Decizia civilă nr. 1316/2013. Contencios. Pretenții
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184 Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILA Nr. 1316/2013
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. C.
Judecător I. N. B. Judecător S. T. Grefier Ani-L. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către recurenții C. D., CEC B. împotriva sentinței civile nr. 1522/_ pronunțată de Judecătoria A. I. având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, tribunalul din oficiu invoca excepția necompetentei materiale și reține cauza in pronunțare pe excepție.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 1522/_ pronunțată de Judecătoria A. I., a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta C. D. în contradictoriu cu pârâta CEC B. SA Sucursala A. I. și în consecință:
1.S-a constatat nulitatea absolută parțială a convenției de credit nr. RO09078536341365/_ încheiată între părți în privința clauzei conținute la pct. 2.1.1, lit. b în ceea ce privește comisionul de risc din articolul 2 Condiții de Costuri a convenției de credit nr. RO09078536341365/17X)7.2009.
A fost desființată clauza contractuală menționate la pct. 1. din convenția de credit RO09078536341365/_
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei contravaloarea comisionului de risc achitat de reclamantă din convenția de credit nr. RO09078536341365/_ .
S-a respins în rest cererea.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre Judecătoria A. -I. a reținut următoarele :
La data de_ între părți s-a încheiat Convenția de credit nr. RO09078536341365/_, conform căreia creditul obținut de reclamantă este de 25000 lei, rambursabil în 60 de luni de la data încheierii convenției.
La pct. 2.1.1, lit. a din articolul 2, Condiții de Costuri a convenției de credit nr. RO09078536341365/_ se prevede că banca percepe un comision de gestiune credit achitat lunar în valoarea de 0,25% aplicat soldului curent al creditului luat în calcul la determinarea dobânzii aferente fiecărei scadențe și se încasează lunar de la împrumutat, odată cu plata sumelor datorate de aceasta pentru creditul lunar.
La pct. 2.1.1, lit. b din articolul 2, Condiții de Costuri a convenției de credit nr. RO09078536341365/_ se prevede că banca percepe un comision de risc în valoare de 996,8 lei care se încasează de la împrumutat o singură dată, la data punerii creditului la dispoziția acestuia.
La pct. 2.2 Dobânzi din articolul 2, Condiții de Costuri a convenției de credit nr. RO09078536341365/_ se prevede că rata anuală a dobânzii este variabilă pe întreaga perioadă de creditare în funcție de dobânda de bază, respectiv PR(prime rate) la care se adaugă o marjă de risc fixă de 2,45 puncte procentuale.
Potrivit pct. 2.2.3 din articolul 2, Condiții de Costuri a convenției de credit nr.
RO09078536341365/_ este descrisă formula de calcul a ratei anuale a dobânzii.
Dispozițiile art.969 din Codul civil conferă putere de lege contractelor legal făcute, ceea ce înseamnă ca legea recunoaște forță deplina doar contractelor legale făcute.
Potrivit art.948 din Codul civil condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții care se obligă, un obiect determinat și o cauză licită.
Conform art.968 din Codul civil cauza este nelicită când este prohibită de legi și când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice.
Cauza unui contract sinalagmatic, cum este contractul de credit în speță, este formată din doua componente și este diferită pentru cele două părți care contractează. Pentru banca cauza proximă sau scopul imediat o reprezintă restituirea împrumutului iar scopul mediat constă în motivul determinant al încheierii contractului de împrumut, or pentru bancă motivul determinant al încheierii contractului de credit îl constituie obținerea de profit așa cum rezultă din însăși întâmpinarea depusă la dosarul cauzei. Pentru împrumutat, scopul imediat constituie obținerea de bani, iar scopul mediat lor banilor în interes personal.
Apoi, una din condițiile de valabilitate a cauzei este ca aceasta să fie licita morală.
Art.966 din Codul civil prevede că obligația nelicită nu poate avea nici u efect, iar art.968 din Codul civil stabilește: "Cauza este nelicită când este prohibit de legi, când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice".
Potrivit art.14 din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive di contractele încheiate între comercianți și consumatori, consumatorii prejudicia prin contracte încheiate cu încălcarea prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu prevederile Codului civil si Codului d procedura civilă.
In concluzie, ori de câte ori un consumator este prejudiciat prin încheiere unui contract datorită încălcării prevederilor Legii nr.193/2000, el are dreptul de se adresa organelor judecătorești în conformitate cu dispozițiile Codului Civil și Codului de procedură civilă. încheierea unui contract cu încălcarea Leg nr.193/2000 face ca acel contract să aibă o cauză ilicita, iar cauza ilicită sau imoral atrage nulitatea absolută a contractului.
Analizând clauzele contractuale invocate în acțiunea introductivă, raportat 1 cele anterior menționate, instanța a retinut următoarele:
Scopul mediat al încheierii contractului de credit în speța de față, adie motivul determinant al încheierii, din punctul de vedere al băncii este obținerea d profit, banca urmărind obținerea de profit chiar și cu încălcarea legii pentru următoarele motive:
Contractul de credit în cauză a fost transformat în mod tacit de bancă într- unul de adeziune, deoarece a constat într-un formular tipizat, ale cărui clauze nu ai putut fi negociate de reclamanți, întregul contract fiind impus în forma respectiv; de bancă.
Potrivit art.4 alin. 1 din Legea nr.193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, prin care a fost transpus Directiva 84/450/CE, o clauză contractuală ce nu a fost negociată direct c consumatorul va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăși sau împreună cu alt prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințe bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Faptul că anumite aspecte ale clauzelor comerciale sau numai una din clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază ca acesta fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui s prezinte probe în acest sens.
In cauză nu s-a făcut dovada ca respectivele clauze invocate în acțiune c; fiind abuzive ar fi fost negociate cu consumatorul. Faptul că ambele părți ai cunoscut întinderea obligațiilor stipulate prin clauzele invocate în acțiune la dat; încheierii convenției de credit, nu înseamnă că respectivul contract a fost negociat din moment ce consumatorul nu a avut posibilitatea să le negocieze.
Cu privire la pct. 2.2 și 2.3 Dobânzi din articolul 2, Condiții de Costuri ; convenției de credit nr. RO09078536341365/_, instanța contată că aceste clauze nu sunt abuzive având în vedere prevederile cuprinse în Legea nr. 193/2000. Instanța constată că potrivit clauzelor contractuale conținute la pct. 2.2 Dobânzi din articolul 2, Condiții de Costuri a convenției de credit nr. RO09078536341365/_ se prevede că rata anuală a dobânzii este variabilă pe întreaga perioadă de creditare în funcție de dobânda de bază, respectiv PR(prime rate) la care se adaugă o marjă de risc fixă de 2,45 puncte procentuale iar la pct. 2.2.3 din articolul 2, Condiții de Costuri a convenției de credit nr. RO09078536341365/_ este descrisă formula de calcul a ratei anuale a dobânzii. Prin urmare, instanța apreciază că banca a determinat dobânda aferentă capitalului pus la dispoziția reclamantei prin raportare la niște indici obiectivi de pe piața bancară, în speță s-a stabilit că PR din formula de calcul a dobânzii nu poate depăși cu mai mult de 7 puncte procentuale nivelul dobânzii ROBOR 6M.
Nu se poate reține de către instanță ca fiind o cauză ilicită cauza convenției de credit nr. RO09078536341365/_ astfel cu afirmă reclamanta atâta timp cât cauza remota, scopul mediat a convenției bancare a fost din partea reclamantei de a beneficia de un împrumut de 25000 lei în considerarea pârâtei și a condițiilor pe care această bancă le oferea la momentul încheierii convenției iar pentru banca de a obține profit prin aplicarea dobânzii la suma împrumutată reclamantei în considerarea solvabilității reclamantei și a posibilităților pe care aceasta le are de a rambursa suma împrumutată. Ori în actele juridice civile ilicită poate fi doar cauza remota scopul mediat, ori nu se poate reține de către instanță ca fiind ilicit scopul mediat al încheierii convenției de credit nr. RO09078536341365/_, atâta timp cat acesta nu este prohibit de lege.
In ceea ce privește comisionul de risc prevăzut la pct. 2.1.1, lit. b din articolul 2, Condiții de Costuri a convenției de credit nr. RO09078536341365/_, instanța apreciază această clauză că apare în lumina legii ca fiind abuzivă din următoarele motive:
In contract nu este identificat suficient de clar și pe înțelesul oricărei persoane care nu are cunoștințe specifice domeniului bancar, ce fel de riscuri presupune punerea creditului la dispoziție.
Nu are relevanță în soluționarea prezentei cauze prevederile din cuprinsul pct.
10.6 a art. 10, Dispoziții Finale, a contractului de credit nr. RO09q78536341365/_ care prevede că împrumutatul declară ca are cunoștință, înțelege și acceptă clauzele
prezentului contract și ca acestea au fost negociate cu Banca, conform prevederilor OG 12/1992, a legii nr. 193/200 și a legii 289/2004 cu modificările și completările ulterioare, atâta timp pârâta nu a făcut dovada în fața instanței că a negociat cu reclamanta contractul de credit nr. RO09078536341365/_ .
Art.6 din Legea nr. 193/2000 prevede următoarele: clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua.
Acest art.6 nu reprezintă altceva decât transpunerea efectelor nulității absolute în Legea nr. 193/2000, deoarece nulitatea reprezintă o sancțiune care lipsește actul juridic de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.
Deoarece art.14 din Legea nr. 193/2000 face trimitere la Codul civil și 1a Codul de procedura civilă, instanța apreciază că în cauză cererea reclamanților est întemeiată, existând un caz de nulitate absolută parțială care este dat de caracterul abuziv al unor clauze contractuale ce se sancționează cu desființarea acelor clauze și restituirea prestațiilor efectuate.
La judecarea cauzei se va avea în vedere și interpretarea pe care a dat-o Curtea de Justiție a Uniunii Europene articolului 6 din Directiv nr.93/13/CEE a Consiliului din
5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive, articol ce fost transpus în art.6 din Legea nr.193/2000. Astfel, în cauza G243/08 Panno: GSM Zrt împotriva Erzsebet Sustikne Gyorfi și cauza Murciano Quintero, C 240/98, Curtea a stabilit ca art.6 alin.l din Directiva nr.93/13/CEE a Consiliului din data de 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate c consumatorii trebuie interpretat în sensul că o clauză contractuală
abuzivă n creează obligații pentru consumator și nu este necesar în acest sens ca respectivi consumator să fi contestat în prealabil cu succes o astfel de clauză. De asemenea, s-a mai dispus că instanța națională are obligația de a examina din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale de îndată ce dispune de elemente de drept și d fapt necesare în acest sens, iar atunci când consideră că o astfel de clauză est abuzivă nu o aplică.
Instanța apreciază că, comisionul de risc nu face parte din prețul contractului având în vedere că banca avea obligația să-și constituie provizioane de risc d credit, iar potrivit dispozițiilor art.ll din Regulamentul BNR nr.5/2002, în vigoare la data contractării creditului, constituirea de provizioane specifice de risc de credit se referă la crearea acestora și se va realiza prin includerea pe cheltuieli a sume reprezentând nivelul necesarului de provizioane specifice de risc de credit.
Având în vedere că aceste provizioane sunt incluse pe cheltuieli, rezultă c acestea cad în sarcina băncii, nereprezentând venituri, astfel încât nu pot 1 percepute de la împrumutat.
Din punct de vedere fiscal, provizioanele de risc sunt deductibile la calculul profitului impozabil, în sensul că se diminuează impozitul pe profit cu sumei aferente provizioanelor de risc constituite pe seama cheltuielilor în conformitate c regulamentul BNR 5/2002, astfel încât, în limitele menționate, aceste institut financiare au posibilitatea să suporte astfel de provizioane (implicit și pierderile î final, dacă aceste provizioane rămân definitive) pe seama cheltuielilor, nefiind justificată încasarea unui comision cu aceeași destinație ( acoperirea pierderilor, respectiv a riscurilor) de la clienții instituțiilor financiare respective (conform art.2 pct.l din Legea 571/2003 privind codul fiscal: contribuabilul are dreptul ] deducerea rezervelor și provizioanelor, numai în conformitate cu prezentul articol astfel:
d) provizioanele specifice, constituite potrivit legilor de organizare și funcționare, de către instituțiile de credit, instituțiile financiare nebancare înscrise în registrul General ținut de banca națională a României, precum și provizioanele specifice constituite de alte peroane juridice similare).
Mai mult pârâta pentru a diminua riscul insolvabilității unui debitor, ave posibilitatea de a încheia un contract de asigurare a creditului.
Instanța apreciază că și dacă acest comision de risc ar face parte din preț, e nu este supus excepției prevăzute de art.4 al directivei 93/13/CEE, din moment o
nu este prevăzut în mod clar și inteligibil, deoarece acest comision nu este definit și nu se menționează criteriile în funcție de care s-a stabilit procentul comisionului.
In ceea ce privește comisionul de gestiune credit prevăzut la pct. 2.1.1, lit. a din articolul 2, Condiții de Costuri a convenției de credit nr. RO09078536341365/_
, instanța apreciază această clauză nu este o clauză abuzivă din următoarele motive:
Acest comision acoperă cheltuielile ocazionate de monitorizarea finanțării (analist de credite, ofițer de administrare credite, departament de monitorizare, evaluatori, sisteme informatice de administrare si monitorizare a finanțării, etc), urmărirea tragerilor din finanțare (daca este cazul) si alte cheltuieli operaționale ale pârâtei.
Instanța constată că acest comision de 0,25% aplicat soldului curent al creditului luat în calcul la determinarea dobânzii aferente fiecărei scadențe și care se încasează lunar de la împrumutat, odată cu plata sumelor datorate de aceasta pentru creditul lunar este în concordanță și cu prevederile art. 35 alin (2) din OUG 50/2010 care prevede că, costurile aferente contului curent trebuie să corespundă costurilor efective ale creditorului, să se limiteze la acoperirea acestora și să nu conducă la obținerea de venituri suplimentare pentru acesta.
Față de cele reținute mai sus instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a procedat conform celor mai sus menționate.
Împotriva acestei sentințe civile au formulat recurs în termen legal recurenții C. D. și Cec B., recurs înregistrat inițial pe rolul Tribunalului A. .
Prin Încheierea nr. 4321/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a Civilă în dosarul nr._ s-a admis cerea de strămutare a pricinii ce formează obiectul dosarului nr._, judecarea cauzei fiind strămutată la Tribunalul Cluj.
La termenul de judecată din data de_ tribunalul din oficiu a ridicat excepția
necompetenței materiale de soluționare a prezentei cauze deoarece, raportat la obiectul cererii deduse judecății, apreciem că recursul împotriva sentinței menționate este de competența altei instanțe.
În speță, este vorba despre Tribunalul Specializat Cluj, înființat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2624/C/_ și care, în temeiul art. 34 alin. (3) din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, a preluat cauzele comerciale care erau de competența Tribunalului Cluj.
Potrivit art. 159 pct. 2 din Codul de procedură civilă, necompetența materială este una absolută, neputând fi înlăturată.
Având în vedere aceste aspecte, în temeiul art. 158 din Codul de procedură civilă, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj și va declina competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția necompetenției materiale ridicată din oficiu.
Declină competența de soluționare a recursurilor declarate de recurenții C. D. domiciliată în A. I., str. Ion B., nr. 10 A, jud. A. și CEC B. SA cu sediul. în Calea Victoriei, nr. 13, București prin Sucursala A. I. cu sediul în A. I., str. T. V., nr. 20, jud. A., împotriva sentinței civile nr. 1522/_ pronunțată în dosarul nr. _
al Judecătoriei A. I. în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Noiembrie 2013.
Președinte, A. G. C. | Judecător, I. N. B. | Judecător, S. T. |
Grefier, Ani-L. C. |
Red.S.T,./C.B./3 ex.
