Sentința civilă nr. 7151/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7151
Ședința publică din 10 Decembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. P.
G. ier M. -O. O.
Pe rol fiind judecarea cauzei privind pe reclamantul P. I. C., cu domiciliul în B. M., str.H., nr.2, județul M. în contradictoriu cu pârâta D. G. R. A F. P. C. -N. PRIN A. J. A F.
P. M., cu sediul în B. M., A. S., nr.2A, județul M., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, văzând actele și lucrările de la dosar, reține cauza în pronunțare.
T.
Analizând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub numărul de mai sus, reclamantul P. I.
C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta D. G. R. a F. P.
C. -N. ca prin hotărârea pronunțată să se dispună anularea Deciziei nr.202/_, a Deciziei de impunere nr. 404/_ privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala pentru persoane fizice;a RAPORTULUI DE I. FISCALA încheiat in data de_ și a Deciziei privind înregistrarea din oficiu în scopuri TVA nr. 1069/_ .
În motivarea acțiunii se arată că potrivit contractelor de vânzare- cumpărare depuse la ANAF D. G. a F. P. MM reclamantul a realizat transferuri de proprietate având ca si obiect imobile în natura apartamente vechi și terenuri intravilane. Inspectorii fiscali au evidențiat in Raportul de I. Fiscala prețul integral al vânzării și pe cale de consecința adunând aceste sume au concluzionat faptul ca reclamantul a depășit plafonul de 35.000 euro, însa aceștia sunt intr-o grava eroare deoarece in toate contractele de vânzare cumpărare reclamantul este coproprietar astfel încât nu a încasat în totalitate prețul vânzării ci doar in cotă de 1/2
Se susține că în această situație plafonul de 35.000 euro nu a fost atins la data de_ iar obligativitatea înregistrării în scopuri de TVA nu se
raportează la acesta data. Sumele datorate cu titlu de TVA precum si a accesoriilor acestuia nu sunt conforme cu realitatea deoarece reclamantul a încasat doar jumătate din suma totala a tranzacției nu a depășit plafonul impus de lege.
Se arată că obținerea de venituri de către persoanele fizice din vânzarea unor locuințe proprietate personală sau a unor terenuri cumpărate în scopuri personale și ulterior înstrăinate, nu poate fi considerată activitate economică, prin urmare însuși legiuitorul stabilește o prezumție iuris tantum în ceea ce privește caracterul civil al tranzacțiilor imobiliare realizate de persoanele fizice, determinând caracterul activ al organului fiscal de a demonstra intenția persoanei fizice de a desfășura activitate economică și de a se transforma în comerciant.
Se arată că persoanele fizice nu devin persoane impozabile pentru vânzarea de bunuri private, achiziționate tocmai în acest scop, ci doar dacă se demonstrează formare unui capital investițional rulat în tranzacții imobiliare repetate și care să se manifeste prin continuitatea veniturilor astfel obținute.
Reclamantul susține că nu se poate vorbi despre exploatarea unui bun dacă acesta presupune însăși consumarea sa prin vânzare sens în care se supune analizei jurisdicția europeană susținându-se că decizia Van Tiem a fost invocata de Curtea Europeana ca fiind aplicabila mutadis mutandis doar in cazuri in care se discuta despre: închirieri (a se vedea C-230/94 Renate Enkler referitor la închirierea unei caravane si C-23/98 referitor la închirierea unui imobil), despre concesiuni (a se vedea C-174/06 COGEP), despre acordări de împrumuturi (a se vedea C-142/99 Floridienne, în sensul considerării acordării de împrumuturi ca exploatare a capitalului deținut, in vederea obținerii de dobânzi, cu caracter de continuitate) sau despre drepturi de folosința sau alte drepturi in rem (a se vedea C-326/99 Goed Wonen, referitor la dreptul de uzufruct). Ca o simpla observație, în toate aceste cazuri, bunurile corporale, acțiunile, imobilele sau capitalul rămâneau in proprietatea celui care le exploata si nu se "consumau" prin înstrăinarea acestora. Însăși Curtea Europeana a apreciat ca judecata din Van Tiem nu este aplicabila in cazul C 80/95 Harns and Helm (precizând ca achiziția de obligațiuni in baza cărora urmează a se obține dobânzi pe o anumita perioada de timp nu poate fi considerata exploatare a bunurilor) sau in cazul C-442/01 Kaphag (in care a precizat ca achiziția de acțiuni in baza cărora urmează a se incasa în timp dividende nu reprezintă exploatare a bunurilor).
În cazul C-60/90 Polysar, în care era vorba despre activitățile unei societăți holding de achiziție și vânzare de acțiuni, reluând judecata din van Tiem referitoare la exploatarea bunurilor, Curtea Europeana și-a reformulat concluziile, precizând că termenul "exploatare" trebuie considerat a se aplica tuturor operațiunilor, oricare ar fi forma lor juridica, prin care se urmărește obținerea de venituri din bunurile în cauza pe o baza continua. "Nu rezulta din decizia van Tiem ca simpla achiziție și deținere a acțiunilor unei companii ar
trebui privita ca activitate economica conferind de drept deținătorului statutul de persoana impozabila. Simpla achiziție a participației în alta entitate nu echivalează cu exploatarea unei proprietăți in scopul obținerii din aceasta de venituri pe o baza de continuitate pentru ca orice dividend ce poate fi generat de acea deținere este rezultatul simplei dețineri a dreptului de proprietate".
Se susține că, în cazul C-77/01 EDM Mineiro în care se punea problema calificării din perspectiva TVA a unor operațiuni repetate de achiziție si revânzare de acțiuni, Curtea Europeana a precizat ca simpla achiziție si revânzare de titluri negociabile nu poate fi asimilata exploatării unui bun destinat a produce venituri cu caracter de continuitate, singura remunerație,pentru astfel de tranzacții constând într-un posibil profit la vânzarea titlurilor negociabile.
Se susține că această decizie este importanta din mai multe perspective: în primul rând spune ca exploatarea vizează un bun destinat obținerii de venituri cu caracter de continuitate și, în al doilea rând, face distincția dintre activitățile de exploatare (prestări de servicii prin natura lor) si activitățile comerciale de revanzare (livrări de bunuri, prin definiție).
Se susține că vânzarea de terenuri sau locuințe construite de către o persoană fizică nu se încadrează în categoriile de producători, comercianți sau prestatori de servicii prevăzute de art. 127 alin.2 din Codul Fiscal, iar veniturile cu caracter de continuitate se obțin din închirierea sau leasingul bunurilor imobile și nu din vânzarea acestora; deci legătura dintre vânzarea de terenuri sau de locuințe și veniturile cu caracter de continuitate este forțată.
Încercarea de a încadra activitățile de vânzare terenuri sau de locuințe, care constituie operațiuni "uno ictu" in categoria celor ce asigura venituri cu caracter de continuitate, așa cum se procedează prin dispozițiile punctului 3 alin. (1) din Normele metodologice, constituie un surogat, un paleativ, menit să ascundă formularea deficitara a textului legal.
Curtea a atras atenția asupra faptului ca, potrivit unei jurisprudențe constante, simpla dobândire si simpla vânzare a unui bun nu pot constitui o exploatare a acestuia in scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate conform art. 9 alin. (1) din Directiva TVA, unica retribuție a acestor operațiuni fiind constituita de un eventual profit obținut la vânzarea bunului respectiv (a se vedea Hotărârile EDM C-77/01 pct. 58 si BBL C-8/03 pct. 39).
Având în vedere cele de mai sus, Curtea trebuie să decidă dacă livrarea unui teren destinat construcției trebuie considerata supusa TVA-ului în temeiul legislației naționale a unui stat membru în cazul în care statul respectiv optează pentru aplicarea prevederilor art. 12 alin. (1) din Directiva TVA, independent de caracterul permanent al operațiunii sau de aspectul daca persoana care a efectuat livrarea exercita o activitate de producător, de comerciant sau de prestator de servicii, in măsura in care aceasta operațiune nu constituie simpla exercitare a dreptului de proprietate de către titular.
Cu privire la stabilirea statutului fiscal al persoanelor fizice ca fiind sau nu persoane impozabile. Curtea a concluzionat faptul ca persoana fizica nu se considera persoana impozabila daca vânzările de teren se înscriu în cadrul administrării patrimoniului privat al acestei persoane.
Pentru a ajunge la concluzia că acțiunea supusă că activitatea supusă analizei este una cu scop economic, organele fiscale naționale trebuie să demonstreze circumstanțele speciale, respectiv caracterul repetat, chiar profesional și continuu a respectivei activități economice, precum și circumscrierea ei în domeniul producției, distribuirii sau prestărilor de servicii aferente unei activități identificate în codul CAEN.
Se invocă în prezenta cauză prevalența dreptului comunitar fără de cel intern, respectiv jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat faptul că pentru aplicarea cu caracter obligatoriu a unei norme legale inclusă în legislația națională a unui stat membru, aceasta trebuie să aibă caracter de "previzibilă"; doar atunci când este redactată cu suficientă precizie în așa fel încât să permită oricărei persoane care la nevoie poate apela la consultanță de specialitate, să își corecteze conduita și că reclamantul trebuie să dispună de informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat și să fie capabil să prevadă într-o măsură rezonabilă consecințele care pot apărea dintr-un act determinat, cu alte cuvinte legea trebuie să fie în același timp accesibilă și previzibilă.
În probațiune s-au depus Decizia nr.202/_, contracte de vânzare- cumpărare, raport de inspecție fiscală, Decizia de impunere nr.404/_, Decizia privind înregistrarea din oficiu în scopuri TVA nr.1069/_ .
Prin întâmpinarea depusă la filele 24-32 din dosar pârâta a solicitat respingerea acțiunii, iar pe cale de consecință menținerea Decizie nr.202/_ a raportului de inspecție fiscală din_, a deciziei de impunere nr.404/_ și a deciziei privind înregistrarea din oficiu în scopuri TVA nr.1069/_, ca fiind legale și întemeiate, motivat de faptul că în cazul în care bunurile imobile sunt deținute în copropritate de o familie, dacă există obligația înstrăinării în scopuri de taxă pentru vânzarea acestor bunuri imobile, unul dintre soți va fi desemnat să îndeplinească această obligație.
În cuprinsul întâmpinării se arată că in perioada_ -_, persoana fizica P. I. C., împreuna cu soția acestuia P. Carmen M. au realizat 17 tranzacții imobiliare reprezentând vânzarea de apartamente si terenuri construibile, în valoare totala de 893.634 lei, activitatea având caracter de continuitate, fără să solicite înregistrarea ca persoana impozabila in scopuri de TVA și nici ca persoana fizica care desfășoară activități economice in mod independent sau exercita profesii libere.
Astfel, organele de inspecție fiscala au constatat ca persoana fizica P. I.
C. este persoana impozabilă iar tranzacțiile efectuate de aceasta intra in sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugata.
De asemenea, organele de inspecție fiscala au constatat ca persoana fizica P. I. C. a depășit plafonul de scutire de taxa pe valoarea adăugata la sfârșitul lunii octombrie 2007, având obligația sa se înregistreze ca plătitor de taxa pe valoarea adăugata pana în data de_, devenind astfel plătitor începând cu data de_ .
Având in vedere că din cele 17 tranzacții efectuate de către P. I. C., 5 tranzacții au fost efectuate in perioada ianuarie -octombrie 2007, înainte de a deveni plătitor de taxa pe valoarea adăugata, iar 10 au ca obiect apartamente vechi pentru care veniturile nu au fost cuprinse in baza de calcul a taxei pe valoarea adăugata, organele de inspecție fiscala au stabilit in sarcina acestuia taxa pe valoarea adăugata de plata suplimentara în suma de 3.338 lei, pentru cele 2 tranzacții având ca obiect terenuri construibile în valoare de 20.911 lei.
Se arată că pentru neachitarea la scadență a taxei pe valoarea adăugată determinată suplimentar, organele de inspecție fiscală au calculat majorări și dobânzi de întârziere în sumă de 2.983 lei și penalități de întârziere în sumă de 501 lei.
Examinând acțiunea în baza probatoriului administrat. Instanța reține în fapt următoarele:
Prin Decizia nr. 202/_ emisă de pârâtă a fost respinsă contestația promovată de către reclamantul P. I. C. împotriva deciziei de impunere nr. 404/_, emisa in baza raportului de inspecție fiscala încheiat in data de_ având ca obiect suma totala de 6.822 lei, reprezentând: 3.338 lei - taxa pe valoarea adăugata și 3.484 lei - majorări, dobânzi si penalități de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugata.
În considerentele deciziei s-a reținut că in perioada_ -_, persoana fizica P. I. C., împreuna cu soția acestuia P. Carmen M. au realizat 17 tranzacții imobiliare reprezentând vânzarea de apartamente si terenuri construibile.
Din verificarea declarațiilor informative 208 depuse de către notarii privind tranzacțiile imobiliare efectuate de persoane fizice, organele de inspecție fiscala au constatat ca persoana fizica P. I. C., a realizat in perioada_ -_ un număr de 17 tranzacții în valoare totala de 893.634 lei, activitatea având caracter de continuitate, fără să solicite înregistrarea ca persoana impozabila in scopuri de TVA și nici ca persoana fizica care desfășoară activități economice in mod independent sau exercita profesii libere.
Astfel, organele de inspecție fiscala au constatat ca persoana fizica P. I.
C. este persoana impozabila iar tranzacțiile efectuate de aceasta intra in sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugata.
De asemenea, organele de inspecție fiscala au constatat ca persoana fizica P. I. C. a depășit plafonul de scutire de taxa pe valoarea adăugata la sfârșitul lunii octombrie 2007, având obligația sa se înregistreze ca plătitor de taxa pe valoarea adăugata până în data de_, devenind astfel plătitor începând cu data de_ .
Având in vedere ca din cele 17 tranzacții efectuate de către P. I. C., 5 tranzacții au fost efectuate in perioada ianuarie - octombrie 2007, înainte de a deveni plătitor de taxa pe valoarea adăugata, iar 10 au ca obiect apartamente vechi pentru care veniturile nu au fost cuprinse in baza de calcul a taxei pe valoarea adăugata, organele de inspecție fiscala au stabilit in sarcina acestuia taxa pe valoarea adăugata de plata suplimentara in suma de 3.338 lei, pentru cele 2 tranzacții având ca obiect terenuri construibile in valoare de 20.911 lei.
Organele de inspecție fiscala au procedat la stabilirea taxei pe valoarea adăugata datorata, astfel:
Pentru veniturile în suma de 10.775 lei, realizate în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 2689/_, autentificat de notar Niculina Capusan, reprezentând teren, dobândit prin cumpărare, organele de inspecție fiscala au determinat taxa pe valoarea adăugata de plata suplimentara in suma de 1.720 lei.
Pentru veniturile în suma de 10.136 lei, realizate in baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 3544/_, autentificat de notar Stoica I. Alin, reprezentând teren, dobândit prin cumpărare, organele de inspecție fiscala au determinat taxa pe valoarea adăugata de plata suplimentara în suma de 1.618 lei.
Din cuprinsul celor 17 contracte de vânzare-cumpărare prezente rezultă că prin vânzarea succesivă de construcții și terenuri, activitatea desfășurată de către contribuabil este efectuată în mod evident în scopul obținerii de venituri având și un caracter de continuitate datorită intervalului de timp relativ restrâns în care acestea s-au derulat, fapt pentru care acesta devine persoana impozabilă, iar activitatea desfășurată se încadrează în categoria activităților economice, prevăzute de art. 127 alin. 1 și 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, conform căruia constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.
Potrivit dispozițiilor art. 128 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 este considerată livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar.
Art. 126 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 prevede că din punct de vedere al taxei sunt impozabile în România operațiunile care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în sfera taxei, executate cu plata, locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România, livrarea bunurilor este realizată de o persoană impozabilă, iar livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activitățile economice prevăzute la art. 127 alin. 2.
Conform art. 125^1 alin. 1 pct. 18 din Legea nr. 571/2003 "persoana impozabilă are înțelesul art. 127 alin. 1 și reprezintă persoana fizică, grupul de
persoane, instituția publică, persoana juridică, precum și orice entitate capabilă să desfășoare o activitate economică";.
Raportat la cele expuse anterior, apreciem că organele de inspecție fiscală în mod corect au constatat că pentru operațiunile efectuate de contribuabil se datorează taxa pe valoarea adăugată, având în vedere art. 141 alin. 2 lit. f din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, care exclude din categoria operațiunilor scutite în interiorul țării vânzarea de terenuri construibile.
Potrivit prevederilor legale menționate mai sus, este scutită de taxa pe valoarea adăugată livrarea de către orice persoană a unei construcții, a unei părți a acesteia și a terenului pe care este construită, precum și a oricărui alt teren. Totodată, legiuitorul, în cadrul aceluiași alineat, stipulează, ca excepție, ca persoană impozabilă care efectuează livrarea unei construcții noi, a unei părți a acesteia sau a unui teren construibil, nu beneficiază de scutire de tacă pe valoare adăugată pentru această livrare.
În ceea ce privește dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată, acesta este condiționat de înregistrarea persoanei impozabile ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, respectiv înregistrarea în scopuri de TVA, în conformitate cu prevederile art. 147^1 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 potrivit Codului fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
Conform art. 127 alin. 2 din Legea nr. 571/2003 și normelor metodologice de aplicare a acestui articol, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale și necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.
Având în vedere art. 152 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 conform căruia persoana impozabilă a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 35.000 euro, al cărui echivalent în lei se stabilește la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României la data aderării, este scutită de la plata taxei pe valoarea adăugată, organele de inspecție fiscală au constatat în mod corect că pentru operațiunile de vânzare a terenurilor efectuate în cursul anilor 2008, persoana fizică P. I. C. este persoana impozabilă, iar veniturile realizate din aceste operațiuni sunt conform art. 137 alin. 1 și 2 din același act normativ.
Odată cu depășirea plafonului de 35.000 euro, stabilit în condițiile art. 152 alin. 2 din Legea nr. 571/2003, persoana fizică P. I. C. avea obligația de a se înregistra ca plătitor de taxă pe valoare adăugată.
Raportat la cele expuse anterior concluzionăm că persoana fizică P. I.
C. are calitate de persoană impozabilă, desfășurând activități economice, ca urmare a tranzacțiilor comerciale derulate cu caracter de continuitate, constând în vânzarea succesivă de construcții și terenuri, rezultă că operațiunile efectuate de către contestator intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată, prin îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 126 alin. 1 din Codul fiscal, născându- se totodată obligația înregistrării ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată,
respectiv înregistrarea în scopuri de TVA, în condițiile în care depășește plafonul de scutire de 35.000 euro.
Pe de altă parte, reținem că potrivit pct.3 alin.6 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea guvernului nr. 44/2004, modificate și completate prin Hotărârea Guvernului nr.1620/2009 în cazul în care bunurile imobile sunt deținute în coproprietate de o familie, dacă există obligația înregistrării în scopuri de taxă pentru vânzarea acestor bunuri imobile, unul dintre soți va fi desemnat să îndeplinească această obligație.
Raportat la cele expuse anterior apreciem că reclamantul P. I. C. datorează taxa pe valoarea adăugată de plata în sumă de 3.338 lei pentru tranzacțiile în sumă de 20.911 lei, constând în vânzarea de terenuri construibile, efectuate în perioada iunie-iulie 2008, iar pentru neachitarea la scadență a taxei pe valoarea adăugată determinată suplimentar datorează majorări și dobânzi de întârziere în sumă de 2.983 lei calculate potrivit dispoziției art. 120 alin.1 și 7 din OG 92/2003 și penalități de întârziere în sumă de 501 lei calculate potrivit art.119 alin.1 și art.120ˆ1 alin.2 din OG nr.92/2003.
Pentru considerentele sus menționate, acțiunea va fi respinsă potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea promovată de reclamantul P. I. C., cu domiciliul în B. M., str.H., nr.2, județul M. în contradictoriu cu pârâta D.
G. R. A F. P. C. -N. PRIN A. J. A F. P. M.
, cu sediul în B. M., A. S., nr.2A, județul M. .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi 10 Decembrie 2013.
Președinte, G. ier,
M. P. M. -O. O.
Red.P.M. /_ /Tred. O.M.O. /_ - 4 ex
