Decizia civilă nr. 753/2013. Contencios. Pretenții

Decizii și sentințe contencios/fiscal - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr. _

Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

DECIZIA Nr. 753/R/2013

Ședința publică din data de 05 iunie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. G. C. JUDECĂTOR: I. N. B. JUDECĂTOR: S. T. GREFIER: D. B.

S-a luat sper examinare recursul promovat de recurenta O. B. R. SA împotriva sentinței civile nr. 9259/2012 pronunțată în data de_ în dosarul cu nr._ privind și pe intimații K. N. C., K. E. M., B. M. A.

, AL H. S. M., având ca obiect pretentii.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, tribunalul constată că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în temeiul dispozițiilor art. 242(2) C.pr.civ., și va reține cauza în pronunțare pe excepția necompetenței materiale a T. ului C. invocată de intimați prin întâmpinare.

T R I B U N A L U L

Prin sentința civilă nr. 9259/2012/_ al Judecătoriei C. -N. a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții K. N. C. și K. E. M. ,

B. M. A. și Al H. S. M. cu domic. procesual ales în C. -N., str. P.

T. nr.3, jud. C., la SCA P. &Sferle împotriva paratei O. B. R. SA cu sediul procesual ales la Sucursala Mănăștur C. cu sediul în C. -N., C. Floresti, nr. 81, jud. C. și în consecință:

S-a constatat nulitatea absolută a clauzei potrivit căreia clientul datorează și va plăti băncii o dobândă revizuibilă în conformitate cu politica băncii, cuprinsa în art.6.1,al Contractului de credit nr. C_ /2007 încheiat de reclamanții K.

C. și K. E. M., aceasta reprezentând o clauză abuzivă.
A fost obligată pârâta să precizeze și să actualizeze Contractul de credit anterior menționat prin semnarea unui act adițional la acesta, cuprinzând următoarele clauze minimale:
- precizarea și definirea elementelor componente ale dobânzii și a cuantumului acestora, respective 2,75+LIBOR CHF 3M
- modalitatea de modificare a dobânzii exclusive în funcție de indicele de referință LIBOR, în virtutea clauzei de indexare cuprinsa în contract, cu mențiunea
  ca marja băncii este fixă, neputând fi modificată decât prin acordul scris al părților, modificarea dobânzii urmând a se produce atât în sens crescător cât și în sens descrescător, în funcție de variațiile indicelui de referință LIBOR.
  A fost obligată pârâta să recalculeze pe viitor (cu aplicare de la data cererii introductive) nivelul dobânzii percepute reclamanților în temeiul Contractului de credit nr. C_ /2007 după următoarea formula:marja băncii fixă în valoarea avuta în vedere la încheierea contractului de credit, respectiv 2,75 puncte, plus valoarea indicelui de referință LIBOR CHF la 3 luni.
  A fost obligată pârâta la restituirea către reclamanți a sumei de 16.312 CHF, în echivalent în lei la cursul BNR la data plății efective, plus dobânda legala calculată asupra sumei pretinse pe cei 3 ani anterior cererii introductive, respective pana la limita termenului de prescripție.
  S-a dispus compensarea sumei de 16.312 CHF cu cea deținută de pârâtă împotriva reclamanților K. N. C. și K. E. M., în baza contractului de credit încheiat, fără ca pârâta să fie îndreptățită la reținerea comisionului pentru rambursare anticipată.
  S-a constatat nulitatea absolută a clauzei potrivit căreia dobânda este variabilă în conformitate cu politica băncii, cuprinsa în art.5.2 al Contractului de credit C_ 7/2008, respective dobânda este variabila, putând fi modificată în mod unilateral de către Banca, în funcție de politica O. B. R. SA de costurile de finanțare ale Băncii, cuprinsa în art.6.2 al Contractului de credit_ /2008, ca fiind o clauză abuzivă.
  A fost obligată pârâta să precizeze și să actualizeze contractele de credit menționate anterior, încheiate de reclamanta B. M. A. prin semnarea unui act adițional la acestea, cuprinzând următoarele clause minimale:
- precizarea și definirea elementelor componente ale dobânzii și a cuantumului acestora: 2,75+LIBOR CHF 3M(CC nr. C_ /2008), respective 4,21+LIBOR CHF 3M (CC nr._ 7/2008)
- modalitatea de modificare a dobânzii exclusive în funcție de indicele de referință LIBOR, în virtutea clauzei de indexare cuprinsa în contract, cu mențiunea că marja băncii este fixă, neputând fi modificată decât prin acordul scris al părților, modificarea dobânzii urmând a se produce atât în sens crescător cât și descrescător, în funcție de variațiile indicelui de referință LIBOR.

A fost obligată pârâta să recalculeze pe viitor, de la data de_, nivelul dobânzii percepute reclamantei în temeiul Contractului de credit după următoarea formulă:marja băncii fixa în valoarea avută în vedere la încheierea contractelor de credit respective 2,75 puncte+LIBOR CHF 3M(CC nr. C_ /2008) și 4,21+LIBOR CHF 3M (CC nr._ 7/2008) plus valoarea indicelui de referință LIBOR CHF la 3 luni.

A fost obligată pârâta să restituie reclamantei B. M. A. a sumei de 9784 CHF, în echivalent în lei la cursul BNR la data plății efective, plus dobânda legală calculată asupra sumei pretense pe cei 3 ani anterior cererii introductive, respective până la limita termenului de prescripție.

S-a constatat nulitatea absolută a clauzei potrivit căreia clientul datorează și va plăti băncii o dobândă revizuibilă în conformitate cu politica băncii, cuprinsă

în art.6.2,al Contractului de credit nr.C_ /2008, încheiat de reclamanta Al

H. S. M. și pârâta, ca fiind o clauză abuzivă.

A fost obligată pârâta la restituirea către reclamanți a sumei de 3433 CHF în echivalent în lei la cursul BNR la data plății efective, plus dobânda legală calculate asupra sumei pretense pe cei 3 ani anterior datei de_, respective până la limita termenului de prescripție.

A fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 4960 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus reclamanții K. N. C., K. E. M., B. M.

A., Al H. S. M. au chemat în judecată pe pârâta O. B. R. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata:

1.- sumei de 16.312 CHF, în echivalent în lei la cursul BNR la data plății efective (respectiv 57.481,85 în echivalent în lei din data de 1 noiembrie 2011, respectiv 3,5239 lei/1 CHF), plus dobânda legală calculată asupra sumei pretinse pe cei 3 ani anteriori, respectiv până la limita termenului de prescripție (noiembrie 2008 - octombrie 2011 inclusiv); compensarea acestei creanțe cu cea deținută de pârâtă împotriva reclamanților de rândul 1, în baza contractului de credit încheiat, respectiv până la concurența sumei de 16.312 CHF, fără ca pârâta să fie îndreptățită la reținerea comisionului pentru rambursare anticipată, în ceea ce-i privește pe reclamanții de rândul 1;

2.- sumei de 9.784 CHF, în echivalent în lei la cursul BNR la data plății efective (respectiv_ în echivalent în lei din data de 1 noiembrie 2011, respectiv 3,5239 lei/1 CHF), plus dobânda legală calculată asupra sumei pretinse pe cei 3 ani anteriori, respectiv până la limita termenului de prescripție (noiembrie 2008 - octombrie 2011 inclusiv); compensarea acestei creanțe cu cea deținută de pârâtă împotriva reclamantei de rândul 2, în baza celor două contracte de credit încheiate, respectiv până la concurența sumei de 6.010 CHF, aferentă primului contract de credit și de 3.774 CHF, aferentă celui de-al doilea, fără ca pârâta să fie îndreptățită la reținerea comisionului pentru rambursare anticipată, în ceea ce o privește pe reclamanta de rândul 2;

3.- sumei de 3.433 CHF, în echivalent în lei la cursul BNR la data plății efective (respectiv_ în echivalent în lei din data de 1 noiembrie 2011, respectiv 3,5239 lei/1 CHF), plus dobânda legală calculată asupra sumei pretinse pe cei 3 ani anteriori, respectiv până la limita termenului de prescripție (noiembrie 2008 - octombrie 2011 inclusiv);

Cu cheltuieli de judecată.

În motivare reclamanții de rândul 1 arată că au încheiat cu pârâta la data de_ prin Sucursala Mănăștur C., în calitate de titular (împrumutat) și, respectiv codebitor, contractul de credit ipotecar nr. 0_ . Contractul are ca obiect acordarea de către bancă a unui credit ipotecar, în valoare de 277.000 CHF, pe o durată de 320 luni. Restituirea sumei împrumutate s-a garantat prin instituirea unei ipoteci de rangul 1, asupra imobilului dobândit ca urmare a contractării împrumutului. Subliniază că noul scadențar, respectiv cel care cuprindea valoarea

ratei după modificarea dobânzii, nu le-a fost comunicat, deși l-au solicitat în repetate rânduri, astfel cum rezultă din dovezile anexate.

De asemenea reclamanta de rândul 2 arată că a încheiat cu pârâta la data de prin Sucursala Mănăștur C., în calitate de titular (împrumutat) contractele de credit nr. C/_ /_ și nr. C/_ 7/_ . Primul dintre aceste două acte re ca obiect acordarea de către bancă a unui credit ipotecar, în valoare de

84.546 CHF, iar cel de-al doilea, acordarea unui credit de consum în cuantum de

66.488 CHF, pe o durată de 360 de luni. Restituirea ambelor sume împrumutate s-a garantat prin instituirea a două ipoteci, de rangul 1 și 2, asupra unui imobil dobândit de reclamantă ca urmare a contractării primului împrumut.

Reclamanta de rândul 3 arată că a încheiat cu pârâta la data de_ prin Sucursala Mănăștur C., în calitate de titular (împrumutat) și, respectiv codebitor, contractul de credit ipotecar nr. C_ . Contractul are ca obiect acordarea de către bancă a unui credit ipotecar, în valoare de 119.200 CHF, pe o durată de 180 luni. Restituirea sumei împrumutate s-a garantat prin instituirea unei ipoteci de rangul 1, asupra imobilului dobândit ca urmare a contractării împrumutului.

Conform art. 6.7 din contrat, la data încheierii lui, rata dobânzii curente era de 5,5%. Art. 6.1 și 6.2 stipulează că dobânda este variabilă în conformitate cu politica băncii. Banca își rezervă dreptul de a revizui periodic rata dobânzii, în funcție de evoluția indicatorilor de referință pentru fiecare valută (LIBOR în cazul CHF), fără a exista consimțământul clientului, în ceea ce privește contractul reclamanților de rândul 1.

O clauză echivalentă se regăsește inserată în art. 6.1 și 6.2 și,. respectiv, în cadrul celui de-al doilea contract, la art. 5.1 și 5.2, referitor la contractele reclamantei de rândul 2.

Conform art. 6.-1 din contract, la data încheierii lui, rata dobânzii curente era de 6,49% în cazul creditului acordat reclamantei de rândul 3. Art. 6.2 și 6.3 stipulează că dobânda este variabilă în conformitate cu politica băncii. Banca își rezervă dreptul de a revizui periodic rata dobânzii, în funcție de evoluția indicatorilor de referință pentru fiecare valută (LIBOR în cazul CHF), fără a exista consimțământul clientului, în ceea ce privește contractul reclamantei de rândul 3.

Față de aceste dispoziții contractuale și a evoluției indicatorului de referință (s.n. 2,75% la data acordării creditului reclamanților de rândul1 respectiv primului contract al reclamantei de rândul 2), arată că pe parcursul derulării contractelor, respectiv în cursul anului 2008, când valoarea indicatorului de referință a crescut la o valoare de 2,81%, rata dobânzii a fost revizuită de către bancă, în sensul majorării acesteia cu 0,99 procente, modificându-se corespunzător rata lunară aferentă și, implicit, costul total al creditului.

În acest context, a fost contractat de către reclamanta de rândul 2 și ce-l de-al doilea credit, dobânda stabilită de 6,99% ținând cont deja de această evoluție a piețelor financiare, aceeași fiind și situația reclamantei de rândul 3, diferențele e dobândă datorându-se tipului diferit de credit angajat de cele două petente.

Ulterior, evoluția indicelui LIBOR pentru CHF, în contextul economic pe plan mondial, a fost descendentă, ajungând la valori ușor peste 0, însă cu toate că valoarea indicelui LIBOR pentru CHF a înregistrat o scădere mai mult decât semnificativă, respectiv acesta a scăzut cu peste 2 puncte procentuale în raport cu

data la care Banca a revizuit rata dobânzii, deși creșterea indicelui a fost semnificativ mai mică, nu a beneficiat de nici o revizuire în sensul scăderii ratei dobânzii, cu toate că Banca și-a revizuit dreptul de a revizui/modifica rata dobânzii (s.n. atât în sensul majorării, cât și în cel al scăderii acesteia), nu doar de a majora atunci când valoarea indicelui de referință îi era mai favorabilă. Aceasta,cu atât mai mult cu cât părțile unui contract trebuie să beneficieze de drepturi și obligații echitabile pe parcursul derulării raporturilor dintre ele.

În ceea ce privește actele adiționale propuse de bancă, urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 50/2010, menționează că au refuzat în mod expres semnarea acestora. În acest sens a notificat pârâta întrucât a apreciat că s-a încercat o redefinire a clauzei referitoare la dobândă într-o manieră care îi prejudicia în mod evident în sensul în care aceasta cuprinde, pe lângă LIBOR la CHF la 3 luni, o marjă a băncii revizuibilă trimestrial, de 6,27%, respectiv de 6,77%, pentru cel de- al doilea contract de credit încheiat de către reclamanta de rândul 2, adică mai mult decât întregul cuantum al dobânzii convenite inițial. O astfel de interpretare ar fi de natură să denatureze scopul acestui act normativ și să-l transforme într-un instrument îndreptat împotriva clienților captivi.

Sub acest aspect. arată că potrivit art. 95 din OUG nr. 50/2010, modificat prin legea nr. 288/2010: "Prevederile prezentei ordonanțe de urgenta nu se aplica contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta, cu excepția dispozițiilor art. 371, ale art. 66-69 și, în ceea ce privește contractele de credit pe durata nedeterminata existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta, ale art. 50-55, ale art. 56 alin. (2), ale art. 57 alin. (1)și (2), precum și ale art. 66-71."

Așadar pretențiile reclamanților au la bază clauzele cu privire la dobândă asumate prin contractul de credit și nu cele din actele adiționale.

Or, din coroborarea modalității în care pârâta a înțeles să se raporteze la condițiile economice, cu prevederile art. 6 și, respectiv 5 din contracte, rezultă că marja băncii, la data acordării creditului, a fost de 2,75 puncte procentuale pentru reclamanții de rândul 1 și 2 și 3,73 p.po pentru reclamanta de rândul 3, în condițiile în care riscurile valutare și cele ale creșterii indicatorului de referință au fost transferate exclusiv în sarcina reclamanților.

Pentru cel de-al doilea contract încheiat de către reclamanta de rândul 2, pe baza aceluiași raționament, rezultă că marja băncii, la data acordării creditului, a fost de 4,21 puncte: 6,99-2,78, aceasta din urmă valoare fiind corespunzătoare indicatorului Libor CHF la 3 luni, de la data acordării celui de-al doilea credit.

Ca atare, apreciază că marjele stabilite inițial, sunt singurele care pot fi luate în considerare și la momentul actual neexistând nici o justificare rezonabilă și pertinentă pentru aplicarea altora.

Cu toate acestea, ulterior, pe parcursul derulării contractului, deși evoluția indicatorului de referință pentru moneda creditului s-a modificat în sens descendent, pârâta nu a procedat la modificarea dobânzii, deși cauzele contractuale o impuneau, "modificarea"; de care fac vorbire taxele referitoare la dobândă, fiind clauze asumate de contractanți, putând fi așadar atât în favoarea, cât și în defavoarea părților, o altă interpretare fiind de natură să creeze premisele unui grav dezechilibru contractual și să pună sub semnul întrebării buna credință și

loialitatea care trebuie să guverneze raporturile lor contractuale.Ca atare demersul reclamanților are ca și temei răspunderea pârâtei pe tărâm contractual pentru modul defectuos în care a înțeles să-și exercite drepturile derivate din contractele încheiate, ceea ce le creează prejudiciul pentru a cărui reparare au apelat la concursul justiției.

Libertatea contractuală își găsește limita în legătura de solidaritate dintre părțile contractuale, în temeiul căreia fiecare parte trebuie să-și asume sarcina de a realiza interesul din contract al celeilalte părți. Ori, interesul împrumutatului nu este numai acela de a-și asigura la un anumit moment pentru un anumit interval, lichiditățile pretinse prin convenție, ci și acela de a-și asuma în condiții de transparență costul împrumutului. Cu alte cuvinte, interesul împrumutatului este acela de a-și da consimțământul în cunoștință de cauză, că produsul de creditare care face obiectul contractului corespunde așteptărilor sale și că angajamentul asumat nu este disproporționat în raport cu bunurile și veniturile sale.

Legătura de solidaritate impune părților contractante două îndatoriri: obligația de cooperare și obligația de coerență. În temeiul obligației de coerență părțile nu trebuie să adopte comportamente sau conduite care se află în contradicție cu realizarea intereselor reciproce pe care le urmăresc prin executarea întocmai a acelui contract.

Obligația de coerență impune titularilor săi, să nu exercite drepturile ce le revin de o mani eră bruscă, neobiectivă, de natură a trăda încrederea celuilalt contractant.

În privința celui de-al doilea petit susținut de reclamanții de rând 1 și 2, înțelege să invoce prevederile art. 1143-1153 din vechiul Cod civil, având în vedere disp. art. 102 din legea nr. 71/2011, solicitând să se dispună compensarea judecătorească a sumei pretinse cu capitalul împrumutat, fără a lua în considerare dobânda calculată conform scadențarelor, până la concurența celei mai mici, în speță până la nivelul pretențiilor deduse judecății, pârâta urmând a emite un nou scadențar în cadrul căruia să ia în calcul această compensare.

În drept: art. 969 vechiul Cod civil, art. 1143-1153 vechiul Cod civ., art. 102 din legea nr. 71/2011, art. 95 din OUG 50/2010, art. 1 alin. 3 coroborat cu art. 4 din legea nr. 193/2000 și a pct. 1 lit. b din lista anexă a acestui act normativ, OG 9/2000 și nr. 13/2011, art. 242 alin. 2 C.pr.civ.

Prin întâmpinarea formulată pârâta O. B. R. SA, a invocat: excepția lipsei competenței teritoriale a Judecătoriei C. -N., excepția netimbrării, excepția litisconsortiului procesual activ, excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară datei de_ .

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii reclamanților. Excepția lipsei competenței teritoriale a Judecătoriei C. -N. .

Potrivit prevederilor art. 5 C.pr.civ. "cererea se face la instanța domiciliului pârâtului (aceasta este regula).

Prezenta cauză se referă la litigiul comercial intervenit cu privire la punerea în executare a următoarelor contracte de credit: C_ (semnat cu d-na K.

); C/_ și C/_ 7 (semnate cu d-na B. ) și C_ (semnat cu d-na Al H. ).

Potrivit prevederilor art. 18.3 din contractul C_ semnat și asumat de către cele două părți: "În cazul în care o soluție amiabilă nu este posibilă, litigiul se supune spre soluționare instanțelor judecătorești de drept comun din R. din localitatea în care este înregistrat sediul social al băncii…";.

Prevederile similare se află în toate contractele de credit mai sus menționate. Având în vedere faptul că sediul social al pârâtei se află în loc. B. și raportat la prevederile legale invocate, a solicitat admiterea excepției lipsei competenței teritoriale, astfel cum a fost invocată și declinarea competenței către

Tribunalul București.

Excepția netimbrării

În fapt reclamanții au solicitat restituirea unor sume de bani încasate de pârâtă în baza contractelor de credit menționate în acțiune.

Potrivit prev. art. 1(1) lit. f din legea nr. 146/1997 "Acțiunile și cererile evaluabile în bani, introduse la instanțele judecătorești, se taxează astfel: f) între

50.001 lei și 250.000 lei - 2.611 lei + 2% pentru ce depășește 50.000 lei";.

Prin urmare, acțiunea astfel cum a fost formulată reprezintă o acțiune privitoare la modul de executare a unor clauze contractuale, reclamanții solicitând restituirea unor sume de bani, astfel că aceștia sunt obligați să timbreze această acțiune la valoarea sumelor solicitate prin acțiune.

Având în vedere că reclamanții nu au timbrat acțiunea, au solicitat admiterea excepției astfel cum a fost formulată și anularea acțiunii ca netimbrată.

Excepția lipsei litisconsortiului procesual activ.

Legislația procesuală română permite ca mai multe persoane să fie reclamante sau pârâte, în cadrul unui proces civil, numai în situația coparticipării sau litisconsortiului procesual.

În raport de dispozițiile art. 47 C.pr.civ., solicită să se rețină că în dreptul nostru legea impune o singură condiție pentru realizarea unei coparticipări procesuale, respectiv, că obiectul pricinii să fie un drept sau o obligație comună a părților, ori ca drepturile sau obligațiile acestora să aibă aceeași cauză. rezultă, așadar, anterior, că scopul coparticipării este soluționarea unui litigiu față de mai mulți subiecți de drept.

Raportând cele menționate anterior la obiectul prezentei cereri de chemare în judecată ce se referă la punerea în aplicare a unor clauze din contracte diferite, precizează că nu suntem în prezenta unui litisconsortiu procesual activ, având în vedere faptul că obiectul pricinii se sprijină pe contracte de credit distincte deci raporturi juridice distincte, derivând din cauze disti Având în vedere argumentele invocate, a solicitat instanței admiterea excepției astfel cum a fost formulată și formarea a trei dosare diferite.

Excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada anterioară datei de_ .

Potrivit prev. art. 2517 C.civ. termenul de prescripție este de 3 ani.

Potrivit prev. art. 2500 din C.civ. dreptul material la acțiune se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.

Având în vedere faptul că reclamanții solicită anumite sume de bani achitate în temeiul unor relații comerciale înainte de data de_, au solicitat instanței admiterea acestei excepții astfel cum a fost formulată.

Pe fondul cauzei au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Cu privire la contractul nr. 0_ /_ încheiat de d-na K. N. C. și dl. K. E. solicită instanței să rețină următoarele:

Potrivit prevederilor art. 6.1-6.2 din contractul de credit "Pentru creditul acordat, clientul datorează și va plăti băncii o rată de dobândă revizuibilă în conformitate cu politica Băncii.

Banca își rezervă dreptul să revizuiască periodic rata dobânzii în funcție de evoluția indicatorilor de referință pentru fiecare valută (EURIBOR pentru euro, RUBOR pentru RON, etc.)";

Astfel în contractul de credit semnat și asumat de către reclamanți nu era prevăzută perioada de timp la care Banca era obligată să procedeze la actualizarea ratei de dobândă și nici un indice aplicabil.

În luna mai a anului 2008 creditul contractat de către reclamanți a suferit o modificare a nivelului de dobândă de la 5,5% la 6,49%. Reclamanții au fost înștiințați despre modificarea dobânzii, situație recunoscută de către aceștia.

Aceștia au achitat timp de dobânda modificată, ceea ce din punct de vedere contractual constituie obligație acceptată.

În data de_ au intrat în vigoare prevederile OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori. Potrivit dispozițiilor art. 95 din OUG nr. 50/2010: "(1) Pentru contractele aflate în curs de derulare, creditorii au obligația ca, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta, sa asigure conformitatea contractului cu dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență.

(2) Modificarea contractelor aflate în derulare se va face prin acte adiționale în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență (5) Nesemnarea de către consumator a actelor adiționale prevăzute la alin. 2 este considerată acceptare tacită";.

Reclamanții nu au semnat actul adițional de conformare cu prevederile OUG nr. 50/2010 (anexa 3).

În conformitate cu prevederile art. 95(5) din OUG nr. 50/2010, clauzele contractului de credit au fost aliniate la rigoarea prevederilor ordonanței începând cu data de_, inclusiv prin indicarea în contractul de credit a formulei de calcul a dobânzii, prevăzută în art. 37 lit. a din OUG nr. 50/2010: "În contractele de credit cu dobânda variabila se vor aplica următoarele reguli:

a) dobânda va fi raportata la fluctuațiile indicilor de referința EURIBOR/ROBOR/LIBOR/rata dobânzii de referința a BNR, în funcție de valuta creditului, la care creditorul poate adăuga o anumita marja, fixa pe toata durata derulării contractului.";

Reclamanții nu au modificat Banca în termenul legal prevăzut la art., II alin. 2 din Legea nr. 288/2010 astfel că actul adițional de conformare cu prevederile OUG nr. 50/2010 produce efecte la această dată.

În contractul de credit nu există nici o clauză abuzivă.

În fapt, potrivit Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, o clauză contractuală va fi considerată abuzivă dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute la art., 4.1 din legea nr. 193/2000.

Arată faptul că nici una din condițiile prev. în art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 nu este întrunită în cazul contractului încheiat de către pârâtă cu cei doi reclamanți.

Cu privire la contractul de credit nr. C/_ /_, încheiat cu d-na B.

M. A. solicită instanței să rețină următoarele:

Potrivit art. 6.2 din contractul de credit: "Dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii. Dobânda poate fi modificată în mod unilateral de către bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută (ex. EURIBOR (EUR), LIBOR (CHF), RUBOR (RON), etc.) fără a exista consimțământul clientului";.

Rata de dobândă aplicată creditului era stabilită convențional, iar modificarea nivelului ratei de dobândă a fost stabilită prin acordul ambelor părți contractante ca fiind un drept al băncii de a modifica acest nivel, fără a exista consimțământul clientului, în conformitate cu politica Băncii.

Astfel, în contractul de credit semnat și asumat de către părți nu este prevăzută perioada de timp la care Banca era obligată să procedeze la actualizarea ratei de dobândă și nici o marjă a băncii.

În fapt reclamanta a studiat clauzele contractuale atât înainte de semnarea contractului cât și după semnarea acestuia și a fost de acord cu toate clauzele, nedepunând nici o obiecție scrisă cu privire la clauzele contractuale, nici înainte și nici după semnarea contractului.

Mai mult, reclamanta a mai semnat încă un contract de credit la aproape 5 luni de la semnarea acestui contract fapt ce dovedește încă odată faptul că aceasta a fost de acord cu toate clauzele contractuale iar contractul a fost semnat prin acordul părților.

Precizează că potrivit art. 19.6 din contractul de credit, semnat și asumat de către părți, aceștia: " declară că i-au fost prezentate spre analiză, anterior semnării prezentului document, în mod integral, clauzele contractului de credit, inclusiv toată documentația aferentă a analizării și aprobării creditului. Clientul declară că prevederile prezentului document nu sunt abuzive în sensul Legii 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, cu modificările și completările ulterioare, pe care le acceptă integral, fiind conforme intereselor sale financiare";.

Prin urmare, reclamanta a recunoscut în mod explicit faptul că a avut posibilitatea să analizeze clauzele contractuale și că nici o clauză din contract nu reprezintă o clauză abuzivă.

Reclamantei i s-a adus la cunoștință modificarea dobânzii curente. În contractul de credit nu există nici o clauză abuzivă.

Cu privire la contractul de credit nr. C/_ 7/2008 încheiat cu d-na B.

M. A. solicită instanței să rețină următoarele:

Potrivit art. 5.2 din contractul de credit: "Dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii. Dobânda poate fi modificată în mod unilateral de către bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută (ex. EURIBOR (EUR), LIBOR (CHF), RUBOR (RON), etc.) fără a exista consimțământul clientului";.

Rata de dobândă aplicată creditului era stabilită convențional în forma procentuală, iar modificarea nivelului ratei de dobândă a fost stabilită convențional, prin acordul ambelor părți contractante ca fiind un drept al băncii de a modifica acest nivel, fără a exista consimțământul clientului, conform politicii băncii.

Până la intrarea în vigoare a prev. OUG nr. 50/2010, creditul contractat de către reclamantă nu a suferit nici o modificare a nivelului de dobândă.

Menționează faptul că potrivit prevederilor art. 5.4 din contract "În cazul în care, ca urmare a modificării nivelului de dobândă de către Bancă, Împrumutatul nu va rambursa ratele nescadente/restul din creditul angajat și dobânzile aferente în termen de cel mult 10 zile calendaristice de la data notificării modificării dobânzii, se consideră ca acesta a acceptat noul procent de dobândă.";

În contractul de credit nu există nici o clauză abuzivă.

Cu privire la contractul de credit nr. C_ /2008 încheiat cu d-na Al H.

S. M. solicită instanței să rețină urătoarele:

În data de_ reclamanta a încheiat cu O. B. R. SA cntractul de credit ipotecar. Creditul a fost rambursat integral la sfârșitul anului 2010, astfel că reclamanta nu are dreptul să solicite restituirea unor sume de bani pentru anul 2011, din moment ce nu a făcut dovada plății acestora.

Potrivit art. 6.2 din contractul de credit: ""Dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii. Dobânda este variabilă putând fi modificată în mod unilateral de către Bancă în funcție de politica O. B. R. SA, de costurile de finanțare ale băncii, de evoluția pieței financiar-băncare luând în considerare valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută (ex. EURIBOR (EUR), LIBOR (CHF), RUBOR (RON), etc.) fără a exista consimțământul clientului";.

În fapt reclamanta a studiat clauzele contractuale atât înainte de semnarea contractului cât și după semnarea acestuia și a fost de acord cu toate clauzelor nedepunând nici o obiecție cu privire la clauzele contractuale, nici înainte și nici după semnarea contractului.

Astfel, potrivit art. 19.6 din contractul de credit, semnat și asumat de către părți, aceasta: "declară că i-au fost prezentat spre analiză, anterior semnării prezentului document, în mod integral, clauzele contractului de credit, inclusiv toată documentația aferente a analizării și aprobării creditului. Clientul declară că prevederile prezentului document nu sunt abuzive în sensul Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori,

cu modificările și completările ulterioare, pe care le acceptă integral, fiind conforme intereselor sale financiare.";

Prin urmare, reclamanta a recunoscut în mod explicit faptul că a avut posibilitatea să analizeze clauzele contractuale și că nici o clauză din contract nu reprezintă o clauză abuzivă.

În data de_ au intrat în vigoare prevederile OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.

Potrivit disp. art. 95 din OUG nr. 50/2010 mai sus menționate, pârâta a fost obligată să modifice contractul conform prev. OUG nr. 50/2010, printr-un act adițional.

Reclamanta nu a semnat actul adițional de conformare cu prev. OUG nr.

50/2010.

În conformitate cu prev. art. 95(5) din OUG nr. 50/2010, clauzele contractului de credit au fost aliniate la rigoarea prevederilor ordonanței începând cu data de_, inclusiv prin indicarea în contractul de credita formulei de calcul a dobânzii, prevăzută în art. 37 lit. a din OUG nr. 50/2010 mai sus menționat.

Astfel, prevederile art. 6.2 din contractul de credit a fost modificat de drept, conform prevederilor art. 95 din OUG nr. 50/2010.

Totodată, pârâta i-a propus reclamantei o scădere a ratei dobânzii, după intrarea în vigoare a OUG nr. 50/2010, dar aceasta a refuzat oferta pârâtei.

În contractul de credit nu există nici o clauză abuzivă.

Având în vedere argumentele prezentate, solicită instanței admiterea excepțiilor astfel cum au fost formulate, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

Prin precizarea cererii de chemare în judecată reclamanții K. N. C. ,

E. M., B. M. A., Al H. S. M. au solicitat instanței ca subsecvent admiterii cererii introductive să se constate nulitatea absolută a clauzei potrivit căreia "clientul datorează băncii o dobândă revizuibilă în conformitate cu politica băncii";, cuprinsă în contractele de credit l art. 6.1, 6.2 teza întâi, 5.2 teza întâi și, respectiv 6.2 teza întâi, așa cum au solicitat de altfel și prin expunerea de motive a cererii introductive, precizarea fiind necesară față de poziția pârâtei exprimată prin întâmpinare.
De asemenea solicită obligarea pârâtei, în ceea ce privește reclamanții de rândul 1 și 2, să se recalculeze pe viitor nivelul dobânzii percepute acestora în temeiul contractelor de credit după următoarea formulă: marja băncii fixă în valoarea avută în vedere la încheierea contractelor de credit, respectiv 2,75 puncte, în cazul contractelor nr. 0_ /2007 (reclamanții K. ) și nr. C/_ /2008 (reclamanta B. ) și respectiv 4,21 puncte în cazul contractului nr. C/_ 7/2008 (reclamanta B. ) + valoarea indicelui de referință LIBOR la 3 luni; să fie obligată pârâta să precizeze și să actualizeze contractele de credit anterior menționate prin semnarea unui act adițional la contractele de credit mai sus menționate cuprinzând:
1. precizarea și definirea elementelor componente ale dobânzii și a cuantumului acestora;
2. modalitatea de modificare a dobânzii exclusiv în funcție de indicele de referință LIBOR, în virtutea clauzei de intexare cuprinsă în contract, cu mențiunea că maja băncii este fixă, nepunând fi modificată decât prin acordul scris al părților, modificarea urmând a se produce atât în sens crescător, cât și în sens descrescător,. în funcție de variațiile indicelui de referință LIBOR.

Totodată în ceea ce o privește pe reclamanta B. M. A. a solicitat să se dispună obligarea pârâtei să procedeze la plata sumei de 9.784 CHF, în echivalent în lei la cursul BNR la data plății efective, plus dobânda legală calculată asupra sumei de compensare a acesteia cu capitalul restant, stingerea raportului obligațional urmând a se face, în ipoteza admiterii acțiunii, prin remiterea acestei sume de bani către reclamantă.

O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei- credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

În acest sens a solicitat să se observe că asemenea clauze au fost calificate de către legiuitor ca fiind abuzive prin lista anexă a legii, respectiv pct. 1 lit. b potrivit căruia sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care obligă consumatorul să se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoștință la data semnării contractului, fără a mai fi necesară administrarea unui probatoriu suplimentar.

În același sens, invocă și disp. Legii nr. 296/2004 (art. 5 lit. c, art. 27 lit. b, art. 36 și art. 54), conform cărora banca are obligația de informare completă a clientului la momentul semnării contractului, asupra elementelor esențiale și determinate în luarea hotărârii de contractare a creditului /rata dobânzii și facturii care implementează variația acesteia) asupra riscurilor implicate, asupra clauzelor care acordă băncii drepturi specifice contractelor bancare - cum este dreptul de am odifica unilateral dobânda. Astfel, la momentul semnării contractelor au convenit să suporte doar riscul creșterii valorii dobânzii de referință LIBOR nu și creșterea marjei băncii, realizată absolut discreționar și fără a avea la bază o clauză contractuală asumată de ambele părți .

Așadar, chiar dacă în contract nu a fost menționată inițial componenta efectivă a dobânzii, înlăturând clauza abuzivă și, ulterior din modalitatea de calcul a dobânzii aplicată de bancă, a rezultat că dobânda este suma a două elemente: marja băncii (compusă din costurile acesteia și profit) +valoarea indicelui de referință - LIBOR, în cazul de față.

Astfel, la momentul semnării contractelor., decembrie 2007, februarie 2008 și respectiv iunie 2008, situația se prezenta astfel:

pentru cele două contracte de credit ipotecar, dobânda: 5,5% pe an, compusă din: valoarea LIBOR - 2,75%, marja băncii - 2,75%.
pentru contractul de nevoi personale, dobânda: 6,99% pe an, compusă din: valoarea LIBOR - 2,78%, marja băncii - 4,21%.

Ulterior, au intervenit modificări astfel cum s-a arătat în acțiune, Banca menținând dobânda modificată la câteva luni de la încheierea contractului în pofida faptului că indicele de referință LIBOR a avut o evoluție des crescătoare începând cu luna noiembrie_ %), ajungând la o scădere dramatică în martie _

1%) iar în prezent, fiind de aproximativ 0,004%, ceea ce ar fi impus și diminuarea corespunzătoare a ratei dobânzii, conform prevederilor contractuale și legale.

În sensul susținerilor lor reclamanții invocă și disp. OG nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor care, în art. 9 ind. 3, lit. g) reglementează regulile aplicabile contractelor de credit cu dobânda variabilă.

Reglementarea legală din OG nr. 21/1992 art. 9 indice 3 lit. g) pct. 3 prevede: "formula după care se calculează variația dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract, cu precizarea periodicității și/sau a condițiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât și în cel al reducerii acesteia";.

Concluzionând, solicită să se aibă în vedere că la data acordării creditului, marja băncii a fost cea precizată în petitul cererii și în nici un caz nu cea stabilită de către bancă la data intrării în vigoare a dispozițiilor OUG nr. 50/2010 act normativ care, trebuie precizat, nu este aplicabil contractelor în derulare și nici nu impune stabilirea unei marje a băncii alta decât cea avută în vedere la încheierea contractului.

În practica, trebuie să completez cu acestea:

"Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, reclamanții au chemat în judecată pârâta, solicitând obligarea acesteia la plata unor sume de bani percepute în baza contractelor de credit încheiate între părți, cu încălcarea prevederilor acestora.

Primul termen de judecată a fost stabilit în cauză pentru data de 31 ianuarie 2012, în condițiile în care cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la începutul lunii noiembrie 2011, dispunându-se de îndată luarea măsurilor administrative necesare în vederea soluționării acțiunii, respectiv emiterea citațiilor pentru a încunoștința părțile cu privire la termenul acordat, pârâta fiind citată cu un exemplar al cererii și al actelor anexate.

Cu toate acestea, deși au fost respectate în cauză prevederile art. 114 ind. 1 alin. 2 și 3 și art. 720 ind. 4 alin. 2 C.pr.civ., citarea părții adverse fiind realizată în condiții procedurale, întâmpinarea a fost înregistrată la dosarul cauzei abia în data de_, respectiv cu o zi înainte de termenul de judecată.

Așa fiind, în privința excepției lipsei competenței teritoriale a Judecătoriei C.

-N. în soluționarea cauzei, vă solicităm să constatați că pârâta este decăzută din dreptul de a o invoca, în acord cu prev. art. 159 alin. 1 și 2 și art. 159 ind. 1 alin. 3 C.pr.civ.

Întrucât pârâta a înțeles să invoce necompetență teritorială a instanței sesizate de reclamanți, care, conform prev. art. 159 alin. 2 C.pr.civ., este de ordine privată, excepția putea fi invocată, în speță, numai prin întâmpinare, date fiind disp. art. 118 alin. 1 și art. 720 ind. 4 alin. 2 C.pr.civ., conform cărora, în materia dedusă judecății, întâmpinarea este obligatorie.

În doctrină s-a relevat că, pornind de la prev. art. 103 alin. 1 C.pr.civ., sancțiunea nedepunerii deloc a întâmpinării sau a nedepunerii acesteia în termenul prevăzut de lege, ca în cazul de față, este decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe în apărare și de a invoca excepții de procedură relative. În susținerea acestui punct de vedere s-a intenționat ca prin instituirea obligativității

întâmpinării, sa se realizeze accelerarea judecății, ceea ce înseamnă că acest act de procedură nu este lăsat la dispoziția părților. Cu alte cuvinte, nu va interveni decăderea ce operează ca urmare a incidenței prev. art. 115, art. 136, art. 138 C.pr.civ., numai dacă întâmpinarea este depusă în termen și este făcută în condiții de regularitate procedurală.

Textul art. 159 ind. 1 alin. 3 C.pr.civ. este neechivoc în sensul în care sancționează cu decăderea neinvocarea excepției de necompetență de ordine privată prin întâmpinare, act procedural care, prin jocul combinat al textelor legale mai sus arătate, trebuie depus cu cel puțin 5 zile înainte de termen.

Chiar daca instanța ar trece peste cele menționate mai sus, excepția invocată este neîntemeiată, prevederile art. 18.3 din contracte neputându-și găsi aplicare în modalitatea prefigurată de pârâtă.

Astfel, chiar dacă părțile au convenit ca litigiile născute din modul de derulare al contractelor să fie supuse spre soluționare instanțelor judecătorești din localitatea în care este înregistrat sediul social al băncii, o astfel de clauză nu poate fi interpretată în sensul restrictiv indicat de pârâtă.

Astfel, contractele de credit ale reclamanților au fost încheiate cu pârâta O.

R. SA - prin Sucursala/Agenția Mănăștur - C., sucursala având date de identificare (J, CUI, sediu, reprezentant) diferite de cele ale societății mamă, o astfel de concluzie desprinzându-se din simpla comparare a conținutului contractelor de credit cu cel al întâmpinării.
Ca atare, din perspectiva reclamanților, părți în contractele de credit, sediul băncii la care se referă clauza invocată de pârâtă nu poate fi altul decât cel indicat în contract, neputându-se presupune că reclamanții și-ar fi asumat obligația de a identifica un alt sediu și de a sesiza o altă instanță de judecată, cu sediul în B. .
Deoarece este prevăzută de către legiuitor obligativitatea înregistrării sucursalei, înainte de începerea activității lor, în registrul comerțului din județul în care vor funcționa, se consacră, implicit individualitatea sediului acesteia, astfel încât, din perspectiva reclamanților sediul băncii creditoare este situat în C. -N., astfel încât Judecătoria Cluj-Napoca este competentă teritorial.
În privința excepției netimbrării instanța ar fi ținută de faptul că acțiunea de față este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, orice încercare a pârâtei de a repune în discuție această chestiune fiind neavenită.( filele 282-286).În ceea ce privește excepția "lipsei litisconsorțiului procesual activ":
Instanța de fond a considerat că și în privința acestei excepții sunt incidente cele mai sus arătate, referitoare la decăderea pârâtei din dreptul de a invoca excepții de procedură relative.
Și în privința excepției prescripției, sunt incidente cele de mai sus, mai mult din chiar petitul cererii de chemare în judecată rezultă că pretențiile reclamanților sunt solicitate doar pe cei 3 ani anteriori introducerii acțiunii, respectiv noiembrie 2008 - octombrie 2011.";";";";";";";
Analizând actele și lucrările dosarului s-a reținut în fapt următoarele
: Reclamanții de rândul 1 au încheiat cu pârâta la data de_, prin
Sucursala Mănăștur C., în calitate de titular (împrumutat) și, respectiv codebitor, contractul de credit ipotecar nr. 0_ . Contractul are ca obiect acordarea de
către bancă a unui credit ipotecar, în valoare de 277.000 CHF, pe o durată de 320 luni. Restituirea sumei împrumutate s-a garantat prin instituirea a unei ipoteci de rangul 1, asupra imobilului dobândit ca urmare a contractării împrumutului.
Reclamanta de rândul 2 a încheiat cu pârâta, prin Sucursala Mănăștur C., în calitate de titular (împrumutat) contractele de credit nr. C/_ /_ și nr. C/_ 7/_ . Primul dintre aceste două acte are ca obiect acordarea de către bancă a unui credit ipotecar, în valoare de 84.546 CHF, iar cel de-al doilea, acordarea unui credit de consum în cuantum de 66.488 CHF, pe o durată de 360 luni. Restituirea ambelor sume împrumutate s-a garantat prin instituirea a două ipoteci, de rangul 1 și 2, asupra unui imobil dobândit de reclamanta ca urmare a contractării primului împrumut.
Reclamanta de rândul 3 a încheiat cu pârâta la data de 4.o8.2008, prin Sucursala Mănăștur C., în calitate de titular (împrumutat) și, respectiv codebitor, contractul de credit ipotecar nr. C_ . Contractul are ca obiect acordarea de către bancă a unui credit ipotecar, în valoare de 119.200CHF, pe o durată de 180 luni. Restituirea sumei împrumutate s-a garantat prin instituirea a unei ipoteci de rangul 1, asupra imobilului dobândit ca urmare a contractării împrumutului.
Conform art. 6.7 din contract, la data încheierii lui, rata dobânzii curente era de 5,5%. Art.6.1 și 6.2 stipulează ca dobânda este variabilă în conformitate cu politica băncii. Banca își rezervă dreptul de a revizui periodic rata dobânzii, în funcție de evoluția indicatorilor de referință pentru fiecare valută (UBOR, în cazul CHF), fără a exista consimțământul clientului, în ceea ce privește contractul reclamanților de rândul 1.
O clauză echivalentă se regăsește inserată în art.6.1 și 6.2 și, respectiv, în cadrul celui de-al doilea contract, la art. 5.1 și 5.2, referitor la contractele reclamantei de rândul 2.
Conform art. 6.1 din contract, la data încheierii lui, rata dobânzii curente era de 6.49% în cazul creditului acordat reclamantei de rând 3. Art.6.2 și 6.3 stipulează că dobânda este variabilă în conformitate cu politica băncii. Banca își rezervă dreptul de a revizui periodic rata dobânzii, în funcție de evoluția indicatorilor de referință pentru fiecare valută (L1BOR, în cazul CHF), fără a exista consimțământul clientului, în ceea ce privește contractul reclamantei de rând 3.
Față de aceste dispoziții contractuale și a evoluției indicatorului de referință (s.n. 2,75% la data acordării creditului reclamanților de rând 1, respectiv a primului contract al reclamantei de rând 2), pe parcursul derulării contractelor, respectiv în cursul anului 2008, când valoarea indicatorului de referință a crescut la o valoare de 2,81%, rata dobânzii a fost revizuită de către bancă, în sensul majorării acesteia cu 0,99 procente, modificându-se corespunzător rata lunară aferentă și, implicit, costul total al creditului.
În acest context, a fost contractat de către reclamanta de rând 2 și cel de-al doilea credit, dobânda stabilită, de 6,99%, ținând cont deja de această evoluție a piețelor financiare, aceeași fiind și situația reclamantei de rând 3, diferențele de dobânda datorându-se tipului diferit de credit angajat de cele două reclamante.
Ulterior, evoluția indicelui LIBOR pentru CHF, în contextul economic pe plan mondial, a fost descendentă, ajungând la valori ușor peste 0, însă cu toate că
valoarea indicelui LIBOR pentru CHF a înregistrat o scădere mai mult decât semnificativă, respectiv acesta a scăzut cu peste 2 puncte procentuale în raport cu data la care banca a revizuit rata dobânzii, deși creșterea indicelui a fost semnificativ mai mică, reclamantele nu au beneficiat de nicio revizuire în sensul scăderii ratei dobânzii, cu toate că banca și-a rezervat dreptul de a revizui/modifica rata dobânzii, nu doar de a o majora atunci când valoarea indicelui de referință îi era mai favorabilă.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât părțile unui contract trebuie să beneficieze de drepturi și obligații echitabile pe parcursul derulării raporturilor dintre ele. Relevant în executarea contractului din partea pârâtei este însuși modul în care s-a realizat această "ajustare" a dobânzii, funcție de evoluția LIBOR, în sensul în care o majorare,de doar 0,06 puncte procentuale a acestui indicator a "îndreptățit"; banca să majoreze dobânda cu 0,99 puncte procentuale, ceea ce a însemnat o creștere a ratelor lunare de cea 10%.
Astfel, pretențiile deduse judecății rezultă din derularea contractelor de credit menționate mai sus, mai precis, din diferența de dobândă pe care pârâta a perceput-o în plus ca rezultat a interpretării art. 6 și, respectiv art.5 din contractele de credit, coroborat cu evoluția indicelui de referință descrisă mai sus.
În ceea ce privește actele adiționale propuse de bancă, urmare a . intrării în vigoare a OUG nr. 50/2010, reclamanții au refuzat semnarea acestora, notificând pârâta, întrucât s-a apreciat că s-a încercat o redefinire a clauzei referitoare la dobândă într-o manieră care ii prejudicia pe reclamanți, în sensul în care aceasta cuprinde, pe lângă LIBOR la CHF la 3 luni, o marjă a băncii, revizuibilă trimestrial, de 6,27%, respectiv de 6,77%, pentru cel de-al dpilea contract de credit încheiat de către reclamanta de rând 2, adică mai mult decât întregul cuantum al dobânzii convenite inițial. În condițiile în care reclamanții ar fi acceptat actele adiționate în forma propusă de bancă ar fi însemnat ca se înlocuia o clauză abuzivă cu o altă mai abuzivă o astfel de interpretare fiind de natură să denatureze scopul acestui act normativ și să- transforme într-un instrument îndreptat împotriva clienților captivi.
În cauza devin pe deplin aplicabile prevederile art. 1 alin. 3 coroborat cu art. 4 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori și a pct. 1 lit. b din lista-anexă a acestui act normativ.
"O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei- credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.";
Conform textelor legale precitate, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care obligă consumatorul să se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoștință la data semnării contractului /"pct. 1 lit. b din lista-anexa), fără a mai fi necesară administrarea unui probatoriu suplimentar.
O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile
generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Or, în speță, nu doar că reclamanților nu li s-a acordat dreptul de a negocia clauzele a căror nulitate absolută o solicita prin acțiunea formulată și precizată, ci, mai mult, ne-a fost indusă, impresia că unei dobânzi variabile prin raportare la un unic indice de variație obiectiv, verificabil, respectiv Libor CHF.
În realitate, prin modul de redactare al contractelor de credit, nenegociate, Banca și-a arogat dreptul de a modifica dobânda prin raportare la criterii neverificabile, transformând o condiție potestativa simplă (modificarea costurilor de finanțare în cazul modificării Libor) intr-o condiție potestativa pura, sancționată cu nulitatea absolută (modificarea costurilor de finanțare în cazul modificării politicii băncii, privita ca debitor al obligației de finanțare).
Instanța de fond a mai reținut că potrivit art. 95 din OUG nr. 50/2010, modificat prin Legea nr. 288/2010: "prevederile prezentei ordonanțe de urgență nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării"; în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, cu excepția dispozițiilor art. 37A1, ale art. "66-69 și, în ceea ce privește contractele de credit pe durata nedeterminată existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, ale art. 50-55, ale art. 56 alin. (2), ale art. 57 alin. fi) și (2), precum și ale art. 66-71.";
În același sens sunt și dispozițiile cuprinse în art. II din Legea nr. 288/2010:
1. Actele adiționale încheiate și semnate până la data intrării în vigoare a prezentei legi în vederea asigurării conformității contractelor cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 își produc efectele în conformitate cu termenii contractuali agreați între părți.
2. Actele adiționale nesemnate de către consumatori, considerate acceptate tacit până la data intrării în vigoare a prezentei legi, își vor produce efectele în conformitate cu termenii în care au fost formulate, cu excepția cazului în care consumatorul sau creditorul notifică cealaltă parte în sens contrar, în termen de 60 de zile de - la data intrării în vigoare a prezentei legi.";
Instanța de fond a reținut că deși marja de dobândă aplicată este cea stabilită unilateral de bancă, fără nicio negociere, prin actul adițional care nu le este opozabil,reclamanții achita ratele conform pretențiilor băncii,
Mai mult, reclamanta de rând 3 pana la finalul lunii noiembrie 2010, a și achitat integral creditul.
Or, din coroborarea modalității în care pârâta a înțeles să se raporteze la condițiile economice, cu prevederile art. 6 și, respectiv 5 din contracte, rezultă că marja băncii, la data acordării creditului, a fost de 2,75 puncte procentuale pentru reclamanții de rând 1 și 2 și 3,73 p.p. pentru reclamanta de rând-3, în condițiile în care riscurile valutare și cele ale creșterii indicatorului de referință au fost transferate exclusiv în sarcina noastră.
Pentru cel de-al doilea contract încheiat de către reclamanta de rând 2, pe baza aceluiași raționament, rezultă că marja băncii, la data "acordării creditului, a fost de 4,21 puncte: 6,99-2,78, această din urmă valoare fiind corespunzătoare indicatorului Libor CHF la 3 luni, de la data acordării celui de-al doilea credit.
Numai marjele stabilite inițial, sunt singurele care pot fi luate în considerare și la momentul actual, neexistând nicio justificare rezonabilă și pertinenta pentru
aplicarea altora, în sprijinul acestei susțineri venind disp. OG nr.21/1992 art.9 indice 3 lit.g) pct.3, conform cărora: "formula după care se calculează variația dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract, cu precizarea periodicității și/sau a condițiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât și în cel al reducerii acesteia";. Drept urmare, se vor putea utiliza dobânzi variabile, dar modificările acestora trebuie să fie realizate în funcție de indicii de referință ai pieței, independent de voința băncii.
Pe parcursul derulării contractului, deși evoluția indicatorului de referință pentru moneda creditului s-a modificat în sens descendent, pârâta nu a procedat la modificarea dobânzii, deși clauzele contractuale o impuneau, "modificarea"; de care fac vorbire textele referitoare la dobândă, fiind clauze asumate de cocontractanți, putând fi așadar atât în favoarea, cât și în defavoarea părților, o altă interpretare fiind de natură sa creeze premisele unui grav dezechilibru contractual și să pună sub semnul întrebării buna credință și loialitatea care trebuie să guverneze raporturile contractuale.
Nu pot fi ignorate a prevederilor OG nr.21/1992 privind protecția consumatorilor care, în art.9 ind.3, lit.g) stipulează faptul că "variația ratei dobânzii trebuie să fie independentă de voința furnizorului de servicii financiare, raportată la fluctuațiile unor indici de referință verificabili, menționați în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru";, "dobânda poate varia în funcție de dobânda de referință a furnizorului de servicii financiare, cu condiția ca aceasta să fie unică pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice și ca nu fie majorata peste un anumit nivel, stabilit prin contract.";
Demersul juridic al reclamanților are ca și temei răspunderea pârâtei pe tărâm contractual pentru modul defectuos în care a înțeles să-și exercite drepturile derivate din contractele încheiate, ceea ce ne creează prejudiciul pentru a cărui reparare am apelat la concursul justiției.
În acest context, în doctrină s-a subliniat că solidarismul contractual plasează interesul în centrul raporturilor dintre părțile contractante.
Analiza interesului urmărit de părțile contractante face posibilă punerea în evidență a realității legăturilor contractuale. Dându-și consimțământul la încheierea contractului, fiecare parte acceptă să-și asume sarcina realizării interesului celuilalt contractant, care la rândul sau are încredere că acest obiectiv comun al încheierii și existenței contractului va fi obținut. între părțile contractului există o stare de dependență reciprocă, ceea ce justifică și caracterizează legătura de solidaritate dintre ele. Pentru a-și îndeplini rolul său de instrument de satisfacere a trebuințelor, contractul trebuie să permită realizarea interesului fiecărei părți contractante. Prin conținutul său contractul asigură existența acestor interese ale părților și concilierea lor pentru ca, deși opuse, ele să fie compatibile. în scopul realizării unei concilieri reale a intereselor părților este necesar să se recurgă la două principii, care joacă un rol director și unul corector al conținutului contractului: principiul proporționalității și principiul coerenței.
Principiul proporționalității are valoarea unei reguli generale de echilibru între sarcinile și avantajele care rezultă din contract pe seama și respectiv în favoarea părților contractante.
Principiul coerenței semnifică faptul că diferitele clauze care alcătuiesc conținutul contractului, trebuie să se prezinte într-o armonie logică, fără nicio contradicție. Acest principiu este un instrument în serviciul justei repartizări a sarcinilor și profiturilor între părțile contractante, altfel spus, un mijloc de asigurare a echilibrului contractual.
Solidarismul contractual este principiul care impune ce trebuie să fie contractul și, în acest scop, este dotat cu o funcție corectivă. El guvernează atât conținutul contractului cât și comportamentul părților contractante.
Libertatea contractuală își găsește limita în legătura de solidaritate dintre părțile contractuale, în temeiul căreia fiecare parte trebuie să-și asume sarcina de a realiza interesul din contract al celeilalte părți. Ori, interesul împrumutatului nu este numai acela de a-și asigura la un anumit moment pentru un anumit interval, lichiditățile pretinse prin convenție, ci și acela de a-și asuma în condiții de transparentă costul împrumutului. Cu alte cuvinte, interesul împrumutatului este acela de a-și da consimțământul în cunoștință de cauză, că produsul de creditare care face obiectul contractului corespunde așteptărilor sale și că angajamentul asumat nu este disproporționat în raport cu bunurile și veniturile sale.
Împrumutătorul are și trebuie să aibă interesul ca debitorul său să fie solvabil pentru a rambursa creditul fără o dificultate previzibilă. A susține că majorarea dobânzii s-ar putea face ținând cont numai de politica de creditare a băncii, ar însemna ca împrumutatul sa nu fi avut și să nu aibă posibilitatea sa aprecieze și să evalueze avantajele și inconvenientele care pot rezulta din contract. Prin urmare, în aceste condiții nici banca nu ar fi fost în măsură să își dea seama la data încheierii convenției daca putea sau nu realiza interesul celeilalte părți.
Legătura de solidaritate impune părților contractante doua îndatoriri: obligația de cooperare și obligația de coerenta. În temeiul obligației de coerenta părțile trebuie să adopte comportamente sau conduite care nu sunt în contradicție cu realizarea intereselor reciproce pe care le urmăresc, iar obligația de coerenta impune titularilor săi să nu exercite drepturile ce le revin de o maniera neobiectivă și bruscă.
Un contract trebuie respectat și executat întocmai conform clauzelor convenite, astfel ca reclamanții și-au achitat corespunzător ratele aferente, înțelegând să-și asume riscurile valutare și cele ale creșterii indicatorului de referință LIBOR, insa în aceeași măsură și banca, la rândul ei trebuia sa-și asume riscurile derivând din scăderea indicatorului de referința LIBOR.
Rezultă că pretențiile reclamanților sunt rezultatul dispozițiilor contractuale, respectiv evoluția indicatorului de referință, respectiv LIBOR la CHF la 3 luni, pe care de altfel și pârâta 1-a avut în vedere la modificarea dobânzii, însă numai când evoluția indicatorului a fost în favoarea sa, nu și în sens invers, la care am adăugat marja de 2,75 puncte procentuale (în ceea ce privește contractul reclamanților de rând 1 și primul contract de credit încheiat de reclamanta de rând 2), respectiv 3,73 ( în cazul reclamantei de rând 3) și 4,21 puncte procentuale (pentru al doilea contract încheiat de reclamanta de rând 2), conform distincției de mai sus, avute în vedere la data încheierii contractelor.
Față de cele de mai sus, instanța de fond a apreciat acțiunea reclamanților ca fiind întemeiată motiv pentru care a admis-o cu această motivare.
Ca urmare a constatat nulitatea absolută a clauzei potrivit căreia clientul datorează și va plați băncii o dobândă revizuibilă în conformitate cu politica băncii, cuprinsa în art.6.1,al Contractului de credit nr. C_ /2007 încheiat de reclamanții K. N. C. și K. E. M., aceasta reprezentând o clauza abuziva.
A fost obligată pârâta să precizeze și să actualizeze Contractul de credit anterior menționat prin semnarea unui act adițional la acesta, cuprinzând următoarele clauze minimale: precizarea și definirea elementelor componente ale dobânzii și a cuantumului acestora, respective 2,75 +LIBOR CHF 3M:- modalitatea de modificare a dobânzii exclusive în funcție de indicele de referința LIBOR, în virtutea clauzei de indexare cuprinsa în contract, cu mențiunea ca marja băncii este fixa, neputând fi modificata decât prin acordul scris al pârtilor, modificarea dobânzii urmând a se produce atât în sens crescător cat și în sens descrescător, în funcție de variațiile indicelui de referința LIBOR.
A fost obligată pârâta să recalculeze pe viitor(cu aplicare de la data cererii introductive) nivelul dobânzii perceputre reclamanților în temeiul Contractului de credit nr. C_ /2007 după următoarea formula: marja băncii fixa în valoarea avuta în vedere la încheierea contractului de credit, respective 2,75 puncte, plus valoarea indicelui de referința LIBOR CHF la 3 luni.
Instanța a obligat-o pe pârâtă la restituirea către reclamanți a sumei de
16.312 CHF, în echivalent în lei la cursul BNR la data plații efective, plus dobânda legală calculate asupra sumei pretense pe cei 3 ani anterior cererii introductive, respective pana la limita termenului de prescripție.
Instanța de fond a constatat nulitatea absolută a clauzei potrivit căreia dobânda este variabilă în conformitate cu politica băncii, cuprinsă în art.5.2 al Contractului de credit C_ 7/2008, respective dobânda este variabilă, putând fi modificată în mod unilateral de către Bancă, în funcție de politica O. B. R. SA de costurile de finanțare ale Băncii, cuprinsă în art.6.2 al Contractului de credit_ /2008, ca fiind o clauză abuzivă.
A fost obligată pârâta să precizeze și să actualizeze contractele de credit menționate anterior, încheiate de reclamanta B. M. A. prin semnarea unui act adițional la acestea, cuprinzând următoarele clauze minimale:precizarea și definirea elementelor componente ale dobânzii și a cuantumului acestora: 2,75+LIBOR CHF 3M(CC nr. C_ /2008), respective 4,21+IIBOR CHF 3M
(CC nr._ 7/2008): modalitatea de modificare a dobânzii exclusive în funcție de indicele de referința LIBOR, în virtutea clauzei de indexare cuprinsa în contract, cu mențiunea ca marja băncii este fixa, neputând fi modificată decât prin acordul scris al părților, modificarea dobânzii urmând a se produce atât în sens crescător cat și descrescător, în funcție de variațiile indicelui de referința LIBOR
A fost obligată pârâta să recalculeze pe viitor, de la data de_, nivelul dobânzii percepute reclamantei în temeiul Contractului de credit după următoarea formula: marja băncii fixa în valoarea avuta în vedere la încheierea contractelor de credit respective 2,75 puncte+LIBOR CHF 3M(CC nr. C_ /2008) și 4,21+LIBOR CHF 3M (CC nr._ 7/2008) plus valoarea indicelui de referința LIBOR CHF la 3 luni
Instanța a obligat-o pe pârâtă să restituie reclamantei B. M. A. a sumei de 9784 CHF, în echivalent în lei la cursul BNR la data plații efective, plus dobânda legală calculată asupra sumei pretinse pe cei 3 ani anterior cererii introductive, respectiv până la limita termenului de prescripție.
Instanța de fond a constatat nulitatea absolută a clauzei potrivit căreia clientul datorează și va plați băncii o dobânda revizuibilă în conformitate cu politica băncii, cuprinsă în art.6.2, al Contractului de credit nr.C_ /2008, încheiat de reclamanta Al H. S. M. și pârâta, ca fiind o clauză abuzivă.
A fost obligată pârâta la restituirea către reclamanta Al H. S. M. a sumei de 3433 CHF în echivalent în lei la cursul BNR la data plații efective, plus dobânda legala calculate asupra sumei pretinse pe cei 3 ani anterior datei de _
, respectiv pana la limita termenului de prescripție.
Având în vedere prevederile art. 1143-1153 din vechiul Cod civil, disp. art.102 din Legea nr. 71/2011, instanța de fond a dispus compensarea judecătorească a sumei de 16.312 CHF cu cea deținută de pârâta împotriva reclamanților K. N. C. și K. E. M., în baza contractului de credit încheiat, fără ca pârâta să fie îndreptățită la reținerea comisionului pentru rambursare anticipată
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta O. B. R. S.A. solicitând admiterea recursului, în sensul casării cu trimitere sau modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivare arată în esență că, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la probatoriul solicitat în cauză, nu s-a pronunțat pe excepțiile invocate, nu a comunicat recurentei încheierea din_ care face parte din sentința recurată; a reținut motive străine de natura pricinii, pentru a motiva sentința atacată; a interpretat greșit actele juridice deduse judecății și a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora, a aplicat greșit prevederile legale aplicabile în cauză.
Intimații au depus întâmpinare, solicitând în principal admiterea excepției de necompetență materială a Trib. C. și declinarea competenței materiale de soluționare a recursului în favoarea Trib. Specializat C., iar în subsidiar respingerea recursului, cu menținerea în totalitate a hotărârii atacate.
Asupra excepției invocate în cauză, tribunalul reține că, având în vedere disp. art.316, 298, 137 al.1 și art.159/1 al.2 C.pr.civ., raportat la obiectul cererii deduse judecății, respectiv pretenții în contradictoriu cu O. B. R. SA, în speță, este vorba despre raporturi juridice privind persoane care au calitatea de profesioniști în materia activităților de producție, comerț sau prestări servicii.
Potrivit disp. art.36 al.3 din Legea 304/2004, în cadrul tribunalelor funcționează secții sau după caz, complete specializate pentru cauze civile, penale, comerciale, cauze cu minori și familie, de contencios administrativ și fiscal, privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Conform art.228 din Legea 71/2011, normă specială față de art.227 din același act normativ, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, C. și Mureș se reorganizează ca tribunale specializate sau după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor mai sus menționate, în condițiile art.226.
Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, potrivit art.226 al.1 din Legea71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, disp. art.227 din același act normativ vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la Noul cod civil prevăd expres că, anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale sau, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.
Prin Hotărârea C. nr.654/_, T. ele Comerciale Argeș, C. și Mureș au fost reorganizate ca tribunale specializate, avându-se în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor 3 tribunale comerciale, prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în alte localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale specializate și care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.
Deși C. nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură comercială era determinată prin aplicarea disp. art.3,4,7,9 și 56 din Codicele de Comerț din 1887.
În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.
Pentru aceste motive, tribunalul, va admite excepția necompetenței materiale funcționale a T. ului C. .
În temeiul art.158-159 C.pr.civ., va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea T. ului Specializat C. .
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
.

Admite excepția necompetenței materiale funcționale a T. ului C. . Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea T. ului Specializat

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

A. G. C. I. N. B. S. T.

GREFIER

D. B.

Red. 2 ex./I.N.B./D.M.

Jud.fond: E. -E. P.

Decizia civilă nr. 753/2013. Contencios. Pretenții

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 753/2013. Contencios. Pretenții