Decizia civilă nr. 4745/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4745/2013
Ședința publică din data de 24 Aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T.
G. D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta C. DE A. DE S.
M. împotriva sentinței civile nr. 2787 din data de_, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul
F. V. F., având ca obiect - anulare act administrativ decizie CAS.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimatul-reclamant a depus la dosarul cauzei întâmpinare, însoțită de înscrisuri, în două exemplare.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.
242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art. 11 și art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2782 pronunțată la data de_ în dosar nr._ al T. ui M. a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul F. V. F. în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. M. și în consecință a fost anulată decizia de respingere nr. 108/_ emisă de pârâtă, anulată decizia de impunere din oficiu nr. 6069/1232/_ emisă de pârâtă, precum și desfășurătorul de calcul al majorărilor de întârziere și penalități nr. 337 din_ emis de aceeași pârâtă.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că decizia de impunere din oficiu a fost emisă în temeiul art. 83 alin. 4 Cod procedură fiscală iar potrivit acestui text, în forma avută la data emiterii deciziei de impunere, nedepunerea obligațiilor fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a contribuțiilor datorate bugetului general consolidat. Stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înștiințarea contribuabilului privind depășirea termenului legal de depunere a
declarației fiscale. În fine, în cazul contribuabililor care au obligația declarării veniturilor impozabile, stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale se face prin estimarea bazei de impunere, potrivit art. 67 din același act normativ.
Codul nu prevede care este sancțiunea în cazul nerespectării termenului de
15 zile însă, făcând aplicația prevederilor art. 68 Cod procedură fiscală, T. apreciază că termenul de 15 zile este un termen legal, absolut și prohibitiv (dilatoriu).
Prin urmare, nerespectarea termenului prohibitiv (dilatoriu) are drept consecință nulitatea actului administrativ fiscal efectuat înainte de împlinirea termenului, nulitate ce este independentă de existența vreunei vătămări, operând prin simpla încălcare a normei care interzice emiterea actului administrativ fiscal înăuntrul termenului.
Prin răspunsul nr. 11 la interogatoriul luat de reclamant, (f. 25 vol. II prezentul dosar), pârâta a precizat că "; înștiințarea pentru depunerea declarațiilor la FNUASS a fost comunicată reclamantului prin poștă, cu confirmare de primire, însă plicul a fost returnat cu mențiunea "Avizat. Reavizat. Expirat termen de păstrare";, după cum rezultă din dosarul execuțional depus în original la dosarul nr._ al Judecătoriei B. mare având ca obiect contestație la executare";.
Or, cercetând actele depuse de pârâtă în dosarul menționat (f. 10 - 35) ─ dosar ce este atașat la prezentul dosar ─ T. observă că printre ele nu se regăsește și dovada de comunicare, prin poștă, cu confirmare de primire, a
înștiințării prevăzute de art. 83 alin. 4 Cod procedură fiscală.
La dosar există numai dovada comunicării înștiințării prin publicitate, în temeiul art. 44 alin. 2 lit. d( și alin. 3 al aceluiași articol din Codul de procedură fiscală (f. 31 - 33 dosar nr. 14._ al Judecătoriei B. M. ).
Însă, în lipsa dovezii de comunicare prin poștă, comunicarea prin publicitate este nelegală.
Astfel, Curtea Constituțională a statuat, spre exemplu prin Decizia nr. 891 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul oficial al României, Partea I, nr. 582 din 17 august 2010, că dispozițiile referitoare la comunicarea actului administrativ fiscal reglementează doar o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective. Constatarea folosirii abuzive a acestui mod de comunicare a actelor administrative este apanajul exclusiv al instanțelor judecătorești, însă deja acest aspect ține de aplicarea și interpretarea legii. Numai instanța de judecată este cea competentă să stabilească dacă comunicarea prin publicitate a actului administrativ fiscal a fost efectuată în condițiile Codului de procedură fiscală.
Din această perspectivă, decizia de impunere din oficiu este lovită de nulitate, nulitate ce iradiază și asupra desfășurătorului de calcul al majorărilor de întârziere și al penalităților nr. 337 din_ emis de aceeași pârâtă.
Mai retine instanta ca
potrivit art. 43 alin. 2 lit. c) din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal trebuie să cuprindă datele de identificare a contribuabilului.
În decizia de impunere se menționează atât CNP - ul reclamantului cât și un cod de identificare fiscală.
Reclamantul are calitatea de avocat, iar codul de identificare fiscală aparține P.F.A. F. V. F. .
Persoana fizică autorizată poate fi titulara unui patrimoniu de afectațiune, așa cum rezultă din prevederile art. 2 lit. j) din O.U.G. nr. 44/2008 și art. 20 din același act normativ.
În baza deciziei de impunere s-a emis la data de_ titlul executoriu nr. 7478/2007 în cuantum de 11.787 lei, precum și o somație de plată (f. 12 - 13 dosar judecătorie).
Conform art. 46 alin. 1 din Codul fiscal, veniturile din activități independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere și veniturile din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activități adiacente; constituie venituri din profesii libere veniturile obținute din exercitarea profesiilor (…) de avocat (…) desfășurate în mod independent, în condițiile legii.
Prin decizia de impunere nu s-a stabilit în mod cert cine este contribuabilul care datorează contribuția la FNUASS: persoana fizică, în calitate de avocat sau persoana fizică autorizată care, în temeiul art. 18 din O.U.G. nr. 44/2008, are calitatea de asigurat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate.
Vătămarea rezultă și din faptul că executarea silită poate să poarte și asupra patrimoniului de afectațiune al persoanei fizice autorizate.
Singurul remediu pentru stabilirea cu certitudine a contribuabilului este anularea deciziei de impunere, în condițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Cat priveste
celelalte critici invocate de către reclamant retine instanta ca sunt neîntemeiate: calitatea de asigurat derivă din lege (O.U.G. nr. 150/2002, respectiv Legea nr. 95/2006), procentele de contribuție sunt prevăzute de lege, obligativitatea de a contribui la fondul național de asigurări de sănătate fiind independentă de opțiunea reclamantului de a nu accesa sistemul public de sănătate.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs pârâta susținând că perioada _
_
reclamantul a realizat venituri din profesii liberale (avocat) care în sensul art.46 C.fiscal reprezintă venituri din activități independente iar în această situație avea de respectat două obligații. In condițiile neîndeplinirii acestora s-a procedat la înștiințarea pentru depunerea declarațiilor prin modalitățile prevăzute de art.44 prin poștă confirmare, prin publicitate și apoi la stabilirea din oficiu a obligației prin estimare. Astfel s-a încercat a se realiza comunicarea prin poștă cu confirmare de primire dovedită cu borderou - ce evidențiază numele, prenumele localitatea de domiciliu și înștiințarea . Urmare a depunerii borderoului ,oficiul poștal a emis chitanța 17/2009 (anexată). După demersurile făcute cu privire la comunicarea înștiințării (prin poștă cu confirmare - borderou și chitanței emise) nu se poate imputa nerealizarea comunicării prin poștă. În aceste condiții s-a procedat conform art.44 C.fiscal iar această procedură nu poate fi considerată nelegală norma atunci în vigoare nu prevedea condiția ca anterior comunicării prin publicitate să se efectueze comunicarea prin poștă. În plus decizia la care se face trimitere a respins excepția criticând si retinand că textul nu contravine niciunei dispoziții constituționale.
Totodată arată recurenta că identificarea contribuabilului s-a făcut în raport cu cele stabilite prin Ordinul CNAS nr.617/2007 și câtă vreme acesta se identifică nu poate face confuzii în ceea ce privește certitudinea contribuabilului.
Mai arată recurenta că susținerile intimatului cu privire la: obligativitatea încheierii contractului că nu se află înscris pe lista nu poate fi reținut, actele relevând că s-a beneficiat de servicii medicale ambulatoriu clinic la_ .
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare s-a solicitat respingerea recursului în considerarea în esență că reținerile instanței sunt corecte întrucât nu s-a realizat comunicarea prealabilă la domiciliul așa cum legea o impunea; o dovadă a returnării nu a fost făcută; înscrisul nu indica adresa la care se face comunicarea; nu au fost respectate etapele prealabile; datele creează incertitudine cu privire la contribuabil, nu a beneficiat de drepturile conferite de
calitatea de asigurat și neavând o atare calitate nici nu a solicitat a dobândi aceasta iar obligația de plată este nefondată.
Analizând recursul Curtea reține următoarele:
Prin demersul introductive intimatul în contradictoriu cu recurenta a solicitat instanței anularea deciziei nr.108/2009, admiterea contestației cu consecința anulării deciziei de impunere din oficiu nr.6069 emisă la_ precum și a desfășurătorului de calcul a majorărilor de întârziere și penalităților.
În susținerea celor solicitate a arătat în esență că actele sunt nelegale deoarece nu avea calitatea de asigurat ,nu exista un contract, nu a fost informat/înștiințat asupra obligației de plată, nu s-a procedat la comunicare în conformitate cu normele fiscale, procedura fiind viciată, decizia nu precizează identitatea contribuabilului iar calculul accesoriilor prin raportare la venituri fără o notificare prealabilă este greșit.
Plecând de la cele susținute prima instanță a reținut că stabilirea obligațiilor nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înștiințarea contribuabilului iar înștiințarea /comunicarea prin publicitate în lipsa dovezii de comunicare prin poștă este nelegală.
Codul de procedură fiscală respectiv OG nr.92/2003 prin dispozițiile sale prevede că actul administrativ trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat iar comunicarea se realizează: a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;
prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului;
prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia;
prin publicitate.
Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.
Din norma enunțată reiese că procedura de comunicare are loc în ordine succesivă, că procedura/modalitatea prin publicitate se realizează dacă comunicarea nu s-a putut realiza prin modalitatea anterioară respectiv ca urmare a imposibilității acesteia. Astfel spre pildă aceasta procedura are loc în ipoteza un care nu s-a mai cunoscut domiciliul/sediul sau deși domiciliul/sediul este cunoscut se refuză primirea.
Cu alte cuvinte procedura de comunicare prin publicitate are loc dacă exista un esec în modalitatea anterioară de comunicare.
Realizarea procedurii de comunicare în modalitatea publicității a fost impusă în speță față de împrejurarea ca deși a fost cunoscut domiciliul contribuabilului comunicarea prin poștă a eșuat respectiv plicul cu actele a fost returnat dat fiind expirarea termenului de păstrare, termen în care trebuia ridicat de către contribuabil înștiințat de postă.
Ori în atare situație dat fiind eșecul comunicării prin poștă în mod corect s-a ales și trecut la procedura prin publicitate iar din această perspectivă reținerile primei instanțe sunt greșite.
Se susține că printre acte nu se regăsește dovada de comunicare prin poștă însă la dosarul de recurs s-a depus borderou corespondența, chitanțe achitare taxa posta, listă publicitate. Prin urmare raportat la acte și la normele enunțate susținerile se vădesc nefondate și vor fi respinse.
Nici susținerile că actul ar fi lovit de nulitate nu pot fi reținute Codul de procedură fiscală prin dispozițiile sale sancționează lipsa elementelor cerute actului administrativ fiscal ca și condiții de formă nu și consemnarea si a altor date suplimentare. Câtă vreme actul cuprinde elementele cerute dar și motivarea soluției adoptate susținerile se vădesc nefondate.
În fine în ceea ce privește stabilirea obligației prin actul contestat se rețin următoarele:OUG nr.150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, prin art.8 alin.1 Obligația virarii contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe baza de contract individual de munca sau în baza unui statut special prevăzut de lege, precum și persoanelor fizice, după caz.
Persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații sunt obligate sa depună lunar la casele de asigurări alese în mod liber de asigurați declarații nominale privind obligațiile ce le revin fata de fond și dovada plății contribuțiilor.
Prevederile alin. (1) și (2) se aplica și persoanelor care exercita profesii liberale sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, sa desfășoare activități independente.
Ulterior Legea nr.95/2006 consacră participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea fondului național unic de asigurări de sănătate. Obligația virării potrivit actului normativ arătat revine și persoanelor fizice care exercită profesii liberare sau celor care sunt autorizate să desfășoare activități independente (art.215). În acest caz contribuția lunară se stabilește sub forma unei cote care se aplică asupra veniturilor realizate.
Din conținutul actelor normative arătate reiese că persoanele care exercită profesii liberare respectiv persoanele autorizate să desfășoare activități independente au obligația să depună declarații privind obligațiile la FNUASS și a plății contribuției aferente veniturilor independent de încheierea unui contract.
Intimatul face parte din categoria persoanelor ce desfășoară activitate independentă context în care în mod corect recurenta prin actele contestate a reținut incidența dispozițiilor Legii nr.95/2006, ale OG nr.92/2003 respectiv plata contribuției către fondul unic al asigurărilor de sănătate.
Corecte sunt și reținerile autorității recurente în privința accesoriilor. În materia fiscală accesoriile sunt datorate de drept ca urmare a neplății la termen a creanțelor principale indiferent de existența sau nu a unei culpe din partea contribuabilului. Astfel, conform Codului de procedură fiscală art.85 impozitele, taxele contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc fie prin declarație fiscală în condițiile art.82 alin.2 și 86 alin.4, fie prin decizie emisă de organele fiscale, creanțele fiscale fiind scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează (art.111). Tot astfel art.119 alin.1 C.pr.fic. prevede că pentru neachitarea la termenul scadent de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen majorări de întârziere.
Același cod prin art.120 mai prevede că majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere începând chiar din ziua următoare
termenului de scadență până la data stingerii sumei datorate inclusiv. Prin normele enunțate nu se prevede ca și condiție prealabilă incunostintarea Dimpotrivă normele prevăd expres că se datorează majorări de întârziere pentru neplata la scadență a creanțelor fiscale stabilite potrivit legii.
Intimatul reclamant a realizat venituri impozabile din desfășurarea unei activități libere care se supun impozitului pe venit și avea obligația legală de a plăti o contribuție lunară către fondul național unic de asigurări sociale de sănătate în forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor impozabile . Astfel avea obligația de a depune și declarațiile prevăzute atât de OG nr.92/2003 și art. 215 din Legea nr.95/2006. Această obligație de a depune declarații nu a fost îndeplinită iar stabilirea obligațiilor sale fiscale în această materie s-a realizat printr-o decizie de impunere emisă din oficiu de către organul fiscal în temeiul art.83 alin.4 din OG nr.92/2003. Ori în condițiile Legii ce reglementează sistemul de asigurări de sănătate chiar dacă intimatul nu ar fi beneficiat în mod voluntar de asigurările de sănătate ar fi avut obligatia de a contribui la sistemul național de asigurări de sănătate indiferent de opțiunea acestuia de a nu accesa sistemul public de sănătate. În plus drepturile și obligațiile asigurărilor sunt stabilite anual prin contractul cadru așa cum prevede legea nr.95/2006 art.257. Acestea sunt aduse la cunoștința asiguraților prin publicarea în monitorul oficial atât a contractului cadru cât și a normelor metodologice de aplicare a acestuia . Ca atare necunoașterea caracterului exigibil al acestei creanțe bugetare de la data realizării veniturilor asupra cărora se calculează ar contravine principiului nemo censetur ignorare lege. Obligația de plată se naște de la data realizării venitului și nu în virtutea contractului de asigurare Asadar nu se poate reține că intimatul ar fi ținut numai la plata datoriei principale ci si la plata accesoriilor.
Prin urmare fata de cele statuate prin normele aratate în mod greșit se sustine de intimat ca nu s-ar datora contribuția statuată prin deciziile contestate. Se sustine în legătură cu contribuția de catre intimat ca nu ar avea calitatea de asigurat întrucât nu a încheiat un contract. Susținerea nu poate fi reținută calitatea de asigurat se dobândește în condițiile Legii -nu în virtutea unui contract.
Așadar față de cele arătate în temeiul art.312 C.pr.civ., coroborat cu art.20 din Legea nr.554/2004 și dispozițiile OUG nr.150/2002, Legii nr.95/2006, OG nr.92/2003 Curtea va admite recursul și va modifica hotărârea în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de C. DE A. DE S. M. împotriva sentinței civile nr. 2787 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui
M. pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. H. D. M. F. T.
Red.F.T./S.M.D.
G.
D. C.
2 ex./_
