Decizia civilă nr. 3644/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3644/2013
Ședința publică de la 28 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R. -R. D.
G. M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta D. G. A
F. P. A J. M., împotriva sentinței civile nr. 4547 din_ pronunțată în dosar nr._ al T. ui M., în contradictoriu cu pârâta
D. M. D., având ca obiect anulare act administrativ nulitate concurs.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4547 din_ pronunțată în dosar nr._ al
T. ui M., a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către instanță din oficiu.
A fost respinsă ca prescrisă cererea formulată de către reclamanta D. generală a finanțelor publice M. în contradictoriu cu pârâta D. M. D. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
La termenul de judecată din_ s-a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune care a fost unită cu fondul conform art.137 alin.2 C. pr.civ.
Instanța s-a pronunțat cu precădere cu privire la excepția lipsei calități procesuale active și excepția prescripției dreptului la acțiune, reținând următoarele:
Așa cum s-a constatat în paragrafele anterioare ale sentinței și în cuprinsul încheierii de la termenul de judecată din data de_ prin care instanța s-a pronunțat cu precădere asupra excepției necompetenței sub aspect funcțional a completului de contencios administrativ obiectul și cauza cererii se circumscriu materiei contenciosului administrativ. Întrucât titulara acțiunii este autoritatea publică emitentă care solicită anularea actului administrativ unilateral ca nelegal aceasta are calitate procesuală activă conferită în mod expres prin art.1
alin.6 din Legea nr.554/2004, fiind neîntemeiată excepția invocată de către pârâtul - reclamant.
În ceea ce privește termenul de prescripție în care autoritatea publică emitentă poate sesiza instanța de contencios administrativ, prin derogare de la termenul general de 6 luni stabilit în art.11 alin.6 prin art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004 se stabilește un termen de 1 an de la data emiterii actului.
Toate actele atacate au fost emise în data de_, respectiv_, cu mult după împlinirea termenului special de prescripție raportat la data introducerii cererii -_ .
Pentru aceste considerente instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins cererea, fără a o mai analiza pe fond.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D. G. a F. P.
M.
, solicitând admiterea recursului; modificarea sentintei atacate in sensul anularii: Concursului organizat in data de_ pentru ocuparea postului de inspector asistent cl. l, treapta 3 - Serviciul inspectie fiscala persoane juridice 2 - Administratia F. P. B. M. ; Deciziei nr. 445/_ emisa de directorul executiv al D.G.F.P. M., a Contractului individual de munca nr.991/_, a actelor juridice incheiate in baza deciziei nelegale, precum si a efectelor juridice produse de acestea, in contradictoriu cu: D. M. DOM NICA.
În motivarea s-a arătat că prin sentința civila nr.4547/_ T. M. a respins ca prescrisa actiunea D.G.F.P. M., motivand implinirea termenului de prescriptie raportat la data introducerii actiunii -_ .
In fapt, urmare adresei A.N.A.F nr.850.444/850.270/_ s-a incheiat de catre Compartimentul de control din cadrul D.G.F.P. M. Raportul de control nr.24.375 /_ din care a rezultat faptul ca angajarea paratei s-a realizat prin organizarea unui concurs care nu respecta prevederile H.G. 1209/2003 și încheierea unui contract individual de muncă pe perioadă determinată.
Face precizarea ca directorul executiv al D.G.F.P. M. a luat cunostinta de nerespectarea prevederilor legale privind angajarea paratului la data finalizarii verificarii efectuate de catre Compartimentul de Control, respectiv_ .
Art.4 din Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici prevede ca raporturile de serviciu se nasc și se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condițiile legii acestea fiind de regula încheiate pe perioada nedeterminată.
Incheierea contractului individual de munca pe perioada determinata nu este legala intrucat nu respecta prevederile legale potrivit carora functiile publice vacante se ocupa doar pe perioada nedeterminata.
In anumite situatii funcțiile publice temporar vacante se pot ocupa pe perioada determinată.
Si Legea nr.53/2003 actualizată privind Codul muncii art.30, stipulează ca la instituțiile publice ocuparea posturilor se face prin concurs sau examen. Condițiile de desfășurare a concursului/examenului se stabilesc prin regulament de organizare și desfășurare a concursului aprobat prin hotărâre a guvernului. In acest sens prin H.G. 1209/2003 s-a aprobat regulamentul de organizare și desfășurare a concursurilor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici.
La încheierea contractului individual de munca nu s-a respectat o cerinta imperativa menționata de art. 82 alin.2 din Codul muncii actualizat, aceea de a se stipula in mod expres durata pentru care se încheie acest contract.
De asemenea nu au fost respectate prevederile HG nr. 1209/2003 privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici deoarece si in cazul funcțiilor temporar vacante era necesară solicitarea avizului Agenției Naționale a
Funcționarilor P. i, contractul individual de munca încheiat pe durata determinata nefiind legal.
Potrivit art.57 din Legea 53/2003, privind Codul muncii, actualizată, nerespectarea condițiilor legale necesare pentru încheierea contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia.
In aceste condiții contractul de muncă nr.1031/_ cade sub incidenta nulității.
Art.57 din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii prevede:
"(1) Nerespectarea oricăreia dintre condițiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia.
(2) Constatarea nulității contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor.
Constatarea nulității și stabilirea, potrivit legii, a efectelor acesteia se pot face prin acordul părților.
Dacă părțile nu se Înțeleg, nulitatea se pronunță de către instanța judecătorească".
D.G.F.P. M. a solicitat in temeiul art.57 alin.6 din Codul muncii, cu adresa nr.25.004/_, constatarea nulității contractului individual de munca nr.991/_ si a actelor subsecvente prin acordul părților.
Parata a formulat raspunsul inregistrat sub nr.25.488/_ prin care comunica faptul ca nu este de acord cu constatarea nulitatii contractului pe cale amiabila.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004, text declarat constituțional prin Decizia nr.574/_, publicata in M.Of. nr. 855/_ :
" (6) Autoritatea publica emitenta a unui act administrativ unilateral nelegal poate sa solicite instantei anularea acestuia, in situatia in care actul nu mai poate fi revocat intrucat a intrat in circuitul civil si a produs efecte juridice. In cazul admiterii actiunii, instanta se pronunta, daca a fost sesizata prin cererea de chemare in judecata, si asupra validitatii actelor juridice incheiate in baza actului administrativ nelegal, precum si asupra efectelor juridice produse de acestea."
Consideră ca atat concursul din data de_, cât si actul administrativ, respectiv Decizia nr.445/_, a fost emis cu incalcarea unei norme de drept imperative (nerespectarea conditiilor prevazute de Codul muncii si de H.G. nr.1209/2003 privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici), singurul mecanism de invalidare fiind cel prevazut de art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004 si art.57 alin.7 din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii, iar competenta de a statua apartine exclusiv instantei de contencios administrativ.
F. a de cele de mai sus solicită admiterea recursului și constatarea nulității actelor administrative menționate mai sus.
In drept, a invocat prevederile art.304 pct.9, art.304 indice 1 Cod procedura civila, art.112 Cod procedura civila, Legea nr.554/2004, Legea nr.53/2003, H.G. nr.1209/2003 .
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Așa cum rezultă din considerentele sentinței atacate care fac corp comun cu dispozitivul și care vin să explice soluția din dispozitiv, acțiunea de contencios administrativ formulată de reclamanta recurentă a fost respinsă ca prescrisă.
Din această perspectivă, recurentul nu poate ataca și critica sentința pe alte temeiuri și readuce în discuție aspectele de fond ale cauzei, altele decât cele reținute de instanța de fond față de care și-a fundamentat soluția.
Cu aceste observații și în aceste limite, și cu reținerea art. 304 pct. 9 rap. la art. 3041C.pr.civ. de la 1865 aplicabil în speță prin prisma art. 76/2012, Curtea va analiza dacă și în ce limite este legală și temeinică sentința atacată.
De la început Curtea reține că instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale pertinente incidente în materie, respectiv cele consacrate de art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, conform textului legal menționat, autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice. În cazul admiterii acțiunii, instanța se pronunță, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată, și asupra validității actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum și asupra efectelor juridice produse de acestea. Acțiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului..
Înainte de modificarea textului legal precitat prin Legea nr.262/2007, în ședința Plenului judecătorilor Secției de contencios administrativ și fiscal a ÎCCJ, din 8 mai 2006, s-a adoptat soluția de principiu conform căreia acțiunile introduse în temeiul art.1 alin.(6) din Legea nr.554/2004 sunt prescriptibile în termenele și condițiile prevăzute de art.11 din Legea nr. 554/2004. În acest sens s-a invocat cu titlu de jurisprudență: Decizia nr.1483 din 27 aprilie 2006, Decizia nr.1549 din 2 mai 2006 și Decizia nr.1995 din 31 mai 2006, publicate în
"Jurisprudența Secției de contencios administrativ și fiscal pe anul 2006 - Semestrul I, Editura Hamangiu, București, 2006";. Decizia nr.3064 din 26 septembrie 2006, Decizia nr.3070 din 26 septembrie 2006, Decizia nr.3591 din
25 octombrie 2006 și Decizia nr.3727 din 1 noiembrie 2006, publicate în
"Jurisprudența Secției de contencios administrativ și fiscal pe anul 2006 - Semestrul II, Editura Hamangiu, București, 2007";.
În practica jurisdicției de contencios constituțional s-a decis, bunăoară, prin deciziile nr. 638 din 3 octombrie 2006 și nr. 478 din 12 aprilie 2011 că: "posibilitatea autorității publice emitente a unui act administrativ nelegal să solicite instanței constatarea nulității acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, este o expresie a textului art. 1 alin. (5) din Constituție. Curtea a mai constatat că un act administrativ emis cu nerespectarea legii este nul, iar în lipsa art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, s-ar putea ajunge la menținerea în sistemul normativ a unor acte nelegale, care, în lipsa unei persoane interesate în mod direct și personal sau vătămate, nu ar putea fi atacate în justiție, rămânând definitive și putând pe această cale să pericliteze anumite interese de ordin public".
Față de cele ce precedă, Curtea reține că autoritatea are la dispoziție un termen limitat pentru intentarea acțiunii în contencios administrativ, inițial, înainte de modificare în termenul general de prescripție prevăzut la art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, iar ulterior după modificarea textului art. 1 alin. 6 din lege, aceasta are posibilitatea de acționa în justiție într-un termen de un an socotit de la data emiterii actului.
Așa fiind, autoritatea publică emitentă are dreptul și prerogativa de a acționa în contencios administrativ în termenul defipt de lege, neputând să invoce motive străine ca să paralizeze curgerea termenului și astfel prelungirea acestuia peste marginile consacrate de lege în acest sens.
Față de cele ce precedă, Curtea reține că instanța de fond în mod corect și legal a aplicat dispozițiile art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, sancționând cu prescripția dreptul material la acțiune exercitat peste termenul de un prevăzut de partea finală a normei legale precitat, sens în care în temeiul art. 20 alin. 3 din
Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 C.pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat cu consecința menținerii în tot a sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de D. | G. a F. P. | M. |
împotriva sentinței civile nr. 4547 din _ | pronunțată în dosar nr. _ | al |
T. ui M., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
L. U. | M. | D. | R. -R. D. |
G. ,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_ Jud.fond. M. H.
