Sentința civilă nr. 465/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 465/2013
Ședința publică din data de 4 Aprilie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. L. T. GREFIER: M. D.
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanții
T. T. și T. S., împotriva pârâtei D. G. A F. P. A JUDEȚULUI B. -N., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Cauza s-a judecat la fond la data de 21 martie 2013, concluziile reprezentantului părții au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanții T. T. și T. S. în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. B. -N. a solicitat anularea deciziei de impunere nr. 2197/2009, a raportului de inspecție fiscală nr. 2196/2009 care a stat la baza emiterii deciziei de impunere atacată.
În motivare s-a arătat că reclamanții au depus la data de_, o plângere prealabilă la D.
G. A F. P. B. -N., cerere formulată în temeiul Legii 554/2004, republicată, în calitate de terți vătămați într-un drept al lor de un act administrativ adresat altui subiect de drept. În speță, Decizia de impunere nr. 2197/2009, a Raportului de inspecție fiscala 2196/2009 care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere atacată.
Se precizează că, așa cum este prevăzut în art. 7 alin.3 a Legii mai sus amintite "Este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia". Se menționează că la data de_ a luat la cunoștință in calitate de persoane fizice de Decizia de impunere 2197, data de_, prin adresa 3571 emisa de AFP N. .
La data de_ a introdus la DGFP BN o cerere având valențele unei plângeri prealabile împotriva actelor administrative fiscale mai sus amintite, dar nici până la data introducerii prezentei acțiuni pe rolul Tribunalului B. -N., nu au primit răspuns la cererea formulată. În temeiul art. 11 alini lit c din Legea 554/2004, republicată, au formulat și depus prezenta acțiune în contencios administrativ, după expirarea termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii.
Pe fondul contestației se arată faptul că în urma controlului efectuat la societatea mai sus amintita s-a întocmit Raportul de inspecție fiscala 2196/_ de către DJAOV B. -N. . În baza acestui raport, la aceeași data s-a emis Decizia de impunere nr.2197/2009, stabilindu-se în sarcina societății debitoare o obligație fiscala suplimentară de plată în sumă de 156.928 lei, reprezentând accize si majorări de întârziere, stabilite ca fiind obligații de plată accesorii, împotriva acestei Decizii a formulat contestație înregistrată DJAOV B. -N. . Cu toate acestea, s-a început în paralel executarea silită a societății debitoare, astfel încât la data de_, s-a emis Titlul executoriu 3149 pentru suma de 156.928 lei, ulterior fiind începută executarea silită împotriva debitoarei SC ALTAI PROD, însă bunurile executate de către AFP N., au fost bunurile reclamanților, bunuri proprietate personala, în speță teren înscris in CF 4956 N., nr. Cad 471, in suprafața de 575 mp.
Susținerile societății debitoare in contestația formulată împotriva Deciziei de impunere pe cale administrative, consideră a fi perfect întemeiate. Obligațiile fiscale instituite în sarcina societății nu au suport legal și probator, actul administrativ emis in acest sens, Decizia de impunere,
aducând reclamanților o reală vătămare, reclamanții fiind cei care au suferit ca urmare a scoaterii la licitație a bunului aflat in patrimoniul personal.
Având în vedere că soluționarea contestației formulate de societatea debitoare a fost respinsă prin Decizia 58/2009, pentru lipsa calității de reprezentant a celui care a depus contestația, consideră ca fiind îndreptățiți în a formula în nume propriu contestație pe cale administrativă, motivându-ne contestația pe prevederile Legii 554/2004 privind contenciosul administrativ. Raportat la art. 1 din Legea mai sus amintita: "Subiectele de sesizare a instanței (1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public. (2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept", se consideră că cererea este întemeiată."
In ceea ce privește termenul în care reclamanții erau îndreptățiți, raportat la data la care au luat la cunoștință în calitate de persoane fizice de Decizia de impunere 2197, data de_, prin adresa 3571 emisa de AFP N., se face trimitere la prevederile art.7, alin 7 din Legea 554/2004:
(7) Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție*).
Prin DECIZIA CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 797 din 27 septembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 707 din 19 octombrie 2007 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, constatându-se că textul de lege este neconstituțional în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept decât destinatarul actului.
Prin rectificarea nr. 797 din 27 septembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 751 din 6 noiembrie 2007, la pct. 2 din dispozitiv se elimină sintagma "decât destinatarul actului". în consecință, textul de lege (art. 7 alin. 7) este neconstituțional în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.
Conform art. 147 din Constituția României republicată în Monitorul Oficial nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
În aceste condiții, dispozițiile art. 7 alin. (7), în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, au fost suspendate de drept în intervalul 19 octombrie 2007-3 decembrie 2007, încetându-și efectele juridice în data de 4 decembrie 2007, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate."
Revenind la fondul contestației formulate se solicită anularea deciziei de impunere 2197/2009, ca fiind nelegală și netemeinică și în consecință, exonerarea societății debitoare de la plata sumei de 1. lei și în consecință anularea actelor de executare împotriva reclamanților vătămați în dreptul de proprietate.
Se mai precizează că acciza imputată a fost inclusă în prețul de furnizare, factura 263 din data de_, fiind stornată de furnizorul SC CROSA IMPEX SRL, mai mult decât atât întreaga cantitate de combustibil a fost achiziționată in mod legal, înregistrată în contabilitate, prețul ei cât și prețul accizelor fiind inclus în prețul de factură. Prin ordonanța din_ emisa de Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud, în dosar 1233/P/2007 administratorul societății debitoare, a fost scos de sub urmărire pe considerentul că faptei îi lipsește latura obiectivă a acestei infracțiuni.
Din considerentele ordonanței rezultă că societatea a înregistrat în evidența contabilă toate operațiunile comerciale de achiziție a cantităților de carburanți.
În drept s-au invocat disp. Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Pârâta D. G. a F. P. B. -N. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, excepția inadmisibilității
acțiunii iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că prin acțiunea in contencios administrativ fiscal reclamanții au solicitat instanței de judecata anularea Deciziei de impunere nr. 2197/_ si a raportului de inspecție fiscala nr. 296/2009.
Din analiza actelor contestate se poate observa ca acestea au fost emise de organul vamal, respectiv D. Județeană pentru Accize si Operațiuni Vamale B. -N. - Biroul inspecție fiscala.
Raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material, ori în cauză raportul material fiscal s-a născut între organul vamal și societatea comercială, la care reclamanții au calitatea de administratori. Reclamanții arată că au formulat o plângere prealabilă împotriva deciziei de impunere și mai apoi au depus-o la D.G.F.P. B.
-N., în mod greșit, având în vedere dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și dispozițiile speciale ale art. 205 și următoarele din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Potrivit dispozițiilor legale menționate cel interesat are obligația de a formula și depune contestația împotriva actelor administrative fiscale la organul emitent. Organul competent de soluționare a contestațiilor împotriva actelor de impunere emise de organele vamale este biroul de soluționare a contestațiilor din cadrul direcțiilor generale a finanțelor publice județene. Potrivit proceduri reglementate de textele legale menționate, D. G. a F. P. B. -N. nu a fost investită a se pronunța asupra contestației formulată de reclamanți împotriva deciziei de impunere emisă de organul vamal la_ .
Față de această stare de fapt se apreciază că pârâta nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Din analiza dispozițiilor art. 205 si următoarele din Codul de procedura fiscala rezultă caracterul obligatoriu a procedurii administrative, în care organul de soluționare a contestației are obligația de a se pronunța asupra contestației împotriva deciziei de impunere. Instanța de judecată nu poate fi abilitată să interfereze cu activitatea administrației, să se substituie acesteia și prin hotărârea ce urmează a fi dată să se pronunțe pe cale directă, în substanță, asupra contestației exercitată pe cale administrativă.
Se mai arată că pe rolul Tribunalului B. -N. a fost dosarul nr._, având ca obiect soluționarea acțiunii în contencios fiscal formulată de S.C. Altai Prod S.R.L. împotriva Deciziei
D.G.F.P. B. -N. nr. 58/_ și a Deciziei de impunere nr. 2197/_ emisa de DJAOP B.
-N. .
Prin Decizia D.G.F.P. B. -N. nr. 58/_ s-a respins contestația formulata de S.C. Altai Prod S.R.L. N. pentru suma totală de 1. lei constând în accize stabilite suplimentar, precum și majorări de întârziere, ca fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta și pe cale de consecință, menținerea corespunzătoare a Deciziei de impunere nr. 2197/_ emisă de DJAOV B. -N. - Biroul inspecție fiscală și control ulterior. S.C. Altai Prod S.R.L. a formulat o acțiune în contencios fiscal împotriva deciziei organului de soluționare a contestațiilor, acțiune ce a fost admisă, în parte, prin Sentința civilă nr. 95/CA/_ a Tribunalului B. -N., pronunțată în dosarul mai sus menționat, dispunând anularea deciziei nr. 58/_ și trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiași organ administrativ, în vederea pronunțării pe fond. Prin Decizia civila nr. 184/_, pronunțată de Curtea de Apel C. in dosar nr._, s-a admis recursul declarat de
D.G.F.P. B. -N. împotriva Sentinței civile nr. 95/CA/_ a Tribunalului B. -N., pe care o modifică în parte, în sensul că respinge acțiunea formulată de S.C. Altai Prod S.R.L.
Demersul juridic al reclamanților are ca temei dispozițiile art. 7, alin. 3 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, unde se prevede că "este îndreptățit să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat
cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. 7". La alin. 7 se arată că plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, se poate introduce și peste termenul prevăzut de alin. 1, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Prin Decizia Curții Constituționale nr. 797/2007 s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7, alin. 7 din Legea nr. 554/2004 și constată că textul de lege este neconstituțional în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act
administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept decât destinatarul actului.
Prin urmare, momentul la care persoana căreia nu i se comunica actul ia cunoștința despre acesta, indiferent la ce distanță în timp față de emiterea actului administrativ intervine, va fi considerat ca punct de plecare al termenului de recurs administrativ 30 de zile. Sunt două situații pentru persoanele cărora le-a fost comunicat actul, termenul este de 30 de zile cu posibilitatea de repunere în termen în cel mult 6 luni de la emiterea actului; în cazul persoanelor cărora nu li s-a comunicat actul, termenul este de 30 de zile de la luare la cunoștință despre actul administrativ.
Depășirea termenului de 30 de zile, fără motive întemeiate, are ca efect atât inadmisibilitatea recursului administrativ, cât și a acțiunii în fața instanței de contencios administrativ.
Reclamanții susțin că au luat cunoștința despre decizia de impunere doar în luna februarie 2012, fiindu-le comunicată o copie prin adresa A.F.P. N. nr. 3571/_, la cererea acestora.
Susținerea reclamanților nu este întemeiată, în speță termenul de 30 de zile de la luarea la cunoștință despre actul administrativ contestat fiind depășit cu mult. Astfel conform evidențelor registrului comerțului, reclamanții au calitatea de administratori ai S.C. Altai Prod S.R.L., calitate în care au luat la cunoștință despre decizia de impunere emisă de organul vamal, odată cu comunicarea acestui act societății comerciale. Societatea comercială, prin administratorul acesteia, în calitate de mandatar, a formulat o contestație și mai apoi acțiune în contencios fiscal, obiect al dosarului nr._ .
De asemenea textul art. 7, alin. 3 din Legea nr. 554/2004 prevede posibilitatea persoanei vătămate de a formula plângerea prealabilă "din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia", a actului administrativ. In aceste sens pe rolul Judecătoriei N. au fost și sunt în curs de soluționare o serie de dosare având ca obiect soluționarea unor contestații la executare formulate de S.C. Altai Prod S.R.L., prin administratorul acesteia, împotriva formelor de executare silită emise de A.F.P. a orașului N. . Prin contestațiile la executare menționate se reține că formele de executare silită au fost declanșate în vederea executării deciziei de impunere nr. 2197/2009, ce constituie titlu de creanță. Se menționează dosarele_ ,_ si_ . In dosarul nr._, in prezent pe rolul Tribunalului B. -N., în fața instanței de fond, la termenul de judecată din_, a fost formulată de către reclamanții T. T. si T. S. o cerere de intervenție în interes propriu, prin care s-a solicitat instanței de judecată anularea formelor de executare silită emise de A.F.P. a orașului N., forme de executare emise în vederea realizării creanței stabilite prin decizia de impunere.
Față de cele de mai sus, se solicită a se constata că plângerea prealabilă formulată de reclamanții T. T. și T. S. a fost formulată cu depășirea termenului legal de 30 de zile, astfel încât se solicită respingerea acțiunii formulată ca inadmisibilă.
Prin acțiunea în contencios reclamanții au solicitat anularea și a Raportului de inspecție fiscala nr. 2196/2009 emis de DJAOV B. -N. - Biroul inspecție fiscală și control ulterior. Se arată că o astfel de cerere este inadmisibilă, întrucât raportul de inspecție fiscală nu este un act administrativ fiscal și nu poate fi contestat conform legislației fiscale. Raportul de inspecție fiscală stă la baza întocmirii deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de organul de inspecție fiscala. Astfel raportul de inspecție fiscală este un act premergător, care stă la baza emiterii unui act administrativ fiscal și care nu produce el însuși efecte juridice. Raportul de inspecție fiscală se anexează la actul administrativ fiscal emis, nefiind susceptibil de executare. Fiind un act preparator, raportul de inspecție fiscală nu poate forma obiectul unei acțiuni în contencios fiscal.
Pe fond se arată că prin decizia de impunere nr. 2197/_ emisa de D. Județeană pentru Accize si Operațiuni Vamale B. -N. - Biroul inspecție fiscala s-a stabilit in sarcina S.C. Altai Prod S.R.L. obligații fiscale de plata in cuantum de 156.928 lei, reprezentând accize si majorări de întârziere aferente.
Din verificările efectuate s-a constatat ca S.C. Altai Prod S.R.L. s-a aprovizionat cu 37650 litri motorina euro 4 de la S.C. Bazilovici S.R.L. Cornesti, județul Dâmbovița cu factura nr. BAZ 01721/_, in valoare totala de 99911,81 lei, nota de recepție nr. 902/_, 35400 litrii motorina euro 4 de la S.C. Nikvag Trans S.R.L. Targsorul Vechi, jud. Prahova cu factura nr. 107904420/_ in valoare totala de 95626 lei, nota de recepție nr. 15/_ .
S.C. Altai Prod S.R.L. nu a putut face dovada că motorina furnizată de S.C. Nikvag Trans
S.R.L. si S.C. Bazilovici S.R.L. Cornesti provine de la un antrepozitar autorizat sau că a fost plătită acciza aferentă acesteia așa cum se prevede prin art. 239, alin. 1 titlul 8 al cap. 6 al Codului fiscala, completat de normele de aplicare a acestuia, unde se arată că "sunt premise numai operațiunile comerciale cu uleiuri minerale a căror proveniența pe tot circuitul economic poate fi dovedita ca fiind de la un antrepozitar autorizat pentru producție sau importator".
Prin urmare, ca documente justificative, S.C. Altai Prod S.R.L. trebuia să posede certificate de conformitate eliberate de antrepozitar sau alte documente legale, acte prin care să ateste că uleiul mineral, în cazul de față motorina, provine de la un antrepozitar autorizat.
Conform art. 168, alin. 2 din Legea nr. 571/2003 este interzisă deținerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost plătită. Acest articol este completat de Normele de aplicare a acestuia, pct. 3 din H.G. nr. 44/2004 care învederează "in afara antrepozitului fiscal pot fi deținute numai produse accizabile pentru care acciza a fost plătită, iar prin circuitul economic, se poate face dovada că provin de la un antrepozitar autorizat, de la un operator înregistrat, de la un operator neînregistrat sau de la un importator".
Organul de control a constatat nerespectarea dispozițiilor legale în materie, prevederile cuprinse în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum și în Normele metodologice de aplicare a codului fiscal aprobate prin H.G. nr. 44/2004.
Baza legală pentru accizarea produselor în cauză sunt art. 162, lit. g si art. 175, alin. 3 si alin. 4 din Codul fiscal. Art. 176, alin. 1 "nivelul accizelor armonizate in perioada 2007 - 2010 este cel prevăzut in anexa nr. 1 care face parte din prezentul titlu". Art. 165 "acciza este exigibilă în momentul eliberării pentru consum sau când se constată pierderi sau lipsuri de produse accizabile". Art. 166 "eliberarea pentru consum în înțelesul prezentului titlu reprezintă: e) orice deținere in afara regimului suspensiv a produselor accizabile care nu au fost introduce in sistemul de accizare, in conformitate cu prezentul titlu...". Momentul exigibilității accizelor este momentul in care este eliberat pentru consum, în cazul de față momentul exigibilității este momentul constatării existentei cantităților de motorină în afara regimului suspensiv (art. 192 din Codul fiscal).
Termenul de plata conform art. 193 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, plata accizei se face până la data de 25 a lunii următoare celei în care acciza devine exigibilă conform art. 192, alin. 1 și 2 din Legea nr. 571/2003. In speță plata se putea face până în data de_ conform art. 212, alin. 1 din Codul fiscal, plătitorul accizei fiind 6.C. Altai Prod S.R.L.. Conform modului de calcul prevăzut de normele metodologice de aplicare, acciza datorată este de 67087 lei.
De asemenea organul de control a mai constatat ca S.C. Altai Prod S.R.L. a aprovizionat 32370 litri motorina euro 4 de la S.C. Sasquatch Impex S.R.L. Sângeorz-Băi, conform facturii nr. 58/_ in valoare totala de 96462,53 lei inclusiv TVA care a fost înregistrată în evidențele contabile ale firmei conform notei de recepție nr. 891/_ . Din documentele prezentate nu se poate identifica autocisterna și delegatul care au efectuat transportul. Pe factura fiscală nu este menționată plata și cuantumul accizelor datorate, nu există și nu s-au putut prezenta avize de însoțire a mărfii din care să rezulte locul încărcării, mijlocul de transport folosit, producătorul mărfii, alte indicii sau documente justificative cu privire la proveniența produselor petroliere.
La momentul controlului nu s-a putut dovedi prin nici un act plata accizelor pentru uleiurile minerale achiziționate de la S.C. Sasquatch Impex S.R.L.
In nota de recepție a mărfii nu este trecut numărul autocisternei care a transportat combustibilul, nici numele persoanei desemnate să transporte și să asiste la încarnarea sau livrarea mărfii.
Nu există contract încheiat între S.C. Sasquatch Impex S.R.L. și S.C. Altai Prod S.R.L. referitor la livrarea efectuata.
S.C. Altai Prod S.R.L. nu a putut face dovada că motorina furnizată de S.C. Sasquatch Impex S.R.L. provine de la un antrepozitar autorizat sau/și că a fost plătită acciza aferentă acesteia
așa cum se prevede prin art. 239 titlul 8 al cap. 5 al Codului fiscal, completat cu nomele metodologice de aplicare a acestuia.
Având în vedere cele de mai sus organul de control a constatat nerespectarea dispozițiilor legale în materie, prevederi cuprinse în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum și în Normele de aplicare a codului fiscal aprobate prin H.G. nr. 44/2004. Baza legala pentru accizarea produselor în cauza sunt art. 162, lit. g, art. 175 alin. 3 si 4, art. 176, alin. 1, art. 165, art. 166 din Legea nr. 571/2003. Acciza datorată de S.C. Altai Prod S.R.L. este de 29728 lei.
La sumele datorate cu titlu de accize, organul de control a calculate majorări de întârziere în conformitate cu art. 119, alin. 1 si 4, art. 120, alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de proc. fiscală.
Pârâta D. G. a F. P. B. -N. a depus la dosar "note de ședință";
prin care a arătat următoarele:
In completare la întâmpinarea formulată și depusă pentru termenul din_, a invocat și excepția necompetentei materiale a Tribunalului B. -N. cu privire la soluționarea capătului de cerere privind anularea formelor de executare silita emise de Administrația F. P. a orașului
N. .
Se precizează că excepția a fost invocată și susținută oral în fața instanței de judecată la termenul din_ .
In situația în care reclamanții insistă în soluționarea cererii de anulare a formelor de executare silita, se solicită admiterea excepției și în consecință să dispună disjungerea capătului de cerere privind anularea formelor de executare și trimiterea dosarului nou format instanței de judecată competente, respectiv Judecătoriei N. .
Prin acțiunea în contencios administrativ fiscal reclamanții au solicitat anularea Deciziei de impunere nr. 2197/_ și a raportului de inspecție fiscală nr. 296/2009 emise de D. Județeană pentru Accize si Operațiuni Vamale B. -N. - Biroul inspecție fiscală. De asemenea printr-un alt petit se solicită instanței de judecată anularea formelor de executare silită emise de Administrația
F. P. a orașului N., respectiv actele de executare emise cu ocazia vânzării la licitație publică a unui imobil.
In drept, se invocă dispozițiile art. 158, art. 373 si art. 400 din Codul de procedură civilă.
Reclamanții T. T. și T. S. au depus la dosar "răspuns la întâmpinare", prin care au arătat următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasivă a pârâtei DGFP BN privind organul emitent al Deciziei atacate, precum și raportul care poartă asupra titularilor dreptului ce rezultă din raportul de drept material sunt perfect adevărate, dar nu se aplică prezentului litigiu, astfel că se poate susține că acestea au fost inserate de către pârâta DGFP cu scopul de a umple paginile întâmpinării cu gratie, fără a avea un fundament legal. Astfel, raportat la prevederile art. 209 din OG 92/2003, republicat (1) Contestațiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, deciziilor pentru regularizarea situației emise în conformitate cu legislația în materie vamală, a măsurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispoziție de măsuri, se soluționează de către: a) structura specializată de soluționare a contestațiilor din cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice județene sau a municipiului București, după caz, în a căror rază teritorială își au domiciliul fiscal contestatarii, pentru contestațiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorie vamală, accesorii ale acestora, precum și măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 3 milioane lei;"
În ceea ce privește excepția invocată, solicită respingerea acesteia raportat la prevederile art. 207 alin. (2) Cod procedura fiscală, în cazul în care competența de soluționare nu aparține organului emitent al actului administrativ fiscal atacat, contestația va fi înaintată de către acesta, în termen de 5 zile de la înregistrare, organului de soluționare competent, iar la aliniatul 3 al aceluiași act normativ: "(3) în cazul în care contestația este depusă la un organ fiscal necompetent, aceasta va fi înaintată, în termen de 5 zile de la data primirii, organului fiscal emitent al actului administrativ atacat."
Având în vedere că au înaintat către DGFP BN o plângere prealabilă la data de_, plângere la care nu au primit nici până la data prezentei un răspuns, având în vedere prevederile art. 207, în cazul în care ar fi îndreptat greșit contestația, DGFP BN avea obligația legală de a înainta în termen de 5 zile de la data primirii organului fiscal emitent.
Se arată însă că raportat la prevederile art. 209 Cod procedură fiscală, DGFP BN prin Biroul Soluționare Contestații avea obligația de a soluționa plângerea formulată de către reclamanți.
Raportat la cele arătate mai sus se solicită instanței respingerea excepției lipsei calității procesual pasive invocată de către pârâtă ca fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește inadmisibilitatea prezentei acțiuni și demersul juridic întreprins de către reclamanți, având ca temei legal art. 7, alin 3 din Legea 554/2004, se arată că potrivit art. 7 alin 1 înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămata într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Prin urmare legea a prevăzut un termen de 30 de zile în care persoana care se consideră vătămată poate formula plângere prealabilă. Acest termen de 30 de zile începe să curgă de la date diferite după cum suntem in situația în care actul administrativ este adresat celui care se consideră vătămat sau unui terț care se consideră vătămat.
In situația terților care se consideră vătămați prin actul administrativ adresat altuia, potrivit art. 7 alin 3 este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămata într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul in care a luat cunoștința, pe orice cale, de existenta acestuia, in limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7). Prin urmare pentru terțul ce se considera vătămat termenul de formulare a plângerii prealabile începe să curgă din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența actului administrativ vătămător. In cazul în care actul administrativ este adresat celui care se consideră vătămat, termenul de 30 de zile de formulare a plângerii prealabile începe să curgă de la data comunicării actului vătămător.
Cu toate că legea prevede acest termen de 30 de zile pentru formularea plângerii, art. 7 alin 7, prevede un interval maxim de timp, calculat de la emiterea actului (de 6 luni), în care - pentru motive temeinice, care au justificat depășirea termenului de 30 de zile, cel ce se consideră vătămat poate formula totuși plângerea prealabilă, dacă dovedește că au existat motive temeinice care au dus la depășirea termenului de 30 de zile prev. de art. 7 alin 1 sau alin 3. Prin urmare, doar pentru motive temeinice, în termen de maxim 6 luni de la emiterea actului administrativ cel prejudiciat trebuie să acționeze pentru a se respecta principiul stabilității si securității raporturilor juridice. Curtea Constituționala a declarat neconstituționale prev. art. 7 alin. 7 în măsura în care termenul de 6 luni, calculat de la data emiterii actului, se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămata într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept decât destinatarul actului. Curtea apreciază că în această situație termenul de 6 luni trebuie calculat de la data luării la cunoștința de către terțul vătămat și nu de la data emiterii actului, cealaltă posibilitate fiind ca terțul vătămat să poate formula oricând, începând cu data luării la cunoștință plângerea prealabilă.
Data la care au luat la cunoștință de Decizia de impunere atacată este_, astfel cum rezultă din actele anexate la dosar, reclamanții în calitate de persoane fizice vătămate printr-un act administrative, fiind astfel în termenul legal de a formula o plângere prealabilă. Chiar dacă pârâții ar invoca un alt termen de la care începe să curgă termenul de 6 luni prevăzut de legiuitor, se precizează că s-ar afla și în această situație în termenul legal de formulare a unei plângeri prealabile, motiv pentru care solicită respingerea excepției inadmisibilității prezentei acțiuni.
Raportat la excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului B. -N., consideră această excepție ca fiind neavenită raportat la petitul formulat de către reclamanții, acela de anulare a Deciziei de impunere 2197/2009, a raportului de inspecție fiscală 2196/2009, care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere atacate, nefiind formulat în nici un caz un petit distinct care să privească anularea formelor de executare întreprinse de către AFP N., așa cum la o simplă lecturare se poate observa, precum și în considerarea faptului că reclamantul stabilește cadrul procesual al litigiului supus judecății, nu au formulat vreun petit distinct în acest sens, și nici nu au solicita împrocesuarea în calitate de pârât a nici unei administrații financiare subordonate.
In ceea ce privește fondul contestației formulate, se arată că plângerea prealabilă nu a fost soluționată în nici un fel așa cum art. 216 din Codul de procedură fiscală o cere, dar nici nu a fost respinsă raportat la art. 217 din același act normativ.
Revenind la fondul contestației formulate solicită anularea deciziei de impunere 2197/2009, ca fiind nelegală și netemeinică și în consecință, exonerarea societății debitoare de la plata sumei de
1. lei și în consecință anularea actelor de executare împotriva reclamanților în dreptul de proprietate.
Se precizează că acciza imputată a fost inclusă în prețul de furnizare, factura 263 din data de_, fiind stornata de furnizorul SC CROSA IMPEX SRL, mai mult decât atât întreaga cantitate de combustibil a fost achiziționată in mod legal, înregistrată în contabilitate, prețul ei cât și prețul accizelor fiind inclus în prețul de factură. Prin ordonanța din_ emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud, în dosar 1233/P/2007 administratorul societății debitoare, a fost scos de sub urmărire pe considerentul că faptei îi lipsește latura obiectivă a acestei infracțiuni.
Din considerentele ordonanței rezultă că societatea a înregistrat în evidența contabilă toate operațiunile comerciale de achiziție a cantităților de carburanți.
În drept s-au invocat disp. Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Prin " Notele de ședință"; depuse pentru termenul de judecată din data de_ (fila 50),
reclamanții au arătat că solicită, în subsidiar, obliga rea p âr âtei la soluționarea cont estației pe fond .
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În urma controlului efectuat la SC Altai Prod SRL s-a întocmit Raportul de inspecție fiscală nr. 2196/_ de către DJAOV B. -N. . În baza acestui raport, la aceeași dată, s-a emis Decizia de impunere nr.2197/2009, stabilindu-se în sarcina societății debitoare o obligație fiscala suplimentară de plată în sumă de 156.928 lei, reprezentând accize si majorări de întârziere, stabilite ca fiind obligații de plată accesorii.
Reclamanții au formulat contestație împotriva acestei Decizii și a Raportului de inspecție fiscala care a stat la baza emiterii deciziei de impunere atacată, transmisă prin fax la data de_ ( filele 9-12), în calitate de terți vătămați într-un drept al lor de un act administrativ adresat altui subiect de drept, contestație care nu a fost soluționată de pârâtă până în prezent.
În ceea ce privește capătul de cerere principal, respectiv a anulării deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală, tribunalul reține că, potrivit dispozițiilor art. 205 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Conform aceleiași legi procesual fiscale, contestația pe cale administrativă este soluționată de organul administrativ de soluționare a contestațiilor stabilit de lege prin decizie sau dispoziție, după caz, iar conform art. 218 alin. 2 deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța de contencios administrativ competente.
În consecință, contribuabilul sau partea ce se pretinde vătămată în drepturile ori interesele sale legitime este obligată ca prealabil sesizării instanței de contencios administrativ să urmeze procedura prealabilă a contestației reglementată de art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală și abia apoi când obține o decizie de rezolvare a acestei contestații poate supune conflictul în fața jurisdicției judiciare.
Așa s-a decis și în practica pertinentă a jurisdicției de contencios constituțional prin Decizia nr. 409 din 12 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.063 din
16 noiembrie 2004, unde instanța de contencios constituțional a stabilit, în soluționarea unei excepții privind dispozițiile art. 174-187 din Codul de procedură fiscală (care includ și pe cele analizate în prezenta cauză, dat fiind modificările succesive și republicarea legii procesual fiscale), că aceste texte de lege "reglementează proceduri de recurs administrativ, prin care se lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora de a reveni asupra măsurilor luate sau de a le redimensiona în limitele prevăzute de lege". Cu același prilej, Curtea Constituțională a mai reținut că "actele de soluționare de către organele administrative a contestațiilor, respectiv a reclamațiilor formulate potrivit dispozițiilor din Codul de procedură fiscală, nu sunt, așadar, acte de jurisdicție, ci acte administrative supuse cenzurii instanței de judecată".
Din această perspectivă s-a constat că nu se poate reține încălcarea, prin textele de lege analizate, a dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.
Față de cele ce preced, se poate concluziona că dreptul la justiție al reclamantei este asigurat, dar că aceasta este obligată să parcurgă efectiv procedura administrativă prealabilă instituită de prevederile art. 205 și urm. C.pr.fisc.
Drept urmare, nu se poate susține cu temei că instanța de contencios administrativ poate ea însăși să rezolve contestația,chiar în ipoteza tăcerii organului de soluționare a contestațiilor.
Tribunalul mai reține că Legea contenciosului administrativ român nu reglementează la nivel de principiu contenciosul de plină jurisdicție, respectiv posibilitatea ca jurisdicția judiciară de contencios administrativ să se substituie autorității administrative iar conflictul să fie tranșat prin adoptarea unei hotărâri judecătorești prin care să fie rezolvat de o manieră directă și completă raportul juridic de conflict.
Astfel fiind, solicitarea de a implica instanța de contencios administrativ în rezolvarea unui astfel de raport de conflict poate viza obținerea unei hotărâri judecătorești de constatare a refuzului nejustificat de îndeplinire a operațiunii administrative ori de răspuns la cerere, iar nu de a rezolva conflictul de o manieră care ar presupune substituirea autorității publice, aceasta din urmă nefiind o soluție legală. De altfel, procedura de înfăptuire a justiției nu înseamnă imixtiunea jurisdicției în activitatea altor puteri statale, ci sancționarea actelor și conduitelor ilicite și corectarea acestora în spiritul și litera legii.
Având în vedere că pârâta nu a soluționat contestația reclamanților împotriva deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală ce a stat la baza emiterii acesteia, în termenul legal, instanța va admite contestația în contencios fiscal formulată de reclamanți în ceea ce privește capătul de cerere subsidiar și în consecință va obliga intimata D. G. a F. P. B. -N. să soluționeze, conform procedurii instituite de prevederile art.205 și urm. Cod proc.fiscală, contestația formulată de reclamanți împotriva Deciziei de impunere nr. 2197/2009 emise de D. Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B. -N. - Biroul de I. Fiscală și Control Ulterior.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația în contencios fiscal, precizată, formulată de reclamanții T. T. și
T. S.,
ambii domiciliați în comuna Sinmartin, sat B. F., str. P., nr. 63, jud. Bihor, în contradictoriu cu intimata D. G. a F. P. B. -N.,
cu sediul în B., str. 1 D.
, nr. 6, jud. B. -N. și, în consecință:
- obligă intimata D. G. a F. P. B. -N. să soluționeze, conform procedurii instituite de prevederile art.205 și urm. Cod proc.fiscală, contestația formulată de reclamanți împotriva Deciziei de impunere nr. 2197/2009 emise de D. Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B. -N. - Biroul de I. Fiscală și Control Ulterior.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică azi,_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. L. T. M. D.
Red/dact/BLT/HVA_ /5ex
