Sentința civilă nr. 1287/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1287/2013
Ședința publică de la 21 Iunie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE
: A. P. M. GREFIER I. D. M.
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta
S.C. C. B. SS B.
împotriva pârâtei D. G. A F. P. B. -N., având ca obiect contestație act administrativ fiscal
.
Cauza s-a judecat la data de 14 iunie 2013, concluziile reprezentantului reclamantei fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre pronunțarea hotărârii fiind amânată, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de azi 21 iunie 2013.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus, reclamanta SC C. B. S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. B.
-N., anularea deciziei de impunere nr. 842/_ emisă de pârâtă în urma efectuării unei inspecții fiscale la societatea reclamantă, ale cărei rezultate au fost consemnate în Raportul de inspecție fiscală nr. 513/_, solicitând totodată obligarea organului fiscal la emiterea unei noi decizii de impunere, cu o nouă bază de impozitare corespunzătoare.
În motivarea cererii reclamanta precizează că prin decizia de impunere atacată, aceasta a fost obligată să înregistreze în evidența contabilă TVA stabilit suplimentar la control față de evidența contabilă, în sumă de 8.376.824 RON, majorări de întârziere în sumă de 1.838.159 lei și penalități de întârziere în sumă de 1.256.524 RON, astfel încât, suma a cărei anulare o solicită reclamanta este de 11.471.507 RON.
Pârâta D. G. a F. P. B. -N. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului B. -N., excepția lipsei de reprezentant a persoanei ce a formulat și depus acțiunea introductivă, excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca fiind neîntemeiată.
În motivarea excepției necompetenței, s-a arătat că, raportat la data depunerii acțiunii introductive, legea aplicabilă prezentei cauze este Legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă, iar potrivit prevederilor art. 96 din acest act normativ, cererile în materie de contencios administrativ și fiscal se judecă în primă instanța de către Curțile de Apel, potrivit legii speciale.
Iar legea specială, respectiv Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, forma în vigoare la data depunerii acțiunii introductive, prevede la art.10, al.1, următoarele: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la
1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe si impozite, contribuții, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ si fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.";
Dat fiind că, prin acțiunea introductivă se solicita anularea unui act administrativ fiscal prin care au fost stabilite în sarcina reclamantei obligații de plată suplimentare mai mari de 1.000.000 lei, respectiv obligații suplimentare de 11.471.507 lei, se solicită admiterea excepției necompetentei materiale a Tribunalului B. -N. și trimiterea cauzei spre soluționare Curții de Apel C. ..
1
Analizând actele și lucrările dosarului
instanța reține că, raportat la prevederile art. 248 C.pr.civ adoptat prin Legea 134/2010, se impune examinarea prioritară a excepției necompetenței materiale
în soluționarea cauzei, invocată în cuprinsul întâmpinării.
Astfel, verificând competența de soluționare a prezentei cauze în raport de prevederile legale incidente în cauză, tribunalul apreciază că aceasta se fondează, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia de impunere nr. 842/_ emisă de pârâta D. G. a F. P. B.
-N. (f. 13 dosar), ce constituie potrivit prevederilor art. 41 C.pr.fiscală act administrativ fiscal, s- au stabilit în sarcina reclamantei SC C. B. S. obligații fiscale suplimentare de plată în sumă totală de 11.471.507 RON, compusă din TVA suplimentar în sumă de 8.376.824 RON, majorări de întârziere în sumă de 1.838.159 lei și penalități de întârziere în sumă de 1.256.524 RON.
Sub aspectul competenței materiale de soluționare a acțiunilor în contencios administrativ fiscal, aplicabile sunt prevederile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, text de lege care instituie două criterii pentru stabilirea acesteia, respectiv criteriul poziționării autorității emitente în sistemul autorităților publice și criteriul valoric.
Potrivit textului legal invocat, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată, criteriul valoric este aplicabil în cauzele care au ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, sens în care, curților de apel le revine competența judecării în primă instanță a acțiunilor care privesc astfel de debite, în cazul în care valoarea acestora se situează peste pragul valoric de 1.000.000 lei, aceasta independent de împrejurarea că actul administrativ fiscal a fost emis de o autoritate publică locală.
Totodată, din modul de redactare al art. 10 alin. 1, care se referă expres la "litigiile (…) care privesc taxe, impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora"; , rezultă că pragul valoric instituit de norma citată (1.000.000 lei) vizează strict suma în litigiu (nu întreaga sumă stabilită de actul administrativ fiscal, în cazul în care ea nu se contestă în totalitate).
Reclamanta a înțeles a contesta întreaga sumă menționată în decizia de impunere, respectiv suma de 11.471.507 lei, astfel încât, aceasta fiind superioară pragului valoric de 1.000.000 lei instituit de prevederile legale mai sus citate, competența materială de soluționare a cauzei revine Curții de Apel C., sens în care, în temeiul art. 129 pct. 2 rap. la art. 132 alin. 3 C.pr.civ, instanța va admite excepția de necompetență materială invocată de pârâtă, cu consecința declinării acesteia în favoarea Curții de Apel C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei invocată de pârâta D.
G. a F. P. B. -N.,
cu sediul în B., str. 1 D., nr. 6-8, jud. B. -N. și, în consecință:
Declină competența materială de soluționare a acțiunii în contencios fiscal formulată de reclamanta SC C. B. S., cu sediul în Sângeorz B., str. C., nr. 8, cam. 2, jud. B. -N., având nr. de înregistrare la ORC - J_ și C.U.I. RO 22391449în contradictoriu cu pârâta D.
a F. P. B. -N.
, în favoarea Curții de Apel C., dispunând trimiterea dosarului la instanța competentă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. M. I. D. M.
2
