Decizia civilă nr. 1287/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1287/2013
Ședința publică din data de 4 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. | A. | M. |
JUDECĂTORI: S. | L. R. |
M. D. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. BT L.
T. I. S.A. împotriva sentinței civile nr. 9703/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimatele- pârâte D. J. pentru A. și O. V. C. și D. Generală a Finanțelor P. e a Județului C., având ca obiect anularea Deciziei nr.501/2011 și a Deciziei nr.32/2011.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul recurentei-reclamante S.C. BT L. T. I. S.A, consilier juridic Doaga C.
D., lipsă fiind intimatele- pârâte D. J. pentru A. și O. V. C. și D. Generală a Finanțelor P. e a Județului C. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat.
Recurenta-reclamantă S.C. BT L. T. I. S.A a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimata- pârâtă D. J. pentru A. și O. V. C. a depus întâmpinare și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și timbrat.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei-reclamante S.C. BT L. T. I. S.A, consilier juridic Doaga C. D. solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul anulării Deciziei nr.501 din_ emisă de către Serviciul Soluționare Contestații din cadrul Direcției Generale a Finanțelor P. e a Județului C., Deciziei nr.32 din_ și a procesului-verbal de control nr.67 din_ emise de D. J. pentru A. și O. V. C. și obligarea pârâtei de la rândul I la restituirea sumei de 48.309 lei.
Apreciază că prima instanță a făcut o aplicare greșită a legii atunci când a reținut că recurenta datorează dobânzi compensatorii.
O. ile de leasing efectuate pentru cele 56 de autoturisme, bunuri necomunitare, care au fost introduse pe teritoriul României în perioada_ -_ de reclamantă, având personalitate juridică, au fost guvernate de prevederile art. 27 alin. 2 din Ordonanța nr.51/1997 privind operațiunile și societățile de leasing în vigoare la momentul efectuării exportului, potrivit cărora bunurile introduse în țară de societățile de leasing, persoane juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate cu utilizatori, persoane fizice sau juridice române, se încadrează în regimul vamal de import, cu exceptarea de la plată a sumelor aferente tuturor drepturilor de import.
Reclamanta se încadrează în cazul prevăzut la punctul 3 din Anexa la OMFP 84/2007 potrivit căreia nu se plătesc dobânzi compensatorii în situația importurilor cu mărfuri necomunitare efectuate de societăți de leasing persoanele juridice române.
În conformitate cu prevederile pct.3.4 din Anexa la OMFP 84/2007, nu se datorează dobânzi compensatorii pentru mărfurile necomunitare ce fac obiectul operațiunilor de leasing efectuate potrivit art. 27 alin. 2 din O.G. 51/1997, iar potrivit acestuit text de lege, bunurile mobile introduse în țară de societăți de leasing, persoane juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate cu utilizatori, persoane fizice sau juridice române, se supun regimului vamal de import, cu exceptarea de la plata sumelor aferente tuturor drepturilor de import.
În concluzie, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat. Fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 9703/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată si precizată de reclamanta SC BT L. T. I. SA, în contradictoriu cu pârâtele D. J. PENTRU A. SI O. V. C. și D. GENERALĂ A FIN. ȚELOR P. E A
JUDEȚULUI C., având ca obiect anularea Deciziei nr.501/2011 și a Deciziei nr.32/2011.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus și precizată la data de_, reclamanta SC BT
L. T. I. SA în contradictoriu cu pârâtele D. J. PENTRU A. SI
O. V. C. și D. Generală a Finanțelor P. e a Județului C., a solicitat anularea Deciziei nr.501/_ emisă de pârâta de rd.2.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin contestația formulată, s- a solicitat anularea Deciziei nr.32/_, întrucât măsura dispusă în cadrul acesteia este netemeinică și nelegală, încălcându-i drepturile recunoscute de lege. Reclamanta a mai arătat că deși cererea a fost înaintată la Serviciul de Soluționare Contestații, nu a primit nici un răspuns în termenul legal și la data de_ a fost înștiințată că s-a instituit poprire pe contul său pentru recuperarea sumei de 37.652 lei, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune,
menționând că abia la data de_ i s-a comunicat Decizia nr.501/_ .
De asemenea, a menționat că în perioada 08.09-_, au fost introduse în țară 56 de autovehicule de origine necomunitară, înainte de aderarea României la U.E., iar cele constatate de autoritățile vamale sunt netemeinice și nelegale, deoarece au fost făcute cu omisiunea, interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor legale aplicabile operațiunilor de leasing efectuate de persoane juridice române.
Reclamanta a apreciat că operațiunea de import efectuată de aceasta, nu se încadrează în prevederile art.27 alin.1 coroborat cu prev. art.2 din Anexa la OMFP nr.84/2007, ci în prevederile art.27 alin.2 din OG nr.51/1997 coroborat
cu art.3 din Anexa la OMFP 84/2007 și că nu se datorează dobânzi compensatorii.
Prin întâmpinarea denumită "note de ședință";, pârâta D.R.A.O.V. C., a solicitat respingerea acțiunii precizate și a arătat că decizia atacată este temeinică și egală, deoarece reclamanta u a adus argumente și probe pentru a înlătura prezumția de legalitate de care aceasta se bucură, prin efectul legii.
În ceea ce privește criticile reclamantei, pârâta a arătat că acestea sunt nefondate având în vedere prevederile Titlului IX din OG nr.92/2003, respectiv că însăși reclamanta, prin depunerea declarațiilor pe propria răspundere, a solicitat autorității vamale plasarea bunurilor supuse vămuirii în regimul vamal de admitere temporară și nu într-un alt regim.
Pârâta a învederat că susținerile reclamantei sunt nereale și nefondate, întrucât regimul vama acordat de autoritatea vamală este în perfectă concordanță cu cel solicitat de aceasta și cu prevederile at.1 alin.1 din Ordinul ANAF nr.7982/2006, respectiv că bunurile în cauză se încadrează în regimul vamal de admitere temporară și nu sunt de origine comunitară, astfel că devin incidente dispozițiile pct.2 din O.M.F.P. nr.84/2007, reclamanta datorând dobânzi compensatorii conform art.519 din Regulamentul vamal comunitar, începând cu data aderării.
Pârâta a apreciat că obligațiile de plată stabilite în sarcina reclamantei în sumă de 48.309 lei, reprezentând dobânzi compensatorii pentru încheierea leasingului după data aderării, sunt datorate.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
În fapt, în perioada_ -_, SC BT L. T. I. SA C. a introdus in țară mai multe autovehicule pentru care, la datele înscrise în tabelul anexă la procesul verbal de control nr.67/_, a depus la D.R.A.O.V. C., 56 declarații vamale pentru importul temporar al bunurilor.
Decizia nr. 501/2011 a fost emisă de un organ competent, respectiv DGFP a jud. C., potrivit art. 209 din OG 92/2003, în condițiile în care contestația în speță are ca obiect obligații suplimentare în valoare de 48309 lei. Ceea ce prezintă importanță, pentru stabilirea competenței de soluționare a contestației, este valoarea impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale și nu calitatea de mare contribuabil a părții.
Regimul vamal solicitat de reclamantă și acordat de vamă pentru aceste autoturisme este de admitere temporară (rubrica 37 din declarația vamală în detaliu), regim 5300 - operațiune suspensivă, conform art.107 din Legea nr. 86/2007 privind Codul vamal al României.
Potrivit art. 89 alin (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/1992 al Consiliului: un regim suspensiv cu impact economic se incheie cand se atribuie o alta destinatie vamala admisa fie marfurilor plasate in acest regim, fie produselor compensatoare sau transformate plasate sub acest regim, iar destinația a fost stabilită prin regimul vamal solicitat prin depunerea declarației vamale.
În această situație, nașterea datoriei vamale s-a făcut prin depunerea declarațiilor vamale de admitere temporară, de către reclamantă astfel că la încheierea operațiunii suspensive pentru aceste bunuri sunt datorate dobânzi compensatorii conform art.519 din Regulamentul CEE. Conform tratatului de aderare, pentru operațiunile de leasing aflate în derulare la data aderării se iau în considerare măsurile unitare de aplicare a reglementării în domeniul taxelor vamale, TVA și accizelor datorate în vamă potrivit OMFP 84/2007.
Susținerile intimatei au fost înlăturate pentru că bunurile au fost încadrate în regimul vamal de admitere temporară, iar marfa care a făcut obiectul contractului de leasing este necomunitară, astfel că sunt incidente pct.2 din
OMFP 84/2007 datorându-se dobânzi compensatorii conform art.519 din Regulamentul vamal.
Aplicabilitatea art.1 pct.1.2 din anexa la OMFP 84/2007, era posibilă în condiția în care era făcută dovada comunitară și când nu erau datorate taxe vamale.
Pentru mărfurile necomunitare ce fac obiectul contractului de leasing, potrivit pct.2 din anexa 1 la OMFP 84/2007 se întocmesc formalitățile vamale pentru încheierea operațiunilor din punct de vedere vamal, se datorează taxa vamală și se datorează dobânzi compensatorii.
Așadar, tribunalul a apreciat că în mod legal a fost soluționată contestația de către pârâta D. GENERALĂ A FIN. ȚELOR P. E A JUDEȚULUI C. ,
organele vamale stabilind obligații reclamantei de a plăti dobânzi compensatorii în conformitate cu art.519 din Regulamentul vamal comunitar, începând cu data aderării.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. B.T. L. T.
I.F.N. S.A., solicitând analizarea cauzei sub toate aspectele.
Motivând recursul, recurenta arată că instanța a făcut o aplicare greșita a legii atunci când a reținut ca societatea reclamantă datorează dobânzi compensatorii.
O. le de leasing efectuate pentru cele 56 de autoturisme, bunuri necomunitare, care au fost introduse pe teritoriul României in perioada_ -_ de societatea reclamantă de leasing, având personalitate juridica romana, au fost guvernate de prevederile art. 27 alin.2 din Ordonanța 51/1997 privind operațiunile si societățile de leasing in vigoare la momentul efectuării importului.
Potrivit acestui text normativ:" bunurile mobile care sunt introduse în țară de societățile de leasing, persoane juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate cu utilizatori, persoane fizice sau juridice române, se încadrează în regimul vamal de import, cu exceptarea de la plată a sumelor aferente tuturor drepturilor de import".
Contrar statuarilor instanței de fond regăsite in pag. 3, alin. 2 si 4, in speța nu sunt aplicabile dispozițiile pct. 2 din anexa la OMFP 84/2007.
Scriptele existente la dosar indica fara putința de tăgada ca regimul vamal aplicabil operațiunii suspensive efectuate de societatea reclamantă a fost cel prevăzut de art. 27 alin. 2 din O.G. 51/1997.
Din simpla lecturare a anexei acestui Ordin reies 3 scenarii care reglementează in mod clar situațiile când se plătesc si când nu se plătesc dobânzi compensatorii.
la pct. 1 se reglementeaza situatia importurilor cu marfuri comuni tare efectuate de societati de leasing persoane juridice romane si strai ne;
Ia pct. 2 se reglementeaza situatia importurilor cu marfuri necomunitare efectuate de societati de leasing persoane juridice straine;
Ia pct. 3 se reglementeaza situatia importurilor cu marfuri necomunitare efectuate de societati de leasing persoane juridice romane.
Rezulta ca societatea reclamantă se încadrează la scenariul prevăzut la pct. 3 din ANEXA la OMFP 84/2007, atâta timp cat DT L. T. I. SA este persoana juridica romana, iar marfa importata este necomunitara.
In conformitate cu prevederile pct. 3.4. din ANEXA la OMFP 84/2007, nu se datorează dobânzi compensatorii pentru mărfurile necomunitare ce fac obiectul operațiunilor de leasing efectuate potrivit art. 27 alin. 2 din O.G. 51/1997, iar potrivit acestui articol citat mai sus, bunurile mobile introduse in tara de societățile de leasing, persoane juridice romane, in baza unor contracte de leasing încheiate cu utilizatori, persoane fizice sau juridice romane, se supun
regimului vamal de import, cu exceptarea de la plata a sumelor aferente tuturor drepturilor de import.
Chiar autoritățile vamale au fost cele care au aplicat regimul vamal de import in mod corect, fara a se calcula dobânzi compensatorii la punerea autoturismelor in libera circulație, după finalizarea contractelor de leasing financiar.
Reclamanta consideră ca instanța a apreciat ca valide deciziile autorităților vamale si fiscale ajungând la aceeași confuzie făcuta intre situațiile prevăzute la art. 27 alin. 1 si art. 27 alin. 2 din O.G. 51/1997, confuzie ce a condus si la interpretarea si aplicarea greșita a prevederilor din OMFP 84/2007 raportat la cauza de fata.
Se face trimitere si la art. 13 C. Proc. Fisc., potrivit căruia "interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată în lege" de unde rezulta voința legiuitorului ce a înțeles sa instituie, in anumite situații, un cadru legal distinct pentru drepturile vamale ce fac obiectul operațiunilor de leasing in sensul exceptării de la plata dobânzilor compensatorii pentru drepturile vamale ce fac obiectul operațiunilor menționate la art. 3 din Anexa la OMFP 84/2007.
Au fost considerate hotărâtoare prevederile art. 89 si 519 alin. 1-3 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/1993 ce prevede ca exista obligativitatea plății dobânzilor compensatorii in situația mărfurilor plasate in regim de admitere temporara sau perfecționare activa.
Insa, arată recurenta, nu se poate da o interpretare textelor legale rupta de contextul in care au fost emise si fara a le corobora cu textele legale intre care exista o conexiune, fara de care nu se mai păstrează rațiunea instituirii lor.
Mai mult, o aplecare judicioasa asupra OMFP 84/2007 se releva prin art. 1 faptul ca i se aproba masurile unitare de aplicare a reglementarilor in domeniul taxelor vamale, taxei pe valoarea adăugata si accizelor datorate in vama in cazul operațiunilor de leasing aflate in derulare la data aderării, prevăzute in anexa care face parte integranta din prezentul ordin."
Astfel ca in chiar preambul actului se statuează ca a fost emis pentru clarificarea si aplicarea unitara si in baza prevederilor Legii nr. 157/2005, a prevederilor cuprinse in Codul Fiscal, Regulamentului (CEE) nr. 2913/1992, Regulamentului (CEE) nr. 2454/1993 si in OG 51/1997 privind operațiunile si societățile de leasing si cu respectarea acestora.
Astfel art. 89 si 519 alin. 1-3 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/1993 au fost luate in calcul de legiuitor la momentul adoptării Ordinului Ministrului Finanțelor P. e 84/2007 si cu toate acestea cadrul legal a fost reglementat după cum a fost prezentat.
Cat despre prevederile O.M.F.P. 7982/2006 invocate in cadrul dosarului de Serviciul Soluționare Contestații, se arată ca nu modifica regimul vamal aplicabil operațiunilor cu bunuri importate in temeiul art. 27 alin. 2 din O.G. 51/1997, ci doar precizează care este formularul ce va fi folosit pentru aceste operațiuni. Din acest motiv se menționează rubrica 37 /codul 5300- operațiune suspensiva in cadrul declarațiilor vamale.
Mai mult, instanțele judecătorești au constatat prin hotărâri judecătorești nelegalitatea modului de stabilire a obligațiilor de plata a dobânzilor compensatorii si au dispus anularea Deciziilor de regularizare in cazuri similare, astfel cum dovedim prin Decizia 1814/_, pronunțata de Curtea de Apel C., Secția a II-a civila in dosarul_ .
Însăși parata D. J. PENTRU A. SI O. V. C. înștiințează prin Adresa nr. 5153/_, depusa de reclamantă la dosar, care sunt cazurile
de aplicare a dobânzilor compensatorii, indicându-se chiar prevederile OMFP 84/2007.
Fata de cele expuse mai sus, având in vedere prevederile art. 27 alin. 2 din
O.G. 51/1997, coroborat cu prevederile pct. 3(4) din anexa OMFP 84/2007, societatea reclamantă se supune regimului de import, cu scutirea de la obligația de plata a sumelor aferente tuturor drepturilor de import si scutirea de dobânzilor compensatorii, solicita admiterea recursului, modificarea in tot a hotărârii recurate si obligarea paratei de la rândul I la plata sumei de 48.309 lei achitate.
In drept recurenta invoca, art. 299, art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila, prevederile Ordinului Ministrului Finanțelor P. e nr. 84 din_ pentru aprobarea masurilor unitare de aplicare a reglementarilor in domeniul taxelor vamale, taxei pe valoarea adăugata si accizelor datorate in vama in cazul operațiunilor de leasing aflate in derulare la data aderării, prevederile 0._ privind operațiunile si societățile de leasing, prevederile Legii 554/2004.
În data de_, intimata pârâtă Agenția N. de Administrare Fiscală -
N. a V. a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 1619), prin care a solicitat respingerea recursului promovat ca nefondat, neîntemeiat și neprobat și implicit cererea recurentului ca neîntemeiată, cu consecința menținerii în tot a hotărârii instanței fondului ca fiind pronunțată cu respectarea legii, în virtutea următoarelor motive:
Recursul declarat nu este, în opinia intimatei, argumentat prin motive care să conțină critic pertinente la cele reținute de instanța fondului în considerentele hotărârii recurate, nefiind incidente motivele de modificare prevăzute de dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și invocate de recurentă.
Prima instanță nu a aplicat sau a interpretat eronat dispozițiile de lege relative la acțiunea dedusă judecății, așa cum afirmă recurentul, iar hotărârea sa este temeinică și legală.
Motivele recursului nu sunt apte a conduce la reformarea hotărârii recurate, prin modificare sau casare, nefiind de fapt decât o reiterare puțin nuanțată a argumentelor prezentate în demersul introductiv la instanță.
În speță, Tribunalul Cluj analizând ansamblul materialului probator aflat la dosarul cauzei, a stabilit fără echivoc că se impune respingerea acțiunii promovate de S.C. B. T. L. TRANSIL VA. A I. S.A. ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța fondului în primul rând a statuat ca soluția autorității administrative cu atribuții jurisdicționale, în speță
D.G.F.P. C., prin care s-a respins contestația la actul administrativ-fiscal întocmit de D.J.A.O.V. C. ca neîntemeiată este temeinică si legală, reclamantul neaducând argumente și probe apte să înlăture prezumția de legalitate de care se bucură, prin efectul legii, actul administrativ-fiscal contestat.
Relativ la criticile aduse de SC BT L. T. I. SA, prima instanță a constatat că "Decizia nr.501/2011 a fost emisă de un organ competent, respectiv
C., potrivit art.209 din O.G. 92/2003, în condițiile în care contestația în speță are ca obiect obligații suplimentare în valoare de 48.309 lei. Ceea ce prezintă importanță pentru soluționarea competenței de soluționare a contestației este valoarea impozitului, contribuției sau datoriei vamale și nu calitatea de mare contribuabil a părții."
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că, prin punerea în liberă circulație a autoturismelor plasate sub regim vamal de admitere temporară, reclamanta a contractat o datorie vamală pentru aceste bunuri, fiind stabilite în sarcina contestatoarei dobânzi compensatorii în cuantumul de 48.309 lei, calculate conform art. 519 alin.1-3 din Regulamentul CEE nr. 2454/119.
În Sentința pronunțată, susținerile intimatei au fost înlăturate pentru că "regimul vamal solicitat de reclamantă și acordat de vamă pentru cele 56 de autoturisme este de admitere temporară, iar marfa care a făcut obiectul contractului de leasing este de origine necomunitară, astfel sunt incidente dispozițiile pct. 2 din OMFP 84/2007, datorându-se dobânzi compensatorii conform art. 519 din Regulamentul vamal.
Intimata opinează că soluția instanței fondului este temeinică și legală în virtutea următoarelor considerente:
1. SC BT L. T. I. SA a solicitat autorității vamale plasarea mărfurilor supuse vămuirii într-un anumit regim vamal. în speță regimul vamal de admitere temporară.
În speță, a fost acordat acest regim și nu un altul întrucât recurenta în propria persoană, prin depunerea declarațiilor vamale, a solicitat aceasta, consemnând astfel cuprinsul declarațiilor vamale, la rubrica 37, în prima casetă intitulată "REGIM" - codul 5300". Acest cod reprezintă (potrivit Ordinului nr.9988/2006 pentru aprobarea Normelor tehnice de completare, utilizare și tipărire a declarației vamale sumare), (Ordin în vigoare la data depunerii și acceptării acestora), ,,53- import în vederea plasării sub regimul vamal de admitere temporară", mai concret. regimul vamal de admitere temporară, iar în a doua casetă a rubricii 37 "regim" codul de facilitate, respectiv OB9, reprezentând "scutire totală garanție".
Datorită faptului că dispozițiile art.4, pct. 21 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, definesc declarația vamală ca fiind "actul unilateral cu caracter public prin care o persoană manifestă, in formele si modalitățile prevăzute in reglementările vamale, voința de a plasa mărfurile sub un anumit regim vamal", și totodată "depunerea unei declarații la autoritatea vamală", echivalează cu depunerea unei declarații pe proprie răspundere, și întrucât dispozițiile art.178 alin.4 din Regulamentul (CEE) 2454/1993 al COMISIEI de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr.2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar, statuează imperativ că
"(4) Depunerea într-un birou vamal a unei declarații cerute ..., este echivalentă cu angajarea responsabilității persoanei, în legătură cu:
exactitatea și integralitatea elementelor înscrise în declarație;
autenticitatea documentelor prezentate În susținerea acestor elemente,
furnizarea oricăror informații sau documente suplimentare necesare pentru stabilirea valorii în vamă a mărfurilor",
Reclamanta însăși, prin depunerea declarațiilor pe proprie răspundere, a solicitat autorității vamale plasarea bunurilor supuse vămuirii în regimul vamal acordat, respectiv regimul vamal de admitere temporară, și nu într-un alt regim imaginar (întrucât regimul de import pe care eronat îl invocă, nici măcar nu exista la aceea dată).
De asemenea, coroborând dispozițiile precitate cu cele ale Regulamentului de aplicare a Codului vamal aprobat prin H.G. 707/2006, rezultă fără putință de tăgadă că întreaga responsabilitate pentru corectitudinea, legalitatea, integralitatea datelor cuprinse într-o declarație vamală aparține exclusiv declarantului vamal, respectiv SC BT L. T. I. SA.
Drept urmare, actul respectiv nu este completat de un funcționar public in exercițiul atribuțiilor sale, și nu este emis de una dintre instituțiile din art.145 Cod penal, ci reprezintă declarația sub semnătură privată a presupusului proprietar al bunurilor supuse vămuirii, dată autorității vamale, pe propria răspundere.
Mai mult, în cauza pendinte, arătăm că atât existenta, cuprinsul cât si validitatea acestor declarații vamale depuse de SC BT L. T. I. SA prin care s~a solicitat și totodată obținut plasarea bunurilor în regimul vamal de admitere temporară, nu au fost contestate niciodată de reclamantă.
Totodată, intimata face precizarea, că autoritatea vamală a acceptat în mod corect și legal plasarea bunurilor sub regimul vamal de admitere temporară cu exonerare totală de la plata drepturilor de import, întrucât SC BT L. T.
SA a depus la Biroul Vamal C. N. declarațiile vamale (enumerate în Tabelul anexă la procesul verbal de control nr.67/_ ), prin care a solicitat plasarea în acest regim vamal, anexând totodată contractele de leasing financiar cât și în conformitate cu dispozițiile art.1 alin.1 din Ordinul ANAF nr.7982/2006, care stipulează că:
"De la data intrării in vigoare a prezentului ordin, toate bunurile mobile care sunt introduse in tara de către utilizatori, persoane fizice sau juridice romane, in baza unor contracte de leasing încheiate cu societăți de leasing, persoane juridice străine, precum si bunurile care sunt introduse in tara de către societățile de leasing, persoane juridice romane, in baza unor contracte de leasing încheiate cu utilizatori, persoane fizice sau juridice romane ori străine, vor fi declarate la autoritatea vamala prin depunerea declarației de admitere temporară, cu exonerare totală de la obligația de plata a sumelor reprezentând datoria vamala, precum si a celor prevăzute la art. 287din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, inclusiv a garantării acestora".
Deci, odată cu intrarea în vigoare a dispozițiilor Ordinul A.N.A.F. nr.7982/2006 și în conformitate cu precizările legale enunțate, prevederile art.27 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing republicată au fost modificate, în sensul că "bunurile mobile introduse în tară de societăți de leasing, persoana fizice sau juridice române, nu se încadrează în regimul vamal de import, ci în regim de admitere temporară, o dată cu intrarea în vigoare a acestui ordin";.
Prin urmare, datorită faptului că prevederile art.27 alin. 1 și 2 din OG 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing republicată, au fost modificate odată cu intrarea în vigoare a Ordinului anteprecizat.
Se învederează instanței că toate alegațiile recurentei relative la faptul că "operațiunea de import al cărei titular este societatea intimată nu se încadrează în situația arătată de intimată, atâta timp cât societatea intimată este persoană juridică română, aflându-se în sfera de aplicare a art. 27 alin. 2 din O.G. nr. 51/1997 coroborat cu art.3 din anexa OMFP 84/2007 și nu a art. 27 alin. 1, astfel cum în mod greșit au reținut autoritățile vamale";, nu sunt fondate.
În speța supusă soluționării sunt incidente dispozițiile alin.1 din actul normativ mai sus enunțat care statuează că "(1) Bunurile mobile care sunt introduse în tară de către utilizatori persoane fizice sau juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate cu societăți de leasing, persoane juridice străine, se încadrează în regimul vamal de admitere temporar pe toată durata contractului de leasing, cu exonerarea totală de la obligația de plată a sumelor aferente drepturilor de import, inclusiv a garanțiilor vamale, și NU dispozițiile art.27 alin.2) care stipulează că "Bunurile mobile care sunt introduse în țară de societățile de leasing, persoane juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate cu utilizatori, persoane fizice sau juridice române, se Încadrează În regimul vamal de import, cu exceptarea de la plată a sumelor aferente tuturor drepturilor de import".
Acest aspect este subliniat și de dispozițiile Ordinului_ în O.M.F.P. nr.84/2007 privind aprobarea Documentului pentru regularizarea situației operațiunilor vamale anteprecizat.
Raportat de motivul de recurs vizând incidența art.27 alin.2 din OG nr.51/1997, intimata învederează că declarația vamală reprezintă, potrivit art.4 pct.21 din Legea nr.86/2006 privind Codul vamal al României, "actul cu caracter public, prin care o persoana manifesta, in formele si modalitățile prevăzute in reglementările vamale, voința de a plasa mărfurile sub un anumit regim vamal".
Recurenta se află în eroare când susține că a solicitat și i s-a aprobat "regimul vamal de import";, deoarece la data depunerii declarațiilor vamale acceptarea de către autoritatea vamală a plasării bunurilor mobile în regimul vamal de import nu ar fi fost posibilă, acest regim neexistând.
Într-adevăr, art.148 din Legea 141 din 24 iulie 1997 privind Codul vamal al României, act normativ abrogat la data depunerii declarațiilor vamale prevedea că
,,(1) Regimurile vamale sunt definitive sau suspensive" iar din categoria regimurilor vamale definitive fac parte: a) importul, care constă în introducerea mărfurilor În circuitul economic; b) exportul, care constă În scoaterea mărfurilor din tară;".
Însă odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod vamal, respectiv Legea 86/2006, nu mai sunt reglementate regimurile vamale precitate, Titlul V relativ la regimuri vamale statuând "regimul vamal de punere în liberă circulație", dispozițiile art. 101 stipulând că " punerea în liberă circulație conferă mărfurilor străine statutul vamal de mărfuri românești";, iar în art. 107 fiind prevăzute alte regimuri vamale.
Astfel, se subliniază faptul că bunurile mobile care sunt introduse în țară de societățile de leasing, persoane juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate cu utilizatori persoane fizice sau juridice române, nu se încadrează în "regimul vamal de import, de exceptarea de Ia plata a sumelor aferente tuturor drepturilor de import" întrucât de la data depunerii declarațiilor vamale, pentru bunurile în cauză, nu mai exista "regimul vamal de import ca urmare a abrogării Codului Vamal al României instituit prin Legea nr.141/1997 și, pe cale de consecință ..., nu se puteau plasa bunuri în acest regim vamal.
Declararea bunurilor care făceau obiectul unor contracte de leasing încheiate între societăți de leasing, persoane juridice române, și utilizatori, persoane fizice sau juridice române, se putea face fie în regimul vamal de punere în liberă circulație, însă fără a putea fi solicitate nici un fel de facilități decurgând din operațiunea comercială de leasing, fie în regimul vamal de admitere temporară cu exonerare totală de la obligația de plată a sumelor reprezentând datoria vamală (conform prevederilor art. 1 alin. (I) din Ordinul A.N.A.F. nr.7982/2006), ceea ce reclamanta a și făcut, vizând să beneficieze de facilitățile prevăzute de art. 27 alin.(4) din O.G. 51/1997, republicată, în forma sa în vigoare la data declarațiilor vamale, Aceste ultime două regimuri vamale sunt prevăzute de Legea nr.8612006 - Codul Vamal al României în vigoare la data declarațiilor vamale și în prezent.
Sunt invocate dispozițiile art.519 din Regulamentul CEE nr.2454/1993 al Comisiei din 2 iulie 1993 privind dispoziții de aplicare a reglementarii (CEE) nr.2913/92 a Consiliului de stabilire a Codului Vamal Comunitar, care, în opinia sa, trebuie citite in considerarea prevederilor paragrafului 16 din Titlul 4 - Uniunea vamala - Regimuri vamale din Anexa S la Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeana, ratificat prin Legea nr.157/2005, partea 1, potrivit cărora "Procedurile care reglementează admiterea temporara stabilite in articolele 84 - 90 si 137 - 144 din Regulamentul (CEE) nr.2913/92 si in articolele 496 - 523 si 553 - 584 din Regulamentul (CEE) nr.2454/93 se aplica noilor state membre cu respectarea următoarelor dispoziții speciale:
in cazul in care cuantumul datoriei vamale se determina pe baza naturii mărfurilor de import, a încadrării lor tarifare, a cantității, a valorii in vama si a
originii mărfurilor de import la data plasării lor sub acest regim vamal, iar declarația de plasare a mărfurilor sub acest regim vamal a fost acceptata înainte de data aderării, aceste elemente rezulta din legislația aplicabila in noul stat membru interesat înainte de data aderării;
in cazul in care încheierea da naștere unei datorii vamale, pentru a păstra echitatea intre titularii autorizațiilor stabiliți in actualele state membre si cei stabiliți in noile state membre, se plătesc dobânzi compensatorii la drepturile de import datorate in condițiile legislației comunitare de la data aderării".
Pe cale de consecință, in determinarea aplicării reglementărilor mai sus menționate, esențial este regimul sub care însăși reclamanta a plasat bunurile în discuție, întrucât din interpretarea textelor reiese că in cazul regimului vamal de admitere temporară care are ca obiect mărfuri necomunitare, început înainte de aderare și care se încheie după aderare, se datorează dobânzi compensatorii la drepturile de import datorate in condițiile legislației comunitare de la data aderării.
Or, după cum reiese din materialul probator al dosarului, recurenta a introdus bunurile în speță în țară in regim de admitere temporară, sens in care a înregistrat declarațiile vamale la datele înscrise în Tabelul anexă la procesul verbal nr.67/_ (coI.3), respectiv în anul 2006, înainte de aderare, finalizarea operațiunilor de leasing făcându-se în 2011, după aderarea României la U.E..
Prin urmare, întrucât reclamanta a solicitat și a obținut regimul vamal de admitere temporară pentru importul autovehiculelor înainte de data aderării, regim vamal încheiat dură data aderării, prin punerea in libera circulație a bunurilor și potrivit reglementărilor mai sus enunțate, în cazul regimului vamal de admitere temporară ce are ca obiect mărfuri necomunitare, început înainte de aderare și care se încheie după aderare rezultă fără echivoc că în speță se datorează dobânzi compensatorii în baza art.S19 din Regulamentul (CEE) nr. 2454.
Intimata arată, de asemenea ca este nefondat motivul de recurs întemeiat pe prevederile pct. 3.4 din Anexa 1 la O.M.F.P. nr.84/2007, întrucât, potrivit dispozițiilor art.148 alin. 2 din Constituția României, revizuită, reglementările comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cum sunt cele invocate de recurentă.
VI. Relativ la alegațiile "în mod greșit, autoritatea vamală a încuviințat plasarea bunurilor menționate anterior într-un regim vamal în contradicție cu prevederile legale, în speța cu Legea nr. 51/1991 modificată prin Legea nr. 99/1999", se învederează că acestea sunt nereale și nefondate întrucât regimul vamal acordat de autoritatea vamală este în perfectă concordanță cu cel în care se BT L. T. I. SA., prin declarațiile vamale, și-a manifestat voința de a plasa bunurile (a se vedea art. 4 pct.21 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României în vigoare la data declarațiilor vamale și în prezent) și în perfectă consonanță cu prevederile art. l alin.(I) din Ordinul ANAF nr. 7982/2006 (reglementarea specială în acest caz).
De asemenea, reglementările vamale în vigoare la data declarațiilor vamale în cauză folosesc termenul generic de "import" (genul proxim) pentru a indica mai multe regimuri vamale care presupun introducerea de bunuri pe teritoriul vamal al României, "admiterea temporară" (diferența specifică) fiind doar unul dintre ele (alături de punerea in liberă circulație, perfecționarea activă, transformarea sub control vamal, etc).
Legea 51/1997 se referă la aprobarea O.U.G. nr. 1/1997 pentru ratificarea Protocolului privind definirea noțiunii de "produse originare" și metodele de cooperare administrativă, anexă la Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, și Comunitățile Europene statele membre ale acestora,
pe de altă parte. Această lege nu a fost modificată prin Legea nr. 99/1999 și nu are incidentă în cazul de față.
VII În cauza pendinte, având în vedere că bunurile în cauză se încadrează în regimul vamal de admitere temporară, iar bunurile care au făcut obiectul contractului de leasing nu sunt de origine comunitară, devin incidente dispozițiile pct.2 din O.M.F.P. nr.84/2001, contestatoarea datorând dobânzi compensatorii conform art.519 din Regulamentul vamal comunitar, începând cu data aderării.
De asemenea, pentru bunurile necomunitare, declarate în regim vamal de admitere temporară înainte de aderare, conform dispozițiilor O.G. 51/1997 republicată cu modificările și completări le ulterioare și art.1 din Ordinul ANAF nr. 7982/2006, la punerea în liberă circulație după data aderării, sunt aplicabile dispozițiile stabilite prin Tratatul de aderare a României la UE, Anexa 5 pct. 4 Uniunea Vamală, alin.13 și alin.16 ratificat prin Legea nr. 157/2005 și măsurile tranzitorii cuprinse în documentul DG TAXUD nr.1661/2006, elaborate de Comisia Europeană.
Prin urmare, în mod legal organele autorității vamale au stabilit obligații de plată în sarcina societății în sumă de 48.309 lei reprezentând dobânzi compensatorii pentru încheierea leasingului după data aderării, rațiunea pentru care legiuitorul a prevăzut aceste dobânzi compensatorii fiind reclamată de păstrarea stării de echitate dintre titularii autorizațiilor din statele care fac parte din U.E. față de cei care abia au aderat.
Datorită tuturor acestor aspecte invocate anterior cât și a celor prezentate pe larg în considerentele Sentinței recurate, intimata apreciază că hotărârea instanței de fond prin care s-a dispus respingerea contestației formulate de se BT
L. T. I. SA este corectă, temeinică și legală.
În virtutea considerentelor de fapt și de drept prezentate, solicită respingerea prezentei căi de atac cu consecința menținerii în tot a Sentinței civile nr. 9703/2012 pronunțate în ședința publică din_ de Tribunalul Cluj, în dosarul cu număr unic_ ca fiind dată cu respectarea legii.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
În perioada_ -_, SC BT L. T. I. SA C. a introdus in țară mai multe autovehicule pentru care, la datele înscrise în tabelul anexă la procesul verbal de control nr.67/_, a depus la D.R.A.O.V. C., 56 declarații vamale pentru importul temporar al bunurilor.
Prin Decizia nr. 501/_ emisă de DGFP C., s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații suplimentare în valoare de 48309 lei. Regimul vamal solicitat de reclamantă și acordat de vamă pentru aceste autoturisme este de admitere temporară (rubrica 37 din declarația vamală în detaliu), regim 5300 - operațiune suspensivă, conform art.107 din Legea nr. 86/2007 privind Codul vamal al României.
În conformitate cu art. 89 alin (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/1992 al Consiliului: un regim suspensiv cu impact economic se incheie cand se atribuie o alta destinatie vamala admisa fie marfurilor plasate in acest regim, fie produselor compensatoare sau transformate plasate sub acest regim, iar destinația a fost stabilită prin regimul vamal solicitat prin depunerea declarației vamale.
Nașterea datoriei vamale s-a făcut prin depunerea declarațiilor vamale de admitere temporară de către reclamanta-recurentă, astfel că la încheierea operațiunii suspensive pentru aceste bunuri sunt datorate dobânzi compensatorii conform art.519 din Regulamentul CEE. Conform tratatului de aderare, pentru operațiunile de leasing aflate în derulare la data aderării se iau în considerare măsurile unitare de aplicare a reglementării în domeniul taxelor vamale, TVA și accizelor datorate în vamă potrivit OMFP 84/2007. Marfa care a făcut obiectul
contractului de leasing este necomunitară, astfel că sunt incidente pct.2 din OMFP 84/2007 datorându-se dobânzi compensatorii conform art.519 din Regulamentul vamal. Pentru mărfurile necomunitare ce fac obiectul contractului de leasing, potrivit pct.2 din anexa 1 la OMFP 84/2007 se întocmesc formalitățile vamale pentru încheierea operațiunilor din punct de vedere vamal, se datorează taxa vamală și se datorează dobânzi compensatorii. Art.1 pct.1.2 din anexa la OMFP 84/2007 este aplicabil și dacă este dovedită originea comunitară și când nu ar fi fost datorate taxe vamale.
Aceste considerente răspund susținerilor pertinente ale părților și le adresează direct sau implicit; Curtea este dispensată de analiza motivelor care nu sunt pertinente șirului logic al raționamentului reținut.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.C. BT L. T. I. S.A. împotriva sentinței civile nr. 9703/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. A. M. S. L. R. M. D.
GREFIER
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: A.Rădulescu
