Decizia civilă nr. 1170/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184 Dosar nr._
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILA Nr. 1170/2013
Ședința publică de la 30 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE E. B.
Judecător S. T. Judecător I. N. B. Grefier Ani-L. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către recurentul P. C. împotriva sentinței civile nr.2054/2013 a Judecătoriei C. -N. privind și pe intimatul M. C. -N., DP L., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, iar instanța constată că recursul este declarat in termenul legal, est motivat ,a fost comunicat cu intimata, se solicită judecarea cauzei in lipsa si reține cauza in pronunțare față de actele de la dosar .
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 2054/_ a Judecătoriei C. -N. a fost respinsă plângerea formulată de petentul P. C., domiciliat în loc. C. -N., str. C.A.R.
, nr. 15 B, în contradictoriu cu intimatul M. C. -N., DP L., cu sediul în str. M., nr. 1-3, ca neîntemeiată.
S-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin procesul verbal de constatare a contravenției nr. 99007 (fil. 7), petentul P. C. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 200 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.1 lit. b din HCL 149/2009. S-a reținut în sarcina petentului, faptul că la data de_, orele 14:25, a parcat autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe trotuar, în zona străzii A. Vaida Voievod.
Fotografiile depuse în probațiune de către intimat (fil. 22-23), efectuate cu prilejul întocmirii procesului verbal contestat, confirmă starea de fapt reținută în cuprinsul actului sancționator.
În drept
, cu privire la motivul de nulitate invocat de către petent constând în descrierea insuficientă a situației de fapt, instanța de fond a reținut faptul că, în cuprinsul actului sancționator sunt indicate toate împrejurările relevante cu
privire la contravenția reținută în sarcina petentului, menționându-se data, ora și locul săvârșirii acesteia. În consecință, motivul de nulitate invocat de petent este neîntemeiat.
Referitor la cel de-al doilea motiv de nulitate invocat, instanța de fond a reținut faptul că potrivit art. 19 alin. 1 O.G. 2/2001 procesul verbal de constatare a contravenției se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. Iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod.
Din analiza procesului verbal contestat se poate desprinde faptul că la rubrica "martor"; este precizată mențiunea potrivit căreia persoanele de față refuză să se implice.
Analizând această mențiune, instanța de fond a apreciat că lipsa unui martor care să ateste cele consemnate de agentul constatator nu este de natură să atragă nulitatea actului atacat.
Sub aspectul temeiniciei, raportat la situația de fapt reținută, instanța de fond a apreciat că încadrarea faptei descrisă în procesul verbal contestat a fost realizată în mod corect, fiind aplicată o sancțiune în limitele prevăzute de lege, cu respectarea art. 5 și art. 21 din OG 2/2001.
Persoanei sancționate i se permite să probeze faptul că nu ea a comis actul încriminat, instituirea unei prezumții absolute de responsabilitate aducând atingere atât caracterului personal al răspunderii cât și dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție.
Raportând aceste aspecte de ordin teoretic la speța analizată, instanța de fond a reținut faptul că petentul nu a răsturnat prezumția de responsabilitatea instituită în sarcina sa.
Apărarea formulată de către petent referitoare la stare de necesitate în care s-a aflat are un caracter neîntemeiat. Astfel, din analiza prevederilor cuprinse în art. 11 OG nr. 2/2001 coroborat cu art. 45 C.Pen, instanța de fond a apreciat că, în speța analizată nu sunt întrunite cerințele de existență ale acestei cauze exoneratoare de răspundere, starea de pericol în care s-a aflat petentul neavând un caracter iminent. Totodată, starea de pericol invocată ar fi putut fi evitată altfel, decât prin comiterea faptei contravenționale, respectiv prin parcarea autoturismului într-o zonă apropiată celei afectată de condițiile meteo expuse.
Instanța de fond a reținut faptul că, procesul verbal se bucură de forță probantă până la probă contrară, pe care contravenientul trebuie să o facă prin orice mijloc de probă admis de lege pentru a infirma starea de fapt reținută în actul sancționator contestat sau care să conducă la o reapreciere a gradului de pericol social al faptei săvârșite.
În cauza analizată, instanța de fond a apreciat faptul că această dovadă nu a fost făcută de către petent, și pe cale de consecință, în temeiul art. 34 O.G. nr. 2/2001 a respins plângerea formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul P. C. solicitând admiterea recursului și, pe cale de consecință, casarea hotărârii recurate ca
nefondată, reanalizarea cererii în fond și, ca urmare a admiterii recursului, să se dispună, în principal, nulitatea absolută a procesului verbal de constatare a contravenției nr. 99007 din_, fiind incidente dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001, și, implicit, anularea sancțiunii aplicate în baza acestuia, iar în subsidiar anularea procesului verbal pentru motive de nulitate relativă și, implicit, anularea sancțiunii aplicate în baza sa; cu cheltuieli de judecată angajate pentru fond, constând în onorariu avocațial.
În motivare arată că la data specificată în procesul verbal de contravenție conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe strada Al. Vaida Voievod din C. -N. dorind să se deplaseze la sediul firmei pe care o administrează. A oprit astfel în afara zonei de restricție a indicatorului "oprirea interzisă"; din apropiere și la peste 5 metri de colțul aleii colaterale străzii Al. Vaida Voievod, în dreptul blocului cu nr.62, și a constatat că se află într-o situație atipică deoarece prima bandă era ocupată pe jumătate de un morman de zăpada curățată și împinsă cel mai probabil de utilajele de deszăpezire către marginea carosabilului. Așadar, pe strada Al. Vaida Voievod se circula practic pe o bandă și jumătate în loc de două. În aceste circumstanțe, dacă ar fi oprit autovehiculul în mod legal, așa cum prevede art. 63 alin.5 din OUG 195/2002 ("Vehiculul oprit sau staționat pe partea carosabilă trebuie așezat lângă și în paralel cu marginea acesteia, pe un singur rând _") ar fi ocupat în totalitate prima bandă de circulație și probabil și o parte din a doua, dat fiind faptul că "marginea" era raportată la mormanul de zăpadă existent.
Pentru a nu încurca circulația și mai tare decât era deja încurcată prin acțiunea de deszăpezire, știind ca "Participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației _" (art.35 alin.1 din OUG 195/2002), a oprit autovehiculul cât mai pe margine posibil, chiar dacă acest lucru a însemnat să îl urce puțin pe bordura, ocupând o parte nesemnificativă din trotuar. După cum a precizat, nu era fizic posibil ca un autovehicul să fie oprit regulamentar în acea zonă din cauza zăpezii aruncate pe marginile carosabilului.
A considerat utilă această reconsiderare a stării de fapt supusă judecații spre a putea fi mai bine evaluate criticile pe care le aduce hotărârii recurate. Astfel:
S-a reținut de către instanța de fond faptul că « în cuprinsul actului sancționator sunt indicate toate împrejurările relevante cu privire la contravenția reținută în sarcina petentului, menționându-se data, ora și locul săvârșirii acesteia», susținând ca motivul de nulitate absolută invocat de petent este neîntemeiat.
Art. 16 alin.1 din OG 2/2001 prevede obligativitatea ca în cuprinsul procesului verbal sa se regăsească "descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite";.
În consecință, aprecierea instanței, potrivit căreia au fost îndeplinite condițiile prevăzute în art. 16 din OG 2/2001 este inexactă, câtă vreme este omisă din evaluarea ei prima dintre condițiile enumerate în text - "descrierea faptei",
raportându-se strict la restul elementelor, respectiv data, ora și locul săvârșirii faptei.
Fapta nu este descrisă corespunzător în cuprinsul procesului verbal contestat. Pentru a putea reține o faptă contravențională în mod corect în sarcina unei persoane, trebuie luate în considerare toate împrejurările de fapt și de drept care au stat la baza comiterii acesteia. În cazul de față, nu s-a luat în considerare situația de fapt în care se afla petentul, cea de a nu putea opri regulamentar din cauza condițiilor create de utilajele de deszăpezire. De asemenea, nu s-a consemnat faptul ca a avut grijă să lase un spațiu suficient de mare (aprox. 1 metru) intre autovehicul și gardul viu, spațiu care nu stânjenea în niciun fel deplasarea pietonilor pe trotuar.
Instanța, conform prevederilor art. 34 din legea cadru, poate să aprecieze asupra gravitații faptei și, în consecința, să reindividualizeze sancțiunea aplicată de agentul constatator, atât ca tip de sancțiune cât și ca și cuantum. Întrucât procesul verbal reprezintă unicul act probator al săvârșirii unei contravenții, el trebuie să conțină toate elementele pe baza cărora să se poată cerceta de către instanța de judecată dacă în realitate s-a comis o asemenea faptă și dacă, în mod concret, se poate angaja răspunderea contravențională a unei persoane.
Insuficienta descriere a faptei contravenționale a fost echivalată în jurisprudență cu nedescrierea, întrucât prin întocmirea procesului verbal în acest mod i s-a cauzat o vătămare, și anume o atingere adusă dreptului la apărare, care nu poate fi înlăturata decât prin anularea procesului verbal contestat.
Așa cum prevede textul art. 17 din OG 2/2001, "Lipsa mențiunilor privind _, fapta săvârșită_ atrage nulitatea procesului verbal. Nulitatea se constata și din oficiu";. Întrucât prin "lipsa mențiunilor privind fapta săvârșită"; se înțelege nu doar omisiunea de a se completa rubrica specială din formularul procesului verbal, ci, mai ales, o redare insuficientă a faptei care nu permite verificarea aspectelor de legalitate și temeinicie supuse controlului judecătoresc, fiind vorba despre o mențiune obligatorie care constituie una dintre formalitățile ce garantează dreptul la apărare al contravenientului, încălcarea acestei cerințe atrage nulitatea absolută a procesului verbal.
Instanța a respins în mod eronat și un alt motiv de nulitate, și anume încălcarea art. 19 alin. 1 din OG 2/2001 care prevede că "În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor";, iar alin. 3 al aceluiași articol precizează ca
"În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod";.
În plus, instanța a considerat ca «lipsa unui martor care să ateste cele consemnate de agentul constatator nu este de natura sa atragă nulitatea actului atacat». În primul rând, petentul a solicitat anularea actului în baza acestui motiv, și nu nulitatea, așa cum, în mod greșit a reținut instanța, iar în al doilea rând, procesul verbal se poate încheia fără martor numai în cazurile expres prevăzute de lege. În acest sens statuează art.109 alin.2 și 3 din OUG 195/2002 care prevăd următoarele: alin.(2) - " Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate
metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare a contravenției." iar alin.(3) - "În cazurile prevăzute la alin.(2), procesul verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori." Nefiind vorba despre o situație încadrata în alin.2 al art.109, semnătura martorului în cuprinsul procesului verbal dedus acestei judecați este esențială.
Procesul-verbal contestat de recurent are în cuprinsul său, la rubrica
"martori";, mențiunea "persoanele de față refuză să se implice";. Aceasta mențiune superficială din cuprinsul său nu constituie o motivare adecvată pentru încheierea actului constatator în lipsa contravenientului, fără un martor care să ateste încheierea sa în acest mod.
Este greu de crezut ca la momentul constatării contravenției, și anume intr- o zi de luni, pe o strada circulată intens atât de autoturisme cat și de pietoni, cum este strada Al. Vaida Voievod, la ora 14:25, nu s-a găsit un martor care sa semneze procesul verbal. Rolul martorului este tocmai acela de a confirma motivul pentru care se refuza de către contravenient semnarea procesului verbal sau nu poate fi semnat de către acesta. În speța, nu exista niciun martor care sa ateste maniera în care a fost întocmit procesul verbal, martor care eventual ar fi putut să fie chemat înaintea primei instanțe pentru a relata cu privire la descrierea stării de fapt care a fost omisa din cuprinsul procesului verbal.
Mai mult, s-a ajuns nu de puține ori la concluzia ca mențiunea privind lipsa martorului datorata refuzului de a se implica, a devenit un stereotip în materia proceselor verbale întocmite de către agenții constatatori, situație ce prejudiciază echitatea procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții.
În ceea ce privește temeinicia actului constatator, instanța de fond a reținut în mod greșit că a contestat sancțiunea aplicată sub aspectul încadrării sale în limitele impuse de lege. Petentul a învederat instanței faptul că această faptă contravențională, dacă ar fi fost descrisă în cuprinsul procesului verbal în totalitate, s-ar fi putut observa că a prezentat un grad de pericol social extrem de scăzut, aproape inexistent.
Conform art. 63 alin.1 din OUG 195/2002 se consideră oprire " imobilizarea voluntară a unui vehicul pe drumul public, pe o durată de cel mult 5 minute. Peste această durată, imobilizarea se consideră staționare";. Interzicerea opririi presupune implicit și interzicerea staționarii. După cum s-a putut observa din planșele fotografice depuse la judecata pe fond, autovehiculul era situat înafara oricăror restricții în ceea ce privește oprirea sau staționarea pe carosabil. Astfel, era îndreptățit să staționez o scurtă perioadă de timp în acel loc, chiar pe carosabil. A ales în schimb, forțat fiind de împrejurări (prima banda de circulație fiind acoperita de mormanul de zăpada), să urce autovehiculul pe bordura, pentru a lasă loc suficient celorlalți participanți la traficul rutier, dat fiind faptul că oricum spațiul de deplasare era îngustat considerabil. Contestă lipsa obiectivității agentului constatator de a lua în considerare toate împrejurările faptei și de a aplica, eventual, un avertisment în loc de amenda, lucru care denota rea-credință și lipsa de profesionalism.
Prin aceste susțineri a dorit să sublinieze faptul că au fost încălcate și prevederile art.5 alin.5 și art.21 a lin.3 din OG 2/2001 referitoare la gradul de pericol social al faptei, care în esența prevăd ca "Sancțiunea_ trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal";. În speța, lipsind descrierea completă a faptei din cuprinsul procesului verbal, nu se poate aprecia de către instanța dacă s-a ținut sau nu cont de împrejurările săvârșirii faptei sau de circumstanțele personale, fapt care, de asemenea, diminuează dreptul contravenientului la apărare.
Raportat la starea de necesitate pe care a invocat-o pe fond arată că pericolul avea caracter iminent, și s-a referit aici la eventualitatea în care îngustarea carosabilului (prin staționarea legala pe prima banda, așa cum era îndreptățit) ar fi putut duce la avarierea altor autovehicule aflate în mers, nevoite fiind să îl ocolească pe contrasens. În al doilea rând, nu putea staționa în alt loc din apropiere, deoarece în zona respectiva toate parcările sunt cu abonament și aparțin locatarilor blocurilor din zona; staționând pe un astfel de loc, risca să i se impute ocuparea unui loc de parcare pentru care altcineva plătește un abonament pentru a-și asigura folosința lui exclusivă și nestingherită.
Se susține, ca argument final al respingerii cererii, faptul ca "procesul verbal se bucură de forța probantă până la proba contrară, pe care contravenientul trebuie să o facă prin orice mijloc de probă admis de lege pentru a infirma starea de fapt reținută în actul sancționator contestat sau care să conducă la o reapreciere a gradului de pericol social.
Toate lipsurile din procesul verbal contestat de către petent, în opinia acestuia, îi sunt imputabile agentului constatator care a întocmit actul, drept pentru care consideră că plângerea formulată împotriva procesului verbal este legală și temeinică.
Analizând sentința atacată
prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Deși este real că fapta din procesul verbal nu este în întregime descrisă deoarece nu se specifică faptul că ar fi fost într-adevăr mormane de zăpadă pe banda 1 unde intenționa petentul să oprească, respectiv nu se menționează dacă petentul a oprit sau a staționat autovehiculul (de parcare neputând fi vorba cât timp nu era amenajat vreun loc de parcare în locul în care a oprit petentul), nulitatea relativă a procesului verbal pentru acest motiv a fost acoperită prin depunerea la dosarul cauzei de către intimat a fotografiilor efectuate cu acea ocazie. Din acestea rezultă cu prisosință în primul rând că nu există mormanele de zăpadă pe banda 1 la care a făcut referire petentul, iar în al doilea rând că petentul a parcat în dreptul Iulius Mall din mun. C. -N., în fața unui indicator rutier de oprire interzisă (cu valabilitate de la indicator înainte) pe stâlpul căruia era și un alt indicator care arăta că vis-a-vis există parcarea de la Iulius Mall.
În ceea ce privește necesitatea menționării în procesul verbal de contravenție a datelor de identitate ale unui martor în ipoteza în care se încheie
procesul verbal în lipsa contravenientului, arătăm că într-adevăr procesul verbal întocmit de intimat nu cuprinde astfel de date de identificare cum nu cuprinde nici motivele pentru care nu au fost menționate astfel de date. Însă, lipsa numelui unui martor, respectiv lipsa menționării motivelor pentru care procesul verbal a fost întocmit fără a se preciza motivele pentru care nu a fost indicat martorul, nu se sancționează cu nulitatea absolută, aceste împrejurări nefiind menționate în mod expres în art. 17 din OG 2/2001 ca atrăgând nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție, nulitate ce se constată și din oficiu. Pentru a se putea reține nulitatea relativă a procesului verbal este necesar să se dovedească vătămarea suferită de petent datorită încheierii procesului verbal în acest mod, care nu se prezumă. Cum petentul recurent nu a făcut dovada vătămării suferite, procesul verbal nu poate fi anulat pentru acest motiv.
În ceea ce privește pericolul social al faptei, extrem de redus în opinia petentului, arătăm în primul rând că strada pe care a staționat petentul este una extrem de intens circulată, în zonă aflându-se Iulius Mall, stradă pe care este în întregime interzisă oprirea sau staționarea, fie prin indicatoare, fie prin marcaje, fie din diverse alte motive cum ar fi trecerile de pietoni, stațiile de mijloace de transport în comun, intersecțiile, etc.. Deși oprirea și staționarea sunt interzise prin indicator doar pentru spațiul care urmează după mașina petentului, în locul în care acesta a staționat este oricum interzisă oprirea sau staționarea voluntară deoarece locul se află la mai puțin de 25 de metri de stația de autobuz, aspect ce reiese cu claritate și din fotografiile depuse de petent la dosar (f. 19). Pe lângă aceasta, este oricum interzisă oprirea sau staționarea pe trotuar în întreg municipiul C. -N. potrivit HCL 149/2009. Nu în ultimul rând, petentul susține că a fost nevoit să oprească pe trotuar din cauza mormanului de zăpadă și că nu avea unde altundeva să parcheze deoarece risca să ocupe parcările cu abonament. Omite însă să menționeze că a oprit în loc interzis în dreptul celei mai mari parcări din mun. C. -N., cea care aparține de Iulius Mall, unde nici măcar nu trebuia să plătească vreo sumă de bani pentru parcare. În condițiile în care petentul a oprit în loc interzis de art. 142 lit. g din Regulamentul de punere în aplicare a OUG 195/2002 privind Codul rutier (la mai puțin de 25 de metri de stația mijloacelor de transport în comun), în loc interzis de HCL 149/2009 (pe trotuar) și în dreptul celei mai mari parcări din mun. C. -N., considerăm că nu se pune problema înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului.
Nu există niciuna din cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei cum nu a fost invocat nici un motiv pentru care petentul ar fi fost nevoit să oprească în acel loc. Oprirea a fost voluntară, petentul având credința greșită că poate opri în acel loc, necunoscând dispozițiile relevante din Regulamentul pentru punerea în aplicare a Codului Rutier și nesocotind interdicția de parcare pe trotuar.
Față de cele de mai sus, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul P. C., împotriva sentinței civile nr. 2054 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul P. C., domiciliat în C. -N., str. C. A. R., nr. 15B, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 2054 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, E. B. | Judecător, S. T. | Judecător, I. N. B. |
Grefier, Ani-L. C. |
Red. 2 ex./S.T./D.M./_
Jud.fond: T. C.
