Decizia civilă nr. 1323/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1323/2013
Ședința publică din data de 06 Februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. M. JUDECĂTOR: F. T. JUDECĂTOR: M. H. GREFIER: D. C.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de reclamantul G. L. și pârâta C. DE A. DE S. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 9174 din data de_ pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. _
, având ca obiect - anulare act administrativ decizie FNUASS.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul promovat de reclamantul G. L. este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru de 2 lei, conform chitanței aflată la fila 17 din dosar și timbru judiciar de 0,15 lei, iar recursul declarat de pârâtă este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ recurentul-reclamant a depus la dosarul cauzei întâmpinare la recursul promovat de pârâtă, în două exemplare.
Se constată că recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.9174 pronunțată la data de_ în dosar nr._ al Tribunalului C. a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul G. L. în contradictoriu cu C. de asigurări de S.
C. și în consecință a fost dispusă anularea în parte a deciziei nr.E447/2012 emisă de CAS în sensul că sumele trecute în deciziile de impunere
nr.364061/1/_ și 364061/2/_ contestate trebuie calculate doar până la data de_, menținute restul dispozițiilor deciziei nr.447/2012.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că începând cu anul 2006 până în_, reclamantul G. L. a realizat venituri din activități independente, aspect necontestat în cursul procesului. Cu data de_ PFA
G. L. este radiată de la ORC C., reclamantul depunând în acest sens și Certificatul Constatator 48894/_ emis de ORC C. .Tot astfel se retine ca este recunoscut și faptul că, în această calitate, reclamantul nu a depus la C. de A. de S. a județului C. nici o declarație cu privire la veniturile realizate.
Ca urmare a parafării Protocolului dintre CNAS și ANAF nr. P5282/_
, respectiv nr. 95896/_, CAS C. a identificat veniturile realizate de reclamant și a emis pe seama acestuia Decizia de impunere din oficiu nr. 364061/1/_ pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS pe perioada 2006-2011 și respectiv Decizia de impunere din oficiu nr. 364061/2/_ pentru stabilirea accesoriilor aferente debitului principal (filele 25-26).
Contestația formulată de reclamant și înregistrată sub nr. 359/_ (fila 6) a fost respinsă prin Decizia nr. E 447 emisă de pârâtă la data de_ (filele 3,4 ).
Potrivit art. 208 alin. 3 lit. b și e din Legea nr. 95/2006, actualizată, privind reforma în domeniul sănătății, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de asigurări de sănătate se realizează pe baza principiilor de solidaritate și subsidiaritate în constituirea și utilizarea fondurilor, respectiv cu participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
În acest sens, art. 215 alin. 3 din lege stabilește în sarcina persoanelor fizice care realizează venituri din activități independente obligația de a depune la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond.
Apoi, legea statuează că în caz de neachitare la termen a contribuțiilor datorate fondului, casele de asigurări procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere (art. 216).
Pe de altă parte, art. 35 din Ordinul CNAS nr. 617/2007, actualizat, stabilește în mod expres faptul că decizia de impunere emisă de organul competent al CAS constituie titlu de creanță și poate fi emisă de organul competent al CAS pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Din lectura acestor dispoziții legale reiese în mod cert că persoanele fizice care realizează venituri din activități independente au obligația de a contribui la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, iar omisiunea de a depune declarații în acest sens dă dreptul caselor de asigurări de a emite din oficiu deciziile de impunere, cărora legea le conferă caracterul de titluri de creanță.
Pe de altă parte, reține că, cu data de_ PFA G. L. este radiată de la ORC C., reclamantul depunând în acest sens Certificatul Constatator 48894/_ emis de ORC C. ( f 7). Prin urmare, începând cu această dată plângerea reclamantului este fondată, făcându-se dovada că începând cu data de_ acesta nu mai realizează venituri din activități independente.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs pârâta arătând că intimatul avea obligația de a depune actele privind încetarea activității PFA la ORC pentru a se putea efectua rectificările cu privire la sumele datorate la fondul de sănătate iar raportat la extrasele din baza de date ANAF contribuția ia sfârșit pentru prima parte a activității desfășurate sub Cod fiscal nr.19605232 la _
. În schimb ,dat fiind că din septembrie 2011 intimatul începe o nouă activitate sub cod fiscal nr.29156068 figurează în intervalul dintre cele două activități ca persoană asigurată fără venituri. Ori din această perspectivă se arată decizia este temeinică și legală.
Prin recursul declarat reclamantul solicită admiterea acestuia, schimbarea hotărârii în sensul de a constata nelegalitatea deciziei în contextul nerespectarii procedurilor prevăzute de lege respectiv a obligației comunicării anuale a deciziilor pentru a putea exercita dreptul de a atac hotărârea la organul ierarhic și respectiv la justiție a actului prin care s-a stabilit plata și penalitățile chiar și până la data radierii din_ .
În susținerea celor solicitate reclamantul arată că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, este schimbat înțelesul actului dedus judecății nu cuprinde motivele și s-a dat ce nu s-a cerut.
Astfel în dezvoltare se arată că instanța nu a avut în vedere prevederile art.216 din Legea nr.95/2006, art.141 aliin.1, alin.2 și alin.3, art.85, art.43, art.44, art.45 C.pr.fiscală context în care sancțiunea nerespectării dispozițiilor privind comunicarea constă în opozabilitatea actului fiscal.
Tot astfel se arată că în condițiile art.-44 din normele de aplicare a C.pr.fiscală autoritatea poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului, dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului. Pentru opozabilitatea titlului executoriu comunicat în cauză era necesară existența unui titlu de creanță, act administrativ fiscal, act care conform, dispozițiilor legale ar fi trebuit comunicat contribuabilului, contribuabil care numai în aceste condiții ar fi putut formula și demara procedura specială a contestației prealabile în conformitate cu dispozițiile Titlului IX C.pr.fiscală.
Totodată se arată nu au fost respectate dispozițiile art.222 din Legea nr.226 și nu s-a reținut că acest act normativ nu prevede posibilitatea de a se percepe penalități, că CNAS și casele teritoriale nu au competența de a stabili asigurările de sănătate.
Analizând argumentele aduse prin recursurile declarate în raport de actele dosarului, de normele juridice incidente și de dispozițiile art.304 C-pr.civ
., Curtea reține că acestea nu sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Legea nr.95/2006 consacră participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale pentru formarea fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. Obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine și persoanelor fizice ce exercită profesii liberare sau a celor care sunt autorizate să desfășoare activități independente. Reclamantul recurent face parte din categoria persoanelor ce desfășoară activitate context în care erau incidente dispozitiilor din Legea nr.95/2006 privind contributia pentru perioada 2006-_ .
Sustine insa parata recurenta CAS ca reclamantul a realizat venituri din activitati independente sub inregistrari cu cod fiscal diferit si ca atare nu se poate retine nelegalitatea si netemeinicia deciziei cu privire la obligatii stabilite dupa data de_ .Atare sustinere nu poate fi retinuta de vreme ce conform mentiunilor facute la registru PFA a fost radiata in august 2010 si de atunci nu se releva desfasurarea unei activitatii. I. a PFA sub un alt cod ulterior in
septembrie 2011 nu poate conduce la concluzia desfasurarii in continuare a activitatii pentru a se considera ca este necesara declaratia si implicit indeplinirea obligatiei pe intervalul de timp dintre cele doua autorizarii. Prin urmare raportat la acte si la dispozitile ce vizeaza contributia asupra veniturilor din activitati realizate retinerile primei instante sunt corecte.
Corecte sunt și susținerile instanței privind majorărilor și penalităților de întârziere. În materie fiscală, accesoriile sunt datorate de drept ca urmare a neplății la termen a creanțelor principale indiferent de existența sau nu a unei culpe din partea contribuabilului. Astfel, conform Codului de procedură fiscală art.85 impozitele, taxele contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc fie prin declarație fiscală în condițiile art.82 alin.2 și 86 alin.4, fie prin decizie emisă de organele fiscale, creanțele fiscale fiind scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează (art.111). Tot astfel art.119 alin.1 C.pr.fic. prevede că pentru neachitarea la termenul scadent de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen majorări de întârziere.
Același cod prin art.120 mai prevede că majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere începând chiar din ziua următoare termenului de scadență până la data stingerii sumei datorate inclusiv. Prin normele enunțate nu se prevede condiția prealabilă incunostintarea,emitere. Dimpotrivă normele prevăd expres că se datorează majorări de întârziere pentru neplata la scadență a creanțelor fiscale stabilite potrivit legii.
Recurentul reclamant a realizat venituri impozabile din desfășurarea unei activități care se supun impozitului pe venit și avea obligația legală de a plăti o contribuție lunară către fondul național unic de asigurări sociale de sănătate în forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor impozabile . Astfel avea obligația de a depune și declarațiile prevăzute atât de OG nr.92/2003 și art. 215 din Legea nr.95/2006. Această obligație de a depune declarații nu a fost îndeplinită iar stabilirea obligațiilor sale fiscale în această materie s-a realizat printr-o decizie de impunere emisă din oficiu de către organul fiscal în temeiul art.83 alin.4 din OG nr.92/2003. Ori în condițiile Legii ce reglementează sistemul de asigurări de sănătate chiar dacă recurentul nu ar fi beneficiat în mod voluntar de asigurările de sănătate ar fi avut obligatia de a contribui la sistemul național de asigurări de sănătate indiferent de opțiunea acestuia de a nu accesa sistemul public de sănătate. În plus drepturile și obligațiile asigurărilor sunt stabilite anual prin contractul cadru așa cum prevede legea nr.95/2006 . Acestea sunt aduse la cunoștința asiguraților prin publicarea în monitorul oficial atât a contractului cadru cât și a normelor metodologice de aplicare a acestuia . Prin urmare necunoașterea caracterului exigibil al acestei creanțe bugetare de la data realizării veniturilor asupra cărora se calculează ar contravine principiului nemo censetur ignorare lege. Obligația de plată se naște de la data realizării venitului și nu în virtutea actelor. Ca atare nu se poate reține că recurentul ar fi ținut numai la plata datoriei principale ci si la plata accesoriilor.
Recurentul susține că în lipsa încunoștințării din partea autorității nu a știut că trebuie să se achite contribuțiile. Susținerea nu poate fi reținută întrucât nu se poate evoca necunoașterea legii în condițiile în care dispozițiile erau clare, previzibile, legea cât și contractul cadru au fost publicate în monitor și astfel aduse la cunoștința publicului. Prin urmare susținerile recurentului în privința accesoriilor sunt greșite. Cat priveste competența materială a CAS C. de a stabili obligații fiscale și presupusa nerespectare a
procedurii fiscale
, după cum constant a reținut Î. Curte în jurisprudența sa, legalitatea unui act administrativ normativ se apreciază în raport cu legea în baza căreia a fost emisă.
În cauză, Ordinul nr. 617/2007, emis de CNAS pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv de asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate Fondului Național Unic de A. Sociale de S., a fost emis în temeiul dispozițiilor expres menționate din Legea nr. 95/206 privind reforma în domeniul sănătății (art. 211 alin.3, 213 alin.3 și 4, art. 216, 256-260 ș.a.) și al Statului Casei Naționale de A. de S., aprobat prin H.G. nr. 972/2006 (art. 7, 17 alin.(5) și art. 18 pct. 36).
Î. Curte a apreciat, raportat la prevederile art. 216 din Legea nr. 95/2006, potrivit cu care, în cazul neachitării la termen, conform legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat, că dispozițiile art. 35 din Normele metodologice nu au caracter nelegal întrucât nu adaugă la lege și nici nu contravin sensului și spiritului legii în aplicarea căreia au fost adoptate.
Astfel, norma legală cuprinsă în art. 216 din Legea nr. 95/2006 trimite în mod explicit la dispozițiile cuprinse în Codul de procedură fiscală atunci când menționează atribuțiile execuționale ale Casei Naționale de A. de S. .
Împrejurarea că dispozițiile cuprinse în art. 35 al Normelor metodologice stipulează și posibilitatea emiterii unei decizii de impunere de către organul competent al CAS nu reprezintă o nelegală adăugare la textul legii sus-arătat care să contravină prevederilor cuprinse în Codul de procedură fiscală, în condițiile în care potrivit art. 141 din acest cod executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, de către organul de executare competent, care în cazul dat este chiar C. Națională de A. de S. .
Interpretarea sistematică a prevederilor cuprinse în textele examinate conduce așadar la concluzia că prevederile art. 35 din Ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2006 nu depășesc cadrul legal stabilit prin Legea nr. 95/2006, în executarea căruia a fost esențialmente emis și nu contravin legii, în condițiile în care, strict cu privire la obligațiile de plată către Fondul Național Unic de A. Sociale de S., în cadrul competențelor atribuite caselor de asigurări de sănătate de a aplica măsurile de executare silită sunt incluse și cele de emitere a titlurilor executorii, în condițiile și cu respectarea prevederilor cuprinse în O.G. nr. 92/2003.
O astfel de interpretare apare ca fiind și rațională în condițiile în care, gestionarea fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, ca fond special ce se constituie din contribuția pentru asigurări de sănătate datorată, se realizează prin CNAS ca și prin casele de asigurări expres indicate, ceea ce demonstrează că aceste autorități se află direct și nemijlocit în posesia datelor necesare referitoare la cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate pentru a putea emite, prealabil executării silite propriu-zise, titlul executoriu, cu respectarea prevederilor art. 141 din Codul de procedură fiscală.
Asadar fata de cele aratate Curtea in baza art 312 c,pr.civ. urmeaza a da o solutie de respingere a recursurilor declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamantul G. L. și pârâta C. DE
A. DE S. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 9174 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
D. | M. | F. | T. | M. | H. |
GREFIER
D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_
