art. 92, alin.3 Cod procedură civilă. Voința legiuitorului, consideră contestatorul, este aceea de a stabili pentru actele fiscale un regim special, în caz contrar, susține petentul, la art. 44 era suficient să se precizeze că sunt aplicabile prevederile Codului de procedură civilă.
Raportat la cele arătate de către reclamant, acesta solicită instanței anularea Deciziei atacate ca fiind netemeinică și nelegală, cu consecința trimiterii dosarului la organul jurisdicțional în vederea pronunțării pe fondul cauzei.
În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor art. 44 din Codul de procedură fiscală, critica adusă de către reclamant apare ca fiind neinspirată, având în vedere faptul că acesta invocă în speță aplicabilitatea prevederilor mai sus invocate, ignorând însă celelalte aliniate ale art. invocat, pe care pârâta le citează.
Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. în toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.
Dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător."
Decizia 17/_, soluționează contestația depusă de către A. M.
I., formulată împotriva măsurilor dispuse de organele AIF BN prin Decizia de impunere 549/_, act prin care s-au stabilit suplimentar obligații fiscale în sumă de 94633, constând în taxă pe valoare adăugată de 47746 lei și majorări de întârzieri aferente de 46887 lei.
Argumentele organelor de control se regăsesc în raportul de inspecție fiscală 486/_, raport întocmit în urma inspecției fiscale parțiale vizând tranzacțiile imobiliare derulate de către reclamant în perioada 2005-2009, înregistrarea acestuia în scopuri de taxă pe valoarea adăugată și stabilirea obligațiilor fiscale constând în taxă pe valoare adăugată.
În concret, în cursul anilor 2006-2007, reclamantul împreună cu soția a efectuat 4 tranzacții imobiliare în anul 2006 și 4 tranzacții imobiliare în anul 2007.
În ceea ce privește fondul cauzei, în contestația formulată pe cale administrativă, criticile reclamantului privesc faptul că nu există activitate
economică în sensul celor dispuse de către legiuitor prin normele juridice referitoare la TVA în anul 2007. Potrivit art. 207 alin 1 Cod procedură fiscală " ART. 207 Termenul de depunere a contestației (1) Contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii." Conform actelor anexate la dosarul cauzei, decizia de
impunere 549/_, raportul de inspecție fiscală 486/_, împreună cu anexele acestora, au fost comunicate conform, conform adresei 1148/_ prin poștă cu scrisoare recomandată și confirmată de primire la data de_ .
Din analiza confirmării de primire se desprinde așa cum susține și organul de soluționare contestații, că semnatarul de pe confirmarea de primire este soția reclamantului, în concluzie organul de control a respectat prevederile art. 44 Cod procedură fiscală, Decizia de impunere fiind comunicată petentului la data de _
, cu confirmare de primire, semnătura de primire aparținând unui membru al familiei, în speță soției reclamantului.
Pentru considerentele mai sus arătate, organul de soluționare a contestației a respins contestația pe cale administrativă formulată de către petentul A.
I. ca fiind nedepusă în termen și pe cale de consecință menține măsurile dispuse prin Decizia de impunere 549/_ de către AIF BN.
A mai reținut tribunalul că prin Decizia nr. 17/_, DGFP- Biroul soluționare contestații, a respins contestația formulată de reclamantul A. M.
pentru suma de 94633 lei, reprezentând taxa pe valoare adăugată în cuantum de 47746 lei și majorări de întârziere în cuantum de 46887 lei, ca fiind nedepusă în termen, cu consecința menținerii măsurilor dispuse prin Decizia de impunere 549/_ emisă de AIF BN, reținând că semnătura de pe confirmarea de primire aparține soției reclamantului, precum și incidența dispozițiilor art. 92 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Pe confirmarea de primire (fila 15) apare o semnătură, iar la rubrica
"calitatea primitorului";- mențiunea " destinatar"; .
Reclamantul susține că, atât Decizia de impunere nr. 549/_, cât și raportul de inspecție fiscală nr. 486/_, i-au fost înmânate abia după ce a solicitat expres acest lucru prin adresa nr. 29869/_ . Ca urmare a demersului său, în data de_ a fost chemat pentru a ridica actele solicitate, acestea fiind atașate la adresa Activității de I. Fiscala B-N nr. 6075/_ . Cu aceeași ocazie i-a fost prezentată și o copie a unei dovezi poștale de comunicare a acestor acte, care are data ștampilei poștale_ . Cu privire la acest act, a arătat organului jurisdicțional că la rubrica "semnătura destinatarului" exista o semnătură care nu îi aparține, deși la rubrica "calitatea primitorului" este consemnat "dest." - adică destinatar.
Prin înscrisul depus de reclamant în instanță la data de_ (fila 29), acesta a precizat că nu contestă, că semnătura de pe confirmarea de primire din data de_ aparține soției reclamantului.
Tribunalul a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 44 din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat după cum urmează:
prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;
prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului;
prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt
fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia;
prin publicitate.
Prin Decizia nr. 536/_ a Curții Constituționale și publicată în MO nr. 482/_ s-a constatat neconstituționalitatea disp. art. 44 al. 3 din OG 92/2003 în măsura în care se interpretează că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prev. la art. 44 alin. 2 lit. a-d din aceeași ordonanță, comunicarea prin publicitate putând fi îndeplinită doar ca urmare a imposibilității realizării procedurii de comunicare prin celelalte posibilități în ordinea în care sunt enumerate la art. 44, alin.2, lit. a-c.
Procedând la o interpretare teleologică a acestor dispoziții legale, Curtea a observat că enumerarea pe care o conțin nu este întâmplătoare, ci modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale sunt menționate într-o ordine de prioritate în ceea ce privește aplicarea lor.
Curtea a constatat că o altfel de interpretare aduce atingere dreptului de acces liber la justiție al contribuabilului care contestă existența sau cuantumul obligației fiscale. Ținând cont de faptul că momentul de la care începe să curgă termenul pentru introducerea contestației îl reprezintă data comunicării, incertitudinea acestuia constituie un obstacol în exercitarea dreptului de acces la instanță.
S-a reținut că, prima dintre acestea, care asigură certitudinea absolută a luării la cunoștință a contribuabilului de conținutul actului administrativ fiscal, este cea de la lit. a), constând în prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură.
De asemenea, un grad înalt de certitudine îl conferă și modalitatea prevăzută la lit.b), și anume remiterea către contribuabil, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal.
Urmează, potrivit lit. c), comunicarea prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia.
În fine, la lit. d) se menționează comunicarea prin publicitate, a cărei descriere se găsește în textul de lege criticat în cauza de față.
În mod evident, intenția legiuitorului a fost de a institui o anumită ordine pentru modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale, prefigurând, prin succesiunea menționată la lit. a)-d), obligația organului fiscal de a proceda la comunicare doar cu respectarea ordinii de utilizare a acestora prevăzută în art. 44 alin. (2).
Pârâta nu a făcut dovada că a respectat ordinea privind modalitățile de comunicare a actelor administrative mai sus menționată, din dosar rezultând că s-a procedat direct în modalitatea prevăzută de art. 44 litera c, respectiv prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, numai cu privire la această modalitate de comunicare fiind incidente dispozițiile art. 92 alin. 3 din Codul de procedură civilă, invocate de organul de soluționare a contestațiilor în motivarea soluției de respingere a contestației reclamantului ca fiind nedepusă în termen.
Data certă a luării la cunoștință a reclamantului de conținutul actului administrativ fiscal contestat este_, potrivit mențiunilor de pe adresa de la fila 14 din dosarul cauzei, iar în raport de această dată, contestația împotriva deciziei de impunere a fost înregistrată la organul fiscal în termen, respectiv la data de_ .
În atare condiții, organul fiscal competent nu este absolvit de obligația de a soluționa pe fond contestația formulată în condițiile art. 205 și urm. C.pr.fiscală, instanța de judecată neputând fi abilitată să interfereze ea însăși cu activitatea administrației, să se substituie acesteia și prin hotărârea pronunțată să se pronunțe pe cale directă, în substanță, asupra contestației exercitate pe calea administrativă.
Or, cum în speță, organul fiscal competent nu a soluționat pe fond contestația formulată potrivit procedurii reglementate de art. 209 și urm. C.pr.fiscală, neanalizând motivele invocate de contestatoare, instanța a admis contestația în contencios fiscal formulată de reclamant și, în consecință a anulat Decizia nr. 17/2012 emisă de DGFP BN-Biroul de soluționare a contestațiilor și a dispus obligarea intimatei DGFP BN să soluționeze pe fond, conform procedurii instituite de prevederile art.205 și urm. Cod proc.fiscală, contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. 549/2010 emisă de DGFP B. -
- Activitatea de I. Fiscală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata A. J. a F.
B. N., solicitând modificarea sentinței civile nr. 469/2013 din data de_, a instanței de fond, în temeiul art. 304 alin. 8 și 9 C.pr.civ.
Ca o chestiune prealabilă, arată că potrivit prevederilor art. 10 din O.U.G. nr.74/2013 privind unele masuri pentru îmbunătățirea si reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscala, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative si cele ale art.23 din H.G. nr. 520/2013 privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala, începând cu data de_ parata D.G.F.P. B. N. a fuzionat prin absorbție cu D. G. Regionala a F. P. C. -Napoca.
Conform prevederilor art.11, al.3 din O.U.G. nr.74/2013, începând cu data de_: "pentru litigiile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecata, Agenția si direcțiile generate regionale ale finanțelor publice se subroga in toate drepturile si obligațiile Autorității Naționale a Vămilor si ale direcțiilor generale ale finanțelor publice, după caz, si dobândesc calitatea procesuala a acestora." Administrațiile județene ale finanțelor publice nu pot reprezenta Direcțiile generale regionale decât în baza unui mandat de reprezentare, transmis după legala citare a acestora.
Pe fondul cauzei, arată că în contestația depusă împotriva Deciziei 17/_
, reclamantul aduce critici în ceea ce privește soluționare contestației pe cale administrativă, raportându-se în fapt la prevederile art.44, alin. 1 din Codul de procedură fiscală, "ART. 44 Comunicarea actului administrativ fiscal
Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat." în susținerea afirmațiilor sale reclamantul invocă faptul că în speță sunt aplicabile dispozițiile legii speciale, adică art. 44 Cod procedură fiscală și nu prevederile art. 92 alin.3 Cod procedură civil. Voința legiuitorului, consideră contestatorul, este aceea de a stabili pentru actele fiscale un regim special, în caz contrar, susține patentul, la art. 44 era suficient să se precizeze că sunt aplicabile prevederile Codului de procedură civilă.
Raportat la cele arătate de către reclamant, acesta solicită instanței anularea Deciziei atacate ca fiind netemeinică și nelegală, cu consecința trimiterii dosarului la organul jurisdicțional în vederea pronunțării pe fondul cauzei.
În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor art. 44 din Codul de procedură fiscală, critica adusă de către reclamant apare ca fiind neinspirată, având în vedere faptul că acesta invocă în speță aplicabilitatea prevederilor mai sus invocate, ignorând însă celelalte aliniate ale art. invocat - art. 44, pe care recurenta le citează.
În concret în cursul anilor 2006-2007, reclamantul împreună cu soția a efectuat 4 tranzacții imobiliare în anul 2006 și 4 tranzacții imobiliare în anul 2007.
În ceea ce privește fondul cauzei, în contestația formulată pe cale administrativă, criticile reclamantului privesc faptul că nu există activitate economică în sensul celor dispuse de către legiuitor prin normele juridice referitoare la TVA în anul 20O7. Potrivit art. 207 alin 1 Cod procedură fiscală: contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii.
Conform actelor anexate la dosarul cauzei, decizia de impunere 549/_
, raportul de inspecție fiscală 486/_, împreună cu anexele acestora, au fost comunicate conform, conform adresei 1148/_ prin poștă cu scrisoare recomandată și confirmată de primire la diata de_ .
Din analiza confirmării de primire se desprinde așa cum susține și organul de soluționare contestații, că semnatarul de pe confirmarea de primire este soția reclamantului, în concluzie organul de control a respectat prevederile art. 44 Cod procedură fiscală, Decizia de impunere fiind comunicată petentului Ia data de _
, cu confirmare de primire, semnătura de primire aparținând unui membru al familiei, în speță soției reclamantului, în reținerile instanței de fond nu se constată în nici un fel faptul că înscrisul defăimat, în speță confirmarea de primire ar aparține sau nu soției reclamantului, având în vedere că acesta ar fi unul dintre aspectele determinante ale soluționării prezentei cauze, raportat la prevederile art. 177-184 Cod procedură civilă.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Prin Decizia nr. 17/_, DGFP- Biroul soluționare contestații, a respins contestația formulată de reclamantul intimat A. M. I. pentru suma de 94633 lei, reprezentând taxa pe valoare adăugată în cuantum de 47746 lei și majorări de întârziere în cuantum de 46887 lei, ca fiind nedepusă în termen, cu consecința menținerii măsurilor dispuse prin Decizia de impunere 549/_ emisă de Activitatea de I. Fiscală B. N., reținând că semnătura de pe confirmarea de primire aparține soției reclamantului, precum și incidența dispozițiilor art. 92 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Prin sentința atacată, tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamant și a dispus anularea Deciziei nr. 17/2012 emisă de DGFP BN- Biroul soluționare contestații cu obligarea intimatei la soluționarea pe fond, conform procedurii instituite de prevederile art. 205 și următoarele, a contestației reclamantului împotriva Deciziei de impunere 549/2010 emisă de DGFP BN - Activitatea de I. Fiscală.
Pe confirmarea de primire a Deciziei de impunere 549/_ emisă de Activitatea de I. Fiscală B. N., semnată de primire, iar la rubrica
"calitatea primitorului";- mențiunea " destinatar"; . În proces s-a stabilit că semnătura de pe confirmarea de primire din data de_ aparține soției reclamantului.
Potrivit art. 44 Comunicarea actului administrativ fiscal:
"Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, în situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică
împuternicitului sau curatorului, după caz.
Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere ta distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru.
În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (21), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.
Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în caro se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. în cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. In lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. în toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului. Dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător";.
În speță, modalitatea de comunicare la care organul fiscal a procedat este cea prevăzută de art. 44 alin. 2 teza a II-a C. pr. fisc., respectiv "prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire";. Textul se completează cu dispoziția de principiu de la alin. 1 al aceluiași articol, potrivit căreia actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat.
Prin urmare, față de conținutul clar al textelor în discuție, rezultă că semnătura de pe confirmarea de primire pusă de soția destinatarului nu este suficientă pentru demonstrarea comunicării deciziei atacate cu "contribuabilul căruia îi este destinat";, care este reclamantul, iar în consecință, acestuia nu-i poate fi opusă ca dată de comunicare data confirmării de primire.
Din această perspectivă, organul fiscal competent nu este absolvit de obligația de a soluționa pe fond contestația formulată în condițiile art. 205 și urm. C.pr.fiscală, soluția tribunalului fiind corectă.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. | J. A F. P. B. | N. |
împotriva sentinței civile nr. 463 din _ | , pronunțată în dosarul nr. _ | al |
Tribunalului B. N., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
S. | L. R. | V. | G. | M. | H. |
GREFIER
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: L.T.B.
