Decizia civilă nr. 11386/2013. Anulare act emis de autoritati publice locale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR.11386/2013
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. - L. R. JUDECĂTORI: V. G.
M. H.
G.: M. V. -G.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind recursul declarat de recurenta- reclamantă P. G. -C. F. M. D. C. E. R. U. CU R. G. -C. - P. G. -C. C. împotriva sentinței civile nr.4923 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al T. ui Maramureș, în contradictoriu cu intimații- pârâți P. C. S., P. O. R. F. M.
, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante. Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18 noiembrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4923/_ a T. ui Maramureș, pronunțată în dosar nr._ *, s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta P. G. -C. F. M. D. C. E. R. U. CU R. G.
-C. - P. G. -C. C. în contradictoriu cu pârâții P. C. S. și P. O. R. F. M. .
Pentru a dispune în acest sens, tribunalul a reținut că prin decizia civilă nr. 5085/2012 din 6 iunie 2012 pronunțată în dosar nr._, Curtea de Apel
C. a admis recursul declarat de P. G. - C. F. M. din cadrul E.
R. cu R. G. - C. - P. G. - C. C. împotriva sentinței civile nr. 5462 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În considerente s-a reținut că prin sentința atacată Tribunalul Maramureș a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de către P. G. - C.
F. M. din cadrul E. R. U. cu R. G. C. - P. G. C.
C. în contradictoriu cu pârâții P. comunei S. și P. O. R. F.
M. .
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că pârâtei P. O. R.
F. M. i-a fost eliberată autorizația de construire nr.11/_ P+M în satul F.
M. . Această autorizație de construire a fost eliberată pentru edificarea construcției casă parohială pe terenul proprietatea pârâtei.
Diferendul dintre părți privind dreptul de proprietate asupra terenului pe care s-a edificat construcția - casă parohială, teren situat în intravilanul localității F. M., identificat cu CF 325 F. M. nr.top.12 și 15 și nr.top.16 fin CF 721, cărora li s-a atribuit nr. cadastral 2123 în CF 1298 S. a fost soluționat prin sentința 316/_ a Judecătoriei Șomcuta M. pronunțată în
dosar nr._, irevocabilă prin Decizia civilă nr.1114/R/_ a T. ui Maramureș - Secția Civilă.
Prin urmare, în prezent nu există vreun motiv care să atragă anularea actului administrativ - autorizația de construire, aceasta fiind emisă cu respectarea dispozițiilor Legii 50/1991(R).
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea acestuia cu consecința în principal a casării hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare iar în subsidiar admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea celor solicitate se arată că hotărârea nu este motivată, singurul motiv reținut de prima instanță nu este valabil atâta vreme cât prin hotărârea judecătorească pe care o evocă nu a soluționat fondul pretențiilor sale, ci acțiunea de fond funciar fiind prematur introdusă. În acest sens a învederat instanței că a formulat o contestație în procedura prevăzută de OUG nr.94/2000 care face obiectul dosarului nr._ al Curții de Apel C. prin care a solicitat obligarea Comisiei Speciale de Retrocedare a Imobilelor care au aparținut cultelor religioase la emiterea deciziei motivate, prevăzute de art.3 alin.6 din Ordonanța de urgență mai sus menționată, de soluționare a notificării de restituire în natură sau în echivalent a imobilelor înscrise în CF nr.325 F. M. de sub A 1-7 și 4-6 cu numerele topografice acolo menționate din care nr. top 12, 15 și 16 au fost transcrise în CF nr.1498 S. nr. Cad.2123 și cărora în natură le corespund terenuri intravilane, precum și casa parohială . De asemenea a solicitat obligarea intimatei mai sus menționate la plata unor daune cominatorii de 100 lei pentru
fiecare zi de întârziere în executarea obligației de emitere a deciziei mai sus menționate.
Așadar, prin prisma existenței acestui litigiu care vizează tocmai terenurile a căror situație este apreciată, în mod greșit de către prima instanță ca fiind
"reglementată"; motivarea acesteia practic lipsește, cu atât mai mult cu cât judecătorul fondului nu a contrazis motivat celelalte aspecte de nulitate ale autorizației de construire atacate, invocate de către reclamantă prin acțiunea introductivă de instanța.
În ceea ce privește capătul de cerere subsidiar arată recurenta că prin cererea nr.11/2005 a solicitat retrocedarea imobilelor ce au aparținut cultelor religioase dar cererea nu a fost încă soluționată iar în aceste condiții emiterea autorizației a cărei anulare a fost cerută s-a făcut cu încălcarea prevederilor OUG nr.94/2000 și a dreptului său de proprietate, aspecte ce nu au fost avute în vedere de prima instanță.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare, intimata P. O. R. F.
M. a solicitat respingerea recursului în considerarea că în mod corect prima instanță a reținut că terenul care constituie diferendul dintre părți a rămas în continuare în proprietatea pârâtei fiind respinsă acțiunea prin sentința
nr.316/2010. Acțiunea într-adevăr a fost respinsă ca prematur introdusă în raport de nesoluționarea cererii de către Comisia Centrală pentru imobile abuzive, însă teza recurentei nu poate fi imputată pentru a se aștepta la infinit rezolvarea cererii acesteia. Dacă recurentei i se va respinge cererea de restituire după mulți ani iar intimata nu își va putea construi niciodată casa parohială, materialele se deteriorează.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea a reținut că hotărârea primei instanțe nu face nici o referire la actul normativ în contextul căruia a fost eliberată autorizația - Legea 50/1991 și nici la actul normativ ce se invocă în mod explicit și prin plângere a fi încălcat,
O.G. nr. 94/2000. În plus hotărârea atacată nu arată care sunt actele, documentele ce au stat la baza emiterii deciziei din care s-ar deduce legalitatea
actului și au fost avute în vedere în adoptarea soluției. Mai mult, documentația nu există la dosar.
Ori, în această situație - lipsa documentației ce a stat la baza autorizației, a analizei din perspectiva legii în materie și a actului normativ invocat, inclusiv prin plângerea prealabilă în mod corect se susține de recurentă că prima instanță a soluționat de principiu chestiunea dedusă judecății fără a se pronunța efectiv și în substanță cu privire la aspectele invocate. Ori în cazul unor elemente cu incidența decisivă se impunea o argumentare explicită față de chestiunile invocate în concordanță cu importanța acestor elemente pentru soluționarea cauzei.
Neanalizarea pe fond a argumentelor și de o manieră care să corespundă dispozițiilor art.261 C.pr.civilă este de natură să atragă incidența art.312 alin.2 și 5 referitoare la casarea hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare, urmând a se completa probațiunea administrată cu documentația aferentă actului contestat, fiind verificată situația din perspectiva cerințelor cerute de Legea ntr.50/1991 - ce vizează documentele cerute dar și din perspectiva aplicării sau nu a dispozițiilor OUG nr.94/2000 invocată în demersurile întreprinse în fața autorităților.
În rejudecare dosarul a fost înregistrat sub nr._ * și ținând seama de dispozițiile art. 315 Cod pr. civilă a fost solicitată întreaga documentație care a stat la baza emiterii autorizației de construire ce constituie obiectul acțiunii în contencios administrativ dedusă judecății.
În probațiune s-au mai depus decizia nr. 2705 din_ emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, autorizația de construire nr. 11 din_, extras c.f. nr. 1498 S., declarația preotului ortodox Vele I., cererea pentru emiterea autorizației de construire a acestuia, precizări privind completarea formularului cererii pentru emiterea autorizației de construire/desființare, fișa tehnică în vederea emiterii acordului unic cu aviz pentru amplasament și/sau branșament pentru rețele electrice emisă de Electrica Transilvania Nord Sucursala Baia M., planul de situație pentru Casa P. lă P. O. F. M., fișa tehnică în vederea emiterii acordului unic cu aviz pentru amplasament și/sau branșament pentru alimentare cu gaz metan emis de SC Distrigaz Nord SA Târgu Mureș Sucursala Baia M., avizul tehnic favorabil emis de Romtelecom SA împreună cu fișa tehnică în vederea emiterii acordului unic cu aviz pentru amplasament și/sau branșament pentru telecomunicații, fișa tehnică în vederea emiterii Acordului Unic pentru obținerea acordului de mediu, avizul sanitar emis de Autoritatea de Sănătate P. ă a județului Maramureș, acordul de luare în evidență nr. 74 din_ pentru soluție tehnică emis de Inspectoratul Județean în Construcții Maramureș, dovada de luare în evidență emisă de Ordinul Arhitecților din România Filiala Teritorială Nord Vest, titlul de proprietate nr. 43651/62 din_ emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate, Certificatul de Urbanism nr. 66 din_ eliberat de Primăria C.
S., memoriu justificativ întocmit de firma S. KI proiectare și design Birouri Asociate de Arhitectură Baia M., Memoriu Tehnic Justificativ - Autorizația nr. 82/2004 Proiect nr. 621/2006, E. luarea Construcției și Program pentru controlul execuției lucrărilor, Planul de încadrare în zonă, întocmite de proiectantul ing. Cupar D. .
A mai reținut tribunalul că urmare cererii formulate de preotul paroh Vele
I., înregistrată sub nr. 825 din_, P. comunei S. a eliberat autorizația nr. 11 din_ privind construirea în satul F. M. comuna S. a casei parohiale ortodoxe P + M.
Autorizația a fost emisă în baza proiectului pentru autorizare a lucrărilor de construire (PAC) nr. 621/2006 elaborat de S. ki Birouri Asociate de Arhitectură Baia M. iar valoarea lucrărilor a fost estimată la 97.517 lei RON.
D. adresa nr. 1262 din 19 martie 2007 reiese că actul administrativ unilateral contestat a fost eliberat în baza titlului de proprietate nr. 43651/62 din 14.XI.1996 și a c.f. nr. 1498 nr. cadastral 2123, proprietar pe teren fiind P. O.
F. M. conform Legii 18/1991 (f.35 - 39), situație în care au fost respectate cerințele art. 5 și 6 din Legea nr. 50/1991 în vigoare la data eliberării autorizației.
Acțiunea în anularea titlului de proprietate a fost respinsă prin sentința civilă nr. 316 din_ pronunțată de Judecătoria Șomcuta Mare în dosar nr._, devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 1114 din 2.XII.2010 a T. ui Maramureș - Secția Civilă.
Reclamanta nu a invocat vreo încălcare a dispozițiilor Legii nr. 50/1991 republicată și modificată, legea specială în materie.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 4 al. 2 din O.U.G. nr. 94/2000, invocând nulitatea absolută a autorizației de construire, apărare ce nu poate fi luată în considerare de instanță raportat la prevederile art. 7 din Legea nr. 50/1991 modificată prin Legea nr. 119/2005 și atâta vreme cât dreptul de proprietate asupra terenului întabulat în cartea funciară, a fost reconstituit în favoarea pârâtei P. O. R. F. M. în conformitate cu Legea fondului funciar, aspect ce rezultă din titlul de proprietate nr. 43651/62 din_, emis anterior intrării în vigoare a OUG nr. 94/2000 și a fost menținut de instanțele judecătorești.
Nu este lipsit de relevanță faptul că prin decizia nr. 2705 din_ emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri ce au aparținut cultelor religioase din România, s-au respins cererile Parohiei R. U. cu R., G. -C. e F. M. privind restituirea în natură și s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul teren, în suprafață de 9352 m.p., situat în satul F. M., comuna S., județul Maramureș, înscris inițial în cartea funciară nr. 325 a
localității F. M., nr. top. 12, 15, 16, identificat, în prezent, prin număr cadastral 2123, provenit din comasarea numerelor topografice menționate și înscris în cartea funciară nr. 1498 a localității S., acestea conform art. 1 alin. 4 din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare (f.32).
Această decizie a fost atacată de reclamantă iar acțiunea a fost respinsă prin sentința civilă nr. 61 din_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._, cauza aflându-se în recurs la Î. Curte de C. ș Justiție.
Cât privește al doilea aspect menționat de reclamantă, respectiv încălcarea dreptului său de a i se restitui imobilul în natură, acesta excede cadrului procesual din dosarul pendinte și ca atare nu poate constitui motiv de anulare a autorizației de construire.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta P. G. C. F.
M. din cadrul E. R. U. CU R. G. -C. - P. G. -C. C., solicitând modificarea în întregime a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii; cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de purtarea prezentului proces.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea atacată este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, instanța de fond, a invocat ca principal motiv al respingerii acțiunii subscrisei faptul că nu s-a invocat "...vreo încălcare a dispozițiilor Legii nr. 50/1991, republicată și modificată, legea specială în materie."
Nu se știe precis la care "materie" se referă instanța de fond, având în vedere faptul că reclamanta a cerut anularea autorizației de construire, obiect al
litigiului, în considerarea încălcării unei dispozițiile legale cu caracter special, respectiv prevederile art. 7/2 din O.U.G nr. 94/2000 care interzic, sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și judiciare prevăzute de această lege înstrăinarea, schimbarea destinației, ipotecarea sau grevarea sub orice altă formă a imobilelor pentru care au fost depuse cereri de retrocedare.
Nu se înțelege foarte bine de ce a înțeles instanța de fond să reproșeze neinvocarea unor dispoziții din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, câtă vreme nu era cazul sa invocăm dispozițiile acestei legi, iar motivul de nulitate invocat este cel precizat și asupra căreia, de fapt, nici acum, instanța de fond nu s-a pronunțat.
Realitatea este una singură: nici acum, cu ocazia rejudecării, cauzei ca urmarea a dispozițiilor date de instanța de control judiciar, instanța de fond neavând vreun argument juridic pentru a combate apărarea reclamantei, respectiv să arate de ce motivul de nulitate invocat, adică încălcarea prevederilor art. 7/2 din O.U.G. nr. 94/2000 prin emiterea autorizației de construire în discuție, nu este incident în cauza.
În acest sens, se precizează, după cum a arătat în repetate rânduri, că a formulat o contestație în procedura prevăzută de O.U.G. nr. 94/2000 care face obiectul dosarului nr._ al Curții de Apel C., prin care a solicitat obligarea Comisiei Speciale de Retrocedare a Imobilelor care au aparținut cultelor religioase, la emiterea deciziei motivate, prevăzute de art. 3 alin. 6 din Ordonanța de urgență mai sus menționată, de soluționare a notificării subscrisei de restituire în natură sau în echivalent a imobilelor înscrise în C.F. nr. 325 F.
M. de sub A 1-7 și 4-6, cu numerele topografice acolo menționate, din care nr. top. 12, 15 și 16 au fost transcrise în C.F. nr. 1498 S. nr. cad. 2123 și cărora în natură le corespund terenuri intravilane și extravilane, precum și casa parohială.
De asemenea, s-a solicitat obligarea intimatei mai sus menționate la plata unor daune cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligației de emitere a deciziei mai sus menționate.
Cererea reclamantei a fost admisă, Comisia Specială de Retrocedare a Imobilelor care au aparținut cultelor religioase fiind obligată să emită respectiva decizie. Aceasta s-a conformat și prin decizia nr. 2705 din 29 august 2012 s-a dispus acordarea unor despăgubiri bănești pentru imobilele terenuri pe care a fost edificată ca urmare a emiterii autorizației de construire atacate noua casă parohială a intimatei. Această decizie atacată cu o acțiunea în contencios administrativ care a fost înregistrată sub dosarul nr._ al Curții de Apel C. care prin sentința civilă nr. 61 din 23 ianuarie 2013 a respins acțiunea împotriva acestei decizii a declarat recurs care va avea termen la data de 30 septembrie 2014 la secția de contencios administrativ a Înaltei Curți de C. și Justiție.
Ca atare, este evident că procedurile de soluționarea a cererii pe care a formulată pentru restituirea în natură a terenurilor în discuție nu erau finalizate la momentul emiterii autorizației de construire obiect al prezentului litigiu. Acesta este motivul pentru care, încălcate fiind dispozițiile art. 7/2 din O.U.G. nr. 94/2000, invocate prin acțiunea formulată, autorizația emisă este nulă, iar acțiunea reclamantei e întemeiată.
În fine, este de menționat că invocarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 50/1991 este superfluă, neavând vreo legătură cu litigiul și, mai ales cu temeiul de drept invocat ca motiv al nulității actului administrativ în discuție.
Prin întâmpinare formulată, intimata P. O. R. NA F. M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, urmând sa se constate ca nici unul din motivele invocate nu subzista.
Aceasta autorizație de construire nici nu a putut fi pusa in executare ea si- a pierdut valabilitatea pentru ca a expirat termenul de un an de când trebuiau finalizate lucrările de construire, datorita faptului ca dosarul a fost suspendat pana s-a judecat cauza la legea fondului funciar.
In mod corect T. a statuat ca terenul din intravilanul loc. F. M. care constituia diferendul dintre părți a rămas in continuare in proprietatea paratei, fiind respinsa acțiunea recurentei - reclamante prin sentința civila nr. 316/_ a Judecătoriei Somcuta M., rămasa irevocabila prin decizia civila nr. 114/R/_ a T. ui Maramureș secția civila I.
Este adevărat ca acțiunea a fost respinsa ca prematur in raport de nesoluționarea cererii de către Comisia Centrala pentru imobilele preluate abuziv care au aparținut cultelor religioase.
Nu se poate împărtăși teza recurentei de a aștepta la infinit sa se soluționeze intr-un fel sau altul cererea acesteia.
In situația in care recurentei i se va respinge cererea de restituire vor dura alți ani si ani de judecata, iar P. O. nu-si va putea niciodată construi casa parohiala, materialele de construcție fiind parte din ele deteriorate.
P. greco-catolica F. M. este si de rea credința întrucât pentru terenul pe care ii pretinde a primit in schimb un alt teren intravilan de mai mare valoare si mai mare ca suprafața.
Terenul din litigiu si construcția solicitata de reclamanta la Ordonanța 94/2000 completata prin legile ulterioare, nu constituie obiect al acestui act normativ, întrucât Ordonanța 94/2000 prevede posibilitatea cultelor religioase de a solicita si respectiv de a se restitui către acestea, a bunurilor preluate in mod abuziv de Statul R. n si aflate in folosința unor instituții ale Statului R. n.
Terenul pentru care s-a emis autorizația de construire a constituit obiect al legilor fondului funciar, terenul fiind solicitat in 1991 la Legea nr. 18/1991 de către P. O. F. M., eliberându-se in acest sens si titlu de proprietate, care a fost ulterior intabulat.
La acea data nu era constituita parohie G. -catolica, in satul F. M. .
Conform legilor fondului funciar in vigoare, titlurile legal emise rămân valabile, deci nu se poate pune problema ca printr-o ordonanța inferioara unei legi, sa se modifice dispoziții imperative ale legilor fondului funciar.
Casa veche parohiala a fost intr-o stare avansata de degradare, ea aproape s-a autodemolat, o parte din pereți erau surpați, iar grinzile care susțineau acoperișul erau putrede existând oricând riscul de prăbușire si in mod evident de punere in pericol a integrității fizice a persoanelor care se aflau in preajma corpului de clădire.
Recurenta mai susține ca nu se locuiește de către preot incasa parohiala, si ca ar avea o alta locuința proprie.
Casa parohiala nu este finalizata ea este ridicata doar in roșu si nu este locuibila deocamdată.
Se folosesc in schimb anexele gospodărești, toate animalele ce aparțin preotului paroh se regăsesc in grajdurile aflate pe terenul pe care se afla si casa parohiala.
Nu are nicio legătura casa preotului proprietatea sa privata, cu imobilul casa parohiala, întrucât in situația in care in localitate ar veni un alt preot paroh acesta nu ar avea unde sa locuiască.
Nici un motiv de anulare a autorizației de construire nu subzista motiv prevăzut de Legea 50/1991 republicata si modificata, reclamanta neinvocând vreo încălcare a dispozițiilor acestei legi.
Autorizația de construire a fost eliberata cu respectarea dispozițiilor legale in materie, cu atât mai mult cu cât parata avea un titlu legal emis, intabulat in
cartea funciara si ar fi fost un abuz din partea Primăriei, in sens invers de a nu se acorda o autorizație de construire.
Astfel, intimata susține ca recursul reclamantei nu poate fi primit, motiv pentru care solicita respingerea lui ca nefondat.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul P. comunei S. a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
În motivarea întâmpinării se arată că în fapt, că autorizația de construire nr. 11/_ a cărei anulare se solicită a fost eliberată prin respectarea cerințelor art. 5 și art. 6 din Legea nr. 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și cu respectarea art. 7 lit. b din lege, în sensul că la data eliberării solicitanta P. O. R. a prezentat titlul asupra terenului în sensul că depus titlul de proprietate nr. 43651/62 din_ și CF nr. 1498, nr. cad. 3123 din care a rezultat că solicitanta este proprietara terenului.
Litigiul dintre părți privind dreptul de proprietate asupra terenului pe care s-a edificat construcția - casă parohială, teren situat în intravilanul localității F.
M., identificat prin CF nr. 125 F. M. nr. top 12 și 15 și nr. 16 din CF nr. 721, cărora li s-a atribuit nr. cadastral 2123 în CF nr. 1298 a fost soluționat prin sentința civilă nr. 316/_ a Judecătoriei Șomcuta M. pronunțată în dosar nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1114/R/0_ a T. ui Maramureș.
De asemenea, prin decizia nr. 2705/_ emisă de Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România s-a respins cererea de restituire în natură a terenului și s-a propus acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 9352 mp pe care este în construcție parohia.
Prin urmare, autorizația de construire a cărei anulare se solicită a fost emisă cu respectarea prevederilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, motiv pentru care se solicită respingerea recursului deoarece prin autorizația de construire eliberată de intimat, atacată, se apreciază că nu a adus o vătămare reclamantei într-un drept al său ori într-un interes legitim nefiind întrunite condițiile prevăzute de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ pentru anularea actului.
În drept, prevederile Legii nr. 554/2004 Legea nr. 50/1991 și Ordinul nr.
839/2009.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
În baza cererii nr. 825 din_, P. comunei S. a eliberat autorizația nr. 11 din_ privind construirea în satul F. M. comuna S. a casei parohiale ortodoxe P + M, beneficair fiind pârâta P. O. R. F.
M. . Autorizația a fost emisă în temeiul proiectului pentru autorizare a lucrărilor de construire nr. 621/2006 elaborat de S. ki Birouri Asociate de Arhitectură Baia
M. . Potrivit adresei nr. 1262 din 19 martie 2007, autorizația a fost eliberată în baza titlului de proprietate nr. 43651/62 din 14.XI.1996 și a C.F. nr. 1498 nr. cadastral 2123, proprietar pe teren fiind P. O. F. M. conform Legii 18/1991.
Acest titlu de proprietate a fost atacat în justiție, iar acțiunea în anularea titlului de proprietate a fost respinsă prin sentința civilă nr. 316 din_ pronunțată de Judecătoria Șomcuta Mare în dosar nr._, devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 1114 din 2.XII.2010 a T. ui Maramureș - Secția Civilă.
Potrivit art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor
administrative și judiciare prevăzute de această lege, este interzisă înstrăinarea, schimbarea destinației, ipotecarea sau grevarea sub orice altă formă a imobilelor pentru care au fost depuse cereri de retrocedare.
În speță, nu s-a contestat împrejurarea că terenul pe care urma să se construiască casa obiect al autorizației de construire atacate era solicitat de reclamantă, iar schimbarea destinației acestuia, care se realizează inclusiv prin eliberarea autorizației și implementarea acesteia, era interzisă.
D. această perspectivă, nu prezintă relevanță nici caracterul anterior al titlului de proprietate al pârâtei față de O.U.G. nr. 94/2000 și nici soarta ulterioară a demersurilor reclamantei de obținere a restituirii terenului. Important este că autorizația de construire a fost emisă cu încălcarea unei interdicții imperative impuse de lege; nu era necesară, așadar, indicarea unei încălcări a regimului emiterii autorizațiilor de construire din perspectiva Legii nr. 50/1991, cum greșit reține tribunalul, interdicția cuprinsă într-o lege specială fiind, prin ea însăși, suficientă.
În precedenta rejudecarea a fondului, s-a reținut că în sentința anterioară nu s-au analizat pe fond și de o manieră corespunzătoare argumentele invocate, astfel încât soluția de admitere a acțiunii nu este împiedicate de vreo regulă de nedepășire a limitelor rejudecării după casare.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 C. pr. civ., Curtea urmează să admită recursul și să modifice în întregime sentința atacată în sensul că va admite acțiunea reclamantei și va anula autorizația de construire nr. 11 din_ emisă de P. com. S. în favoarea Parohiei Ortodoxe R. F. M. .
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedura civilă, va obliga pârâta P. O.
R. F. M. să plătească reclamantei suma de 6,45 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta P. G. -C. F. M. D. C.
E. R. U. CU R. G. -C. - P. G. -C. C. împotriva sentinței civile nr. 4923 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al T. ui Maramureș pe care o modifică în întregime în sensul că admite acțiunea reclamantei și anulează autorizația de construire nr. 11 din_ emisă de P. com. S. în favoarea Parohiei Ortodoxe R. F. M. .
Obligă pârâta P. O. R. F. M. să plătească reclamantei suma de 6,45 lei cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
S. | L. R. | V. | G. | M. | H. |
G.
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 3 ex./_ Jud.fond: V.I.
